 |  Continutul acestei pagini este protejat de catre legea drepturilor de autor, copierea si folosirea fara aprobare nu este permisa pentru nici unul dintre elementele paginii. |  |
Curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere
Si intelepciunea de a face diferenta dintre ele......
Imi este foarte greu sa retraiesc momentele pe care, la vremea aceea nu credeam ca voi avea putere sa le depasesc dar pe langa faptul ca, aceasta destainuire e ca o forma de terapie, ajutandu-ma sa ma eliberez de durere, sunt trei motive pentru care am hotarat sa vorbesc despre incercarea mea:
In primul rand pentru ca am constatat faptul ca in Romania, este un subiect tabu! Femeile care au avut cumplita nesansa sa piarda "o sarcina", nu au posibilitatea sa-si prelucreze durerea, citind sau vorbind despre situatii asemanatoare si acest lucru trebuie sa se schimbe! Vreau, trebuie sa stie ca nu sunt singure......
In strainatate exista organizatii care vin in ajutorul parintilor si al mamelor singure, care traiesc asemenea drame. La noi, in schimb, nu am gasit decat un articol, dealtfel bun, afisat pe adresa http://www.desprecopii.com/info.asp?id=891 si cateva destainuiri timide, pe forumul respectiv. In rest nimic! Doar pe situri straine, am mai gasit articole si destainuiri despre experiente asemanatoare....M-au mai ajutat si cateva carti luate din strainatate, scrise de femei care au trecut prin asa ceva! E uimitor cat de mult se aseamana sentimentele si gandurile, indiferent de varsta, religia, educatia sau de tara lor...citindu-le, am inteles ca nu am innebunit....sau poate tocmai pentru ca le-am citit, nu mi-am pierdut mintile ....Pe mine m-au ajutat foarte mult acele carti si daca, impartasind din experienta mea, pot ajuta si eu, la randul meu, macar un pic si o singura mamica, atunci moartea fetitei mele va capata un sens....
Si poate randurile astea vor ajuta si vreun tatic...pentru ca ei sunt si mai neglijati, ca doar sunt barbati, nu-i asa !?!!!!.....Daca femeilor li se permite si li se accepta sa-si exteriorizeze emotiile, de la barbati se asteapta sa fie in control, puternici, rationali...Dar daca nu vor sa vorbeasca despre asta sau nu pot sa-si exteriorizeze durerea, nu inseamna ca nu sufera si ei...chiar daca altfel...
In al doilea rand, pentru ca, de data asta, discretia (abia dupa o luna, a aparut un singur articol, scris insa din auzite si eronat si dupa alte doua luni, am dat un singur interviu in care am spus ca, in momentul in care voi putea vorbi despre asta, o voi face intr-o emisiune TV!)mi s-a intors oarecum impotriva: nestiind ce s-a intamplat, multa lume ma opreste pe strada sa ma felicite sau sa ma intrebe ce-mi mai face fetita...si imi doresc ca acest lucru sa inceteze! In niciun caz pentru ca as vrea sa o uit.....vreau doar sa nu mai fiu felicitata....
Al treilea motiv este reactia sau mai bine zis lipsa reactiei, a celor din jur care stiu ce s-a intamplat dar care nestiind cum sa se poarte si ce sa spuna, ma ocolesc, facandu-ma sa ma simt, sa spunem, stigmatizata! Ca sa nu mai spun de cei care se prefac ca nu stiu nimic....sau si mai rau, sa fiu evitata de gravidute, ca nu cumva sa fiu de rau augur.......Nu vreau sa jignesc pe nimeni....si sper ca nimeni nu o sa mi-o ia in nume de rau dar nu pot sa nu vorbesc despre asta....E socant....e dureros....La inceput am fost furioasa din aceasta cauza dar apoi i-am inteles .....Insa si acest lucru trebuie sa se schimbe!!!! Incepand chiar cu medicul care asista nasterea si asistentele care o au in grija pe mama respectiva... Am aflat ca Ministerul sanatatii nu a prevazut consiliere psihologica si ca ramane la latitudinea medicului, care hotaraste daca sa-i dea mamei copilul sau nu! Eventual, in cazul in care sunt semne de depresie(!?!?), sunt trimise la spitalul 9!!! Chiar daca e un subiect care creeaza discomfort, consider ca trebuie sa se vorbeasca despre asta pentru ca e ceva real, face parte din viata si trebuie gasita modalitatea de a impartasi sentimentele si gandurile, fara sa se simta nimeni....prost!
Din punct de vedere medical, legal, statistic si al celor care nu au trecut prin asa ceva, se considera a fi "sarcina pierduta" dar e mult, mult mai mult decat atat! Doar pentru ca ei nu au vazut acel copil, nu inseamna ca nu a existat! Fapul ca acel copilas nu a respirat aerul nostru, nu inseamna ca durerea mamei, a parintilor e mai mica! Nu se poate sa nu spui nimic sau sa spui: "O sa faci altul!" sau "Nu te mai gandi!" sau "E mai bine asa!" sau "N-a fost sa fie!" sau "Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!" sau "Gandeste-te la copilul pe care il ai deja si care e sanatos!", unei mame sau unor parinti care, din contra, simt nevoia ca cei din jur sa recunoasca ACEL copil, pe care l-au dorit, l-au asteptat, l-au iubit dar le-a fost luat.....Chiar daca nu i-au auzit ganguritul, chiar daca nu le-a zambit, chiar daca nu au sarbatorit nici o aniversare, chiar daca nu s-au jucat cu mingea in parc, au visat, si-au facut planuri si si-au imaginat ca vor face toate astea !
M-a surprins reactia catorva care, atunci cand le-am spus ca cea mica avea probleme, au parut oarecum mai... "usurati", ca si cum, in situatia asta moartea ei ar fi mai usor de acceptat si de suportat !?!?!??? Foarte putini au stiut sa-mi fie alaturi... Nici macar nu a fost nevoie de mai mult, decat sa-mi spuna ca le pare rau sau pur si simplu ca nu stiu ce sa spuna si sa ma stranga in brate..... dar ce mult a contat!.....
Au fost....persoane (prieteni ?!?) care m-au dezamagit enorm......
A fost una din acele situatii in care te simti cumplit de singur si ti se reaseaza valorile.....
