biancabrad.com
Comentarii

Arhiva comentarii



[pagina urmatoare] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]

Numar total mesaje afisate pana in momentul de fata: 2346, mesaje pe aceasta pagina: 497.

Mesaj de la: Maria data: Joi 28 februarie 2008
Draga Bianca,sunt Maria din Tg.Mures,am 33 de ani,sunt casatorita si am doi baieti,unul de 7 ani si 4 luni si unul de aproape 1 an(in 10 martie implineste 1 an).Se numesc Razvan si Rares.Cel mic,Rares,trebuia sa aiba un fratior geaman,dar cand am fost la un control la ecograf mi-a spus doctorita ca din pacate la unul din copii nu mai vede sa-i bata inimioara.Mi-a stat inima in loc.Se punea problema daca sarcina se va resorbi sau va fii nevoie sa fac avort.Cand am iesit de la control,nu aveam voce sa-i povestesc sotului meu,care ma astepta pe coridorul maternitatii,ce s-a intamplat.Intr-un final i-am povestit si ne-am trezit plangand amandoi,intrebandu-ne ce se va intampla.Din "fericire",daca pot sa spun asa,sarcina s-a resorbit si am reusit,cu greu,ce-i drept,sa duc sarcina ce mi-a ramas la bun sfarsit.Dupa cum ti-am spus,Rares va implini curand 1 an,dar inca ma intreb oare cum ar fii fost sa fie amandoi puiutii gemeni in viata,cu atat mai mult cu cat il vad pe fratiorul lui ce mult il iubeste si sunt convinsa ca ar fii fost cel putin incantat de inca un fratior.Crede-ma ca atunci cand am citit despre fetita ta,mi-am luat baietelul cel mic in brate(cel mare era la scoala),si am inceput sa-l sarut plangand.Se uita la mine si nu intelegea ce se intampla,dar apoi,m-a cuprins cu manuta si mi-a spus"mama".M-a topit de tot.Mi s-a strans sufletul doar gandindu-ma prin ce-ai trecut.Stiu ca e usor sa spui "fii tare",dar sincer eu cred ca nu as putea sa trec peste asa ceva.Nu stiu,dar la cat de tare ma doare pierderea puiului meu nenascut,gandindu-ma sa-l tin mort in brate,cred ca as innebuni.Esti foarte puternica.Eu am avut o sora care a murit la 20 de ani,studenta fiind in Cluj, sanatoasa,a lovit-o o masina pe trecerea de pietoni.A plecat sanatoasa de acasa,miercurea,si dumineca ne-au anuntat sa o luam de la morga.Ea avusese accidentul vineri,a murit sambata si pe noi ne-au anuntat dumineca.Mama si-a revenit foarte greu,mergea la cimitir si statea cu orele in fiecare zi si vorbea cu ea.De asta eu cred ca,indiferent la ce varsta se intampla,pierderea unui copil este ceva devastator,ce doar un parinte poate intelege.Ce pot sa-ti spun,curaj,mergi inainte pentru baietelul tau,si nu te intoarce impotriva Domnului,mai degraba incearca sa-ti gasesti refugiu la El,gandindu-te ca va veni o zi,in care te vei intalni cu fetita ta.Toate cele bune.
Mesaj de la: Ionela data: Joi 28 februarie 2008
Buna ziua Bianca. Sunt Ionela din Brasov.
CULPA MEDICALA. Caz in Brasov, azi vazut la stiri- bebelus de 4 luni moare pentru ca asistenta de servici nu se deranjeaza (de la a urmari un film pe HBO)pentru a chema medicul de garda la insistentele mamei disperate...Abia dupa 4 ore sa intervenit cand insa era prea tarziu. Cum se poate asa ceva...Cum putem ajuta aceste familii care trec prin asa ceva.Care nu mai au puterea de a lupta fiind sfasiati de durere si zic ca oricum nu il mai aduc inapoi.O instanta de judecata care sai ajute fara sai stoarca de bani.Medicii se scot uni pe alti din aceste erori pe care le fac si care din pacate costa viata unui copil nevinovat.Colegiul medicilor e o GLUMA.Multe din aceste famili nu pot merge mai departe in tribunal din cauza conditiilor sociale precare.Si nu este singurul caz din tara.. Trebuie sa avem curajul sa protestam,sa strigam in gura mare,sai aratam cu degetul pe acesti criminali ca sa nu mai profeseze.Durerea nu trebuie sa ne doboare..Caci astfel le creeam conditii de a profesa fara nici cel mai mic regret. Da.Sa nu generalizam. Nu toti sunt la fel.Am avut norocul sa am un medic extraordinar care ma monitorizat pe tot parcursul sarcinii si la nastere a actionat mai mult decat excelent eu avand probleme si cu tensiunea.Si asistentele si moasa nu miau dat motive sa ma plang pe toata periada de 5 zile pe care am petrecut-o la maternitatea din Brasov.Mereu cand le-am chemat mau ajutat.Poate am avut noroc. Nu stiu.Si ce ma frapat e ca doctorita care venea in fiecare zi sa o consulte nu a luat nici un ban.Cand ii indesam in buzunar(atat cat am putut si eu)a scos afara si mi ia inapoiat.Sincer mia fost rusine.Nu stiu ce de.Poate de mine ca am indraznit sa o insult sau pentru ca ma refuzat.Am auzit si lucruri rele tot referitor la aceasta maternitate.Dar orice padure are uscaturi- trebuie sa curatam sistemul medical de aceste crengi uscate si stricate care ne omoara copii.Si nu numai.Poate sunt acuzata ca nu am trecut prin asta si nu zic ce vorbesc.Sunt mama unei fetite de aproape 2 luni.Am nascut pe 31.12.07 desi termenul era in 3-4 ian.08.Glumesc zicand ca poate nu a vrut sa piarda artificiile de revelion.Primul meu copil.Vreau insa sa-i daruiesc si un fratior sau surioara(cu ajutorul lui Dumnezeu).E lumina ochilor mei. In fiecare zi ma uit la ea si ma rog sa fie sanatoasa si protejata de Cel de Sus.De la inceputul campaniei tale te urmaresc la emisiuni (imi para rau ca nu leam vazut pe toate)si am citit toate paginile de pe acest sait.M-am ingrozit de durerea mamelor care au trecut prin asa ceva. Am plans si mam revoltat. Nu se poate sa fim tratati ca niste animale,nu se poate...Guvernanti se plang ca populatia tari scade....pai cum sa creasca in aceste conditii?
Poate ca sunt medici putini, poate ca sunt platiti prost,dar o meserie se face din placere..mai ales medicina unde trebuie sa salvezi oameni...mai ales copii nevinovati..Cum pot dormi acesti oameni noaptea cand stiu ca din neglijenta au omorat un sufletel nevinovat.
Nu sunt cuvinte sa poti alina o mama care pierde un copil.Nu poti..Nu poti..
Poti doar sa o ti de mana si sa plangi alaturi de ea.
Daca pot ajuta intr-un fel prin campania nu ezita sa ma contactezi. Toate mamele,tati, unchi, matusile,bunici,vecini,colegii- trbuie sa ne unim si sa facem ceva ca sa schimbam ceva in tara asta. Caci daca nu ne ajutam noi ,nimeni nu o va face,si in nici un caz clasa politica sau autoritatile.
Adresa mea este ****@yahoo.com
Toate cele bune.
Mesaj de la: Anonim data: Joi 28 februarie 2008
nu imi vine sa cred....te-am vazut acum cateva sapt.la tv cand vb despre fetita ta(Dumnezeu are grija de i-a acolo sus)si abia azi la ora 00 am decis sa intru pe site.m-a emotionat enorm acest site...si ii multumesc lui Dumnezeu pt baietelul meu 4 luni.cred ca acum apreciez mult mai mult ce am.sper sa ai putere sa mergi mai departe;de fapt Dumnezeu in mod sigur te va ajuta pt ca tu la randul tau va trebui sa ajuti acele femei care traiesc aceasta drama(cred ca le oferi o mica alinare prin acest site).va pupacesc si la multi ani de ziua mamelor de ingeri...fie ca Dumnezeu sa aibe grija de voi si de ingerasii vostri
Mesaj de la: Liliana data: Miercuri 27 februarie 2008
Bianca, dupa ce am vorbit la telefon cu tine in aceasta seara mi-am dat seama ca poate ar fi bine sa afisezi aici, pe acest site, atat o schita a planului de campanie cat si cele mai importante obiectivele ale acesteia .

Ma gandesc ca ar fi bine sa punctezi acele mesaje mai importante pe care doresti sa le comunici tuturor celor vizati prin aceasta campanie, atatv in urma participarilor la emisiunile tv, cat si prin interviurile care s-au publicat si care vor mai urma.

Am in vedere faptul ca, oricat de bine ar fi realizata o emisiune televizata acesta trebuie incadrata intr-un sablon sau limitata la un orar fix de difuzare . Aceste emisiuni, daca sunt inregistrate – si cred ca sunt, au bariere specifice televiziunii care pot impune ca multe din discutiile lansate in platou intre invitati sa nu poata fi difuzate pe post deoarece “depasesc limita de timp” . Se produce astfel o diluare a mesajului sau chiar o distorsionare a acestuia .
Sunt curioasa daca macar unul din realizatorii acelor emisiuni te-au consultat cu privire la montarea materialului inregistrat , daca ti-au cerut parerea asupra secventelor pe care ei le considerau a fi pentru ecran sau a celor care urmau a fi “taiate” din lipsa de spatiu .

Cu exceptia dlui.dr. Cristian Andrei, oare te-a intrebat vreun realizator de emisiune : “Ce mesaje vrei tu sa transmiti ? Cui se adreseaza acestea ?”
In emisiunea 9595 am auzit clar si direct o exprimare de genul “noi ne-am adunat aici cu o treaba : avem de transmis niste mesaje , urmarim sa schimbam ceva ” .

Sunt convinsa insa ca au ramas multe de spus . Iar ce s-a spus trebuie repetat .
Exista o regula deja verificata (exista rezultate ale unor cercetari in acest sens, dar nu am la indemana cifrele exacte, in %) : retinem foarte putin din ceea ce auzim , retinem mult mai mult din ceea ce auzim si vedem in acelasi timp, asimilam apropape tot din ceea ce auzim, vedem si reproducem personal.

In plus, publicarea pe site a obiectivelor campaniei ar crea o imagine profesionista a demersului tau, ar arata ca este o actiune organizata, bine gandita, serioasa si cu bataie lunga.

Am retinut ca esti sprijinita indeaproape de cineva care provine din zona relatiilor publice. Cu siguranta stie la ce ma refer .
Daca doresti iti pot oferi mai multe detalii. Vorbim la telefon sau prin mail .

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Elena Loredana data: Miercuri 27 februarie 2008
Buna Bianca ! Asa cum am promis o sa lupt in continuare pentru ca scopul acestei campanii sa se materializeze, iar drama noastra sa capete un alt sens.Sa putem intelege si ajuta.
Poate atunci intrebarea "Doamne de ce mie?"va capata un alt raspuns.
Pentru "mamicile de ingeri" si nu numai ma voi ocupa de organizarea acestei intalniri la Tg. Jiu ,in parcul de la Coloana Infinitului.
O sa las adresa la care putem stabili detaliile acestei intalniri nelenaloredana@yahoo.com
Doamne ajuta!psiholog elena-loredana
Mesaj de la: Lucia data: Miercuri 27 februarie 2008
Mesaj de la: Monica data: Miercuri 27 februarie 2008
Buna, Bianca

