biancabrad.com
©Continutul acestei pagini este protejat de catre legea drepturilor de autor, copierea si folosirea fara aprobare nu este permisa pentru nici unul dintre elementele paginii.
[IMPORTANT]

Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere
Si intelepciunea de a face diferenta dintre ele......

Pierderea Sarcinii?

Imi este foarte greu sa retraiesc momentele pe care, la vremea aceea nu credeam ca voi avea putere sa le depasesc dar pe langa faptul ca, aceasta destainuire e ca o forma de terapie, ajutandu-ma sa ma eliberez de durere, sunt trei motive pentru care am hotarat sa vorbesc despre incercarea mea:

In primul rand pentru ca am constatat faptul ca in Romania, este un subiect tabu! Femeile care au avut cumplita nesansa sa piarda "o sarcina", nu au posibilitatea sa-si prelucreze durerea, citind sau vorbind despre situatii asemanatoare si acest lucru trebuie sa se schimbe! Vreau, trebuie sa stie ca nu sunt singure......

In strainatate exista organizatii care vin in ajutorul parintilor si al mamelor singure, care traiesc asemenea drame. La noi, in schimb, nu am gasit decat un articol, dealtfel bun, afisat pe adresa http://www.desprecopii.com/info.asp?id=891 si cateva destainuiri timide, pe forumul respectiv. In rest nimic! Doar pe situri straine, am mai gasit articole si destainuiri despre experiente asemanatoare....M-au mai ajutat si cateva carti luate din strainatate, scrise de femei care au trecut prin asa ceva! E uimitor cat de mult se aseamana sentimentele si gandurile, indiferent de varsta, religia, educatia sau de tara lor...citindu-le, am inteles ca nu am innebunit....sau poate tocmai pentru ca le-am citit, nu mi-am pierdut mintile ....Pe mine m-au ajutat foarte mult acele carti si daca, impartasind din experienta mea, pot ajuta si eu, la randul meu, macar un pic si o singura mamica, atunci moartea fetitei mele va capata un sens....

Si poate randurile astea vor ajuta si vreun tatic...pentru ca ei sunt si mai neglijati, ca doar sunt barbati, nu-i asa !?!!!!.....Daca femeilor li se permite si li se accepta sa-si exteriorizeze emotiile, de la barbati se asteapta sa fie in control, puternici, rationali...Dar daca nu vor sa vorbeasca despre asta sau nu pot sa-si exteriorizeze durerea, nu inseamna ca nu sufera si ei...chiar daca altfel...

In al doilea rand, pentru ca, de data asta, discretia (abia dupa o luna, a aparut un singur articol, scris insa din auzite si eronat si dupa alte doua luni, am dat un singur interviu in care am spus ca, in momentul in care voi putea vorbi despre asta, o voi face intr-o emisiune TV!)mi s-a intors oarecum impotriva: nestiind ce s-a intamplat, multa lume ma opreste pe strada sa ma felicite sau sa ma intrebe ce-mi mai face fetita...si imi doresc ca acest lucru sa inceteze! In niciun caz pentru ca as vrea sa o uit.....vreau doar sa nu mai fiu felicitata....

Al treilea motiv este reactia sau mai bine zis lipsa reactiei, a celor din jur care stiu ce s-a intamplat dar care nestiind cum sa se poarte si ce sa spuna, ma ocolesc, facandu-ma sa ma simt, sa spunem, stigmatizata! Ca sa nu mai spun de cei care se prefac ca nu stiu nimic....sau si mai rau, sa fiu evitata de gravidute, ca nu cumva sa fiu de rau augur.......Nu vreau sa jignesc pe nimeni....si sper ca nimeni nu o sa mi-o ia in nume de rau dar nu pot sa nu vorbesc despre asta....E socant....e dureros....La inceput am fost furioasa din aceasta cauza dar apoi i-am inteles .....Insa si acest lucru trebuie sa se schimbe!!!! Incepand chiar cu medicul care asista nasterea si asistentele care o au in grija pe mama respectiva... Am aflat ca Ministerul sanatatii nu a prevazut consiliere psihologica si ca ramane la latitudinea medicului, care hotaraste daca sa-i dea mamei copilul sau nu! Eventual, in cazul in care sunt semne de depresie(!?!?), sunt trimise la spitalul 9!!! Chiar daca e un subiect care creeaza discomfort, consider ca trebuie sa se vorbeasca despre asta pentru ca e ceva real, face parte din viata si trebuie gasita modalitatea de a impartasi sentimentele si gandurile, fara sa se simta nimeni....prost!