Din aceste motive am hotarat sa scriu pentru si in numele femeilor care au trecut prin acelasi infern ca si mine si cauta ajutor; dar si pentru aceia care vor sa inteleaga un pic mai bine drama mamelor fara de copii si sa stie cum sa reactioneze, fara sa raneasca....Uneori, nici chiar partenerul de viata nu stie cum sa o ajute pe mama copilului sau, cufundandu-se in tacere, ridicand intrebari si bariere, cascand prapastii.......
Daca aveti prietene care trec prin asa ceva, spuneti-le ca va pare rau, fiti sinceri si spuneti-le ca nu stiti ce sa faceti sau sa spuneti, ca sa nu le raniti, intrebati-le daca vor sa vorbeasca despre asta, ascultati-le oricand vor sa va povesteasca despre copil, despre cea ce simt, nu insistati daca intr-o zi nu vor dar NU LE IGNORATI! Ignorandu-le, nu faceti decat sa le accentuati sentimentele de vinovatie, rusine, de izolare... Si aveti rabdare....nu e ceva ce trece peste o saptamana, luna, doua.....durerea se mai atenueaza in timp dar nu trece niciodata si mai ales nu se uita.....
Le rog si pe alte mame, sa-si faca curaj si sa scrie aici, pentru ele insele, pentru altele ca ele... ca noi si pentru ca cei din jur sa le inteleaga si sa le poata ajuta....Cine nu doreste, nu trebuie sa-si scrie numele pe site dar le multumesc celor care imi vor lasa, in conditii de confidentialitate garantata, o adresa sau un numar de contact in formularul de mai jos sau la adresa Oficiul Postal 26, CP 383.
Ca si la prima sarcina, a fost o surpriza, pentru ca nu a fost planificata. Si a fost o surpriza placuta pentru ca imi doream doi copii si, desi eram constienta ca nu va fi usor, era chiar bine ca s-a intamplat sa raman iar insarcinata, asa de repede...Bucuria a fost si mai mare cand am aflat ca e fetita...Era un vis implinit...credeam eu... spulberat insa in ziua in care am facut amniocenteza...O zi cumplita...dar nici pe departe atat de cumplita ca ziua in care am aflat ca fetita mea a murit...
La ecografia facuta in vederea efectuarii testului de amniocenteza, s-a observat ca fetita avea tetralogia Fallot, o malformatie congenitala la inimioara (diminutivul se potriveste perfect, tinand cont de marimea inimii la acea varsta a sarcinii!). Doctorita m-a intrebat daca vreau sa continui amniocenteza....mult, mult mai tarziu am inteles intrebarea ei....In situatii asemanatoare, unii medici recomanda intreruperea sarcinii, gandindu-se la calitatea vietii....Mie nu mi s-a recomandat acest lucru dar dupa ce mi-a murit fetita, si am vazut, in spitalul in care urma sa nasc, bebelusii operati, am trecut si prin faza in care am fost furioasa ca nu mi s-a explicat atunci, exact, ce presupunea o viata traita cu asa o malformatie...Pentru ca se poate trai dar e un calvar atat pentru suferind cat si pentru cei apropiati...Cu toate astea, nu stiu daca as fi avut puterea sa intrerup sarcina......Dupa ce nasti un copil, o urmatoare sarcina o simti altfel...te legi sufleteste mult mai repede si mai puternic de micuta faptura care creste in tine....si STII......STII ce insemna sa fii mama.....STII ca este o minune sa dai viata unei vieti....
Pana seara tarziu, am colindat plangand pe strazi........ma durea atat de tare inima incat m-am intrebat la un moment dat daca e posibil sa plesneasca... In urma amniocentezei, a reiesit ca, din punct de vedere genetic era normala, insa cauzele acestei malformatii, nu se cunosc! Nu am fumat niciodata, nu sunt consumatoare de alcool, nu am luat medicamente contraindicate pe timpul sarcinii.......am tras un loz necastigator....
Vrand s-o protejez pe mama mea care si-a dorit si a asteptat "o Biencuta" atatia ani, cu atata nerabdare si pentru ca, am considerat ca orice forma de compasiune si poate chiar si de rautati, m-ar fi incarcat negativ, am hotarat sa nu spunem. Dealtfel, intotdeauna cand mi s-a intamplat ceva rau, am avut nevoie intai sa inteleg ce mi se intampla si abia cand am simtit ca sunt pregatita, am vorbit cu cei din jur despre asta...Am facut totusi si exceptii: fratele meu, care m-a sprijinit foarte mult, ca dealtfel intotdeauna cand mi-a fost greu si doua prietene, carora le-am destainuit prin ce trec dar care, m-au dezamagit enorm....stiu ele de ce....
Mai e o persoana care mi-a fost alaturi, desi o cunoscusem de curand....pe care am simtit-o foarte aproape si care nu mi-a tradat increderea, o persoana micuta de statura dar cu suflet mare....Multumesc MO...........
|
O printesa printre stele, Chiar mai frumoasa decat ele, Se va juca prin galaxii cu ingerii, si ei tot copii Si uneori, dupa un nor V a face un semn si va zambi Ca sa mai stinga un pic din dor... |
 |
Inger, ingerasul meu Ca mi te-a luat Dumnezeu Tu de-acuma esti o stea Dulcea mea, micuta mea Si cand cerul o sa vrea O sa vina si in brate-o sa te tina Cu mult drag, bunica ta... |
Mi-a fost foarte greu sa ascund si sa (su)port frica adanca si durerea sfasietoare, care imi macinau sufletul, si ma rugam sa nu ma intrebe nimeni daca fetita este sanatoasa...Toata lumea ma intreba daca ma simt bine si ma bucuram ca nu trebuia sa mint(prea mult!), pentru ca, ironia sortii era ca, din punct de vedere fizic, sarcina era usoara! Ce era in sufletul meu, numai Dumnezeu stie...
Mi-aduc aminte ca am spus de cateva ori ca, stiind prin ce urma sa treaca dupa ce se va naste, oricat de greu imi era, as fi vrut sa o pot tine la mine in burtica, unde ii era bine....ceea ce s-a si-ntamplat.....