Sunt Monica J., mamica ingerasului David si am postat mai demult povestea mea pe site.
Multumesc si eu de raspuns^^...si multumesc pentru organizarea acestei intalniri de pe 9 martie. Eu si sotul meu vom fi acolo.
Mesaj de la: Roxana data: Miercuri 27 februarie 2008
draga mea bianca,acum 7 zile am facut un chiuretaj,pentru ca bebelusul meu sa oprit sin evolutie la 11sapt, prima mea sarcina si copilul mult dorit.De atunci21.02.2008 plang intruna nu pot sa vad garvide sau bebelesi ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fiu si eu fericita si cu un bebe in brate deabia asteptam sal vad si sal tin in brate,dar nici o clipa nu mam gandit ca se poate intampla ce mi sa intamplat.Poate multa lume o sa zica lasa ca era oricum o sarcina mica si tot timpul aud las ca esti tanara mai faci altul , dar durerea din sufketul meu si speranta ca in toamna o sa-mi tin bebelusul in brate a disparut.Ce ti sa inatmplat tie este ceva de nedescris ai avut o putere supra omeneasca eu nu stiu daca as fi putut vreo data sa trec peste cred ca mias fi pierdut mintile.Daca ai nevoie de mine pentru organizatia pe care vrei sa o infintezi caut-ma dami un semn sunt gata sa te ajut, pentru toate femeile indurerate.Roxana -Sibiu
Mesaj de la: Sandra data: Miercuri 27 februarie 2008
Multumesc mult pentru raspuns Bianca si nu-ti face probleme pentru faptul ca nu a fost unul personalizat, nu e nevoie de asa ceva, e de inteles ca nu ai timp sa raspunzi unui numar atit de mare de mesaje primite de la tot atitea persoane si e mai mult decit suficient faptul ca ai apucat intr-un timp atit de scurt, sa raspunzi sub o forma sau alta unora dintre noi.
Eu mi-am confirmat deja participarea si abia astept sa te vad "pe viu" si sa-ti string mina sau sa te imbratisez, daca imi vei permite.
Sanatate multa si numai bine,
Sandra.
Mesaj de la: Angela data: Marti 26 februarie 2008
Numele meu este Angela. Sunt din Timisoara. Din 11.01.2008 mamica ingerasului Calin Gabriel...Eu as vrea sa ajung la intalnirea noastra stabilita pe data de 9 martie la Bucuresti. Sper sa pot fi acolo. Dar daca nu...ne putem organiza si aici...cumva,undeva...
Primul pas e cel mai greu...sunt sigura de asta...cum ar fi fost si primul pas al puilor nostri daca ar fi ramas aici cu noi...
Haideti sa facem impreuna primul pas!
As vrea ca datele mele de contact sa fie lasate libere pentru cele care din Timisoara fiind sau din zona ar vrea sa luam legatura si sa "pasim" impreuna in amintirea micutilor nostri ingerasi...
Angela - angiflo@yahoo.com tel- 0743700325
TUTUROR PARINTILOR DE INGERASI LE DORESC MULTA MULTA PUTERE SI FIE CA DORUL SI DUREREA NOASTRA SA ZAMISLEASCA CEVA LA FEL DE PUR SI DELICAT CA INGERII NOSTRI DRAGI...! DUMNEZEU SA AIBA GRIJA DE SUFLETELELE LOR SI NOUA SA NE CALAUZEASCA PASII!
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata
Mesaj de la: Rita data: Marti 26 februarie 2008
Buna seara
Ma numesc Rita, sunt din Baia Mare. Din prea mare graba si dorinta de a ma face auzita, data trecuta cand am postat "Odiseea unui ciutic" am uitat sa ma semnez. Ultima promisiune pe care i-am facut-o Soarelui meu, MAYA, inainte de a ii da si trupusorul lui Doamne-Doamne a fost ca am sa vorbesc tuturor despre ea. Incerc sa o fac, motiv pentru care, Biaca si alte mamici de ingeri, ne vedem duminica la ora 17 in Bucuresti. Sau daca mamicile de ingeri din BAIA MARE CONSIDERA CA E MAI USOR PENTRU ELE SA NE ADUNAM IN PARCUL MUNICIPAL DIN ORAS, in aceeasi zi si la aceeasi ora, sut gata SA ORGANIZEZ INTALNIREA. Astept raspunsurile voastre, mamici de ingeri din Baia Mare pe adresa de mail youngrita2000@yahoo.com sau la telefon 0752/222175. Pot lua legatura si cu oamenii de presa sa fie alaturi de noi si sa mediatizeze intalnirea.
Bianca, sprijinul meu e valabil si pe mai departe. Sunt asistent medical si fost om de presa. Deci am legaturi cu mass-media locala. N-as putea sa-ti fac insa promisiuni, dar sper in sprijinul fostilor mei colegi. Adresa mea de mail este youngrita2000@yahoo.com, iar numarul la care pot fi gasita la orice ora e 0752/222175.
Cu tot respectul si toata speranta in ceea ce inseamna Dumnezeu si E.M.M.A,
Rita,
Baia Mare
Mesaj de la: Anonim data: Marti 26 februarie 2008
Draga Bianca,
am gasit printre mesajele de pe acest forum un mesaj scris de catre Elena- Loredana, psiholog, un psiholog ce trece printr-o drama asemeni celei prin care trec eu... chinurile unei femei cu diagnostic sumbru: sterilitate primara. Am vazut ca doamna loredana ti-a lasat adresa de e-mail, care nu apare pe site, si eu tare mi-as dori sa pot lua legatura cu ea. Te rog din suflet, daca poti sa ma ajuti, da-i adresa mea de mail, sau poate mi-o dai mie pe a ei... tare mi-as dori sa mai vorbesc cu cineva care trece prin ceea ce trec eu... dorinta fierbinte de a fi mama! Iti multumesc din suflet...
Mesajul doamnei a aparut pe 5 februarie si adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Sinziana data: Marti 25 februarie 2008
Buna sunt Sinziana,
ti-am scris acum cateva saptamani. M-am oferit sa ajut campania pornita de tine dar am uitat sa imi dau mailul : ****@yahoo.com. Eu sunt web designer .. daca pot ajuta sa ma anunti. Deja oferisem imaginea aceasta http://sinziana.deviantart.com/art/Emptiness-68178778 in dar pentru tine .. dar ma repet uitasem sa adaug si adresa mea de mail.
Cu speranta ca esti mai bine inchei mesajul.
Mesaj de la: Simona data: Marti 25 februarie 2008
buna bianca!sunt simona,am 16 ani!nu am trecut prin asa ceva,si sper sa nu se intample!iubesc ffffffffff mult copilasii si imi doresc sa am in viata mea,kti mai multi.imi pare rau ptr ceea ce ai trait,am fost f emotionata de povestea ta!sincer imi pare rau!ajuti f multe persoane prin ceea ce faci!te felicit!
Mesaj de la: Adela data: Marti 25 februarie 2008
mii de scuze am mai scris un mesai dar nu stiu daca la-m trimis sau la-m sters...asa ca scriu inca unul,am scris si la pierderea sarcini.Dar ma-m gandit sa ii spun ca imi pare bine de tot cea ce face pt copilasi ingeri pt ca de cind am pierdut si eu fetita am simtit ca trebuie sa fac ceva orce car ajuta si pe alti parinti dar si pe mine dar na-m avut curaj mi-am zis ca tot costa banii no sa cu ce rezolva sau ca sunt singur oare alti se alatura sau raman singur adica tot cu frica am ramas nici cu internetul nu sunt campion, si acum ma gandesc cum sa fc ca-sa ne adunam aici in Tg-Mures in parc si noi nu stiu cum sa ma fac auzit??!! Multa bafta si sanatate tie si familiei....Adela.
Mesaj de la: Ioana data: Marti 25 februarie 2008
draga Bianca sint alaturi de tine si de durerea ta stiu foarte bine prin ce durere fara margini treci,sint mama am un baietel de 7 ani,unul de 11 luni in curind pe 22martie face 1an.trebuia sa am 3 copii dar na fost sa fie .cind baietelul meu cel mare a implinit vista de 6 ani sia pus o dorinta aceea de a avea si el un fratior sau o surioara.dupa citeva zile am aflat spre marea noastra bucurie ca sint insarcinata nu ne venea sa credem pt ca incercam de mult timp si nu am ramas dar surpriza dumnezeu ia indeplinit dorinta.dar dupa trei luni a murit si stiu doar ca avea o malformatie.am fost foarte trista am plins mult si inca nu pot uita toti din jurul meu evita subiectul de cite ori sint in preajma.pling alaturi de tine si imi pare nespus de rau.spre marea mea surpriza am ramas insarcinata dupa aproape un an.a trecut greu pt ca tot timpu aveam eminente de avort dar am trecut peste tot cu ajutorul lui dumnezeu am nascut prin cezariana un baietel Dennis Davidcare a avut probleme a stat 5 zile la incubator nu putea respira singur.nu pot explica ce am simtit cind lam putut lua in brate pentru prima data.Lam strins la piept si am stiut ca trebuie sa fie bine ca nu as mai fi putut trece prin asta.nu stiu de ce am simtit sa povestesc prin ce am trecut poate sa te ajute sa treci e tare ttttgreu dar trebuie pt baietelul tau care are nevoie de tine.sint alaturi de voi si sa ma iertati daca vam intristat.va multumesc ca miati dat posibilitatea sa va scriu.Va doresc ca de acum incolo dumnezeu sa va aduca numai bucurii si curajul de a incerca din nou e unic sentimentul de a aduce un copil pe lume.nu toti inteleg asta.Bianca sint alaturi de tine ioana s
Mesaj de la: Luminita data: Marti 25 februarie 2008
Pentru Margareta (marti 12 februarie):
Pt cei care nu au citit, mesajul dansei se rezuma la faptul ca si-a pierdut fiica de 28 e ani, dar i-a ramas nepotelul, e 6 anisori.
Stimata doamna...nu cred ca se pune problema cine trece prin cea mai mare drama. Nu am inteles (sa nu ii spun acuzatia) problema pusa de dvs, cum ca Bianca nu ar trece prin cea mai mare drama si ca ar fi drame si mai mari. NIMENI NU CONTESTA ACEST FAPT! Din nefericire, probabil suferinta celor care pierd pe unul sau TOTI membri familiei merge pana pe culmi greu de imaginat. Sunt sigura ca toata lumea trece prin momente grele, dificile, istovitoare, crude. Problema nici nu se pune relativ la drama, ci la CUM O PERCEPEM FIECARE. Cunosc mamici care si-au pierdut copilul la doa cativa anisori si a carui viata nu a insemnat mai mult decat catetere, perfuzii, radiatii si chimioterapie.
Va invit sa priviti atat ACEASTA drama, cat ORICARE ALTA cu mintea si sufletul deschise spe COMPASIUNE, INTELEGERE si multa EMPATIE.
Haideti sa nu mai minimalizam trairile, sa nu mai pretindem ca "...da, stiu...suferi...dar eu sufar mai mult..." pt ca nu suntem construiti sufleteste dupa acelasi design si oricat de mult ne place sa credem ca le stim pe toate...
VA INDEMN SA INITIATI ACTIUNI, REACTIONATI, FACETI ORICE VA STA IN PUTERI SA SENSIBILIZATI!!!
Sunt convinsa ca ORICINE, si subliniz acest lucru, ar initia o campanie cu privire la o problema care ne afecteaza pe toti sau doar pe o anmita categorie, ar avea sustinatori.
Cu toata stima pe care o am fata de orice persoana publuca din Romania, iar in cazul de fata de tine, Bianca, problema cu care se confrunta acesti parinti de ingeri, nu e legata strict de BIANCA BRAD, dezbaterile de aici depasesc cu mult strict pierderea suferita de familia ei.
Deci, daca v-ati facut timp sa cititi aceste povesti, care CLAR intreg orice minte prodigioasa a unui regizor de filme de groaza, NU VA PIERDETI TIMPUL CU EMARCI MALITIOASE, intrati intr-un spital , cu un buchet de flori si felicitati sau plangeti alaturi e o mama.
Haideti sa facem asta!!! O DATA IN VIATA!!!
Luminita Ciortea c_luminita2000@yahoo.com (lasa-mi publica adresa, te rog)
O IMBRATISARE MINUSCULA!!!
PS: tot eu semnez si pt mesajul anterior
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
....indiferenta doare cel mai tare (fara sa mai conteze la ce e raportata)...
... O IMBRATISARE MINUSCULA...
Nu am trecut chiar prin ce treceti voi mamicilor, dar am pirdut si eu pe cineva si acestea au fost cuvintele care in acel moment mi-au dat aripi... nu stiu de ce, dar le-am simtit ca fiind profunde.
Din punct de vedere terapeutic: Luati un caiet si un creion si scrieti...cand va simtiti pregatite... scrieti mult...orice va trece prin minte legat de eveniment..orice, oricum, oricat...
Daca Paris Hilton face..orice...e mediatizat o sapatamana.... Daca trupul(penru ca sufletul e acolo unde trebuie sa ie, alaturi de TINE) unui ingeras decide sa ne paraseasca...nici in Biserica nu se pomeneste...:(
Pacat....
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
duminica, 9 martie, voi fi acolo cu cat mai multe baloane colorate si lumanarele, pt ingerasul meu micsi ptalti ingerasi ale caror mame nu pot veni sau pur si simplu nu stiu, sau pe care mamele ii omoara abandonandu-i in tomberoane de gunoi sau in saci de plastic.
Mesaj de la: Adriana data: Marti 25 februarie 2008
dragi mamici de ingeri,am mai scris pe acest site,sunt si eu o mamica de inger,si am mare nevoie de ajutor pentru fiul meu de un an si cinci luni.am fost cu el la medicii din Tulcea pt ca nu vorbaste dar sistemul medical de la noi din oras lasa foarte mult de dorit.Nu au stiut ce sa-mi spuna,si am fost sfatuita sa merg cu el la Bucurestila un spital de copii,dar nu am banii necesari.
Daca este cineva care ma poate ajuta va rog sa ma contacteze la nr 0741144829 sau sofanadriana@yahoo.com
Va multumesc Sofan Adriana din Tulcea
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
Am putea folosi acest spatiu pentru a stabili o intalnire pentru Cluj?Ar putea fi tot la ora 17 (in Parcul mare)?
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
Regret ca nu voi fi alaturi de voi . Sunt din Cluj si in 9 am un ultim examen .Ma consolaz cu ideea ca voi putea fi de folos ca psiholog.MULT SUCCES in continuare .Peste tot , in toate maternitatile din tara cineva are nevoie disperata de ajutor si pentru aceste nefericite fiecare zi e o noua incercare,o noua lupta.
Mesaj de la: Sanda data: Marti 26 februarie 2008
Imi pare sincer rau ,in sufletul meu e mai mult decat pot spune in cuvinte.Iti multumesc Bianca pentru ca existi si ne ajuti pe toate .Sa ne ajute si Dumnezeu care ii are alaturi pe toti puii nostrii, ingerasi......Sanda
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
bianca , am vazut multe filmulete pe youtube si am aflat cu ocazia asta de sindromul sbs...shaken baby sindrom si cred ca ar trebui sa se afle mai mult si despre asta ....sa fie mamele precaute in relatia cu bebelusii lor si sa fii atente in grija cui lasa micutii....este un gest banal sa zdruncini un copil dar poate sfarsi viata unu ingeras....ei zic acolo ca in state pe 15 octibrie este ziua copiilor morti...nascuti fara suflare sau trecuti in nefiinta in mod tragic neavand sansa sa guste din fructul vietii.iti multumesc bianca...te-am vazute la emisiunea dr cristian andrei....esti schimbata....mult....se citeste pe fata ta o durere imensa....imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva......ai avut un curaj fantastic sa vii cu cutiuta muzicala in emisiune...e.sti o femeie puternica....sa te tine Dumnezeu sanatoasa...numai bine
Mesaj de la: Adriana data: Luni 25 februarie 2008
Buna Bianca,ti-am promis ca o sa-ti spun povestea trista a mamei mele si a fratiorului meu Razvan.Totul s-a intamplat acum 35 de ani,eram eleva in clasa a zecea,pana atunci ma impacam cu mama ca soarecele cu pisica dar dupa acel eveniment am devenit cele mai bune prietene,eu am fost consilierul,psihologul,preotul si tot ce a mai trebuit,de unde am avut atata putere? ca eram o copila,cu carare pe mijloc,cu coada stransa la ceafa si genunchii vesnic juliti.Povestea as putea sa o intitulez:
PUTEREA DRAGOSTEI

Ma numesc Adriana,toata copilaria mi-am dorit un fratior,sau o surioara,spre ghinionul meu,mama pierdea sarcina dupa
sarcina,cand imi luasem gandul,m-a anuntat mama cu oarecare jena ca e insarcinata,aveam 16 ani,m-am bucurat atit de tare,credeam ca toata lumea e a mea,nu stiam cum sa fac sa nu o supar,sa o ajut in gospodarie sa nu cumva sa i se intample iar un necaz.Am confectionat un costumas cu botosei,caciulita si pulover de culoare alba(in dorinta mea ca va fi baiat)i-am
cusut trei floricele de culoare albastra pe partea stanga a puloverului.O mangaiam pe mama pe burtica si imediat ce ma simtea
isi schimba locul(se juca cu mine,ma stia,daca punea mama sau tata mana pe burtica nu reactiona),ne-am facut un milion de vise
cum o sa-l cheme,unde o sa facem loc patutului imi inchipuiam cum o sa-l hranesc, cum o sa-l spal,cum o sa ma joc cu el,sa
radem impreuna (sa am si eu pe cineva al meu pe care sa-l iubesc).A venit si ziua mult asteptata,am dus-o pe mama la spital la
Pantelimon si impreuna cu taicutul meu frematam de bucurie.Nu am cumparat nimic dinainte (nu e bine)doar costumasul lucrat de
mine cu care doream sa fie imbracat cand il voi tine prima oara in brate.Pe data de 15 septembrie 1973,a venit tata de la spi-
tal si m-a anuntat ca am un fratior.URAAAAA!Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria,entuziasmul si fericirea care m-a cuprins.Ciu-
dat,tata nu radia de bucurie ceea ce m-a contrariat putin si l-am intrebat: De ce nu dansezi cu mine? doar ti-ai vazut visul cu ochii,nu ai acum baiatul pe care l-ai asteptat toata viata?.Atunci a bufnit in plans si mi-a spun ca doctorii nu garanteaza
ca fratiorul meu v-a trai ca s-a nascut cu Malformatie congenitala de cord.Eu care nu stiam ce inseamna asta l-am incurajat:
Lasa tata sa-l aduca mama acasa ca am eu grija de el sa se faca bine,hai sa ne bucuram,nu-i bine sa fim tristi,sa nu cobim.
Tata a oftat m-a sarutat cu buzele lui carnoase,m-a imbratisat si a raspuns:Ai dreptate.A dat fuga la prima alimentara si a
cumparat o sumedenie de sticle cu sampanie si coniac si a cinstit toti vecinii si oamenii necunoscuti care treceau prin drep-
tul curtii.Am mers la mama la spital,in vremea aceea maternitatea era in carantina,nici mancare nu aveam voie sa-i ducem,dar
romanul e inventiv,dintr-o fasa impletita care se cobora pe fereastra s-a realizat un lift,prin care ajungeau si florile si
pachetele cu mancare la lahuze.Cand am vazut-o la fereastra nu am recunoscut-o,era umflata de plans.In salon erau sase paturi,
celelalte mamici care aveau copii sanatosi mergeau din 2 in 2 ore sa-i alapteze,numai maicuta mea statea singura in salon ca
fratiorul meu era la incubator.Din mila unei asistente a fost lasata sa-l priveasca din usa salonului.Medicii i-au spus ta-
talui meu ca daca scapa cu viata in primele 3 zile,v-a trai,dar din clipa in clipa se pot ivi complicatii.Coplilul nu a facut
complicatii si in a doua noapte de la nastere o asistenta,i-a adus maicami o cana si o pompita sa se mulga,sa hraneasca copi
lul cu laptele ei.O scantie de speranta s-a aprins in ochii tristi si neodihniti de atata timp.Aceeasi asistenta,dupa ce toate mamicile s-au dus la culcare a chemat-o pe mama si l-a vazut,l-a mangaiat,a privit-o si maicamii i s-a parut ca i-a
zambit,era frumos cum isi imaginase in tot timpul sarcinii si mai era si baiat.S-a intors in salon multumita uitase toate du-
rerile din timpul nasterii si de toate fricile de dupa.Era un pas inainte,era de bine.A adormit imediat si a visat ca era
undeva,pe o pajiste verde,intr-un loc foarte frumos se vedea un cer senin,doi porimbei frumosi zburau pe deasupra ei.S-au
asezat pe pajiste si au stat cioc in cioc o perioada scurta de timp,dupa care unul s-a indreptat spre ea si celalalt si-a
luat zborul...A treia zi de la nastere.Cand a ajuns in dreptul usii,a vazut incubatorul gol.Fratiorul meu murise,murise si
odata cu el si toate visele ei,ale tatalui meu si ale mele.Nu era nimeni vinovat.Medicii facusera tot ce le statea in putere
sa faca.I-au prescris maica-mi o reteta sa-i inceteze lactatia si astepta externarea si cele 21 zile de C.Medical.
Tata a fost sfatuit de medici sa nu mai mearga la Primarie sa-l declare,ca tot a murit,sa fie inregistrat ca avort,ca nefiind
botezat,tot nu va putea fi inmormantat si nu va avea parte de slujba.A venit acasa desfigutat de plans si mi-a spus ca a dat
semnatura sa fie ars la crematoriu.Dintr-o data l-am vazut pe tata neputincios(el care era exemplu de barbatie).Se resemnase.
Asta e viata.Plangea,asta era tot ce mai putea face.Nunai eu nu m-am putut impaca cu gandul.DE CE? Unde sunt visele mele,spe-
rantele mele,se vor arde la crematoriu ? O Doamne! toate astea nu erau nimic?.Tot ce am cladit zi de zi,totul s-a naruit in-
tr-o clipa,cand am auzit vestea totul s-a dezintegrat si a zburat in patru zari si nu a mairamas nici macar un ciob,o picatura...Ba da mai era ceva,costumasul.Cu costumasul ce sa fac?I-am spus tatalui meu ca ma duc la spital sa-l vad si sa-l
imbrac cu el.Tata mi-a spus:eu nu pot sa merg sa-l vad,dar nu m-a retinut(oricum nu ma putea influienta sa renunt).Era pen-
tru prima oara in viata cand mergeam la morga(in spital).Imi era frica de-mi tremurau picioarele,dar dorinta de a-mi vedea
fratele,chiar si mort(tot al meu era)era mult mai mare.Imbracata in sarafanul de scoala,imi iau inima-n dinti si intru.Am gasit o feleie care matura si i-am spus ca il caut pe fratiorul meu,care este mort,s-a uitat nedumirita la mine si mi-a spus
ca nu am voie sa intru acolo.I-am raspuns ca nu imi este deloc frica si ca nu plec pana nu-mi vad fratele.I-am dat 10 lei si
am rugat-o sa ma duca la el.A tras un sertar dintr-un perete frigorific si mi-a spus:asta e Stanciu,vezi sa nu lesini aici sa
imi faci probleme...M-am apropiat de el,era frumos,senin,ca orice bebe care face nani.Am scos costumasul din buzunarul sarafanului si plangand incercam sa il imbrac.Femeii i s-a facut mila de mine si m-a ajutat.L-am mangaiat,era exact asa cum
l-am dorit,doar era rece.I-am spus Razvane pe lumea cealalta o sa te recunosc dupa costumas.Cidat si mie mi s-a parut ca-mi
zambeste,am plecat plangand.Am trecut pe la o prietana,iar seara cand am ajuns acasa,tata m-a luat in brate si plangand mi-a
spus:Stii ce ai facut Nebunico?ai intors spitalul cu josul in sus.Dupa ce ai plecat de la morga,a venit omul care trebuia sa-l duca pe fratitu la crematoriu,iar cand l-a vazut a spus:Poate sa ma dea si afara,eu copilul asta nu-l duc la crematoriu.Eu
am copii acasa si ma pedepseste Dumnezeu,asta nu e avort,asta e
Mesaj de la: Luminita data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca

Am scis si am sters ce am scris de sute de ori. E foarte greu sa spui ceva cand cuvintele noastre devin neputiincioase in fata unei dureri atat de mari.