Din punct de vedere medical, legal, statistic si al celor care nu au trecut prin asa ceva, se considera a fi "sarcina pierduta" dar e mult, mult mai mult decat atat! Doar pentru ca ei nu au vazut acel copil, nu inseamna ca nu a existat! Fapul ca acel copilas nu a respirat aerul nostru, nu inseamna ca durerea mamei, a parintilor e mai mica! Nu se poate sa nu spui nimic sau sa spui: "O sa faci altul!" sau "Nu te mai gandi!" sau "E mai bine asa!" sau "N-a fost sa fie!" sau "Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!" sau "Gandeste-te la copilul pe care il ai deja si care e sanatos!", unei mame sau unor parinti care, din contra, simt nevoia ca cei din jur sa recunoasca ACEL copil, pe care l-au dorit, l-au asteptat, l-au iubit dar le-a fost luat.....Chiar daca nu i-au auzit ganguritul, chiar daca nu le-a zambit, chiar daca nu au sarbatorit nici o aniversare, chiar daca nu s-au jucat cu mingea in parc, au visat, si-au facut planuri si si-au imaginat ca vor face toate astea !

M-a surprins reactia catorva care, atunci cand le-am spus ca cea mica avea probleme, au parut oarecum mai... "usurati", ca si cum, in situatia asta moartea ei ar fi mai usor de acceptat si de suportat !?!?!??? Foarte putini au stiut sa-mi fie alaturi... Nici macar nu a fost nevoie de mai mult, decat sa-mi spuna ca le pare rau sau pur si simplu ca nu stiu ce sa spuna si sa ma stranga in brate..... dar ce mult a contat!.....

Au fost....persoane (prieteni ?!?) care m-au dezamagit enorm......

A fost una din acele situatii in care te simti cumplit de singur si ti se reaseaza valorile.....

Din aceste motive am hotarat sa scriu pentru si in numele femeilor care au trecut prin acelasi infern ca si mine si cauta ajutor; dar si pentru aceia care vor sa inteleaga un pic mai bine drama mamelor fara de copii si sa stie cum sa reactioneze, fara sa raneasca....Uneori, nici chiar partenerul de viata nu stie cum sa o ajute pe mama copilului sau, cufundandu-se in tacere, ridicand intrebari si bariere, cascand prapastii.......

Daca aveti prietene care trec prin asa ceva, spuneti-le ca va pare rau, fiti sinceri si spuneti-le ca nu stiti ce sa faceti sau sa spuneti, ca sa nu le raniti, intrebati-le daca vor sa vorbeasca despre asta, ascultati-le oricand vor sa va povesteasca despre copil, despre cea ce simt, nu insistati daca intr-o zi nu vor dar NU LE IGNORATI! Ignorandu-le, nu faceti decat sa le accentuati sentimentele de vinovatie, rusine, de izolare... Si aveti rabdare....nu e ceva ce trece peste o saptamana, luna, doua.....durerea se mai atenueaza in timp dar nu trece niciodata si mai ales nu se uita.....

Le rog si pe alte mame, sa-si faca curaj si sa scrie aici, pentru ele insele, pentru altele ca ele... ca noi si pentru ca cei din jur sa le inteleaga si sa le poata ajuta....Cine nu doreste, nu trebuie sa-si scrie numele pe site dar le multumesc celor care imi vor lasa, in conditii de confidentialitate garantata, o adresa sau un numar de contact in formularul de mai jos sau la adresa Oficiul Postal 26, CP 383.

Ca si la prima sarcina, a fost o surpriza, pentru ca nu a fost planificata. Si a fost o surpriza placuta pentru ca imi doream doi copii si, desi eram constienta ca nu va fi usor, era chiar bine ca s-a intamplat sa raman iar insarcinata, asa de repede...Bucuria a fost si mai mare cand am aflat ca e fetita...Era un vis implinit...credeam eu... spulberat insa in ziua in care am facut amniocenteza...O zi cumplita...dar nici pe departe atat de cumplita ca ziua in care am aflat ca fetita mea a murit...

La ecografia facuta in vederea efectuarii testului de amniocenteza, s-a observat ca fetita avea tetralogia Fallot, o malformatie congenitala la inimioara (diminutivul se potriveste perfect, tinand cont de marimea inimii la acea varsta a sarcinii!). Doctorita m-a intrebat daca vreau sa continui amniocenteza....mult, mult mai tarziu am inteles intrebarea ei....In situatii asemanatoare, unii medici recomanda intreruperea sarcinii, gandindu-se la calitatea vietii....Mie nu mi s-a recomandat acest lucru dar dupa ce mi-a murit fetita, si am vazut, in spitalul in care urma sa nasc, bebelusii operati, am trecut si prin faza in care am fost furioasa ca nu mi s-a explicat atunci, exact, ce presupunea o viata traita cu asa o malformatie...Pentru ca se poate trai dar e un calvar atat pentru suferind cat si pentru cei apropiati...Cu toate astea, nu stiu daca as fi avut puterea sa intrerup sarcina......Dupa ce nasti un copil, o urmatoare sarcina o simti altfel...te legi sufleteste mult mai repede si mai puternic de micuta faptura care creste in tine....si STII......STII ce insemna sa fii mama.....STII ca este o minune sa dai viata unei vieti....