Spunandu-ni-se ca e posibil sa fie nevoie sa o opereze imediat dupa nastere, am inceput sa ne documentam, incercand sa aflam ce presupunea aceasta malformatie si mai ales ce puteam face, ca fetita noastra sa supravietuiasca si sa primeasca ingrijirea de care avea nevoie. Nu din snobism, cum s-ar grabi rauvoitorii sa afirme, ci la recomandarea medicilor romani si in urma cautarilor noastre, am gasit in Munchen o clinica specializata, unde urma sa nasc si cea mica sa fie preluata imediat in sala de operatii, in cazul in care era nevoie de o interventie urgenta. Luna de luna, in care speram sa se intample o minune(exista si cazuri fericite in care apar ameliorari inainte de nastere!) am mers la control si in Bucuresti si la Munchen. Am constatat cu mare surprindere, numarul mare de copii care se nasc cu malformatii la inima si ce e greu de acceptat, e cat de multi se nasc cu probleme, fara ca parintii sa stie despre existenta acestora! Chiar in timpul sarcinii, am dat un interviu, in care am insistat asupra importantei controalelor si a analizelor! Este extrem de important sa fii informat din timp si pregatit...atat cat se poate, din toate punctele de vedere, pentru a face fata mai bine unei situatii atat de dificile! ........poate forta unui Tsunami sa se asemene oarecum, cu forta cu care te lovesc valurile de durere, disperare, furie....
Mi-am canalizat toata concentrarea si energia spre baietelul meu si spre planificarea legata de mutarea intr-o casa noua si de lipsa mea(nu se stia cat urma sa raman cu fetita, in Germania), evitand pe cat puteam sa fiu singura intre patru pereti...pentru ca mi-era frica de durerea coplesitoare, care navalea atunci...
Dumnezeu mi-a dat putere.....Dumnezeul in care cred dar pe care, uneori am fost si sunt furioasa.... .....cu tot sentimentul de rusine, care apare dupa ce ma descarc....
Am plecat in Germania cu doar cateva zile, inainte de data la care urma sa nasc prin cezariana. M-am dus la control, pentru a vedea starea fetitei si pentru a confirma ziua operatiei. M-au conectat la aparatul care monitorizeaza bataile inimii fatului....si nu se auzea nimic....Stiind ca am lichid amniotic in exces si ca uneori pozitia nu e favorabila nu m-am gandit la nimic rau.... M-au dus la ecograf si in incaperea respectiva s-a facut liniste... Ecranul era doar in nuante de gri...Ma gandeam ca inca nu a dat drumul la aparat...Doctorita a tacut si apoi a spus....”Imi pare rau...” Si eu tot nu intelegeam! Mintea mea refuza sa accepte....Nu stiu cum sa descriu ce am simtit atunci...chiar nu exista cuvinte potrivite....Imagineaza-ti o scena filmata in ralanti, cu o masina care cade intr-o prapastie iar impactul cu pamantul este redat in timp real si insotit de un zgomot infernal.......Ma uitam indelung la ecran si asteptam un semn..... Cand, in sfarsit, am inteles....pentru cateva secunde, care mi s-au parut o eternitate, timpul s-a oprit si apoi, brusc totul, totul, TOTUL in mine, s-a prabusit........Un soc urias......Iar ce a urmat...nu poate intelege cu adevarat decat cine a trecut prin asa ceva....
M-au oprit la spital, mi-au dat un calmant si m-au dus intr-un salon unde am asteptat singura, sa ma opereze.....Si-n tot acest timp am auzit plansetele nou-nascutilor din saloanele alaturate....
Inainte de a merge in sala de operatie, am rugat-o pe doctorita sa mai repete ecografia pentru ca tot mai speram sa fie o greseala! S-a uitat lung la mine,nu a spus nimic dar m-a inteles si am repetat....Fiind micuta si din cauza lichidului amniotic in exces, fetita mea era impinsa incoace si incolo, dandu-mi senzatia ca se misca....Si in tot timpul asta, o mangaiasem si ii pusesem muzica, si ii cantasem si ii vorbisem......
Aveam sentimentul ca traiesc un cosmar, un vis urat din care trebuie sa ma trezesc.....
Aveam sentimentul ca mi-am pierdut mintile, ca totul e rodul unei imaginatii bolnave.......
M-au intrebat daca vreau s-o vad....si-n acel moment am fost navalita de sentimente amestecate de groaza, de frica, de panica.......si am spus ca nu! Mi-au spus ca mai tarziu, voi regreta ca nu am vazut-o, asa cum au regretat multe dintre mamicile aflate in aceeasi situatie.....dar daca totusi nu vreau, ei fac oricum o poza, iau amprentele picioruselor si impreuna cu bratarica de la mana, le sigileaza intr-un plic pe care il poti lua oricand te hotarasti sa-ti vezi bebelusul macar si asa..... Si atunci mi-am facut curaj si am rugat sa mi-o aduca...Cat ma bucur ca am facut-o....
Cum poate fi socotita "sarcina pierduta"?!?! Da, a murit cu cateva zile inainte sa se nasca dar a trait! A trait in mine si am simtit-o.... mi se umplea inima de bucurie cand se cuibarea in locul in care tineam palma pe burtica.....
si apoi......
apoi am tinut-o in brate...
si am strans-o la piept...
si i-am simtit trupusorul firav si cald ....
si i-am sarutat degetelele lungi...
si fruntea inalta...
si nasucul mic...
si obrajorii delicati...
si perisorul fin....
si gurita perfect conturata...
si ochisorii inchisi... Parca dormea......I-am vorbit in soapta si i-am cantat..... nu vroiam sa ii stric somnul !!!.... dar ma rugam sa deschida ochisorii si sa inceapa sa gangureasca...Stiam ca asta nu se va intampla si totusi pandeam acea clipa ce nu avea sa vina niciodata....
A fost cumplit si frumos in acelasi timp....
Te cuprinde un soi de amorteala, data probabil de Dumnezeu, pentru a putea suporta acea durere atroce, care pur si simplu te sufoca.....
I-am spus “bine ai venit” si “adio” in acelasi timp....
Eram in acelasi timp fericita ca o tin in brate si sfasiata in bucati, ca nu va fi decat pentru mult prea putin timp.....
Incercam sa respect si sa protejez fericirea mamicilor implinite din camerele alaturate, inabusindu-mi in perne, urletele de durere.....Doamne cata durere..........
Nu exista cuvant care sa descrie ce amalgam nebun de stari, ganduri si de sentimente am trait de atunci incoace.....
...printre care gandul ca defapt nici nu am fost insarcinata...