Este pentru prima data cand cuvintele mi se transforma intr-un strigat mut, totusi imi doresc sa-ti spun ca dincolo de aceasta neputinta exista o mare admiratie pentru ce faci...

Lupta pentru sufletul mamelor de ingeri
Lupta impotriva acestui masacru inuman, care daca ma gandesc ne duce spre un Holocaust Modern.
Lupta pentru ca cineva acolo sus te iubeste
Lupta pentru ca cineva acolo sus te asteapta
Lupta pentru ca ingerii nu dispar niciodata
lupta pentru ca Trebuie sa lupti

Cu Drag Luminita **** ( o fosta colega de ATF)
daca ai nevoie de sprijin iti sunt alaturi....
Mesaj de la: Anca data: Luni 25 februarie 2008
Ma numesc **** Anca Oana si vroiam sa iti spun draga Bianca ca imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Sper sa reusesti sa schimbi ceva in domeniul nostru sanitar, ce in Romania mie personal mi se pare tot mai greu de facut. Iti marturisesc ca si eu am pierdut o sarcina in aprilie 2006 (a treia zi de Pasti). Chiar daca am 28 de ani, sunt tanara si am probleme pentru de atunci nu am mai reusit sa raman insarcinata. Sant foarteeeee scarbita de sistemul sanitar din Romania. Pe 1 martie 2006 m-am dus la doctor pentru ca simteam ca ceva nu e ok. (De mica am tot la diversi doctori si vroiam sa ma duc undeva unde sa imi poata spune exact ce am.)Am o prietena care este asistent medical la Sala de nasteri din cadrul Spitalului Filantropia si am rugat-o pe ea sa ma duca la cineva, asa am ajuns la d-na dr. Militaru. M-a consultat (pe masa) si mi-a spus ca sunt insarcinata in 6 saptamani. (Nu am mentionat faptul ca doctorul endocrinolog mi-a pus diacnosticul de insuficienta ovariana si a spus ca pot ramane insarcinata mai greu).I-am spus dr.-ei ca am probleme (dar parca nici nu ma asculta), m-a intrebat daca vreau sa fac si o ecografie, i-am raspuns ca da. La ecograf , dupa ce imi dadu-se vestea cea mare, mi-a spus ca nu a-si fii insarcinata si ca am un mare chist care trebuie operat de urgenta. In acel moment am intrat in panica. La rugamintea prietenei mele m-a trimis sa imi fac un test de sarcina ce a iesit pozitiv. D-na dr. doar mi-a dat tratament cu Duphaston sa iau o luna de zile si dupa aceea sa mai vin la control. Dupa parerea mea dupa aflarea rezultatului si la acel test trebuia sa m-ai trebuia sa m-ai imi faca niste investigatii pentru a vedea ce se intampla, dar nu a fost asa, se grabea ca avea raport si nu mai avea timp de mine. M-am dus dupa o luna la control, m-a consultat mi-a spus ca e bine si sa vin peste o saptamana sa imi faca analizele acelea gatuite pe care orice femeie insarcinata are dreptul sa le faca. M-am dus dupa o saptamna pentru analize si mi-a facut si o alta ecografie (a doua) ce va mai amantita, dar dupa ce m-a chinuit putin, pentru ca m-am dus ne-mancata si ne-bauta. M-a pus sa beau 1/2 litru de lichid si pana am intrat la ecograf a trecut o vesnicie pentru ca vezica mea se upluse atat de tare incat nici nu mai putea sta nici in picioare, nici jos. De atunci cred ca am ramas cu o sensibilitate. La aceasta ecografie a vazut doctora ca ceva nu este in regula pentru ca nu se auzea cordul fatului batand. Iti inchpui cum am plecat de la doctor. Mi-a spus sa revin peste o saptamna pentru o ecografie mai amanuntita. M-am dus peste o saptamana, in miercurea mare a Pastelui. Bineinteles ca doctora uitase de ce ma chemase, dupa ce m-a consultat si mi-a spus ca este bine i-am adus aminte ce mi-a spus saptamana trecuta asa ca m-a dus repede la acelasi ecograf, pentru o ecografie ce nu a durat mai mult de 1-2 minute si mi-a arata chiar ca s-ar misca si ca e bine. Nestiind cum ar trebui sa arate am luat de bun ce mi-a spus doctora, asa ca am plecat cat se poate de fericita de la spital. In seara de 26 spre 27 aprilie am pierdut sarcina. M-am sculat din somn cu senzatia de a ma duce la toaleta, dar in momentul in care m-am ridicat din pat am pierdut lichidul amniotic. Atunci pe moment nu stiam ce se intampla. Mai tarziu am inceput sa sangerez si atunci mi-am dat seama ce s-a intamplat. Am chemat salvarea, care a ajuns dupa 3 ore la domiciliu, si am ajuns la spital cam pe la ora 2.45. Asistenta de la camera de garda la ora aceea dormea, iar in momentul in care am ajus m-a luat tare ca "ce va apucat de toate in seara asta". Dupa ce m-au consultat 2 medici rezidenti ce erau de garda in acea noapte (m-au suit si coborat atat dupa masa aia oribila), s-a dus sa o anunte si pe doctorita de sefa de garda si eram pregatita sa ma duca in salon, doctorita "de ce m-ati mai trezit, ce credeti, ca ma urc in salon sa o consult? De ce a-ti dat-o jos de pe masa?" M-a pus din nou pe masa, m-a consultat, dupa care m-a dus la ecograf. (Nu mai zic ca am fost plimbata prin spital cu o carpa intre picioare). La ecograf m-a intrebat in cate luni sunt, iar cand i-am raspuns ca aproape 4 luni mai avea putin si ma facea nebuna, ca nu stiu in cate luni sunt, pentru ca fatul era oprit in evolutie la 2 luni. Eu stiu ca lichidul amniotic se formeaza dupa 3 luni si 1/2, iar eu nu am inceput sa sangerez mai tarziu, prima data am pierdut un lichid incolor , ce reprezenta lichidul amniotic. M-au dus intr-un cabinet unde am fost chiuretata. In acele momente nici nu stiam de mine si plangeam, aproape ca ma sufocam, iar asistenta: "hai, termina cu chestia asta, nu me face probleme". In loc sa faca in asa fel incat sa ma linisteasca, ea se gandea ca daca ma sufocam cumva de plans, sa nu mai pot respira. Dupa chiuretaj, am fost dusa intr-un salon, unde am stat singura, iar pana dimineata, cand se schimba tura, iar asistenta a venit sa imi ia temperatura si atat. Mai tarziu am inceput sa caut o asistenta sau doctorul pentru a sti daca ma externeaza, mai raman in spital. Asa am stat pana la ora 11.50 cand mi-au facut externarea - singura intr-un salon, fara sa mai vina nimeni sa vada in ce stare esti sau cum mai te simti. Aveau obligatia sa imi dea un tratament pentru prevenirea unei infectii dar nu au facut acest lucru. Aceasta experienta nu o voi putea uita. Acesta este comportamentul, atitudinea si tratamentul primit in spitalele din Romania. Acesta este sistemul sanitar din Romania.
Inca o data iti spun ca regret din suflet tot ce ti s-a intamplat si chiar daca eu am avut o sarcina mai mica pe care am pierdut-o sa stii ca iti inteleg durerea ce ramane cuibarita intr-un colt al sufletului pentru totdeauna!
Sa incercam sa trecem cu bine peste aceste momente cu care ne incearca Dumnezeu!
Cu drag Anca!
Mesaj de la: Amalia data: Luni 25 februarie 2008
imi pare tare rau pentru tine si fetita ta,dar si pentru sotul tau, care cred ca sufera la fel de mult ca tine.... . Dumnezeu sa va de-a putere, sanatate si toate cele bune. (inteleg prin ce treci....am simtit ....ce simti....doar ca eu am fost o lasa si o ipocrita....si nu mi-o voi ierta niciodata....) :( . te felicit pentru curaj si pentru ceea ce esti! te imbratisez! amalia
Mesaj de la: Mirela data: Luni 25 februarie 2008
Buna ziua , draga Bianca ...
Numele meu e Adriana . Despre mine ce pot sa-ti zic ...
Te apreciez de foarte mult timp ..., ca si vedeta, ca si persoana publica , ca o persoana atat de frumoasa , atat de modesta si cu multe alte calitati ...si nu m-am gandit niciodata ca voi putea sa-ti scriu ...,dar uite ca viata, din nefericire ...
Bianca, cuvintele sunt putine si ... sarace pentru ce as vrea sa-ti spun ...
Pentru o mama care trece prin situatii atat de triste ar trebui sa folosesti cuvinte ... MARI. Bianca , Dumnezeu sa-ti ajute sa poti trece peste aceste momente si poate cu ajutorul tau sa putem face TOATE , ceva ... pentru ingereii nostri care sunt undeva ... SUS ... si pe care nu prea putem sa-i pomenim intr-o biserica .
Bianca, povestea mea ... e ...lunga... si foarte trista ...
Nu sunt parca pregatita sa reiau acum totul de la inceput , sa-ti povestesc , asa ca o sa fiu mai concisa , dar daca vreodata vrei sa discutam mai detaliat....o voi face cu drag pentru tine .Poate ne va ajuta pe amandoua aceasta descatusare ...
Am pierdut trei copilasi ... trei baietei, care au murit intrauterin la 25 , 27 si 30 de saptamani si pe care i-am nascut normal ....Primele 2 sarcini au fost , daca se poate numi asa ...la Cluj, dupa care m-am hotarat ca vreau o atentie mai mare si o suprveghere pe masura si am plecat la Bucuresti , la sptalul -Polizu .