Pana seara tarziu, am colindat plangand pe strazi........ma durea atat de tare inima incat m-am intrebat la un moment dat daca e posibil sa plesneasca... In urma amniocentezei, a reiesit ca, din punct de vedere genetic era normala, insa cauzele acestei malformatii, nu se cunosc! Nu am fumat niciodata, nu sunt consumatoare de alcool, nu am luat medicamente contraindicate pe timpul sarcinii.......am tras un loz necastigator....

Vrand s-o protejez pe mama mea care si-a dorit si a asteptat "o Biencuta" atatia ani, cu atata nerabdare si pentru ca, am considerat ca orice forma de compasiune si poate chiar si de rautati, m-ar fi incarcat negativ, am hotarat sa nu spunem. Dealtfel, intotdeauna cand mi s-a intamplat ceva rau, am avut nevoie intai sa inteleg ce mi se intampla si abia cand am simtit ca sunt pregatita, am vorbit cu cei din jur despre asta...Am facut totusi si exceptii: fratele meu, care m-a sprijinit foarte mult, ca dealtfel intotdeauna cand mi-a fost greu si doua prietene, carora le-am destainuit prin ce trec dar care, m-au dezamagit enorm....stiu ele de ce....

Mai e o persoana care mi-a fost alaturi, desi o cunoscusem de curand....pe care am simtit-o foarte aproape si care nu mi-a tradat increderea, o persoana micuta de statura dar cu suflet mare....Multumesc MO...........

O printesa printre stele,
Chiar mai frumoasa decat ele,
Se va juca prin galaxii
cu ingerii, si ei tot copii
Si uneori, dupa un nor
V a face un semn si va zambi
Ca sa mai stinga un pic din dor... 		Inger, ingerasul meu
Ca mi te-a luat Dumnezeu
Tu de-acuma esti o stea
Dulcea mea, micuta mea
Si cand cerul o sa vrea
O sa vina si in brate-o sa te tina
Cu mult drag, bunica ta...

Mi-a fost foarte greu sa ascund si sa (su)port frica adanca si durerea sfasietoare, care imi macinau sufletul, si ma rugam sa nu ma intrebe nimeni daca fetita este sanatoasa...Toata lumea ma intreba daca ma simt bine si ma bucuram ca nu trebuia sa mint(prea mult!), pentru ca, ironia sortii era ca, din punct de vedere fizic, sarcina era usoara! Ce era in sufletul meu, numai Dumnezeu stie...

Mi-aduc aminte ca am spus de cateva ori ca, stiind prin ce urma sa treaca dupa ce se va naste, oricat de greu imi era, as fi vrut sa o pot tine la mine in burtica, unde ii era bine....ceea ce s-a si-ntamplat.....

Spunandu-ni-se ca e posibil sa fie nevoie sa o opereze imediat dupa nastere, am inceput sa ne documentam, incercand sa aflam ce presupunea aceasta malformatie si mai ales ce puteam face, ca fetita noastra sa supravietuiasca si sa primeasca ingrijirea de care avea nevoie. Nu din snobism, cum s-ar grabi rauvoitorii sa afirme, ci la recomandarea medicilor romani si in urma cautarilor noastre, am gasit in Munchen o clinica specializata, unde urma sa nasc si cea mica sa fie preluata imediat in sala de operatii, in cazul in care era nevoie de o interventie urgenta. Luna de luna, in care speram sa se intample o minune(exista si cazuri fericite in care apar ameliorari inainte de nastere!) am mers la control si in Bucuresti si la Munchen. Am constatat cu mare surprindere, numarul mare de copii care se nasc cu malformatii la inima si ce e greu de acceptat, e cat de multi se nasc cu probleme, fara ca parintii sa stie despre existenta acestora! Chiar in timpul sarcinii, am dat un interviu, in care am insistat asupra importantei controalelor si a analizelor! Este extrem de important sa fii informat din timp si pregatit...atat cat se poate, din toate punctele de vedere, pentru a face fata mai bine unei situatii atat de dificile! ........poate forta unui Tsunami sa se asemene oarecum, cu forta cu care te lovesc valurile de durere, disperare, furie....

Mi-am canalizat toata concentrarea si energia spre baietelul meu si spre planificarea legata de mutarea intr-o casa noua si de lipsa mea(nu se stia cat urma sa raman cu fetita, in Germania), evitand pe cat puteam sa fiu singura intre patru pereti...pentru ca mi-era frica de durerea coplesitoare, care navalea atunci...