...printre care senzatia ca misca in burtica......
...printre care gandul ca mai bine nu-l aveam pe Luca, sa pot sa mor....
Aveam sentimentul vinovatiei coplesitoare......
Aveam sentimentul pedepsei supreme.....
Aveam sentimentul neputintei totale......
Aveam sentimentul esecului umilitor.......
Si ma rugam sa nu ma mai doara atat de tare...atat de tare....
Si ma rog sa nu-mi mai fie asa de dor de EA.....asa de tare...
Ironia sortii a fost ca nu a murit din cauza inimii, cum era posibil, ci pentru ca, din cauza lichidului in exces si a faptului ca era micuta, avand mult spatiu, s-a miscat asa de mult incat, cordonul ombilical s-a innodat, nemailasand oxigenul si hrana sa ajunga la ea! Intrebarea care ma chinuie cel mai tare e, daca a suferit?!...........
Pe de alta parte, vazand in spital, toti acei bebelusi operati de inima, cu toate tuburile si perfuziile alea infipte in trupusoarele lor si parintii lor, desfigurati de atata suferinta, imi alin durerea, gandindu-ma ca ar fi suferit enorm si ca e mai bine ca a scapat de alte chinuri mult mai mari....Cu toate astea ma irita sa aud pe cineva spunand "lasa, tot raul e spre bine" sau.... "o sa faci alta fetita".... De ce a trebuit sa fie rau? Nu ar fi aceeasi fetita!....Nu o s-o imbrac cu rochite dantelate, nu o sa-i impletesc coditele, nu o sa-i cantam "La Multi Ani" in zilele de nastere si de nume, nu o s-o strang la piept, nu o sa-i pup manutele si nasucul, nu o sa-i aud rasul de copil, nu o sa-mi spuna "mami", nu o sa mi se umple inima de fericire vazand-o, jucandu-se cu Luca sau aruncata in aer de tati........ dar o sa fie mereu in inima mea si in gandurile mele....
Multi ani am urat culoarea roz...cat mai tanjesc acum, sa cumpar hainute si pantofiori roz.....
A fost ingrozitor de greu cand a trebuit sa-i spun mamei....
A fost infinit de greu atunci cand mi-au luat-o din brate,
Atunci cand a trebuit sa-i aleg hainutele pentru inmormantare,
Atunci cand am plecat din maternitate cu bratele goale........
Atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale.....
Atunci cand am inmormantat-o.....
Atunci cand, in loc sa aranjez in dulapior hainutele si jucariile pe care i le pragatisem, le-am impachetat.....
Si de atunci incoace.....
Si de atunci incoace traiesc cu spaima cumplita, ca i s-ar putea intampla ceva lui Luca........
Si de atunci incoace, am inteles cu adevarat cat de important este sa-ti petreci timpul, cu cei dragi dar nu oricum....sa-i pretuiesti si mai ales, sa-i faci sa simta asta....
Soc, negare, disperare, furie, vina, rusine, intrebari, spaima, izolare, abandon, intuneric, durere, inabusire, neputinta, ingenunchere, suisuri, coborasuri, sufocare, epuizare, debusolare, nopti albe, goliciune sufleteasca, dezamagire, deznadejde, acceptare, masca, lacrimi, lacrimi, lacrimi, rugaciune, sfortare, speranta, curaj, agatare, forta, luminita de la capatul tunelului, zambet.....
Exista o intrebare la care astept un raspuns: de ce Biserica nu recunoaste si nu face slujba copiilor nascuti fara viata? Am gasit afirmatii contradictorii facute de Biserica, care m-au intrigat si m-au infuriat enorm: "învăţătura Bisericii spune că avortul, din moment ce întrerupe o viaţă cu identitate separată, este crimă; că embrionul este viaţă cu existenţă şi identitate de sine, individ cu toate drepturile din momentul conceperii" sau "fătul are viaţa lui personală, este fiinţă omenească autonomă şi persoană umană deplină" urmate apoi de "Să se ştie că pruncii născuţi morţi, deci fără suflet, nu pot fi nici botezaţi, nici îngropaţi cu rugăciuni creştineşti, nici pomeniţi împreună cu adormiţii întru Domnul." De ce, atata timp cat este considerat un "individ cu toate drepturile", cat nu moare in urma unui avort provocat si a fost dat si luat de Dumnezeu(?), de ce acelui copil i se ia dreptul la slujba de pomenire? Nu e indeajuns de mare trauma mamei, care pe langa faptul ca, in loc sa-si stranga copilasul la piept, il pune intr-un sicrias alb si il coboara in pamant, nu primeste macar putina alinare din partea Bisericii?!? Cat de cruda poate fi? Oare acest lucru nu ar trebui sa se schimbe si el? In strainatate se poate.......la noi...doar daca ai norocul sa dai de un preot dispus sa incalce regulile............stabilite, de fapt, de cine?!?
Noi am avut sansa, dupa mai multe incercari nereusite, in care simteam ca imi pierd mintile, pentru ca nu puteam sa accept si sa inteleg, de ce Biserica, nu face slujba copilasilor nevinovati (nu vorbesc de Botez!) sa gasim totusi un preot, care a acceptat sa ii faca slujba si sa o inmormanteze, cu rugamintea, sa nu spunem nimanui.....Si n-am facut-o, pana acum, cand dupa noua luni, mi-a spus ca intre timp, pot vorbi despre asta, pentru ca nu contravine legilor bisericesti! Ii voi ramane insa recunoscatoare, pentru tot restul vietii, ca i-a citit la capatai, chiar daca nu a botezat-o!
Ma bucur ca mi-a permis sa povestesc, pentru ca, in timpul slujbei, s-a intamplat ceva, care pe mine m-a marcat profund...
Cand s-au deschis usile Bisericii, odata cu sicriasul mic si alb, tocmai adus de la aeroport, a intrat in Biserica si o randunica....Au incercat sa o dea afara, pentru a nu ramane, ulterior inchisa, dar nu a fost chip sa o scoata de acolo...Pe tot parcursul slujbei, randunica a zburat pe deasupra sicriasului si a cantat.....ca sa iasa apoi, odata cu sicriasul... Era mica, delicata si frumoasa...precum fetita mea.....Preotul a spus ca nu i s-a mai intamplat asa ceva in toti cei 10 ani, de cand e in acea parohie....Si a mai spus ca, probabil e sufletelul fetitei mele, care se intorsese acasa...O fi, n-o fi asa....nu stiu....dar de atunci tresar de cate ori vad o randunica, care pentru mine, a devenit simbolul fetitei mele dragi.....