Eu fac tensiune in timpul sarcinii . Diagnosticul se numeste preeclampsie- o boala specifica sarcini . Diagnosticul....ce pot sa-ti zic, decat ca, dupa ce am citit tot felul de carti.. mi l-am identificat eu, pe nici un act medical de-al meu nu apare asa ceva .Defapt nu apare nimic deosebit ... Sunt cat se poate de banale... TOATE actele din spitalizari ...
Bianca , prima data mi-am cautat copilasul 3 luni la o morga, ca sa am un buletin anatomo-patologic si dupa ce i-am amenintat ca daca nu primesc un rezultat apelez la televiziune am primit ceva ... a doua oara am primit un buletin foarte sec -organe macerate - fara a se putea pronunta da era sau nu o malformatie , iar a treia oara , cand am ridicat de la Polizu buletinul ...am crezut ca-mi pierd din nou mintile . Pe bultin aparea ca bebelusul meu a ajuns la analize fara un ochisor , in conditiile in care cu cateva zile inainte de a muri , am fost la ecograf si am rezultatul detaliat al tuturor organelor . Nu ii lipsea nimic . Ce s-a intamplat oare cu ochisorul lui ...s-a macerat ... s-a prelevat de catre altii ? Vezi, Bianca, mie nu mii i-a dat niciodata acasa, nu i-am putut inmormanta si din acest motiv... de fiecare data de 1 noiembrie , cand se sarbatoreste ziua mortilor , pun pe un mormant la care vad ca nu a venit nimeni 3 lumanari .... Atat am putut sa fac pana acum ... La biserica greco-catolica am gasit un preot care accepta sa-i pomeneasca sub numele de :sufletele copilasilor morti, nenascuti .... nu stiu cat este de corect, atata vreme cat acestia , dragii de ei... s-au nascut ... dar morti ....
Bianca, sunt foarte multe de spus ... de scris ....de toata mizeria... fizica si umana care exista in sistemul nostru sanitar ...Ce etica ... ce compasiune ...NU EXISTA ASA CEVA IN CONDUITA PERSONALULUI MEDICAL DE LA NOI !!!!
... Eu am reusit aparent sa trec peste aceste momente care s-au intamplat in urma cu ceva ani,le port cu durere in gand si suflet dar numai sufletul meu si la sotului stie ce ascundem... pentru ca lumea nu intelege aceasta trauma si poate uneori ne poate considera chiar nebuni . Bianca, eu voi implini anul viitor 40 ce ani .... si ma simt atat de neimplinita pentru ca nu avem copilasi . As vrea sa mai incerc macar o data, dar ... oare ce se va intampla? La care clinica si unde sa merg ???Sunt intrebari la care nu le pot raspunde si parca as vrea sa decida CINEVA pentru mine .... sa ma trimita ...acolo unde e cel mai bine si unde copilasul meu ar putea avea o sansa la viata .
Bianca, ai grija de Luca si de voi .....
Daca povestea mea trista crezi ca poate completa povestea vietii altora dintre noi, poti sa ma contactezi la :****@yahoo.com
07****
Cu drag ,
Adriana ****
Nu pot sa ma semnez < mama> , pentru ca nu-mi spune nimeni, chiar daca am nascut ...un suflet pribeag din Cluj-Napoca , poate e mai bine asa ...
Mesaj de la: Mirela data: Luni 25 februarie 2008
Multumesc,multumesc,Bianca!Multumesc,prietena draga,pentru ceea ce faci in memoria copiilor nostri,a copiilor-ingeri carora le ducem dorul in fiecare clipa!Multumesc pentru ca ne oferi ocazia sa ne facem auzite.Multumesc pentru delicatetea pe care o ai fata de noi.Te asigur ca nu am asteptat nicio clipa sa imi raspunzi personal si,daca imi permit celelalte mame incercate atat de crunt de soarta,voi spune ca nici dumnealor nu au asteptat acest lucru.
Pe 9 martie eu si sotul meu ne vom intalni cu tine si cu alti parinti de ingeri vom cinsti memoria fetitei noastre,Iris Maria,vom fi,trup si suflet,alaturi de voi,vom plange pentru copiii nostri,vom inalta o rugaciune catre Cerul in care se odihnesc cei dupa care suferim.Imi doresc din suflet sa fim multi,foarte multi la aceasta intalnire,pentru ca poate in acest fel vom putea sa convingem oamenii ca trebuie sa ne asculte,ca trebuie sa se produca acele schimbari de mentalitate,de perceptie a durerii noastre.Este nevoie ca cineva din aceasta tara sa inteleaga cat de mare este raul care s-a facut celor mai multe dintre noi prin indiferenta cadrelor medicale,prin superficialitatea si chiar incompetenta lor.Am citit mesajele de aici;m-am identificat cu atatea femei chinuite de durere si neputinta,incat mi-am retrait propria drama cu fiecare cuvant citit.
Daca pot sa ma adresez in acest fel,va rog,mame de ingeri,in masura in care este posibil,veniti pe 9 martie...Nu cred ca avem de ce sa fim reticente in legatura cu prezenta presei...Vom avea ocazia sa ne facem auzite glasurile.Nimeni nu ne poate aduce copiii inapoi,dar putem sa facem parte dintre acei oameni care vor aduce schimbarea.
Ma rog Dumnezeu sa aiba grija de ingerii nostri,ma rog sa am putere pentru fiecare zi pe care o traiesc fara fetita mea,Iris Maria...Dumnezeu sa vegheze asupra sufletului ei...Mamei ii este atat de greu fara tine,iubita mea,ingerul meu,minunea mea..Te iubesc mult,mult...
Mirela
Mesaj de la: Andreea data: Luni 25 februarie 2008
imi pare rau prin ce ai trecut!este un cosmar,un vis urat care sper sa nu il aibe multe femei!cuvintele sunt prea fragile sa putem exprima durerea!sper sa reusiti sa faceti ceva prin aceasta campanie extraordinara!sunt si eu pe punctul de a deveni mamica!va sustin din tot sufletul!andreea
Mesaj de la: Cosmina data: Luni 25 februarie 2008
Buna Bianca.Iti multumesc din suflet pentru tot ce ai facut si pentru tot ce vei face in continuare, sigura fiind ca acesta este doar inceputul unei campanii pornite dintr-o mare suferinta sufleteasca.Confirm prezenta mea alaturi de tine, pentru a sustine si a ajuta aceasta campanie.Din momentul primirii mesajului m-au cuprins emotiile numai gandindu-ma ca cineva face ceva, ceva cat de mic pentru ingerasii nostrii.I-mi doresc din suflet sa te pot imbratisa si sa-ti multumesc pentru tot.Cosmina
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
Salut pe toti cei care vor citi acest mesaj.
Sunt alaturi de durerea Biancai si tuturor celor care au trecut prin drame asemanatoare. As vrea sa va povestesc, pe scurt, istorioara mea. O voi povesti gandind ca voi putea "ajuta" cat de cat la acest travaliu de doliu.
In 1990 aveam 22 de ani. Aveam deja 1 an si ceva de casnicie si s-a intamplat pur si simplu. Ne-am gandit in acest timp ca eu nu am ramas insarcinata dar pentru ca nu ne grabeam nu am facut nici un fel de investigatie. S-a intamplat pur si simplu in februarie - martie 1990. Bucurie mare, pregatiri, bunicii de ambele parti asteptau cu nerabdare. Prieteni, colegi, vecini. Sotul meu de atunci avea cu 10 ani si ceva mai mult decat mine, eu eram informatician intr-o societate, el lucra la o firma mare.
Toate bune si frumoase. Pe tot parcursul sarcinii nu am avut nici cea mai mica problema. Analizele au fost fff bune. Nu stiu de ce dar sunt sigura ca nu mi-a fost recomandat sa fac nici o ecografie. Eu as fi vrut sa stabilesc cu un medic sa nasc dar am fost sfatuita de mama unei fine ce lucra la Spitalul Polizu ca asistenta sa nu vorbesc cu nimeni pt ca nu-i cazul. Singurul lucru pe care-l stabilisem era SPITALUL. O sarcina usoara si fara probleme. Ma documentasem atat cat am putut despre modul in care decurge o nastere. Stiam in mare pasii care se vor parcurge. La aceea vreme eu imi spusesem ca nu trebuie sa astept pana in ultimul moment. Sunt sigura ca din jena.
Intr-o zi de noiembrie, am observat ceva gelatinos, transparent si mi-am zis ca se apropie momentul. Am plecat cu sotul meu la spital. Toti bucurosi la aflarea vestii. La spital, in camera de garda am fost vazuta de medicul de garda. Era de culoare. Mi s-a spus ca mai am de asteptat, dilatatia inca nu era optima. Nu aveam nici cea mai mica durere. S-au facut formalitatile si am fost dusa la un salon. Era dimineata. In aceea zi - nu mai stiu ce zi a saptamanii era, nu mai stiu data, stiu doar ca era NOIEMBRIE - am primit vizite de la rude si cunostinte, prieteni, am facut fotografii. Imi amintesc ca mama a venit si mi-a spus ca a spalat hainutele si ca urma sa le calce si........cam atat. Mentionez cateva aspecte: 1. nu stiam ce va fi, BAIAT sau FATA. 2. desi mi se spusese ca "nu este bine", am cumparat hainute, si multe altele inainte de a naste.
Sa revin la istorie: in ziua in care am fost internata, nu am fost vazuta de medic decat la internare. In rest, nimeni nu m-a intrebat nimic, nu am simtit nici o durere. Eu mi-am zis ca asta-i procedura. Nu aveam motiv sa intru in panica. Am dormit mai greu acolo in spital si singurul aspect pe care mi-l amintesc este ca burta mea se misca dintr-o parte in alta parca ceva mai mult decat in alte zile.
A venit dimineata, a venit un medic sa ma vada sau cred ca era la vizita de dimineata. Si m-a intrebat cum ma simt. Eram ok. Mi-a ascultat burta cu un fel de trompeta. 1 minut, 2, 3, 4....10 minute. Apoi a venit alt medic, apoi altul, si altul.........si credeti-ma ca, la vremea aceea, eu personal nu stiam ca s-ar putea intampla altceva decat sa nasc. Si au venit rand pe rand "n" medici. Mi-am dat seama ca se intampla ceva care nu era de bine. Eram singura, nu era nimeni din familie cu mine. Ei erau multi, nu-mi vorbeau dar intelegeam ca se intampla ceva. Am auzit de la o doctora ca aude inima dar ca nu isi da seama daca e inimioara copilului sau a mea. Atunci am inteles ca ei nu auzeau inimioara copilului. A trebuit sa astept destul de mult ca sa merg la ecograf. Cheia era pe undeva.....si tb sa astept. In tot acest timp am fost singura, eram "bagata" in seama, ma durea burta de atata trompete pe burta. Nu exista mobil sau nu aveam eu. Dimineata nu se umbla prin spital, ma refer la rude.
Am ajuns la ecograf unde clar mi s-a spus: FAT MORT. Era trecut termenul, era baiat, aproape 4 kg.
Nu va mai povestesc toate gandurile, plansul si trairile. Va spun ce mi-a ramas, acum, dupa atatia ani in minte.
1. A trebuit sa sun acasa sa spun " Nu va mai pregatiti. A murit"
2. A trebuit sa suport "Lasa! Sunteti tineri. Mai faceti"
3. A trebuit in clipele acelea sa astept nu stiu ce doctor sa vina la spital cu o cheie de la un dulap unde erau nu stiu ce perfuzii pt dilatare.
4. Am cerut cezariana si mi s-a spus ca nu-i cazul. "Taietura este taietura"
5. Am suportat chinurile facerii gandind ca chinul este inutil si nu merit.
6. Am suportat in timp ce ma coseau discutii pe tema: ce scriu in foaia de internare? Si au scris: INTERNARE CU FAT MORT !!!!!!!!! O minciuna mare! Am fost coplesita de durere ca sa ii dau in judecata! Si sotul meu la fel.
7 Am suportat faptul ca nu s-a considerat nastere, ca nu am primit certificat de nastere.
8. Am suportat dupa nastere, zilele de refacere intr-un salon cu lauze. Eram ceasul lor desteptator. La un interval de timp trebuiau sa mearga sa alapteze. Si se intorceau. "Al meu a zambit" "Al meu nu-mi seamana" "A luat in greutate" "A facut icter" "Nu a supt" "A plans" etc. Atunci am avut un sentiment de vinovatie: nu am fost in stare sa fac un copil.
9. Am suportat explicatia: "Dubla strangulare cu cordonul ombilical" Se pare ca depasisem termenul, nasterea nu s-a declansat si ar fi trebuit sa fiu atent supravegheata si interventia medicilor iminenta.
10. Au scris in foaia de externala niste bazaconii despre copil. A trebuit, printr-o cunostinta care cunostestea neonatologul si patologul, sa apelez si sa imi spuna adevarul. Copilul a fost bine.
11. A trebuit sa suport jalea celor din jur. A colegilor de la serviciu, a vecinilor, a rudelor, a cunostintelor si prietenilor. Parca mai aud si acum intrebarea: "Ce aveti? Fetita sau baietel?". Simt si acum oboseala raspunsului meu. Tb intr-un fel mai scurt sau mai cu amanunte sa spun si sa explic ce s-a intamplat.
12. Am suportat mult......si cred ca varsta m-a ajutat mult sa imi restructurez cele intamplate.
13. Nu am inteles la inceput de ce a trebuit sa mi se intample asa ceva. Cu ce gresisem? Cui?
14. Eram lauza si am mers la o biserica mica pe langa Piata Rosseti si acolo un parinte f. in varsta a gasit de cuviinta sa isi exerseze instinctul primar al sexualitatii. M-am simtit pangarita.
15. M-am impacat singura. Adica mi-am zis ca Dumnezeu poate ca m-a ferit de altceva si mai rau. Imi aminteam de niste vecini care si-au ingropat copilul la numai cativa anisori. M-a uimit sicriul si plansul parintilor si mi-am zis la aceea vreme ca trebuie sa fie tare rau! Nimic nu-i intamplator. Numai mintea noastra refuza sa accepte. Nu poate mai mult altfel spus! A fost prima palma serioasa pe care viata mi-a oferit-o.

Intre timp: ne-am despartit dupa cativa ani. Pana atunci am mai avut o sarcina la care mi s-a recomandat "avort terapeutic". S-a stabilit dupa acest avort ca uterul meu este bicorn, dar ca exista o portiune de comunicare ceea ce este un avantaj. S-a stabilit acest diagnostic printr-o salpincografie (sper ca am scris bine).

Am uitat sa va mai spun ca in Polizu cat am fost internata, era si o fata de la o casa de copii cu handicap psihic, gravida. Si mi-am zis atunci: Doamne, cum de au lasat-o sa faca un copil. Nu ar fi putut sa aiba grija de copil, cu siguranta. Si mi-am zis atunci: Uite cu adevarat tragedie!

Sa revin. Nu am mai ramas insarcinata decat prin 2000 dar atunci eu am hotarat sa intrerup. Am mers la o clinica particulara pe la Foisorul de Foc. S-a stabilit data interventiei. Si acolo mi s-a intamplat ceva cel putin ciudat. In timp ce doctora intervenea, imi spune: Sunt 2 feti, cu stadii de dezvoltare diferite si unul este oprit din evolutie.
Atunci mi-am zis: Doamne, bine ca m-am hotarat sa fie asa!

Mi-am mai spus ca daca Dumnezeu nu a vrut ca eu sa am copii, nu o sa am. Chiar ma impacasem cu ideea. Adica o acceptasem.

Intre timp, am absolvit o facultate de psihologie.

In anul 2004, oct - nov am mers la ginecolog pt ca ceva era in neregula cu menstruatia. Imi spune medicul ca ar fi o premenopauza :( si urmez un tratament prescris. Toate bune si frumoase o perioada, ca apoi prin februarie 2005 aceeasi problema. Merg la acelasi medic. Spun si mi se spune : "Dvs sunteti insarcinata, 6 saptamani" Eu raman masca!!!!!!!!!!! Nu imi venea sa cred!!!!! Doctora, citindu-mi fatza, imi spune: "Doamna, suntem in postul Pastelui si nu cred ca are cine sa va mai faca intrerupere de sarcina, pt ca vine saptamana mare". Nu se punea problema asa dar .....ea vorbea. Eu eram confuza: nu aveam o relatie stabila, era o relatie pe care abia o "adulmecam" si apoi mi-am dat seama ca nu-s pregatita psihic pt momentul dat. O saptamana am tinut secret ceea ce mi se intampla, gandind ca imi trebuia timp sa HOTARASC ce va fi.
Mi-am asumat raspunderea pt ceea ce urma sa se intample in viata mea. Nu stiu daca as mai fi putut suporta inca un esec dar..... am zis ca daca Dumnezeu a vrut, trebuie sa vreau si eu!
Am ramas la o clinica particulara, in grija acelei doamne doctor, care imi spune ca, din masuratori, copilul este suspect de sindromul Down. Ca dupa 35 de ani......., ca o colega de-ale ei mi-o recomanda pt amniocenteza, ca sa o sun la spital, ca 400 euro dar fara chitanta, ca dansa isi aduce singura nu stiu ce din Franta... ceva foarte dubios, plus ca eu nu eram o novice in lumea medicala romaneasca.

Am uitat sa va mai povestesc ceva: in 2004 am botezat o fetita care s-a nascut la Polizu. Am fost sa o vad cand s-a nascut. Si am avut clar un resentiment fata de acel loc. Am aflat ca acel medic care semnase foaia de externare era director. Fina mea a nascut acolo pt ca medicul care a supravegheat sarcina era medic la acel spital. La 2 ani, s-a constatat ca finutza mea are hepatita B. Ii era fff rau si asa au ajuns la spital si la interferon; o alta tragedie se petrece. De ce s-a ajuns aici? Mama sustine i-a spus medicului ca are hepatita B si, cu toate acestea, a lasat-o sa nasca normal si chiar sa alapteze!!!!!! Si daca nu i-ar fi spus, analizele ar fi fost suficiente pt un medic.

Sa revin: dupa vestea cu sindromul Down, eram nauca. Cunoscusem in aceea perioada o tipa faina, volubila, medic stomatolog. Merg la ea la cabinet sa tratez ceva si ii spun ce necaz am. Si imi spune. Stai bai linistita mergi la Doctora X la Municipal si mai dai........cu medicina lor. Ea fiind din familie de medici.

Si asa am facut.........mers la Municipal. O doctora EXTRAORDINARA !!!! Am mers la un medic ecograf POP, recomandat de dna doctor. Un mucalit, dar care m-a asigurat ca totul este in regula si a facut-o intr-un mod atat de firesc si cu atat de mult profesionalism, ca nu am avut dubii nici o clipa. Drept ca a costat, mergeam la 3 saptamani. Si tot Dna Doctor de la Municipal m-a trimis la Fundeni - Hematologie sa imi fac niste analize speciale. Si acolo, o sefa de sectie o DOAMNA de toata isprava. Bine am facut ca am ajuns pe acolo. Am o hipercoagulabilitate. Am facut tratament cu aspenter si injectii cu Inohep pe toata perioada sarcinii.

Am fost toata perioada sarcinii ffff "grijulie". Fiecare pauza din miscarile fetitei ma ingrijora. Din a 33-a saptamana ma rugam de doamna doctor sa programeze cezariana. Si s-a intamplat si fetita este foarte bine si se numeste Teodora si este nascuta in 10 noiembrie 2005. Dupa catva timp de la nastere, am aflat intamplator ca Teodor inseamna Darul lui Dumnezeu.

Poate ca mi-am prezentat povestea prea "sarac". As vrea sa se retina ca este foarte dureros, ca sistemul medical are o lipsa acuta de profesionalism si responsabilitate. Psihologia este privita ca o anexa de care te poti lipsi. Imi pare tare rau ca se intampla asa. Imi pare rau pentru cei care sufera, pentru cei care isi fac datoria si uneori primesc eticheta comuna.
Peste toate aceste pareri de rau ramane Dumnezeu care ne are in grija si care vrea indreptarea pacatosului si nu pieirea lui.

Sper ca m-am facut inteleasa si ca v-am "ajutat" cat de cat.

Mai am multe de spus dar ma opresc, acum, aici.

Cu drag
Mesaj de la: Sandra data: Luni 25 februarie 2008
Bianca, sint Sandra, am lasat un mesaj in data de 8 februarie, am citit despre intilnirea din data de 9 martie, la care doresc din tot sufletul sa ajung si in felul acesta, confirm participarea mea.
Sanatate multa si cit mai multa bafta in demersurile necesare constituirii fundatiei EMMA.
Mesaj de la: Daniela data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca,
Doresc sa ma implic sub forma de voluntariat in campania lansata de tine.
Am si motive. Am nascut anul trecut, prin cezariana, fortata de imprejurari. Am vazut moartea cu ochii, fiul meu, probabil la fel. Slava Domnului ca totusi, Dumnezeu a vrut probabil sa-mi arate....mai multe lucruri, si m-am trezit sanatoasa iar fiul meu la fel. Multumesc in fiecare secunda Celui de Sus si fecioarei Maria.
Insa....momentele cumplite, acele secunde in care se spune ca "iti vezi viata in cateva secunde", credeti-ma SUNT ADEVARATE !.
As vrea sa nu-mi mai amintesc, as vrea sa uit...ma uit la fiul meu si uneori imi vine sa plang doar la gandul ca-l puteam pierde.
Fara a acuza pe nimeni - nici nu vad rostul - doresc din inima sa ma implic in aceasta campanie, si SA INCERCAM SA SCHIMBAM CEVA. TREBUIE MACAR SA INCERCAM.
datele mele de contact sunt: ****@hotmail.com
Mesaj de la: Vera data: Luni 25 februarie 2008
Ma numesc Vera si sunt o viitoare mamica. Citesc de ceva timp povestile voastre si mi se umple sufletul de griji si de durere. La fiecare poveste "trista" plang si incerc sa ma pun in locul vostru... stiu ca nu exista sprijin in societatea asta si ca femeile sunt abandonate in orice situatie, tocmai de aceea, daca va pot ajuta cu ceva "mamici" chiar si cu un "zambet" va rog sa ma contactati.
Bianca...nu te lasa invinsa LUPTA PENTRU PUIUTUL TAU!!!
Din pacate a trebuit sa se intample o asfel de tragedie ca sa incepem sa facem ceva .. sa incercam sa luptam pt drepturile noastre ...