Dumnezeu mi-a dat putere.....Dumnezeul in care cred dar pe care, uneori am fost si sunt furioasa.... .....cu tot sentimentul de rusine, care apare dupa ce ma descarc....

Am plecat in Germania cu doar cateva zile, inainte de data la care urma sa nasc prin cezariana. M-am dus la control, pentru a vedea starea fetitei si pentru a confirma ziua operatiei. M-au conectat la aparatul care monitorizeaza bataile inimii fatului....si nu se auzea nimic....Stiind ca am lichid amniotic in exces si ca uneori pozitia nu e favorabila nu m-am gandit la nimic rau.... M-au dus la ecograf si in incaperea respectiva s-a facut liniste... Ecranul era doar in nuante de gri...Ma gandeam ca inca nu a dat drumul la aparat...Doctorita a tacut si apoi a spus....”Imi pare rau...” Si eu tot nu intelegeam! Mintea mea refuza sa accepte....Nu stiu cum sa descriu ce am simtit atunci...chiar nu exista cuvinte potrivite....Imagineaza-ti o scena filmata in ralanti, cu o masina care cade intr-o prapastie iar impactul cu pamantul este redat in timp real si insotit de un zgomot infernal.......Ma uitam indelung la ecran si asteptam un semn..... Cand, in sfarsit, am inteles....pentru cateva secunde, care mi s-au parut o eternitate, timpul s-a oprit si apoi, brusc totul, totul, TOTUL in mine, s-a prabusit........Un soc urias......Iar ce a urmat...nu poate intelege cu adevarat decat cine a trecut prin asa ceva....

M-au oprit la spital, mi-au dat un calmant si m-au dus intr-un salon unde am asteptat singura, sa ma opereze.....Si-n tot acest timp am auzit plansetele nou-nascutilor din saloanele alaturate....

Inainte de a merge in sala de operatie, am rugat-o pe doctorita sa mai repete ecografia pentru ca tot mai speram sa fie o greseala! S-a uitat lung la mine,nu a spus nimic dar m-a inteles si am repetat....Fiind micuta si din cauza lichidului amniotic in exces, fetita mea era impinsa incoace si incolo, dandu-mi senzatia ca se misca....Si in tot timpul asta, o mangaiasem si ii pusesem muzica, si ii cantasem si ii vorbisem......

Aveam sentimentul ca traiesc un cosmar, un vis urat din care trebuie sa ma trezesc.....

Aveam sentimentul ca mi-am pierdut mintile, ca totul e rodul unei imaginatii bolnave.......

M-au intrebat daca vreau s-o vad....si-n acel moment am fost navalita de sentimente amestecate de groaza, de frica, de panica.......si am spus ca nu! Mi-au spus ca mai tarziu, voi regreta ca nu am vazut-o, asa cum au regretat multe dintre mamicile aflate in aceeasi situatie.....dar daca totusi nu vreau, ei fac oricum o poza, iau amprentele picioruselor si impreuna cu bratarica de la mana, le sigileaza intr-un plic pe care il poti lua oricand te hotarasti sa-ti vezi bebelusul macar si asa..... Si atunci mi-am facut curaj si am rugat sa mi-o aduca...Cat ma bucur ca am facut-o....

Cum poate fi socotita "sarcina pierduta"?!?! Da, a murit cu cateva zile inainte sa se nasca dar a trait! A trait in mine si am simtit-o.... mi se umplea inima de bucurie cand se cuibarea in locul in care tineam palma pe burtica.....
si apoi......
apoi am tinut-o in brate...
si am strans-o la piept...
si i-am simtit trupusorul firav si cald ....
si i-am sarutat degetelele lungi...
si fruntea inalta...
si nasucul mic...
si obrajorii delicati...
si perisorul fin....
si gurita perfect conturata...
si ochisorii inchisi... Parca dormea......I-am vorbit in soapta si i-am cantat..... nu vroiam sa ii stric somnul !!!.... dar ma rugam sa deschida ochisorii si sa inceapa sa gangureasca...Stiam ca asta nu se va intampla si totusi pandeam acea clipa ce nu avea sa vina niciodata....

A fost cumplit si frumos in acelasi timp....
Te cuprinde un soi de amorteala, data probabil de Dumnezeu, pentru a putea suporta acea durere atroce, care pur si simplu te sufoca.....
I-am spus “bine ai venit” si “adio” in acelasi timp....
Eram in acelasi timp fericita ca o tin in brate si sfasiata in bucati, ca nu va fi decat pentru mult prea putin timp.....
Incercam sa respect si sa protejez fericirea mamicilor implinite din camerele alaturate, inabusindu-mi in perne, urletele de durere.....Doamne cata durere..........