Am avut noroc(!!!) sa fiu in Germania, pentru ca cei de acolo sunt instruiti pentru asemenea situatii si stiu cum sa se poarte cu mamele, oferindu-le sprijinul necesar in acele momente cumplite...M-au ajutat foarte mult cu atitudinea lor empatica! Se poarta cu multa atentie si delicatete atat cu mama cat si cu puiutul lipsit de viata, pe care i-l pun in brate, pentru a-si lua 'la revedere! E adevarat ca nu stiu cum ar fi fost daca nu as fi tinut-o in brate dar, oricat de socant suna, ma bucur ca am facut-o si le sunt recunoscatoare ca au insistat(!!!), sa o vad! In toate cartile pe care le-am citit, mamele care nu si-au vazut copiii, marturiseau ca regreta enorm, ca nu au facut-o! Oricat de sinistru ar parea, acele clipe dureroase, pline de teama dar in mod paradoxal, linistitoare, in care iti iei 'bun ramas' de la puiul tau, sunt foarte importante pentru procesul de vindecare!
Doctorita pe care am vazut-o doar in acele cateva zile, in care am fost internata, si-a facut timp si a venit zilnic sa vorbeasca pe indelete cu mine! Ba mai mult decat atat, dupa ce m-am intors in tara, m-a sunat sa vada cum ma mai simt! Medicul roman, pe care il stiam de aproape trei ani de zile, nu a dat nici un telefon!.....pe care l-am asteptat.......
Mamele care trec prin asa o drama, trebuie sa inteleaga ca e normal sa simta tot ceea ce simt si nu trebuie sa se simta vinovate sau sa le fie rusine pentru ce s-a intamplat! E foarte important sa nu tina durerea in ele ci sa o lase sa iasa la suprafata! Si atata timp cat nu e ceva distructiv, sa faca orice le ajuta sa se descarce....si sa-si ia oricat timp au nevoie ca sa se vindece....dar sa nu se izoleze....cel putin, nu pentru mult timp! Sa rada daca le vine sa rada, sa planga daca le vine sa planga...........NIMENI nu are dreptul sa le judece sau sa le ceara sa uite!....Si chiar daca in primele clipe, ore, zile, saptamani si luni traiesc o durere de neindurat vor intelege, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu ca viata....chiar merge inainte...
Nu exista o reteta universal valabila, pentru vindecare.....Nu exista pansament pentru suflet....Fiecare trebuie sa-si gaseasca o cale proprie, pentru a supravietui unei asemenea tragedii....Desi nu credeam ca voi reusi, iata ca am gasit, pana la urma forta necesara pentru a depasi acele momente cumplite....Si faptul ca scriu despre asta, chiar daca ma rascoleste, imi face bine......Inima mea e inca foarte grea dar rad iar si fac iar glume fara sa ma mai simt vinovata....mai degraba cred ca m-am obisnuit cu durerea si am invatat oarecum sa o controlez mai bine desi uneori rabufneste cu o forta care ma consuma enorm.....
Timpul, Dumnezeu ...si Luca ma ajuta....Sincer, nu stiu ce faceam daca nu-l aveam pe Luca.......De multe ori insa, cand il vad cat e de dragalas si cum se joaca uneori, singur, nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost surioara lui si cum s-ar fi jucat impreuna.....si doare.....doare...doare....
Am doi copii: un baietel pe pamant si o fetita in Ceruri..........
Nu exista zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu, ca mi l-a dat pe Luca.....
Nu exista zi de la Dumnezeu in care sa nu ma gandesc la EA....fetita mea....
O cheama Emma Nicole.
|
Dedicatie pentru Emma si toti copiii ingeri! In 2004 am realizat clipul cantecului "Nu uita". Atunci cand am scris versurile mi-am dorit ca in ele sa se regaseasca toti cei care, intr-un fel sau altul, pierd pe cineva drag. Au aparut atunci tot felul de piedici care nu au facut posibila difuzarea sa si acum am inceput sa cred ca poate a fost predestinat sa apara abia acum, de aceea am hotarat sa il dedic fetitei mele Emma si tuturor copiilor ingeri. |
"Multi asteapta sa redevii cel care ai fost inainte dar asta nu se poate intampla! Ai fost intr-un altfel de loc si asta iti schimba viata pentru totdeauna. Asta nu inseamna ca nu depasesti momentul ci doar ca mergi intr-o alta directie. Pentru ceilalti e greu de acceptat. Trebuie sa ai rabdare cu tine insati si sa intelegi ca cei de langa tine, nu au cum sa inteleaga. Ei nu au fost acolo!" - Paula M., mama lui Eric M, nascut mort la 36 de saptamani, pe 21 noiembrie 1993
"Ne-am botezat baietelul, Damian. Prea tarziu am inteles cat e de important in procesul de vindecare, sa-ti tii copilul in brate si apoi, tot ritualul inmormantarii. Furtuna trece dar eu m-am schimbat pentru totdeauna.... Cei din jur spun lucruri care dor si asa ajung mamele care nasc copii morti, sa-si poarte durerea in tacere si aproape sa se rusineze ca inca sufera!" - Leah L., mama lui Damian L., nascut mort