PS: sunt consilier bancar .. daca te ajuta cu ceva Bianca
vera
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
impresioanant e puti spus, covirsitor sir de confesiuni, Doamne Ajuta sa ne se mai intimple asemenea tragedii sau s agasim macar puterea de a le indura
Mesaj de la: Cristina data: Luni 25 februarie 2008
Buna ziua,

Spuneti-mi va rog, unde sa-mi las datele de contact pt voluntariat. termin anul acesta facultatea de comunicare si relatii publice si am o experienta de 5 ani in marketing. Daca pot sa va ajut, o fac cu cea mai mare placere.
Va doresc sanatate si putere pt a trece peste toate durerile.
Va pup si va imbratisez cu drag
Mesaj de la: Alina data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca,
Regret nespus ca a trebuit sa treci printr-o astfel de drama! Fetita ta cred ca te admira nespus pentru tot ceea ce faci si cred ca este foarte mandra de tine!Te pupam si iti dorim sa treci cu bine peste durerea pricinuita de acest eveniment! Mult curaj! Alina si bebe David
Mesaj de la: Monica data: Luni 25 februarie 2008
Buna, ma numesc Monica si urmaresc de curand acest subiect deschis de tine; imi pare rau(doar atat)si nu cred ca exista vreun cuvint pe lumea asta care ar putea sa te faca sa te simti mai bine. Am vazut emisiunea de la Euforia, unde a fost invitata si o anumita directoare de spital,din cate imi amintesc eu, mi-aau ramas in minte cuvintele ei: cadrele medicale sunt prost platite si sunt putine in comparatie cu volumul de munca.
Draga mea: ambii parinti ai mei au fost cadre medicale, dar niciodata nu i-am auzit sa spuna ca sunt platiti prost, ca au mult de lucru si de aceea nu-si fac datoria cum trebuie, scuzele acestea sunt de neconceput. Praerea mea este ca oamenii care gandesc asa nu au ce cauta in domeniul sanitar; la noi in oras, nu vreau sa vb. de alte locuri, dupa ce ai facut acele cursuri de asistenti med. cu cateva mii de euro ai asigurat un post in spital; nu conteaza daca esti apta pentru asta. Cum Dumnezeu am curajul eu sa merg la spital si sa fiu constienta ca viata mea poate depinde de acesti oameni?!
Sunt casatorita si nu am inca, copii dar imi doresc sa am, problema este ca ma gandesc cu groaza la alegerea unui medic care sa supravegheze sarcina. O sa mai scriu...
Mesaj de la: Ilinca data: Luni 25 februarie 2008
Eu nu sunt mămică de îngeri, dar înţeleg aproape perfect ce ţi s-a întâmplat. De câte ori am fost la medici aproape de fiecare dată am venit acasă fără speranţe. Ultima dată s-a întâmplat pe 22 februarie 2008.Cu zâmbetul pe faţă, cu mult cinism ce se dorea a fi compasiune, foarte sentenţioasă (nu există tratament, nu se mai poate face nimic, exclus ca analizele de laborator să fie greşite sau să se fi strecurat o greşeală umană)doamna doctor mi-a strecurat în minte un scenariu de viaţă trist. Mai mult ca sigur voi repeta analizele la mai multe laboratoare, laboratoare care îşi vor asuma rezultatele prin buletine parafate de medicii de laborator. Este inadmisibil, în afara deotologiei profesionale să i se spună unei femei la 33 de ani, fără copii că se înscrie la un anumit diagnostic, pe care medicul nu şi-l asumă prin parafă şi antet şi nici măcar nu-i lasă speranţa că acel laborator a greşit. Poate nu ştim, dar când mergem la medic, chiar şi prin recomandare, viaţa ni se poate schimba cumplit. Cică un specialist ( doar este angajata unui mare spital, pe ce criterii putem bănui)interpretează rezultatele de laborator ( un astfel de laborator aflat într-o economie de piaţă nu poate greşi niciodată, mai ales că medicul de laborator cu cod de parafă nu validează rezultatele, ci doar biologul, numele şi prenumele pacientei este scris greşit ca de altfel şi vârsta pacientei)şi chiar dacă nu prezintă simptomatologia din cărţi, ce spune doctoriţa este sentenţios. Oamenii de ştiinţă se îndoiesc, proştii sunt siguri şi pot distruge vieţile altora. Din punctul meu de vedere ca jurist, ca doctor în drept, ceea ce a făcut laboratorul în complicitate cu medicul este o mare golăneală. Ca om de ştiinţă, în domeniul meu de activitate am avut îndoieli şi am apelat şi la alţi specialişti, dar doamna doctor este prea sigură şi mai bine dă vina pe genetică decât pe laboratorul care emite buletine de analize fără parafele corespunzătoare. Nici măcar nu se poate greşi, dar se mai pot repeta analizele având în vedere costurile şi plafoanele pentru contractare impuse laboratoarelor. Te încurajez să lupţi. Eu cunosc lupta de una singură împotriva sistemului, de multe ori împotriva unui sistem absurd, alimentat de oameni proşti şi răi. Am cunoscut şi gustul succesului atunci când i-am învins şi executat silit ( doar este vorba de marile autorităţi ale statului, de lupta implacabilă dintre un cetăţean şi un minister cu o armată de jurişti). Nu eşti singură, eu pot fi alături de cauza ta. Având în vedere statutul meu profesional şi funcţia pe care o exercit voi semna ILINCA.
Mesaj de la: Elena data: Luni 25 februarie 2008
MA NUMESC ELENA, IN ANUL 1985 AM NASCUT UN BAIETEL DE 3450GR, VIU SI A TRAIT 27 DE ORE, IAR IN 1988 ALT BAIETEL DE2600GR, A TRAIT 12 ORE, PERFECT SANATOSI. DUPA CITEVA ORE DE LA NASTERE MI S-A SPUS CA AU DECEDAT. PE NICI UNUL DINTRE EI NU I-AM VAZUT, NICI MACAR NU M-AU INTREBAT DACA VREAU SA-I VAD.DUPA ATITIA ANI, INCA NU MI S-A STERS DIN MINTE NIMIC SI-I POMENESC MEREU. I-MI ADUC MEREU AMINTE ZILELE LOR DE NASTERE...I-TI INTELEG DURREA PERFECT, DAR POATE CA ACEL INGERAS TE VA AJUTA IN VIITOR SA TRECI PESTE ASTA, ATIT CIT SE POATE TRECE...AM 48 DE ANI, DAR PARCA S-A PTRECUT IERI. AM NOROC CU FIICA MEA, ALTFEL I-MI PIERDEAM MINTILE. MA ALATUR TUTUROR VOUA CARE A-TI AVUT ACEEASI SUFERINTA CA A MEA SI VA DARESC PUTERE SI INTELEPCIUNE.D-ZEU SA-I IERTE PE INGERASI NOSTRI..
Mesaj de la: Lili data: Luni 25 februarie 2008
of , e cutremurator...:( . nu stiu ce sa scriu sa-ti pot alina cumva suferinta , nu gasesc cuvinte de incurajare . imi pare rau , D-zeu s-o odihneasca pe micutza Emma ...
lili .
Mesaj de la: Nicoleta data: Luni 25 februarie 2008
Adevarat si foarte dureros faptul ca femei isi plang drama dupa multi ani, ani in care se constata ca nu s-a schimbat mai nimic in sistemul medical roman. Sper ca, unite fiind in acelasi tel, sa putem schimba ceva pentru ca viitoarele mamici sa poata merge cu incredere sa nasca intr-un mediu adecvat. Stim cu siguranta ca pentru a schimba un sistem nu e un razboi usor si de scurta durata, dar cu speranta si solidaritate nu este imposibil.
In primul rand la noi in tara nu exista o legislatie care sa reglementeze activitatea cadrelor medicale.Trebuie bine definita activitatea de clinica particulara, cabinet particular si clinica de stat.Asa incat medicii sa lucvreze pe un singur front. Sa apeleze la constiinta lor si sa nu-si ia mai multi pacienti decat "pot duce". Sa se multumeasca cu mai putini bani dar cu constiinta loinistita pt ca timpul i-a permis sa se ocupe de fiecare pacient in parte asa cu ar trebui.
In alta ordine de idei, medicii trebuie sa renunte la proasta mentalitate de a nu-si lua pacientul unul altuia, si de asi face meseria pentru ca au depus un juramant.Medicul care face internarea sa-si asume responsabilitatea si sa faca investigatiile necesare, intr-un mod profesional, pacientului, indiferent daca acesta este sau nu urmarit de un medic anume.Eventual sa faca schimb de informatii si pareri. Dar nu , ei intervin doar in caz de urgenta.
Da... Ar fi fost prima zi de 8 Martie(2008) pe care as fi sarbatorit-o in calitate de mamica.
Eram insarcinata in 37 saptamani cand in data de 25 ian 2008 mi-am sunat medicul curant, Irina Ciupilan, pt ca nu simtisem miscarile copiluilui in cursul zilei. M-a invitat la cabinetul particular la care face consultatii avertizandu-ma ca va trebui sa astept pana consulta toate pacientele. (asta poate pt ca de fiecare data, desi aveam programare facuta cu 1 sau doua saptamani inainte, intotdeauna intram la consulatie dupa 1h 30min -2 h, lucru care ma revolta si care nu ezitam sa il spun, in speranta ca se va organiza mai bine) Si s-a tinut de cuvant.Am intrat la consultatie doar dupa ce au fost consutate toate pacientele, adica dupa aproximativ 2h. M-am suit pe masa de consultatie si a constatat ca aveam dilatatie la doua degete( 3-4 cm) dupa care m-a monitorizat la ecograf si a constatat ca ,copilul este bradicardic ( avea pusul de 90 batai /min) . Dupa ce m-am asezat, la indicatia ei pe partea stanga, pulsul a revenit la normal.M-a trimis de urgenta in spital. Acolo mi s-a administrat o perfuzie de glucoza cu vitamina B1 si B6 (cumparate de sotul meu)si mi s-a monitorizat pulsul copiluilui la fiecare 15 min( cu aproximatie). Acesta s-a prezentat ca fiind normal, ca urmare dupa aproximativ 2h m-au condus in salonul gravidelor cu problema. Salon care nu se deosebeste cu nimic de alte saloane, fara a avea vreun echipament special, si care nu a fost vizitat decat spre dimineata de responsabilul de curatenie care a spalat pe jos. Va dati seama ca nu am putut inchide un ochi toata noaptea pentru ca , in continuare copilul meu nu misca. Nu ma gandeam decat ca ziua care urma sa vina si ca voi vorbi cu medicul pentru a-mi face cezariana( initial stabilisem ca , daca nu sunt probleme, voi naste pe cale naturala)deoarece pruncutul meu era prea slabit pentru a trece printr-o nastere naturala. S-a facut dimineta si din nou au fost masurate bataile de cord ale micutului , care in continuare se prezentau normal.Pe la ora 10 -11 dimineata a venit sa ma vada si medicul meu care a constatat aceeasi dilatatie si un puls normal al copilului dupa care a raspuns la telefon si a parasit sala de consultatie fara ca eu sa pot discuta cu ea. Ultima monitorizare a pulsului bebelusului am facut-o pe la ora 13, era bine.Din nefericire m-am resemnat in ideea ca e bine ( toate cadrele medicale ziceau asta)si am reusit sa adorm dupa o noapte de neliniste totala. Cand pe la ora 16 m-am dus la masuratori , asistenta nu a mai gasit pulsul copilului. A venit si medicul de servciu care a sunat pe dr. care m-a urmarit si abia atunci m-au coborat la parterul spitalului unde se afla ecograful. Nu a putut decat sa constate decesul copilului. Am nascut a doua zi, dupa ce mi-au declansat nasterea, un baietel de 3100 g ( vroia sa ma lase cu copilul in pantece pana luni cand urma ca ea sa fie de garda dar la insistentele sotului a convenit sa-mi declanseze nasterea a doua zi). Eu eram prea socata ca sa pot lua vreo decizie. Toti medicii ziceau ca e bine dar in acelasi timp ridicau din umeri cand le ziceam ca nu simt miscarile copilului fara a face nimic mai mult . Asta nu pt ca erau neputinciosi ci pt ca eram pacienta altui medic.Rezultatul necropsiei arata ca bebelusul era sanatos si ca nu a fost oxigenat din cauza placentei care avea o problema vizibila la ecograf Dopler( deci daca as fi avut parte de o ecografie corecta la timpul potrivit acum as fi sarbatorit ziua de 8 Martie bucurandu-ma alaturi de bebelusul meu)
Mamelor va au un sfat : urmati-va instictul atunci cand simtiti ca ceva este in neregula cu copilasul vostru! Nu va linistiti daca doctorii va zic ca e bine. Calmati-va doar atunci cand aveti certitudini si cand instinctul va transmite ca totul e bine.