Nu exista cuvant care sa descrie ce amalgam nebun de stari, ganduri si de sentimente am trait de atunci incoace.....
...printre care gandul ca defapt nici nu am fost insarcinata...
...printre care senzatia ca misca in burtica......
...printre care gandul ca mai bine nu-l aveam pe Luca, sa pot sa mor....

Aveam sentimentul vinovatiei coplesitoare......

Aveam sentimentul pedepsei supreme.....

Aveam sentimentul neputintei totale......

Aveam sentimentul esecului umilitor.......

Si ma rugam sa nu ma mai doara atat de tare...atat de tare....

Si ma rog sa nu-mi mai fie asa de dor de EA.....asa de tare...

Ironia sortii a fost ca nu a murit din cauza inimii, cum era posibil, ci pentru ca, din cauza lichidului in exces si a faptului ca era micuta, avand mult spatiu, s-a miscat asa de mult incat, cordonul ombilical s-a innodat, nemailasand oxigenul si hrana sa ajunga la ea! Intrebarea care ma chinuie cel mai tare e, daca a suferit?!...........

Pe de alta parte, vazand in spital, toti acei bebelusi operati de inima, cu toate tuburile si perfuziile alea infipte in trupusoarele lor si parintii lor, desfigurati de atata suferinta, imi alin durerea, gandindu-ma ca ar fi suferit enorm si ca e mai bine ca a scapat de alte chinuri mult mai mari....Cu toate astea ma irita sa aud pe cineva spunand "lasa, tot raul e spre bine" sau.... "o sa faci alta fetita".... De ce a trebuit sa fie rau? Nu ar fi aceeasi fetita!....Nu o s-o imbrac cu rochite dantelate, nu o sa-i impletesc coditele, nu o sa-i cantam "La Multi Ani" in zilele de nastere si de nume, nu o s-o strang la piept, nu o sa-i pup manutele si nasucul, nu o sa-i aud rasul de copil, nu o sa-mi spuna "mami", nu o sa mi se umple inima de fericire vazand-o, jucandu-se cu Luca sau aruncata in aer de tati........ dar o sa fie mereu in inima mea si in gandurile mele....

Multi ani am urat culoarea roz...cat mai tanjesc acum, sa cumpar hainute si pantofiori roz.....

A fost ingrozitor de greu cand a trebuit sa-i spun mamei....

A fost infinit de greu atunci cand mi-au luat-o din brate,

Atunci cand a trebuit sa-i aleg hainutele pentru inmormantare,

Atunci cand am plecat din maternitate cu bratele goale........

Atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale.....

Atunci cand am inmormantat-o.....

Atunci cand, in loc sa aranjez in dulapior hainutele si jucariile pe care i le pragatisem, le-am impachetat.....

Si de atunci incoace.....

Si de atunci incoace traiesc cu spaima cumplita, ca i s-ar putea intampla ceva lui Luca........

Si de atunci incoace, am inteles cu adevarat cat de important este sa-ti petreci timpul, cu cei dragi dar nu oricum....sa-i pretuiesti si mai ales, sa-i faci sa simta asta....

Soc, negare, disperare, furie, vina, rusine, intrebari, spaima, izolare, abandon, intuneric, durere, inabusire, neputinta, ingenunchere, suisuri, coborasuri, sufocare, epuizare, debusolare, nopti albe, goliciune sufleteasca, dezamagire, deznadejde, acceptare, masca, lacrimi, lacrimi, lacrimi, rugaciune, sfortare, speranta, curaj, agatare, forta, luminita de la capatul tunelului, zambet.....

Exista o intrebare la care astept un raspuns: de ce Biserica nu recunoaste si nu face slujba copiilor nascuti fara viata? Am gasit afirmatii contradictorii facute de Biserica, care m-au intrigat si m-au infuriat enorm: "învăţătura Bisericii spune că avortul, din moment ce întrerupe o viaţă cu identitate separată, este crimă; că embrionul este viaţă cu existenţă şi identitate de sine, individ cu toate drepturile din momentul conceperii" sau "fătul are viaţa lui personală, este fiinţă omenească autonomă şi persoană umană deplină" urmate apoi de "Să se ştie că pruncii născuţi morţi, deci fără suflet, nu pot fi nici botezaţi, nici îngropaţi cu rugăciuni creştineşti, nici pomeniţi împreună cu adormiţii întru Domnul." De ce, atata timp cat este considerat un "individ cu toate drepturile", cat nu moare in urma unui avort provocat si a fost dat si luat de Dumnezeu(?), de ce acelui copil i se ia dreptul la slujba de pomenire? Nu e indeajuns de mare trauma mamei, care pe langa faptul ca, in loc sa-si stranga copilasul la piept, il pune intr-un sicrias alb si il coboara in pamant, nu primeste macar putina alinare din partea Bisericii?!? Cat de cruda poate fi? Oare acest lucru nu ar trebui sa se schimbe si el? In strainatate se poate.......la noi...doar daca ai norocul sa dai de un preot dispus sa incalce regulile............stabilite, de fapt, de cine?!?