"Am fost atat de furioasa. M-am simtit inselata.Am avut atatea sperante pentru el. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la el si sa nu-mi fie dor de el. Am poza lui, pe noptiera. Chiar daca nu e langa mine, imi da putere in fiecare zi" - Sharon T., mama lui Phillip T., nascut mort, la termen, pe 4 noiembrie 1995
"Niciodata nu mi-am imaginat ca cineva poate trai asa o durere, ca cea pe care o simt eu acum" - Joy M., mama lui Annie si Grace M., nascute moarte la 35 de saptamani,1 noiembrie 1997
"Nu lasati pe nimeni sa va minimalizeze durerea. Nu conteaza cand iti moare copilul: in burtica, la doua saptamani, doua luni, doi ani sau douazeci de ani. Pierzi o parte din trecutul si din viitorul tau. Din cauza asta nu vei mai fi niciodata la fel." Traci J., mama lui Hunter J., nascut mort la 23 saptamani, 28 aprilie 1997
"Caitlin e copilul meu: o parte din mine. As vrea sa o fi tinut in brate...Voi regreta, tot restul vietii, ca nu am tinut-o in brate.... " - Julie W., mama lui Caitlin W., nascuta moarta din cauze necunoscute la 38 de saptamani, pe 25 februarie 1995
"Nu inteleg cum merge viata mai departe? Cum putem functiona cand simtim durerea asta insportabila? Cateodata imi doresc sa adorm si sa nu ma mai trezesc decat peste un an!"- Lisa N., mama lui Emily N., nascuta moarta din cauze necunoscute, la 40 de saptamani, pe 9 septembrie 1997
"Nici o zi nu e altfel decat celelalte zile ale anului, fara copilul tau. E doar o alta zi fara copilul tau. Ti-e dor de el, la fel de tare, in fiecare zi. Nu uitati asta!" - Tracey M., mama lui Emma M., decedata la varsta de 1 an, 15 ianuarie 1997
"Mi-am tinut fetita in brate doar cateva minute. Nu am tinut-o indeajuns de mult. Defapt nici nu m-am uitat bine la ea si nu am desfacut paturica in care era infasurata. Acum imi doresc sa fi petrecut mai mult timp cu ea, sa ma uit la manutele si piciorusele ei, sa-i fi facut poze!" - Jodie L., mama lui Samantha L.,nascuta moarta la 20 de saptamani din cauza unei probleme placentare, 4 ianuarie 1997
"Cred cu tarie ca trebuie sa-ti iei oricat timp ai nevoie ca sa te vindeci si sa o faci asa cum iti e tie mai bine! Unora li se pare ca plangi prea mult dar nu-i asculta! Nu-ti fie frica sa-ti arati emotiile! Vorbitul, plansul, urletele si rasul au facut parte din procesul meu de vindecare."- Esther G., mama lui Cara G., nascuta pe 2 februarie 1994, decedata pe 4 februarie 1994, malformatie congenitala a inimii
"A fost cea ma devastatoare experienta prin care am trecut! Am prieteni care au incercat sa ma ajute dar nu au cum sa inteleaga impactul pe care l-a avut moartea lui, asupra vietii noastre" - Kathy R., mama lui Forrest R., nascut mort la 40 de saptamani, 30 decembrie 1996
"E bine ca am cunoscut-o chiar si pentru scurt timp. Mai bine decat deloc" - Carl si Heidi B., parintii lui Sadie B., nascuta moarta din cauza unor probleme placentare, la termen, pe 31 iulie 1997
"Mai presus de toate, sustine-ti emotional sotia, iar tu, la randul tau, cauta sprijin in ea. Dragostea, prietenia si timpul aduc consolare."- Tom J., tatal lui Hunter J., nascut prematur, la 23 de saptamani, pe 28 aprilie 1997, decedat pe 28 aprilie 1997
"Am hotarat sa intrerupem sarcina in luna a sasea, fiul nostru suferind de Trisomia 13. Dar ce ne-a afectat cel mai profund a fost faptul ca nu ne-am tinut baietelul in brate. Am crezut atunci ca nu voi putea suporta durerea. As vrea sa fi fost cineva acolo, care sa ne spuna ca, mai tarziu, vom regreta asta. Pentru parinti: nu va fie teama, veti supravietui momentului in care va veti tine copilul in brate! Pentru fiul meu: in fiecare zi esti in inima mea, in gandurile si in rugaciunile mele."- Mike S., tatal lui Nissuma S., nascut si decedat pe 4 aprilie 1994
"Gaseste pe cineva care sa te asculte fara sa te judece. Nu permite nimanui sa-ti spuna ca exagerezi cu plansul. Numai tu stii prin ce treci si ce simti, dupa ce iti moare copilul. Dar important e sa continui sa iubesti si sa comunici cu familia" - Kellie G., mama lui Zacharias G., decedat la cinci luni, moarte subita, 19 decembrie 1994
"Imi doresc sa-i fi facut poze"- Marj W., mama lui Adam W., nascut mort la 38 de saptamani, 1982
"In primele luni, sotul meu a fost foarte distant si eram furioasa ca nu ii pasa. Intr-o zi, a plans si atunci am inteles ca nu sunt singura. Si atunci a inteles si el cata nevoie aveam sa stiu ca si lui ii pasa...."- Janel A., mama lui Beatrice A., nascuta moarta la 36 saptamani, pe 9 februarie 2006
In final, pentru ca cei care considera “sarcina pierduta” sa vada si poate, sa inteleaga un pic mai bine, haul in care se scufunda mamele/parintii de ingeri, am hotarat sa afisez doua link-uri....speciale....
Pe gravidute le sfatuiesc sa nu le vada..........
Rog pe oricine intra aici, sa tina cont de sensibilitatea celor care traiesc o asemenea drama si sa le respecte durerea! Fiti intelegatori, buni, empatici! Va multumesc!