Nicoleta,
Iasi
Mesaj de la: Manuela data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Bianca ,
Ma numesc Manuela si am 33 de ani.Eu nu sunt mama ( cu toate ca imi doresc din tot sufletul ) si nici nu am trecut prin cea ce ai trecut tu, dar in urma aparitiilor tale TV ( mai exact te-am vazut cind ai aparut la postul de televiziune Canal D - in cadrul emisiunii Bulevard ce s-a difuzat in ziua de duminica 24 Feb )am intrat pe acea pagina de net si am citit tot cea ce ai povestit.Sincer imi pare tare rau pentru nenorocirea care s-a abatut asupra familiei tale si cu lacrimi in ochi iti spun ca esti o femeie tare tare curajoasa si luptatoare.Sa iti de-a Dumnezeu putere sa mergi mai departe, sa te poti bucura de Luca si poate ca intr-un viitor foarte foarte apropiat o sa ai parte de bucuria de a fi din nou mamica.Crede-ma pe cuvant chiar mai face pe mine foarte fericita daca a-si afla ca esti din nou insarcinata ( doamne doamne sa te ajute sa treci peste teama de a mai ramane din nou insarcinata si sa te faca sa crezi ca poate sa fie si bine ).Dupa cum am mai spus eu nu am copii, dar am un nepotel ( il cheama Aris si are 3 anisori )si este lumina ochilor mei, raza mea de soare ce imi incalzeste viata si imi bucura existenta.Nu pot sa-mi inchipui si nici nu vreau sa ma gandesc cum a-si reactiona daca lui Aris i s-ar intampla ceva si de aceea imi inchipui prin ce momente ai putut trece tu.
Nu stiu daca eu sunt cea in masura ( ma repet nu am trecut prin asa ceva ) sa pot sa dau sfaturi, dar macar o incurajare din partea mea consider ca este bine venita.Fruntea sus si mergi inainte.Viata iti va aduce multe bucurii, iar EMMA te va veghea de acolo de sus si va fii ingerul tau pazitor ( acea randunica va fii mereu in preajma ta ).Cu toata dragostea Manuela.
P.S.Daca vei avea nevoie de voluntariat in cadrul organizatiei sunt dispusa sa te ajut si a-si fii tare fericita sa pot da o mana de ajutor.Adresa mea de mail este : ****@yahoo.com
Mesaj de la: Cristina data: Duminca 24 februarie 2008
te pup bianca si iti doresc multa putere si credinta sunt cristina din bucuresti si am o fetita de 5ani si nasterea era sa ma coste viata in momentele acelea nu mai gandesti limpedi si te rogi la dumnezeu sa treci cu bine de tot si de toate dupa ce am nascut nu mi se inchidea uterul am sangerat abundent pana ce tensiunea m-a scazut la 5 m-au bagat in operatie nu au mai putut salva nimic si atunci ca sa-mi poata salva viata au hotarat sa-mi faca histerectomie totala nu mai pot avea copii doar cu mama surogat stau cu teama in suflet si ma rog la bunul dumnezeu sa aiba grija de fetita mea sa fie sanatoasa greseli sunt si vor mai fi sper cu o constiinta curata si intelepciune toti care se ocupa de domeniul ginecologic sa aiba grija de nio si de vietiile noastre fetita mea putea sa fie cu un grad de handicap mare pentru ca tot ce s-a intamplat s-a datorat faptului ca a avut cordonul obilical infasurat lucru care nu s-a vazut la e cografia care nu mi-a fost facuta a luptat sa se nasca m-a ajutat foarte mult si dumnezeu a avut grija de ea te pup inca odata si iti doresc numai bine
Mesaj de la: Mara-Marilena data: Duminca 24 februarie 2008
Bianca draga,(daca-mi permiti sa-ti zic astfel)primeste o imbratisare calda si sincera din partea unei mame de ingeri care-ti intelege perfect durerea,deoarere in urma cu 8 ani, am retrait si eu aceeasi experienta trista si dureroasa,care ma va marca profund tot restul vietii...Nu voi uita niciodata acele cuvinte cutremuratoare ale medicului ginecolog ,cand m-a instiintat in urma ecogafiei ,ca fetitei mele care urma sa se nasca peste numai o luna,i-au crescut aripi si se ridica in inaltul cerului...A fost cumplit de dureros,simteam ca se naruie cerul pe mine,simteam cum fuge pamantul de sub picioare...simteam ca innebunesc...ma simteam sfarsita la auzul acestor cuvinte: "imi pare rau,e mort" ,cuvinte care nu m-au ajutat cu nimic.Atat am mai avut puterea sa intreb:"si eu ce fac acum?Cum nasc fetita?"La care medicul pe un ton destul de sever mi-a raspuns sa merg in ziua urmatoare la spital sa-mi faca internarea,dar ca el nu va fii acolo ,fiindca e plecat din localitate,insa se va intoarce peste 2 zile si apoi imi va provoca nasterea...adica, dupa spusele lui trebuia sa stau "linistita" si sa astept cu copilul mort in pantece doua zile.Eram distrusa,nu stiam incotro s-o apuc,era seara zilei de 13 decembrie 1999 ,afara ploua cu galeata,insa eu am pornit-o pe jos inspre casa...nu am simtit frigul,nu am simtit ploaia,insa am simtit o durere imensa in suflet pe care nu o pot descrie in cuvinte.In acele clipe nu ma gandeam decat la ingerasul meu scump si drag,la Raluca mea,pe care imi doream din suflet sa o pot tine in brate si sa o pot mangaia.Raluca trebuia sa fie cadoul pentru ziua mea de nastere,ea trebuind sa se nasca in apropierea datei de 24 ianuarie ,cand eu implineam 31 de ani.Dar nu a fost asa.Nu am mai asteptat doua zile ca sa revina medicul in Satu Mare,ci am plecat sa nasc intr-o clinica din Cluj,unde ma astepta o fosta colega de facultate, care era asistenta acolo,si pe care am instiintat-o de tristul eveniment ,chiar in seara accea,dupa aflarea vestii.Aceea noapte a fost cea mai cumplita noapte din viata mea.In urmatoarea zii am plecat inspre Cluj.Pe tot parcursul drumului ma gandeam,imi doream si ma rugam ca ginecologul din Satu Mare sa se fii inselat si sa nu fii fost adevarat ce mi-a zis.Insa cand am ajuns in Cluj medicul de-acolo mi-a confirmat aceasta indoiala.Au urmat trei zile sfasietoare,pana am reusit sa nasc,pt ca mi-am dorit sa nasc normal,fara cezariana.Toate femeile din salon ma priveau parca altfel,pt ca nu eram ca ele.Am fost si subiect de examen pt. cativa studenti de-acolo,pt ca eram singurul astfel de caz.Toata lumea ma intreba de ce mi s-a intamplat asta,insa nu staim nici eu raspunsul.Credeam ca-l voi afla dupa nastere,insa nu l-am aflat niciodata.La mine s-a intamplat pur si simplu,stiam doar ca am avut mai mult lichid decat era normalin rest nimic.In final am reusit sa nasc dupa trei zile, o fetita de 2 kg.Alaturi de medicul ginecolog cu care am nascut,fosta mea colega de facultate,Alina,a stat langa mine pe tot parcursul nasterii si m-a tinut de mana.A contat enorm.Mi-a dat o putere fantastica.Nu pot decat sa-i multumesc enorm pentru gestul maret pe care l-a facut pt mine.Spre deosebire de tine,Bianca ,care ai avut un curaj extrardinar de a-ti tine in brate fetita moarta,eu nu am facut acest lucru.Am rugat-o doar pe Alina sa-mi zica cum arata fetita si atat.Eu am considerat ca de cate ori ma voi gandi la ingerasul meu,la fetita mea Raluca,vreau sa mi-o imaginez vie,vesela si plina de viata,exact asa cum mi-as fii dorit sa fie.Acum cand privesc stelele cred ca e si ea undeva,acolo intre ele,o stea mica si stralucitoare.De-atunci nu am mai ramas insarcinata.Iubesc enorm copiii si plang mereu cand ma gandesc la drama mea,dar plang si cand vad alte mame carora li s-a intamplat asta.Am plans cand te-am vazut si te-am ascultat la emisiunea d-rului Cristian Andrei,de-aceea am vrut sa-ti scriu ca sunt alaturi de tine,draga Bianca,si ca imi pare enorm de rau pt tine,desi in cuvinte nu se poate descrie durerea,stiu ce ai simtit in acel moment.Iti doresc sa ai putere sa treci mai departe de acest necaz;nu trebuie sa uiti,insa trebuie sa ai curaj de a privi inainte.Ma numesc Mara-Marilena ****,sunt din Satu Mare,nr meu de telef.,daca e nevoie sa vin in sprijinul altor mame de ingeri,este 074****(tel.mobil)si 077****(tel.RDS mobil).Iti doresc multa sanatate,atat tie cat si intregii tale familii,si sa crezi in Dumnezeu pt.ca el exista si ne va ajuta de-acolo de sus ori de cate ori avem nevoie...
Mesaj de la: Angy data: Duminca 24 februarie 2008
Mesaj de la angy:Buna ziua.Ma bucur ca vreti sa faceti un forum pt mamicile care au ingerasi.Ma numar si eu printre ele.Azi ingeraju meu facea 10 luni....Am avut o sarcina completa,fara nici un fel de probleme cu analize facute la zi cu echo 4D normale.M-am prezentat la spital la termen,am fost urmarita timp de 3 zile si pana la urma cezariana am facut si atunci mi s-a spus ca copilasu meu numai este.....
s-a nascut mort cu toata ca medicu care m-a urmarit pana in ultima clipa a zis ca totu este bine.De asemeni si eu l-am simtit pana in ultima clipa adica cand sa merg in sala de orperatii,totu este un mister pt mine,deorece ei au spus ca baietelul ar fi avut malformnatie congenitala la inima lucru ce nu a reesit din echo 4D pe care il facusem la 6 luni si jumatate.Era un baietel frumos de 3 kg, 51 cm. Au fost cateva luni de groaza pt mine mai ales ca era primu meu copilas,dar a fost familia langa mine si sotu care m-a sustinut.eu insa nu am avut puterea sa il vad, nici medici nu m-au last sa il vad ca au zis sa nu imi fac singura rau.Nu pot sa zic ca s-au purtat urat da nici frumos nu se poarta cu tine,daca nu le pui ceva in buzunar te lasa sa astepti pana ti se termina perfuzia si mai multe chestii.Cand mi s-a dat vestea cea proasta in loc sa ma incurajeze ei mi-au zis lasa ca doar esti tanara si vei face altu.Nici acum nu pot trece peste clipele alea,mai ales pe strada cand merg si vad mamici care isi plimba copilasii.Sunt si eu asistesta medicala daca va pot fi de folos sa va ajut cu ceva mi-ar face placere va las un nr de tel:074****
Va doresc sanatate si succes in ceea ce vreti sa faceti mai departe
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Bianca ,te imbratisez..ce pot sa-ti spun mai mult...S-au spus atatea...poate chiar si ce o sa-ti spun eu.Cand treci printr-o suferinta sa stii ca Dumnezeu te iubeste.Adu-ti aminte de Iov,unul din cei mai credinciosi oameni de pe pamant...Din fiecare suferinta avem de invatat si trebuie sa iesim mai puternici.Nu lasa teama sa se cuibareasca in suflet.O sa-ti spun ceea ce m-a intarit si pe mine in daznadejdile mele;ca trebuie sa luam lucrurile asa cum se intampla si nu cum am dori noi sa se intample;ca trebuie sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam ceea ce nu putem schimba;ca in mod sigur te vei intalni cu fetita ta in vesnicie si ca Dumnezeu nu a vrut sa te pedepseasca ,ci sa te pazeasca.In ce priveste slujba de inmormantare,cu siguranta ea nu se face pentru cel mort ,care doarme si nu mai stie nimic,ci pentru sufletele mai sensibilizate ce participa la ceremonie.E o ocazie de a mai primi un mesaj din partea lui Dumnezeu,care nu stiu de ce trebuie obstructionat de conveniente omenesti.Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat.El stie cel mai bine cat putem sa ducem !Fii tare si nu cred ca e bine sa traiesti in trecut .Priveste inainte si gandeste-te cati copii au nevoie de o mamica iubitoare ca tine.Roaga-te,plimba-te,ajuta,pe cine are nevoie ,bucura-te de primavara,alearga!;Nu trbuie sa demonstrezi nimic nimanui.Dumnezeu stie si vede totul.Si Luca are nevoie de mama lui asa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Dragă Bianca! Atât de multă suferinţă ai strâns la un loc cu această idee a ta că nu ştiu cine poate rămâne insensibil, fără să-i picure o lacrimă. Cu toate că mi-am propus să nu mai intru pe site, să nu mai ştiu de alte şi alte (ne)cazuri, să nu mai plâng atât de fiecare dată, nu pot să mă abţin. Mă gândesc că în fiecare caz puteam fi eu, deşi şi eu am trecut printr-un avort la 5 luni , dar nu cu multă suferinţă fizică cât traumă psihică. Era o sarcină aşteptată de 13 ani, după multe tratamente dureroase şi costisitoare.Cred că a fost mai mult vina mea că nu m-am cruţat mai mult, nu mi s-a spus să stau fără să fac ceva şi.. am rămas şi eu cu acel gol în corp şi în suflet, care s-a umplut după 2 ani (la vârsta mea de 40 ani)când am reuşit să nasc o fetiţă.
Te rog să nu te superi pe mine dar tu nu poţi da vina pe nimeni pentru ce ţi s-a întâmplat. Pur şi simplu ai avut ghinion şi mai ales aşa a fost voia lui Dumnezeu; gândeşte-te mai mult la cum ar fi fost viaţa ta şi a fetiţei tale dacă aveai de trăit cu acel handicap. Cât chin, câtă durere ai fi suportat să o vezi suferind, să nu aibă şansă de vindecare completă!Nu ştiu cum îţi imaginai viaţa aceea dar cred că îngeraşul tău nu a vrut să se chinuie şi să te chinuie.
Tu eşti o persoană atît de cunoscută şi ai facut din acest caz al tău o realitate atâ de mediatizată, dar în afară de cei ce ţi-au scris, cine mai ştie dramele cu adevărat mai cumplite prin care au trecut acele femei care nu au cui plânge jalea lor? Nu ştiu, dacă aş fi în locul tău nu cred că aş putea să povestesc atât despre asta, să arăt acele lucruri să le vadă toţi,le-aş săruta de 10000+ de ori pe zi, aş plânge, dar le-aş ţine numai pentru mine.
Nu cred că o să reuşeşti să schimbi ceva din toată mizeria din acest domeniu, e prea multă şi greu de şters; dacă nu ai (mulţi)bani te bazezi pe noroc.
Dumnezeu să-ţi ajute în tot ce vei face şi aş vrea să cred că, cu poziţia ta, vei reuşi.
Mesaj de la: Loredana data: Duminca 24 februarie 2008
Buna draga Bianca.Iti marturisesc ca am citit in hohote de plans toata tragedia prin care ai trecut. Imi pare nespus de rau ca ti s-a intamplat o asemenea nenorocire, pentru ca nu exista pe lume o nenorocire mai mare decat sa-ti moara copilul. Copilul tau si punct ,indiferent ca a fost viu sau nu in mementul nasterii. Intotdeauna m-am intrebat de ce se intampla asta -de ce copiii mor inaintea noastra, a parintilor. Nu este firesc,nu este normal.Dar acum poate am gasit o explicatie: poate Dzeu avea nevoie de ingeri.
Bianca,am trait si eu semenea momente.Poate nu atat de tragice pentru ca eu nu am apucat sa-i vad inimioara batand sau sa-l vad dand din picioruse sau din manute, pentru ca sarcina s-a oprit din evolutie inainte de a avea aceasta ocazie. Dar tot o tragedie a fost,tragedia mea.Intr-adevar nimeni din jurul tau nu stie sa se poarte cu tine. Daca plangi te intreaba:- De ce plangi? Te-a durut? -DA MA DURUT,DAR NU ASA CUM CREZI TU ,FIZIC,CI SUFLETESTE.
Nimic din ce ti se intampla dupa ce treci prin asa ceva nu mai este la fel. Simteam toata durerea aceea enorma in suflet, mergeam singura pe strazi si ma intrebam : -Doamne de ce nu mor?Eu ce fac acum,merg? Ce se intampla, de ce traiesc?
Nu vreau sa ocup spatiul scriind despre durerea mea pentru ca oricum nu exista cuvinte. Am impresia ca indiferent de cuvintele pe care le voi folosi tot nu pot sa transmit ceea ce am simtit atunci.Asa ca prefer sa plang.Nu cred ca exista zi in care sa nu ma gandesc la el.Urma sa se nasca de ziua mea si tot timpul socotesc : acum ar fi avut 2 luni,3 luni,6 luni.
Insa,este foarte important ceea ce tu vei face. Subliniez vei face si vei reusi. N-am sa spun "incerci sa faci" sau sper ca vei reusi.Trebuie sa faci ,iar noi trebuie sa fim alaturi de tine.Sa lupti pentru ca femeile care trec prin aceste momente sa le depaseasca mai usor.Daca cei din familie nu stiu sa se poarte ,pentru ca nu stiu pur si simplu ,macar sa aiba parte de tratament specializat care sa includa consiliere psihologica.
Trebuie sa luptam pentru ignoranta cu care sunt tratate femeile.Trebuie sa invatam sa ne cerem drepturile,drepturile elementare:la comportament cel putin civilizat daca nu uman,la sanatate si cel mai important:la viata si la bucuria de a avea un copil.
Aceasta situatie ar trebui sa fie o situatie de normalitate.
La fel si sfanta slujba de inmormantare.Sau de ce nu stim nimic despre botezul grabnic, care trebuie facut mai ales copiilor despre care se stie ca exista un anumit risc in momentul nasterii. Din tot ce am citit rezulta ca viata incepe in momentul conceperii astfel incat acel copil inseamna viata.
Bianca draga mea, te rog sa privesti cu mult curaj inainte.Stiu ca iti este teama sa mai incerci sa faci un copil.Si mie mi-a fost,dar cu ajutorul lui D-zeu ,al fetitei mele si a medicului am reusit sa merg mai departe. Acum o strang in brate pe Sofia Anastasia care s-a nascut pe 4 ianuarie in acest an.
Medicul meu ,care este in primul rand un om deosebit si cu mare credinta in D-zeu, mi-a spus un lucru pe care nu am sa-l uit niciodata: o data in viata ti se intampla asa ceva, data viitoare va fi bine.
Am sa-i multumesc toata viata pentru curajul pe care mi la dat, iar acum am doua fetite si imi mai doresc inca un copil desi am nascut prin cezariana ambele fetite si avem si diferenta de RH.
Daca ai nevoie de ajutorul meu,eu lucrez cel mai bun ziar din Brasov, nu lucrez in calitate de reporter dar am relatii foarte bune cu colegele din redactie cu care te pot pune in legatura ,te rog sa ma anunti la tel 072**** sau la e-mail ****@****.ro.
Deasemenea cand vei avea nevoie de voluntari la Brasov te rog sa ma anunti si pe mine.
Te pupam si te iubim pentru curajul si forta ta!
Mesaj de la: Marilena data: Duminca 24 februarie 2008
Ma numesc Marilena si am 33 de ani,un baietel de 9 ani si de profesie sunt asistenta medicala intr-un compartiment de psihiatrie si studenta anul iv la sociologie psihologi.Imi pare rau pentu suferinta ta si te inteleg foarte bine.Ai dreptate cu privire la sistemul sanitar romanesc, eu trecand anul accesta printr-o situatie foarte grea de sanatate si izbindu-ma de nepasarea colegilor mei.Am uitat sa fim oameni oare / Ai avut o idee excelenta voi incerca sa ajut si eu la mine in spital ,pe sectia de gineco,eu lucrand pe psihiatri fac acest lucu in cadrul sectiei mele .BAFTA
Mesaj de la: Daniel data: Duminca 24 februarie 2008
buna bianca!sunt daniel din iasi si am 23 ani deocamdata..nu sunt tatic dar imi doresc din tot sufletu asta!am auzit despre ce ti s-a intamplat si sincer imi pare foartea rau!e dureros acest lucru,dar tu esti o femeie puternica,ai si un baitel si un sot care cu siguranta te vor ajuta sa treci peste.
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
stiu cum e...............
inca incerc sa diger intamplarea ...............
urasc cuvintele!
Mesaj de la: Simona data: Duminca 24 februarie 2008
ma numesc simona si sunt din lugoj
nu imi gasesc cuvintele...pe 5 ianuarie 2007 am acuzat dureri acute in partea stanga (stiam de la ecografie ca acolo este prinsa placenta),mi-am sunat doctorul si am plecat de urgenta la spital.Dupa analize si eco mi s-a spus ca copilul este bine si ca sunt doar un pic anemica si am o "mica infectie"la rinichi(eram in 35 de saptamani).Mi-au dat perfuzii si anibiotice iar dupa trei zile m-au lasat acasa sub tratament.stiam ca ceva nu este in regula pentru ca nu il mai simteam la fel ca innainte ,numai era asa de agitat ,dar la alte 3 zile mi-au zis ca inima ii bate cum trebuie si ca probabil se"pregateste sa vina pe lume".Pe 13 ianuarie m-am dus la doctorul meu pentru un alt control si ma intreaba fara nici un pic de compasiune ca" ce am facut ca fatul este mort?"Am crezut ca pica cerul pe mine!!
Am mers la un alt medic pentru ca nu mi se parea real ce se intampla-acelasi diagnostic.
Sub indrumarea primului doctor am mers la spital si mi-au pus perfuzie sa imi provoace nasterea.Am cerut sa imi faca cezariana pentru ca nu eram in stare nici fizic nici psihic,nici...:"esti nebuna ,vrei sa te tai pentru un mort"au fost vorbele medicului care are pretentia ca este seful sectiei de obstretica si ginecologie.
Dupa 10 ore de chin mi-am nascut puiul ,pe andrei.
Nu am avut puterea sa il vad si acum imi pare rau......
Am fost acuzata in continuare ca am facut eu ceva de a murit ,nu ca au gresit ei cu ceva .Dupa ce sotul si parintii mei au inceput sa sune si sa bata pe la usi(eu in timpul asta am lesinat si am fost inconstienta cateva minute ,cu subtensiune si hemoragie)s-a intrunit o comisie.Concluzia a fost ca "daca nu ati salvat copilul salvati macar mama"
in aprilie am reusit sa merg la un medic specialist in timisoara iar acesta s-a speriat cum de mai traiesc inca,pentru ca eu in tot acest timp in sangerat incontinuu.Vreau sa ii multumesc pentru ca datorita lui mai am o sansa sa mai fac un copil
In mai deabia am aflat de ce a murit puiul meu"anasarca fetoplacentara"Mi s-a spus ca nelinistea si criza avuta cu cateva zile innainte trebuiau sa fie un semnal de alarma pentru medic si ca eu nu am nici o vina.
Avea 36 de saptamani(8luni jumatate).
DE CE?
mentionez ca nu stiu ce s-a intamplat cu puiul meu,daca este inmormantat pe undeva ,sau vorba ta bianca ,daca l-au aruncat ca pe un gunoi;nu a putut nimeni sa imi spuna.
cei care vor sa imi scrie ii rog sa o faca pe elena_suhan@yahoo.com
ITI MULTUMESC BIANCA CA MI-AI DAT SANSA SA IMI SPUN POVESTEA!
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Bianca,
Cuvintele sunt de prisos, sunt grele si dor........insa nu ti pierde speranta.
Mesaj de la: Irina data: Duminca 24 februarie 2008
sunt irina, bacau
am citit toate povestile de pe site.sunt dureroase.....eu nu stiu cum as fi reactionat ...daca as avea taria lor...
am 29 de ani si nu am copii. si imi doresc sa raman insarcinata in vara...am o doctorita de nota 10 care imi stie planurile...si care nu e cu spaga.
frica mea e Rh.am rh negativ.nu am nici un avort in trecut , dar totusi mi-e teama sa nu se intample ceva.citeam pe site cate se pot intampla...si nu exista nici o explicatie...
bianca, vreau sa ma implic in campania pe care ai demarat-o, de aceea iti las e-mail-ul meu: ****@yahoo.com
nu am cuvinte sa va spun cum sa treceti peste durere..doar citinsd si urmarind emisiunile cu bianca, ma faceau sa plang.e groaznic...sunt atatea copile care folosesc ca meoda contraceptiva avortul.sunt o gramada de cazuri.si le auzi invocand ca se ingrasa de la pastile,etc..
si atunci mamicilor care isi doresc copil, de ce trebuie sa treaca prin acest cosmar??
ingerasii de sus va vegheaza..va vad cat plangeti...si ca sufletul e rupt in doua..
cum spunea si bianca
plantati un copac sau luati-va o floare langa care sa puteti plange, sa fie coltul iubirii pierdute...
Mesaj de la: Corina data: Duminca 24 februarie 2008
Ma numesc Corina, am vazut aflat de nenorocirea care ti-a marcat viata si vreau sa iti transmit pe aceasta cale ca te admir si te felicit pentru initiativa ta.
Mesaj de la: Gabriela data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Doamna Bianca , sunt Gabriela din Bistrita , si , ca in fiecare duminica ,in timp ce fiul meu doarme , eu va citesc mesajele primite.Este atat de emotionant... si recunosc ca primul meu impuls a fost sa mi exprim si eu dorinta de a ajuta cu ceva pentru ca am remarcat si eu lipsurile din sistemul sanitar ,social si nu in ultimul rand uman.
Un prim exemplu ce imi vine in minte este faptul ca ,in momentul in care am avut decesul fetitei ,nascand-o prin cezariana ,m-au lasat in salonul cu proaspetele mamici sa le vad cum se duc bucuroase sa-si alapteze copii iar eu ramaneam sa-mi primesc injectiile de stopare a lactatiei. Iar,in urma cu trei ani si jumatate cand l-am nascut pe baietelul meu ,cand eram mandra ca aveam un copil si eram si eu in randul mamicilor...,am fost pusa intr-un salon cu doua paturi ,eram izolata.(Nu intru acum in detalii ,povestea e mai complicata ).
Nu mai vorbesc ca nu se incurajeaza alaptatul la san , doar in reviste , dar in spitale esti tratata ,...josnic.Iar "moda " sa-ti mulgi sanul in prosop este o magarie ,atata bunatate ,sanatate ,atatia anticorpi aruncati pe canal pentru ca nu este un sistem de colectare pentru a hranii de exemplu copii orfani sau abandonati .
Sunt atatea neajunsuri ,atatea greseli in acest sistem incat nu stiu draga Bianca de unde ar trebui inceput ...Poate chiar din Facultatea de Medicina ...Este un razboi atat de mare incat nu cred ca se va putea rezolva ceva intr-un timp foarte scurt ,dar sa nu uitam ca avem copii care traiesc si ne sunt alaturi si sa nu-i sacrificam ...Timpul petrecut cu ei este cel mai important ,apoi familia si abia apoi lupta cu "raul".
De aceea am spus "un prim impuls" , pentru ca si acum dorinta de a ajuta este la fel de mare dar incerc sa fiu calculata si rationala si sa-mi dau seama daca chiar am sa pot face ceva fara sa-mi neglijez copilul.
Daca credeti ca pot sa va ajut cu ceva , va rog sa ma sunati la 078**** sau tel/fax 026****