Noi am avut sansa, dupa mai multe incercari nereusite, in care simteam ca imi pierd mintile, pentru ca nu puteam sa accept si sa inteleg, de ce Biserica, nu face slujba copilasilor nevinovati (nu vorbesc de Botez!) sa gasim totusi un preot, care a acceptat sa ii faca slujba si sa o inmormanteze, cu rugamintea, sa nu spunem nimanui.....Si n-am facut-o, pana acum, cand dupa noua luni, mi-a spus ca intre timp, pot vorbi despre asta, pentru ca nu contravine legilor bisericesti! Ii voi ramane insa recunoscatoare, pentru tot restul vietii, ca i-a citit la capatai, chiar daca nu a botezat-o!

Ma bucur ca mi-a permis sa povestesc, pentru ca, in timpul slujbei, s-a intamplat ceva, care pe mine m-a marcat profund...

Cand s-au deschis usile Bisericii, odata cu sicriasul mic si alb, tocmai adus de la aeroport, a intrat in Biserica si o randunica....Au incercat sa o dea afara, pentru a nu ramane, ulterior inchisa, dar nu a fost chip sa o scoata de acolo...Pe tot parcursul slujbei, randunica a zburat pe deasupra sicriasului si a cantat.....ca sa iasa apoi, odata cu sicriasul... Era mica, delicata si frumoasa...precum fetita mea.....Preotul a spus ca nu i s-a mai intamplat asa ceva in toti cei 10 ani, de cand e in acea parohie....Si a mai spus ca, probabil e sufletelul fetitei mele, care se intorsese acasa...O fi, n-o fi asa....nu stiu....dar de atunci tresar de cate ori vad o randunica, care pentru mine, a devenit simbolul fetitei mele dragi.....

Am avut noroc(!!!) sa fiu in Germania, pentru ca cei de acolo sunt instruiti pentru asemenea situatii si stiu cum sa se poarte cu mamele, oferindu-le sprijinul necesar in acele momente cumplite...M-au ajutat foarte mult cu atitudinea lor empatica! Se poarta cu multa atentie si delicatete atat cu mama cat si cu puiutul lipsit de viata, pe care i-l pun in brate, pentru a-si lua 'la revedere! E adevarat ca nu stiu cum ar fi fost daca nu as fi tinut-o in brate dar, oricat de socant suna, ma bucur ca am facut-o si le sunt recunoscatoare ca au insistat(!!!), sa o vad! In toate cartile pe care le-am citit, mamele care nu si-au vazut copiii, marturiseau ca regreta enorm, ca nu au facut-o! Oricat de sinistru ar parea, acele clipe dureroase, pline de teama dar in mod paradoxal, linistitoare, in care iti iei 'bun ramas' de la puiul tau, sunt foarte importante pentru procesul de vindecare!

Doctorita pe care am vazut-o doar in acele cateva zile, in care am fost internata, si-a facut timp si a venit zilnic sa vorbeasca pe indelete cu mine! Ba mai mult decat atat, dupa ce m-am intors in tara, m-a sunat sa vada cum ma mai simt! Medicul roman, pe care il stiam de aproape trei ani de zile, nu a dat nici un telefon!.....pe care l-am asteptat.......

Mamele care trec prin asa o drama, trebuie sa inteleaga ca e normal sa simta tot ceea ce simt si nu trebuie sa se simta vinovate sau sa le fie rusine pentru ce s-a intamplat! E foarte important sa nu tina durerea in ele ci sa o lase sa iasa la suprafata! Si atata timp cat nu e ceva distructiv, sa faca orice le ajuta sa se descarce....si sa-si ia oricat timp au nevoie ca sa se vindece....dar sa nu se izoleze....cel putin, nu pentru mult timp! Sa rada daca le vine sa rada, sa planga daca le vine sa planga...........NIMENI nu are dreptul sa le judece sau sa le ceara sa uite!....Si chiar daca in primele clipe, ore, zile, saptamani si luni traiesc o durere de neindurat vor intelege, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu ca viata....chiar merge inainte...

Nu exista o reteta universal valabila, pentru vindecare.....Nu exista pansament pentru suflet....Fiecare trebuie sa-si gaseasca o cale proprie, pentru a supravietui unei asemenea tragedii....Desi nu credeam ca voi reusi, iata ca am gasit, pana la urma forta necesara pentru a depasi acele momente cumplite....Si faptul ca scriu despre asta, chiar daca ma rascoleste, imi face bine......Inima mea e inca foarte grea dar rad iar si fac iar glume fara sa ma mai simt vinovata....mai degraba cred ca m-am obisnuit cu durerea si am invatat oarecum sa o controlez mai bine desi uneori rabufneste cu o forta care ma consuma enorm.....