Informatii utile
|
La o intalnire cu cititoarele revistei Tonica, l-am cunoscut pe Domnul
Ciprian Pop, medic doctorant obstetrica-ginecologie
(drcipipop@yahoo.co.uk), care a avut amabilitatea de a pune la dispozitie
urmatoarele informatii : La Institutul de ocrotire al mamei si copilului, Maria Ilsa, din Bucuresti, situat pe bulevadul Lacul Tei, langa Facultatea de constructie, triplu test se efetueaza gratuit. Este necesara trimitere de la medicul obstetrician, sub observatia caruia se afla graviduta care merge pentru test. De asemenea, Dr. primar obstetrica - ginecologie Dan Tutunaru (Telefon: 0723 999939, pentru programari: 0720 099299, www.infertilittea.ro), preia o parte din costurile necesare efectuarii amniocentezei Pentru prima ecografia morfologica, care se efectueaza in saptamanile 18-22 de sarcina, puteti merge la Spitalul Filantropia, cu programare, cu 3 sapt inainte, la Prof.Dr. Pelinescu La Institutul Cantacuzino (langa Opera),la et.3 (nu la parter!), cu un formular de la medicul obstetrician, la Profesor Dr. Biol. Dan Steriu (parazit@cantacuzino.ro), puteti efectua gratuit, anlizele ce constituie sist. TORCH *** Doctor Sorina Cristea, psiholog specializat in psihologia traumei (email: psih.sorinab@hotmail.com) |
|
Cui are, din pacate, nevoie de serviciile unei clinici specializate in
probleme de inima (feti, nou-nascuti, copii si adulti), ii recomand cu mare
caldura, DEUTSCHES HERZZENTRUM MUNCHEN! De retinut este faptul, ca daca
este vorba de copii, exista posibilitatea ca parintii sa locuiasca, in
conditii excelente si la preturi foarte accesibile(15-20 euro/noapte),
intr-o cladire destinata special acestora si care este pozitionata chiar
in curtea spitalului! Adresa clinicii este: http://www.dhm.mhn.de/ww/en/pub/dhm.htm De curand am primi un mesaj de la o fosta colega de liceu- Georgeta Soare, fosta campioana mondiala la canotaj, care mi-a povestit drama ei cumplita....Cu doua saptamani in urma l-a inmormantat pe Emmanuel Nicolae, baietelul ei in varsta de 4 ani(m-a bulversat asemanarea numelui lui, cu cel al fetitei mele!)! Emmanuel avea o malformatie a inimii care insa nu a fost tratata asa cum ar fi trebuit, atunci cand ar fi trebuit! Tot din dorinta de a ajuta, m-a rugat sa afisez aici, adresa unui chirurg roman, aflat in Germania, care a facut tot posibilul sa il salveze! Din pacate, Emmanuel a ajuns la el mult prea tarziu! Dar pentru ca s-a dovedit a fi un chirurg si un om minunat, Georgeta il recomanda tuturor celor care au nevoie de ajutor iar ea este dispusa sa raspunda oricui are nevoie de mai multe informatii. Adresa ei de mail este georgetaema@yahoo.com iar datele de contact ale doctorului sunt urmatoarele: Dr.med. Eugen Sandica Oberarzt fur Kinderherzchirurgie Klinik und Poiliklinik fur Herzchirurgie Universitat Rostock adresa de email: sandicae@med.uni-rostock.de Va doresc sa nu aveti nevoie sa ajungeti acolo dar daca totusi se intampla, va asigur ca sunt extrem de competenti si ca toti pacientii sunt tratati cu profesionalism si...suflet! Doamne ajuta! |
|
Cum putem sa le fim alaturi Mamelor de Ingeri? Exista multe feluri prin care familiile, prietenii si specialistii isi pot oferi sprijinul celor care se confrunta cu un asemenea necaz. Pe unele dintre ele le-am invatat din experienta mea atat personala cat si profesionala; multe altele au fost adunate din experienta sutelor de persoane care mi s-au destainuit in legatura cu sprijinul pe care ar fi dorit sa-l primeasca din partea celorlalti pe parcursul durerosului proces de pierdere a copilului. Aceste persoane si-au exprimat si profunda recunostinta pentru cei care au stiut ce trebuie facut si cum trebuie reactionat in astfel de situatii. Cele mai intalnite plangeri, ale parintilor carora le-a murit copilul, sunt: RITUALUL DE DESPARTIRE Ritualul de despartire este EXTREM de important in procesul de vindecare al mamei/parintilor! Sub stres intens, mecanismul natural de autoaparare poate afecta abilitatea de a lua decizii rationale astfel incat hotararile luate sau impuse in acele momente, pot fi ulterior regretate. Majoritatea regreta ca nu si-au vazut si/sau tinut copilul in brate. De aceea este foarte important ca cei care se afla in preajma lor (medici, asisente, moase) sa ii incurajeze cu blandete, rabdare si mult tact, sa-si ia ramas bun de la copilas. In cazul in care exista malformatii severe, va fi infasurat dar, dupa caz, se va lasa la vedere un piciorus sau o manuta! Ritualul despartirii este un antidot al neputintei. Reduce sentimentul de victima si, oricat de greu e de crezut, da putere! Este necesara oferirea unui spatiu separat in care sa se desfasoare ritualul de despartire, atat de necesar procesului de vindecare. Acest ritual, pe care cadrele medicale si cei din jur trebuie sa-l incurajeze, include: Oricare dintre gesturile enumerate mai sus, pot parea ciudate/morbide pentru cei din jur si, la inceput chiar si pentru unii parinti, dar NU SUNT! Trebuie sa se inteleaga ca va fi pentru ultima oara cand isi vor putea tine copilasul in brate. De aceea trebuie incurajati sa faca aceste lucruri! E o decizie definitiva! Pentru toti cei din jur:Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale. 1. NU evita parintii. Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri. Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon. 2. Nu te simti vinovat/a daca vor plange! Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Asa vei arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei. 3. E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre a alege cuvintele corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici cu ei si ca vrei sa-i intelegi si sa-i ajuti, decat sa nu spui nimic! Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva. Daca vor sa stie, te vor intreba) 4. Daca esti insarcinata sau ai un copil mic, te gandesti probabil ca nu vor sa te vada! Suna si intreaba! S-ar putea sa se bucure pentru tine si sa fie raniti, daca te feresti de ei! Dar daca chiar nu se simt in stare sa te intalneasca, nu o lua personal. Nu vei afla cum e mai bine decat daca ii intrebi! Fraze care NU ajuta: Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare. -"Gandeste-te ca mai ai un copil", "Lasa ca o sa aveti altul!" - Aceste remarci scad importanta pe care o avea copilul care a decedat.. Niciun copil nu il va inlocui pe cel pe care l-au pierdut! -"Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - Nu le minimalizati durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu! -"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt. -"Nu mai sufera acum", "Asa a fost sa fie" sau "O sa fie bine pana la urma" - stfel de remarci rareori ajuta. Pentru cel indurerat e mai importanta simpla ta prezenta decat orice ai avea tu de spus. Sa nu uiti ca nu exista fraze special construite pentru a sterge durerea cauzata de pierderea cuiva drag. -"Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!"