P.S.Va rog sa ma scuzati de primul meu mesaj ,nu-mi dau seama cum l-am putut scrie atat de ...dezordonat.
Mesaj de la: Mihaela data: Duminca 24 februarie 2008
Din cauza emotiilor am trimis mesajul anonim si neincheiat!Desi s-a intamplat in 9.10.1994am retrait alaturi de tine durerea atat de intens!Stefan-Georgel o minune de baiat de 4 luni, l-am gasit mort in patut probabil dupa o criza de convulsii.Lucram la un spital,intr-o comuna ,langa capitala ca gestionara.Am ales sa nasc in BV,la oras ptr. a se putea interveni in caz de complicatii la nastere,avand Rh negativ un alt baiat de 4 anisori,perfect sanatos si o mare dorinta de a avea inca un copil.Stefan a facut convulsii la nastere si a avut nevoie de ajutor special.Am inteles ca se intampla des la nastere asa ceva fara urmari in viitor.Avea 3.800kg,50cm,nota9,si era galbior si frumos ca un puisor.Stiam ce sa fac daca se repetau convulsiile.dar,nici un cadru sanitar nu mi-a zis ca se pot face noaptea in somn si sa nu auzi nimic . . . Cand avea 3 luni am cerut sfatul directoarei spitalului unde lucram ,medic pediatru ptr.ca nu-si mai tinea capsorulsi mi-a zis sa-i dau ,,ciorba de fasole si tocatura de sarmale,, ca prea ii suflu ..copilului!In loc sa ma trimita la Bucuresti la 2 pasi la specialisti .Si i-am facut masaj la ceafa asa cum m-a sfatuit inca o luna.Atat a mai trait.nu pot sa redau momentul cand ..am inteles.Nu vroiam !strigam ,,nu copilul meu!,,Am fugit la spital cu el dar... nu aveau oxigen...Ca la alimentara ,veniti maine.! tremur cand imi amintesc .Au schimbat fisa micutului si la ancheta au declarat ca nu le-am spus de convulsiile copilului.de la nastere.Cea mai buna prietena de atunci (vorbim si azi )a afirmat ca eu sunt de vina ca am fatait copilul la Brasov si apoi in com .unde locuiam.Era durerea prea mare sa ripostez cum trebuia si...micutul meu nu mai putea fi readus la viata! Iti multumesc,,zambet de soare,,voi sadi un copac s-au voi ingriji o floare gandindu-ma la el.Mai am multe ganduri dar las si alte mamici sa planga. . . Voi reveni!MIHAELA,mama de inger
Mesaj de la: Jeanne data: Duminca 24 februarie 2008
DRAGA BIANCA DACA MAI MULTI OAMENI SI-AR ACORDA O CLIPA DIN TIMPUL LOR PRETIOS CELORLANTI LUMEA AR FI MAI FRUMOASA.TU AI FACUT ASTA SI ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI SUCCES IN CAMPANIA TA BINEVENITA DE AJUTORARE A MAMICILOR CE AU SUFERIT.CRED CU TARIE CA MAJORITATEA NU CER NIMIC MAI MULT DECAT SA FIE ASCULTATE SI POATE UN PIC INTELESE ... JEANNE
Mesaj de la: Andreea data: Duminca 24 februarie 2008
bianca te-am vazut ieri seara adica pe 22 februarie 2007 la antena1 la dr cristian andrei...stiam povestea ta dinainte(de cand eram eu gravida auzisem ca ai ramas fara ingeras) si m-a impresionat enorm....esti schimbata...pe chipul tau se citeste o durere profunda...ai avut o inima de otel sa vii cu cutiutza muzicala in emisiunea....am plans mult....acum pe site-ul pe care m-am inscris si eu www.copilul.ro este o fetita de 3 luni care a murit in 3 zile tot din cauza ca avea o problema la inimioara...culmea ca intram pe forumuri...vorbeam cu mamica ei si dintr-o data anunta ce au dus-o la urgente....am fost profund indurerata cand am citit pe forum ca alte mamici care tineau legatura cu parintii copilutulii scriau ca a trecut in nefiinta...i-am recomandat sa intre pe site-ul tau.....poate o va ajuta cumva....ea cica vrea sa se mute din casa in care a stat 3 luni cu bebelusa ei ptr ca ii trezeste amintiri....e bine oare sa o uite......poate scoti cat mai curand cartea despre care spuneai....esti o mina de aur si sper sa ajuti cat mai multe mamici ramase fara o parte din ele.....sa le ajuti sa isi "modeleze" durerea daca pot sa spun asa...tu esti o femeie frumoasa, puternica si inteligenta si sper sa te faci auzita si sa se mai schimbe cate ceva in tara asta referitor la ce se intampla cu mamicile si copiii....iti doresc tot binele din lume si as vrea sa te mai vad cat de curand pe la tv.....sa iti promovezi cartea si sa le mai atragi atentia incompetentilor din sistemul sanitar de erorile si insuficientele lor.....ai avantajul ca esti o persoana publica si altefl te poti face auzita.....sanatate si numai bine tie si familiei tale...tine-o tot asa!!andreea iasi
Mesaj de la: Luminita data: Duminca 24 februarie 2008
ma numesc luminita si sunt din falticeni in 13 decembrie 2006 am nascut prin cezariana pentru apoplexie utero placentara la 36 saptamini de sarcina un fat de 2 ,800 de sax masculin mort aveam 36 de ani era prima sarcina dupa ani de tratament . copilul l au ingropat parintii mei sotul fratele si nasa care trebuia sa l boteze eu am doar fotografia si cicatricea cea mai grea zi a fost cind m am externat mamele cu copii au iesit prin fata cu copilul in brate si cu flori eu am iesit prin spate cu geanta in mina sotul meu nu a venit sa ma externeze nu am mai ramas insarcinata sunt separata de sotul meu ma duc periodic la mormint si il rog pe lucian sa ma ajute si sa ma ierte un psihilog in matrenitate e foarte indicat
Mesaj de la: Jeanne data: Duminca 24 februarie 2008
DRAGA BIANCA FI BINECUVANTATA-AM 2 FETITE MINUNATE CARE IMI DAU PUTEREA SA MERG MAI DEPARTE SI II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTA DAR NU VOI UITA NICIODATA NEPASAREA SI RACEALA CELOR DIN JUR ATUNCI CAND EU AM PIERDUT ALTE DOUA SARCINI.TE ADMIR PENTRU TARIA TA!NIMENI NU ARE DREPTUL SA-I CEARA UNEI MAME SA NU ISI MAI PLANGA COPILUL MORT FIE IN BURTICA FIE ORICUM!PANA ACUM N-AM CREZUT CA VREODATA VOI PUTEA VORBI CU CINEVA CARE INTELEGE.MULTUMESC!CU DRAG-JEANNE
Mesaj de la: Aura data: Sambata 23 februarie 2008
Aura sunt si vreau sa va supun atentiei o realitate cruda in Romania si sa va intreb daca organizatia dumneavoastra va avea "pe ordinea de zi" si acest punct sensibil:CULPA MEDICALA