Timpul, Dumnezeu ...si Luca ma ajuta....Sincer, nu stiu ce faceam daca nu-l aveam pe Luca.......De multe ori insa, cand il vad cat e de dragalas si cum se joaca uneori, singur, nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost surioara lui si cum s-ar fi jucat impreuna.....si doare.....doare...doare....

Am doi copii: un baietel pe pamant si o fetita in Ceruri..........

Nu exista zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu, ca mi l-a dat pe Luca.....

Nu exista zi de la Dumnezeu in care sa nu ma gandesc la EA....fetita mea....

O cheama Emma Nicole.

Nascuta fara viata, pe 27 aprilie 2007





Dedicatie pentru Emma si toti copiii ingeri!

In 2004 am realizat clipul cantecului "Nu uita". Atunci cand am scris versurile mi-am dorit ca in ele sa se regaseasca toti cei care, intr-un fel sau altul, pierd pe cineva drag.
Au aparut atunci tot felul de piedici care nu au facut posibila difuzarea sa si acum am inceput sa cred ca poate a fost predestinat sa apara abia acum, de aceea am hotarat sa il dedic fetitei mele Emma si tuturor copiilor ingeri.

"Multi asteapta sa redevii cel care ai fost inainte dar asta nu se poate intampla! Ai fost intr-un altfel de loc si asta iti schimba viata pentru totdeauna. Asta nu inseamna ca nu depasesti momentul ci doar ca mergi intr-o alta directie. Pentru ceilalti e greu de acceptat. Trebuie sa ai rabdare cu tine insati si sa intelegi ca cei de langa tine, nu au cum sa inteleaga. Ei nu au fost acolo!" - Paula M., mama lui Eric M, nascut mort la 36 de saptamani, pe 21 noiembrie 1993

"Ne-am botezat baietelul, Damian. Prea tarziu am inteles cat e de important in procesul de vindecare, sa-ti tii copilul in brate si apoi, tot ritualul inmormantarii. Furtuna trece dar eu m-am schimbat pentru totdeauna.... Cei din jur spun lucruri care dor si asa ajung mamele care nasc copii morti, sa-si poarte durerea in tacere si aproape sa se rusineze ca inca sufera!" - Leah L., mama lui Damian L., nascut mort

"Am fost atat de furioasa. M-am simtit inselata.Am avut atatea sperante pentru el. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la el si sa nu-mi fie dor de el. Am poza lui, pe noptiera. Chiar daca nu e langa mine, imi da putere in fiecare zi" - Sharon T., mama lui Phillip T., nascut mort, la termen, pe 4 noiembrie 1995

"Niciodata nu mi-am imaginat ca cineva poate trai asa o durere, ca cea pe care o simt eu acum" - Joy M., mama lui Annie si Grace M., nascute moarte la 35 de saptamani,1 noiembrie 1997

"Nu lasati pe nimeni sa va minimalizeze durerea. Nu conteaza cand iti moare copilul: in burtica, la doua saptamani, doua luni, doi ani sau douazeci de ani. Pierzi o parte din trecutul si din viitorul tau. Din cauza asta nu vei mai fi niciodata la fel." Traci J., mama lui Hunter J., nascut mort la 23 saptamani, 28 aprilie 1997

"Caitlin e copilul meu: o parte din mine. As vrea sa o fi tinut in brate...Voi regreta, tot restul vietii, ca nu am tinut-o in brate.... " - Julie W., mama lui Caitlin W., nascuta moarta din cauze necunoscute la 38 de saptamani, pe 25 februarie 1995

"Nu inteleg cum merge viata mai departe? Cum putem functiona cand simtim durerea asta insportabila? Cateodata imi doresc sa adorm si sa nu ma mai trezesc decat peste un an!"- Lisa N., mama lui Emily N., nascuta moarta din cauze necunoscute, la 40 de saptamani, pe 9 septembrie 1997

"Nici o zi nu e altfel decat celelalte zile ale anului, fara copilul tau. E doar o alta zi fara copilul tau. Ti-e dor de el, la fel de tare, in fiecare zi. Nu uitati asta!" - Tracey M., mama lui Emma M., decedata la varsta de 1 an, 15 ianuarie 1997

"Mi-am tinut fetita in brate doar cateva minute. Nu am tinut-o indeajuns de mult. Defapt nici nu m-am uitat bine la ea si nu am desfacut paturica in care era infasurata. Acum imi doresc sa fi petrecut mai mult timp cu ea, sa ma uit la manutele si piciorusele ei, sa-i fi facut poze!" - Jodie L., mama lui Samantha L.,nascuta moarta la 20 de saptamani din cauza unei probleme placentare, 4 ianuarie 1997