- Oricat de mica a fost sarcina, daca a fost dorita si asteptata, suferinta cauzata de pierdere este foarte mare. O mama isi iubeste copilul inca dinainte ca acesta sa se nasca! -"Asa a vrut Dumnezeu" - Mai intai afla care sunt convingerile religioase ale persoanei care a ramas in urma. -"Timpul vindeca tot", " Tot nu ai depasit momentul?" - Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp. -"S-o fi intamplat cu un motiv anume"- Poate ca nu, viata nu e intotdeauna cinstita. -"Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!...... Fraze care ajuta: Am numit aceste fraze "deschizatoare de inimi" pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti. -"Imi pare rau"- pare putin, dar conteaza mult, mai ales cand e spus cu multa caldura... - "Cred ca ti-e foarte greu" - Cel indurerat are ocazia sa-si descrie suferinta. -"Nu-mi pot imagina cum te simti in aceste momente; nu am trecut prin asta. Poate imi poti spune tu cum e." - Apoi asculta. -"Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii" - Asculta care sunt dificultatile create de pierdere. -"Ce nume i-ai ales?" - Dupa ce afli, rosteste-i numele cand vorbiti despre copilul pierdut inainte sa se nasca. Parintii au nevoie, ca cei din jur sa-i perceapa identitatea! -"Cred ca ti-e foarte dor de (numele copilului). Vrei sa-mi spui cum te simti?" -Apoi asculta. 5. Nu te simti obligat sa ai ceva de spus. Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat. Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci. Aceasta va aprecia faptul ca inca iti mai pasa. 6. Preia initiativa. Nu spune cu jumatate de glas "Daca pot face ceva pentru tine nu ezita sa ma suni"; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Poti spune de exemplu "Mi-ar face placere sa te ajut cu cumparaturile. E ok pentru tine?"; "As vrea sa plantez florile pe care le-ai primit la inmormantarea lui Alex. Pot sa le plantez in curtea ta miercurea viitoare dupa ora doua?"; sau "Vrei sa mergem impreuna sa cumparam niste fructe?"; Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculous. 7. Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi. 8. Da o mana de ajutor copiilor. 9. Nu da sfaturi! Asculta. 10. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie. 11. Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau. 12. Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma. 13. Adu-ti aminte de zilele importante. 14. Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii. 15. Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme. 16. Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp. 17. Impartaseste amitirile tale. 18. Accepta schimbarile de dispozitie. 19. Prietena ta isi va aminti mereu. (****Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Facultatea de Vest Timisoara -Facultatea de Litere , dupa un text intitulat "What can i say ?" - autor: Fern Ingalls cu o adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul "Puterea compasiunii"- proprietate a MISS Foundation) |
Ajutati-ne sa ajutam!Pe data de 27 martie, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a pronuntat incheierea din Camera de Consiliu, prin care a fost admisa cererea si s-a acordat personalitate juridica asociatiei denumita "Organizatia E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare" si s-a dispus inregistrarea acesteia, in Registrul Asociatilor si Fundatiilor aflat la Grefa Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Campania "Mame de ingeri" poate fi sustinuta in mod concret si prin completarea Declaratiei 230 cu datele Organizatiei E.M.M.A. si trimiterea acesteia prin posta la Administratia fiscala de care apartine fiecare. Nu costa nimic, acesti bani oprindu-se oricum din salariu, ca impozit catre stat . Tinand cont de faptul ca E.M.M.A. este o Organizatie Non-Guvernamentala non-profit si ca toate actiunile sunt efectuate pe baza de voluntariat, alaturi de redirectionarea celor 2% din impozit, orice suma de bani donata, oricat de mica, este binevenita! Acesti bani sunt necesari pentru a indeplini obiectivele campaniei "Mame de Ingeri" si pot fi depusi in contul bancar: Beneficiar: Organizatia E.M.M.A. Cota de 2% nu reprezinta o suma foarte mare . Un calcul simplu ne arata ca la un salariu brut de 1500 lei, salariul mediu pe economie, impozitul pe salariu care i se retine lunar angajatului este de aproximativ 200 lei - care se vireaza la bugetul statului. Din acest impozit, de aproape 200 lei, noi avem dreptul sa directionam 2% - adica aprox. 4 lei – catre acea organizatie pe care o alegem. Nu e mult dar pic cu pic se face strop si strop cu strop se face mare . a) Extrase din Legea nr. 32/1994, lege privind sponsorizarea, modificata si completata prin: Ordonanta Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 si Legea nr. 394/2006 "Orice contribuabil(persoana fizica) care vrea să dea o anumită destinaţie procentului de 2% din impozit, trebuie să meargă la Fisc până pe 15 mai, cu Formularul 230 - 'Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul datorat statului; - şi cu o copie după propria fişă fiscală (Declaraţia 200). Contribuabilul trebuie să ştie datele de identificare ale entităţii nonprofit, inclusiv codul unic de identificare şi contul bancar IBAN. Formularele pot fi depuse şi prin poştă, prin scrisoare recomandată." (Datorită necunoaşterii legii, anul trecut doar 145.084 de contribuabili, reprezentând 2,23% dintr-un total de 6,5 milioane, au uzat de acest drept.) b) "In temeiul Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale 'Titlului II - impozitul pe profit' din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, oamenii de afaceri ar putea redirectiona 20% din impozitul pe profitul datorat, catre... " ... Organizatia E.M.M.A . "Persoana juridica trebuie numaidecat sa aiba profit. Trebuie sa aiba contract de sponsorizare. Nu trebuie sa depaseasca valoarea sponsorizarii 3 la mie din cifra de afaceri si 20% din impozitul pe profit. In contabilitate trebuie operat la sfarsitul anului in Declaratia impozitului pe profit." Mai multe informatii despre donatiile de 2% din impozit puteti afla pe www.doilasuta.ro, formularul "Declaratia 230" este disponibil in sectiunea Resurse iar pasii sunt descrisi in zona Contribuabili. In numele Mamelor de Ingeri si in memoria copilasilor lor, va multumesc pentru sustinere si va promit ca voi face tot ce imi sta in putinta, ca E.M.M.A. sa aduca alinarea de care au atat de mare nevoie, parintii de ingeri! Doamne Ajuta! Cu sinceritate si cu speranta, |
Continutul acestei pagini este protejat de catre legea drepturilor de autor, copierea si folosirea fara aprobare nu este permisa pentru nici unul dintre elementele paginii. |
!
![[terapie grup]](galerie/art_5706.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5896.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5922.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5927.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5830.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5823.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5825.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5874.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5840.jpg)
![[terapie grup]](galerie/art_5859.jpg)
![[terapie grup]](galerie/dsc05545.jpg)
![[terapie grup]](galerie/dsc05565.jpg)
![[Emma Nicole]](gfx/dsc00600.jpg)
![[photo by Dinu Lazar]](gfx/dinu05363077.jpg)
!
Simbata 10 mai 2008 23:44, TVR1, 