"Un diagnostic pus in mod corect si un tratament corespunzator ar trebui sa salveze viata unui om. Activitatea medicala numara insa si esecuri. In Romånia, un pacient mutilat de medic sau caruia i-a fost administrat un medicament gresit nu primeste daune materiale si nici nu are satisfactia sa vada ca medicul vinovat a fost pedepsit. Dintre sutele de dosare in care doctorii sint acuzati de malpraxis, foarte putine se lasa cu sanctiuni din partea Colegiului Medicilor si, de cele mai multe ori, aceste pedepse – avertisment, mustrare sau vot de blam – nu inseamna aproape nimic. Mustrarile primite din partea superiorilor ii blocheaza medicului accesul la functii mai inalte. Aceasta piedica tine insa numai sase luni. De asemenea, un vot de blam, care sanctioneaza indiferenta medicului fata de bolnav, il costa pe doctor putin peste 10 milioane de lei vechi – amenda. Erorile medicale il afecteaza numai pe pacient si cele mai multe cazuri sint uitate in sertarele de la Colegiul Medicilor. Ele nu se concretizeaza nici macar in statistici".
Aura
Mesaj de la: Andreea data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca In primul rand sincere condoleante pentru pierderea enorma prin care ai trecut.Nu stiu cum e posibil sa fii asa puternica,dar cred ca Dumnezeu te iubeste si tocmai de aceea ti-a dat atata tarie sufleteasca.....Mai mult ca sigur te-a ajutat si prezenta lui Luca,care cu siguranta ar fi adorat-o pe Emma.Personal te admir fff mult si te felicit pt. ceea ce vrei sa faci pentru mamele care au trecut,sau care Doamne Fereste vor trece ,prin aceeasi incercare deosebit de grea.Eu sunt o mamica fericita a 2 copii minunati.Iti marturisesc ca pana sa aud de poevestea ta si a altora imi era ciuda de ce baiatul meu,de 2 ani si 4 luni,nu e ca altii de varsta lui. Adica in ce sens?Pt. ca de 1/2 de an a fost diagnosticat cu deficit de atentie si un usor retard mintal.Simt ca daca iti povestesc ma descarc.La varsta asta spune fff putine,stie utilitatea oricarui lucru daca i-l dau in manuta,dar daca il rog sa imi aduca un obiect nu o face,ca si cand nu ar stii ce e...........Iti spun toate astea,desi nu are legatura cu ceea ce se spune aici,pt. ca vreau sa spun ca de cand am citi acest site,al tau,ma bucur ca e si asa,sper sa isi revina.Dar cel mai mult ma bucur ca e langa mine,langa noi,ca ne bucuram de imbratisarile lui,de zambetul lui si pt. asta ii multumesc lui Dumnezeu.Nu mi-e usor sa accept ca e asa cum e,fetita mea fiind total diferita la varsta pe care o are Patrik.Ea la varsta asta spunea poezii.Dar in fine,iti multumesc ca am invatat,din nenorocirea altora din pacate,sa pretuiesc mult mai multa faptul ca e langa mine..........Se vor rezolva cumva toate.Este fff mare nevoie de o astfel de campanie pe care vrei sa o faci si te sustin asa cum voi putea.Am si eu 3 prietene care au trecut prin asemenea experiente groaznice si ce bine ar fi fost sa aibe un asemenea sprijin.Martueisesc ca mi-au dat lacrimile cand am citit prin ce ai trecut si le-am sfatuit sa citeasca acest site.Le-au ajutat enorm.....Una dintre ele a avut un bibelou de fetita,Bianca Andreea,care a trait doar 3 zile.........Dumnezeu i-a daruit o alta fetita dupa 3 ani,dar indiferent cati copii mai faci dupa o astfel de experienta ,nu il poti inlocui pe cel pierdut........Fiecare e unic.Asta o zic pt ca asa simt dar si pt ca ei i s-a spus de o "persoana",pt ca nu se poate numi doctor,"lasa,ca esti tanara,mai faci altul.........."parca ar fi fost un obiect.........Putin medici iti inteleg durerea,medicii de la noi nu te stiu sustine,sa nu mai vb. de asistente sau moase,carora daca nu le dai........nu se uita la tine.De aceea zic,e nevoie mare de o astfel de campanie ,felicitari......Iti doresc sa fii tare in continuare,sa te bucuri de Luca,sa fie sanatos,pt ca asta e fericire absoluta a unei mame,sa isi vada copilul sanatos si fericit....... Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti copiii ingerasi Cu drag si respect Andreea
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
SUNT MAMA UNEI FETITE DE TREI ANISORI .AM NASCUT F. GREU ,MOASELE M-AU AJUTAT ABIA LA SFARSIT A FOST CUMPLIT .IMI INCHIPUI CE AI SIMTIT ATUNCI CAND DOCTORI TI-AU SPUS CA FETITA ESTE MOARTA...IMI PARE NESPUS DE RAU .
Mesaj de la: Elena data: Sambata 23 februarie 2008
Ma numesc Elena. Am 39 de ani si sunt mama a doi baieti: cel mare are 12 ani iar cel mic 1 an si 8 luni. Am plans urmarind emisiunea de vineri 22 feb, am plans citind tot ceea ce ai scris Bianca si vreau sa iti spun cat de rau imi pare pentru tine, pentru familia ta, pentru fetita ta. Sunt cu sufletul alaturi de tine, condoleante.Daca altceva nu putem face sa-ti alinam durerea, macar atat sa stii ca multe femei te inteleg si sunt alaturi de tine.
E atat de dureros ceea ce ti s-a intamplat si ma intreb de ce tie?
O femeie atat de frumoasa, puternica, o doamna, o aparitie atat de feminina in toate momentele. Durerea ta m-a impresionat.
Nu pot spune de cate ori am citit si recitit tot ceea ce ai scris. Am ascultat melodia ta de nu mai stiu cate ori. Baietelul meu - un jucaus, un energic- a ramas nemiscat ascultand-o si s-a cuibarit in bratele mele.Cred ca a fost sa fie dedicata Emmei. Ce nume delicat!
Am citit si nenumaratele mesaje ale tuturor femeilor; printre care si pe cel al doamnei Magdalena din Bucuresti, careia as vrea sa ii povestesc, sa ii spun despre tine - asa cum te stiu si te vad eu.
Bianca este actrita, este cantareata, este o vedeta. Eu o stiu de cand aveam 15-16 ani si ea juca intr-un film pentru liceeni. Am vazut si revazut acel film - Bianca era un model pentru fetele de varsta noastra.
Bianca a gandit si creat pentru noi femeile acea caseta depsre machiaj- prima de altfel in Romania- se intampla prin 1997 si stiu mai multe amanunte decat credeti.
Am urmarit concursul de Miss la care ea a fost castigatoare si imi amintesc si anumite lucruri poate mai putin placute care i s-au intamplat dupa aceea dar a trecut si peste acele clipe.
O admir doamna Magdalena pentru ca are curajul sa vorbeasca despre drama ei si pentru ca vrea sa faca ceva pentru toate femeile carora li s-a intamplat acelasi lucru extrem de dureros (noi ,cred ca nici nu ne putem inchipui cat de dureros este sa iti pierzi copilul)Doamna, are curaj sa ia atitudine. Acest lucru nu trebuie sa mai afecteze atatea femei.
Trebuie ca cineva sa inceapa si ea are curajul - este o pioniera- si cred ca vor mai fi voci care o vor comenta .
Bianca, te rog pastreaza-ti puterea de a merge inainte cu acest proiect.
trebuie ca toti medicii sa inteleaga ca atunci cand ai nevoie de ei trebuie sa fie alaturi.
Meseria de medic trebuie sa fie practicata de aceia care iubesc omul si care doresc sa vindece, sa ajute, sa aline....
Sunt multi oameni care isi spun medici doar pentru ca au terminat facultatea de medicina dar care nu au empatie, nu pot simti cand pacientul are nevoie de empatia lor.
Gravidutele sunt tratate cu un limbaj greu de reprodus, dupa ce nasti nici nu-ti mai vine sa calci in vreun spital numai amintindu-ti cata umilinta induri tot acest timp, cat poti sa astepti pentru un consult, cum poti fi privita daca ai intrebari, pareri sau nelinisti; daca nu ar fi dragostea pentru bebelus si dorinta de a-l avea nu stiu cate dintre noi ar avea curajul sa se mai gandeasca la un alt copil dupa tot acest tratament aproape inuman al unor medici din tara noastra; mie una mi-au trebuit zece ani sa uit umilinta si toata mizeria umana intalnita cu prima sarcina; asta ca sa nu mai spun ce am intalnit pe urma; acum am noroc ca am intalnit un medic minunat de familie care mi-a mai schimbat parerea si am avut curajul sa mai fac un copil pe care de altfel mi l-am dorit in sufletul meu imediat dupa primul copil.
Bianca, draga mea, vreau sa fiu si eu alaturi de tine in acest proiect, vreau sa ajut si eu daca pot femei in suferinta.
E atat de dureros sa vezi cum femei care isi doresc copii ii pierd si spitalele sunt pline de copii superbi abandonati imediat dupa nastere. Eu am vazut cu ocazia nasterii celui de-al doilea copil; atat de frumosi, sanatosi dar singuri si fara viitor - cred ca am putea face ceva pentru ei; eu le-am dus celor din spital la momentul respectiv doua genti de haine pe care le cumparasem pentru bebelusul meu- am avut destul timp pe urma sa ii cumpar altele.
Daca am scris cu multe greseli, imi cer scuze- plang si acum si am sufletul greu gandindu-ma la tragedia Biancai si a tuturor celorlate femei care - acum ii spun iar doamnei Magdalena- chiar daca ar fi spus ceva nimeni nu le-ar fi luat in considerare; de aceea o admir si sunt alaturi de Bianca pentru ca ae fiind o persoana publica va reusi sa atraga atentia asupra acestor aspecte de viata pe care o femeie oarecare - plina de suferinta ca si Bianca- nu ar fi reusi nimic, nici o televiziune nu ar accepta sa o mediatizeze- tocmai pe motivul ca nu e persoana publica- nu ar dori ca ea saa isi spuna parerea; Bianca va reusi pentru noi toate femeile sa schimbe ceva si mai mult sa dea sens mortii fetitei ei, asa cum a spus intr-un interviu.
Bianca, vei reusi sunt sigura - esti o luptatoare.
Pentru toate femeile care merita, iti multumesc pentru proiectul tau.
Te imbratisez si sunt alaturi de tine, Elena
PS cred ca am mai trimis o data mesajul partial- baietelul meu a apasat pe taste - iar eu sunt prea coplesita ca sa mai reactionez la timp. Sterge-l pe primul si scuze.
Mesaj de la: Violeta data: Sambata 23 februarie 2008
numele meu este Violeta.Cata putere din atat de multa durere.Imi este atat de greu sa-ti scriu .As dori sa-ti vorbesc despre mine. Consider ca ai suferit deja prea mult si ma tem sa nu-ti provoc suferinta. sunt mama , am 42 ani ,trei copii si o nepotica .Pentru toate acestea ii multumesc lui Dumnezeu. Dar sunt bona unui baietel cu probleme mari de sanatate .Am scris deja prea mult .Esti un om deosebit , esti mama si iti multumesc ca ai acceptat sa-ti vezi copilul,ca ai avut curajul sa vorbesti despre asta.Dumnezeu sa-ti aline sufletul .Iarta-ma daca te-am ranit cu ceva.iar daca doresti sa-ti povestesc mai departe as dori un raspuns pe care probabil il voi gasi la rubrica intrebari si raspunsuri.Iti multumesc .
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma rog Domnului sa-ti dea puterea de a merge mai departe.Am 23 ani si in ianuarie am nascut o fetita. Din fericire si multumesc cerului fetita mea este sanatoasa insa dupa nastere am avut eu probleme. Am avut o stare de depresie post partum si chiar simteam nevoia sa vorbesc cu cineva-in spital nu era nici un psiholog.Sper ca prin campania ta sa auda cine trebuie si sa se ia masuri.Toate mamicile au nevoie de sustinere morala dupa nastere.
Mesaj de la: Flory data: Sambata 23 februarie 2008
eu la 20 saptamani am aflat ca ingerasul meu sufera de trisomia 21 a fost cumplit ,nu puteam sa accept asa ceva .Am fost la medic si inainte de sarcina am facut analize peste analize si totul era ok pana cand la triplu test mi-a iesit risc crescut apoi l-am repetat in alta parte si rezultatul a fost risc scazut am hotarat sa fac amiocenteza si a reiesit ca avea sindromul dawn si ceva la inima .dr a zis ca nu se poate sa pastrez sarcina si mi-a facut cezariana si acum regret aceasta decizie ,oare voi mai putea sa am copil psihicul meu este la pamant nu stiu de ce am fost de acord ?de curand la un papanicolau mi-a iesit atipii hpv l-am repetat peste 3 luni si ni mi-a mai iesit nimic. cred ca am facut greseala vietii ca am fost de acord cu aceasta hotarare .va multumesc AS DORI SA AJUT PRIN VOLUNTARIAT ADRESA DE MAIL ****@yahoo.com
Mesaj de la: Adriana data: Sambata 23 februarie 2008
Mesaj pt Magdalena
Nu stiu cine esti....si ce ai in capul ala ...probabil nimic.
Am fost si eu invitata la emisiunea doctorului Andrei,dar nu am putut merge pt ca nu am avut cu cine sa-l las pe puiul meu cel mic Cristian,dar mi-ar fii placut tare mult.
de ce ai spus ca acele femei erau patetice?nu ,DRAGA MEA erau femei care au trecut pritr-o mare suferinta,,,erau femei care isi strigau durerea.Sa te rogi bunului Dumnezeu sa nu treci niciodata prin ce am trecut noi.
este cumplit sa-ti vezi copilul mort,sa pleci din spital cu mainile goale.
Din randurile pe care le-ai scris imi dau seama ca esti o femeie fara suflet si nu meriti sa fii mama niciodata.
pentru mamele de ingerasi si pentru Bianca-;;;;;;
nu va lasati coplesite de mesajele rautacioase facute la adresa noastra de niste persoane fara suflet.Va doresc multa sanatate si va pupa cu drag Adriana din Tulcea.Va rog sa publicati adresa mea de mail pe site si cine doreste poate lasa mesaje si putem coresponda-: sofanadriana@yahoo.com.Va multumesc
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Incep prin a-ti transmite sincere pareri de rau ca ai pierdut sarcina pe care ti-o doreai atat de mult.IMI PARE RAU!!Ma bucur ca ai puterea sa vorbesti despre tragedia prin care ai trecut si ca vrei sa ajuti si alte femei care vor trece sau au trecut prin experiente neplacute.Sa dea D-zeu sa reusesti tot ce ti-ai propus pt ca se vede ca esti o femeie buna,luptatoare si cu mare credinta in D-ZEU.
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca ,te admir foarte mult ptr. tot ce ai facut si faci,nu credeam ca ti se poate intimpla si tie asa ceva.In urma cu patru luni pe 22.10.2007 am trcut si eu printr-o tragedie ,am nascut o fetita.Eu sunt din provincie si am hotarit sa vin la Bucuresti la spital sa imi urmareasca si mie cineva sarcina.La recomandarea unei prietene care a nascut in urma cu un an o fetita cu acea"doctora" am hotarit sa merg si eu.M-am dus la ea cind aveam trei luni,de atunci m-a luat in evidenta,de fiecare data cind m-a duceam la control eram atenta cu ea.Nu pot sa spun ca se purta cu mine extraordinar mai mult dura sa o astept sa vina jos acolo unde se consultau gravidele ,nici nu prea vorbea cu mine dar am dat vina intodeauna ca este obosita,ca o avea si ea probleme ca nu sunt eu singura pacienta a ei etc.etc.Nu pot sa spun m-a trimis mi-am facut analize,ecografii in privinta aceasta nu pot spune nimic dar m-a trimetea la SANADOR acolo de unde mai lua si ea niste bani.Nu am avut probleme cu sarcina nu stiu ce inseamna voma,greata am facut traba,m-am dus la serviciu faceam tura de noapte m-a simteam OK.La ecograf mi sa spus ca pe 5-6 oct.am sa nasc se apropia data avem 42 de sap. dar eu nu aveam nimic ma chema in fiecare saptamina la control imi sunea vino joi ma consulta nimic imi sunea ca am colul inchis vino joi ma duceam tot la fel imi spunea.Pe 19 oct. joi m-am dus iar si m-a intebat "cind trebuie sa nasti" i-am spus pe 5-6 "gata te internez".Vineri la prinz mi-au facut un ecograf dr.a dat din cap si am intrebat"dar ce se intimpla" dr."copilul vrea sa iasa dar nu poate" nu avem absolut nici o durere,pe la ora 16:30 sunt chemata in sala de nasteri imi mai face un ecograf un alt dr.eram seriata nu stiam ce se intimpla dr. m-ia spus ca vrea sa vada miscarile copilului si lichidul daca este schimbat la culoare ma asigurat ca totul este bine dar m-ia spus"miine va prgatiti pt. nastere" eu "imi faceti cezariana"dr."asta numai d-na dr. decide".Asteptam cu nerabdare ziua de simbata sa nasc am fost chemata la sala de nasteri dr.acolo si imi zice "ai dormit draga bine" spune la o asistenta sa imi face o monitorizare dupa un timp vine si ea la mine zice ca este bine si pleaca.La esire din sala de nasteri astepta pe o infirmiera sa ii aduca geanta si i-am zis "d-na dr.ieri am plins toata ziua" dr."si daca ai plins ce ai rezolvat, ai vazut ieri am pus sa i-ti faca ecograf totul este bine" eu"dar azi e simbata miine duminica luni imi faceti cezariana" dr."nu draga asteptam copilul e puturos" si a plecat,nu stiam ce sa fac avea o stare de agitatie pe care nu o mai avusem niciodata.Duminica dimineata au inceput mici dureri care nu durau nici un minut,a venit sotul la mine i-am povestit si lui in jurul orei 18:30 am cerut sa ma vada un medic,ma consultat,maascultat pe burta i-am spus ca sunt din provincie si vreau sa stiu daca nasc ca sa nu mai plece sotul m-ia spus "sotul poate sa plece linistit ca travaliul incepe la noapte" si ia spus asistentei sa imi faca un diazepam.La ora 22 cind mi sa facut monitorizarea bataile erau bune i-am spus asistentei ca am dureri suportabile de mijloc si burta sa uitat la minesi m-ia zis"dar bine draga ma uit la tine si te vad femeie serioasa tu nu ai citit carti".Toata noaptea am fost drogata din cauza diazepamului.Luni dimineata parca Dumnezeu ma luminat si am simtit ca fata mea nu mai misca,m-au luat asistenta sa imi faca monitorizarea pe sectie intradevar nu se mai auzea nimic mi-am dat seama ca ceva sa intimplat nu ii vene nici ei sa creada,m-a dus in sala de nasteri la monitorizare si acolo acelasi lucru.A venit dr. care ma vazuse seara cu un ecograf a venit o asistenta sa ma intrebe a cui pacienta sunt i-am spus DR.DASCALU ALINA (SPITAL POLIZU),au venit 3 dr.nu mi-au zis nimic au iesit unul cite unul nu imi venea sa cred le-am zis "spuneti-mi ca nu este adevarat" dar nu am primit nici un raspuns,am ramas cu asistenta si plingeam imi venea sa urlu au urmat clipe grele m-au dus in salon i-am dat tel.sotului si i-am spus"cred ca fetita noastra nu mai este""cum nu mai este","asa mi-au spus la eco si inimiora ei nu mai bate","O OMOR DACA CEVA SA INTIMPLAT CU COPILU" a venit dupa un timp si dr.la mine cu gura mare binenteles sa imi zica "bine draga ce ti-am spus eu" si atunci i-am zis"ce vreti d-na dr. sa dati vina pe mine"va spun ca nici acum nu stiu cind a plecat din salon,a venit sotul la mine i-am zis sa o lase in pace ptr. ca eu nu am nascut imi era frica sa nu ma lase asa.A vorbit si sotul meu cu ea si nea spus"COPILUL E COMPROMIS" au urmat chinuri speram sa miste tot simteam ceva dar nimic.M-au dus in sala de nasteri in jurul orei 10:30 si in jurul orei 18 am nascut un ingeras de 3.800 si 51cm am cerut sa o vad si dr. a zis "vrei sa o vezi !!!???" "DA VREAU SA O VAD" era un ingeras frumos semana cu mama ei dar imi pare rau ptr.ca nu am tinuto in brate regret enorm.Dupa ce am nascut mi-a spus ca a avut dubla circulara de cordon cu nod adevarat.Binenteles ptr.ca duminica copilul meu vroia sa iasa din burtica de la mama ei si nu putea mi se intarise burta de nu mai puteam.Au urmat zile pline de durere dr.nu a venit la mine decit atunci cind a venit sa imi faca control si externarea din spital si sa imi spuna "SA NU TE DUCI LA CIMITIR CA ITI FACE RAU PTR. CA TU ESTI LAUZA"am intrebato de ce sa intimplat asa "asa a fost sa fie" nu i-am facut nimic nu am atinso macar cu un deget acum imi pare rau trebuia sa-i fi provocat durere cum a facut ea cu mine dar am zis ingerasul meu nu il mai poate nimeni readuce la viata.Ziua de 25.10.2007 culmea tot "JOI" m-am externat atunci am luato si acasa imi venea sa urlu ptr.ca in loc sa o tin in brate o luam in tronulet.Am inmormintato la picioarele bunicului ei cu preot asa cum se face cu vesnica pomenire,sper ca bunicul ei sa aiba grija de ea acolo sus.De fiecare data cind ma duc la cimitir ma rog la socrul meu sa aiba grija de ea imi este greu,imi este dor de ea am momente cind vreau sa mor si eu.Imi este frica de orice acum imi este scirba de doctori de sistemul sanitar din Romania.La necropsie ne-au spus nu a avut nici o malformatie copilul a fost perfect normal dar din incompetenta ei ingerasul meu nu mai este.Nu o pot numi in primul rind MAMA,DOCTOR SI FEMEIE pe cea care a facut ca micuta mea MARIA sa nu fie linga mine.Te inbratisez Bianca si sper ca ingerasi nostri EMMA SI MARIA sa fie tot timpul cu noi.Iti multumesc din suflet ca ne-ai oferit aceasta posibilitate de a ne spune aceste intimplari nefericite din viata noastra.Te pup si iti doresc tot binele din lume.
Mesaj de la: Crina data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca,

Ma numesc Crina Tudorica si sunt directorul unui centru al Fundatiei Clinica Pro Vita Bucuresti. CPVB este un centru crestin de consiliere si sustinere pentru femei care se confrunta cu o criza de sarcina. In afara de servicii medicale, oferim diferite tipuri de consiliere si organizam grupuri de suport pentru gravide, mamici noi si femei care s-au confruntat cu trauma unui avort.

Pentru ca am urmarit cateva emisiuni TV in care ai prezentat drama ta, dar si a multor femei care nu sunt sustinute de nimeni, m-am gandit sa te contactez si sa ne prezentam. In Bucuresti suntem de 8 ani pe Bd. Nicolae Titulescu, si in curand ne pregatim sa deschidem un al doilea centru in Prelungirea Ghencea. Dorinta noastra este sa fim un sprijin pentru femei, o mangaiere si un instrument al vindecarii lor, si niciodata sa nu le judecam sau sa adaugam presiunilor pe care ele le experimenteaza. In acelasi timp dorim sa oferim informatii pertinente pentru ca deciziile lor sa fie luate fara graba si bine documentate.

Pentru mai multe informatii despre noi exista www.avort-sarcina.ro si www.clinicaprovita.ro si putem primi email la adresele cpvbro@gmail.com sau cpvbghencea@gmail.com
In prezent nu am o idee foarte clara despre cum am putea colabora, dar pentru ca vreau sa ofer campaniei tale ajutorul nostru, am trimis acest mesaj. Preocuparea cu suferinta pierderii unui copil este si ceva personal pentru mine.
Daca te putem asista in orice fel, fie prin a te pune in legatura cu medici ginecologi din importante spitale din Bucures