"Cred cu tarie ca trebuie sa-ti iei oricat timp ai nevoie ca sa te vindeci si sa o faci asa cum iti e tie mai bine! Unora li se pare ca plangi prea mult dar nu-i asculta! Nu-ti fie frica sa-ti arati emotiile! Vorbitul, plansul, urletele si rasul au facut parte din procesul meu de vindecare."- Esther G., mama lui Cara G., nascuta pe 2 februarie 1994, decedata pe 4 februarie 1994, malformatie congenitala a inimii

"A fost cea ma devastatoare experienta prin care am trecut! Am prieteni care au incercat sa ma ajute dar nu au cum sa inteleaga impactul pe care l-a avut moartea lui, asupra vietii noastre" - Kathy R., mama lui Forrest R., nascut mort la 40 de saptamani, 30 decembrie 1996

"E bine ca am cunoscut-o chiar si pentru scurt timp. Mai bine decat deloc" - Carl si Heidi B., parintii lui Sadie B., nascuta moarta din cauza unor probleme placentare, la termen, pe 31 iulie 1997

"Mai presus de toate, sustine-ti emotional sotia, iar tu, la randul tau, cauta sprijin in ea. Dragostea, prietenia si timpul aduc consolare."- Tom J., tatal lui Hunter J., nascut prematur, la 23 de saptamani, pe 28 aprilie 1997, decedat pe 28 aprilie 1997

"Am hotarat sa intrerupem sarcina in luna a sasea, fiul nostru suferind de Trisomia 13. Dar ce ne-a afectat cel mai profund a fost faptul ca nu ne-am tinut baietelul in brate. Am crezut atunci ca nu voi putea suporta durerea. As vrea sa fi fost cineva acolo, care sa ne spuna ca, mai tarziu, vom regreta asta. Pentru parinti: nu va fie teama, veti supravietui momentului in care va veti tine copilul in brate! Pentru fiul meu: in fiecare zi esti in inima mea, in gandurile si in rugaciunile mele."- Mike S., tatal lui Nissuma S., nascut si decedat pe 4 aprilie 1994

"Gaseste pe cineva care sa te asculte fara sa te judece. Nu permite nimanui sa-ti spuna ca exagerezi cu plansul. Numai tu stii prin ce treci si ce simti, dupa ce iti moare copilul. Dar important e sa continui sa iubesti si sa comunici cu familia" - Kellie G., mama lui Zacharias G., decedat la cinci luni, moarte subita, 19 decembrie 1994

"Imi doresc sa-i fi facut poze"- Marj W., mama lui Adam W., nascut mort la 38 de saptamani, 1982

"In primele luni, sotul meu a fost foarte distant si eram furioasa ca nu ii pasa. Intr-o zi, a plans si atunci am inteles ca nu sunt singura. Si atunci a inteles si el cata nevoie aveam sa stiu ca si lui ii pasa...."- Janel A., mama lui Beatrice A., nascuta moarta la 36 saptamani, pe 9 februarie 2006

In final, pentru ca cei care considera “sarcina pierduta” sa vada si poate, sa inteleaga un pic mai bine, haul in care se scufunda mamele/parintii de ingeri, am hotarat sa afisez doua link-uri....speciale....

Pe gravidute le sfatuiesc sa nu le vada..........

Rog pe oricine intra aici, sa tina cont de sensibilitatea celor care traiesc o asemenea drama si sa le respecte durerea! Fiti intelegatori, buni, empatici! Va multumesc!

Bianca Brad

[IMPORTANT]

Informatii utile

La o intalnire cu cititoarele revistei Tonica, l-am cunoscut pe Domnul Ciprian Pop, medic doctorant obstetrica-ginecologie (drcipipop@yahoo.co.uk), care a avut amabilitatea de a pune la dispozitie urmatoarele informatii :

La Institutul de ocrotire al mamei si copilului, Maria Ilsa, din Bucuresti, situat pe bulevadul Lacul Tei, langa Facultatea de constructie, triplu test se efetueaza gratuit. Este necesara trimitere de la medicul obstetrician, sub observatia caruia se afla graviduta care merge pentru test.

De asemenea, Dr. primar obstetrica - ginecologie Dan Tutunaru (Telefon: 0723 999939, pentru programari: 0720 099299, www.infertilittea.ro), preia o parte din costurile necesare efectuarii amniocentezei

Pentru prima ecografia morfologica, care se efectueaza in saptamanile 18-22 de sarcina, puteti merge la Spitalul Filantropia, cu programare, cu 3 sapt inainte, la Prof.Dr. Pelinescu

La Institutul Cantacuzino (langa Opera),la et.3 (nu la parter!), cu un formular de la medicul obstetrician, la Profesor Dr. Biol. Dan Steriu (parazit@cantacuzino.ro), puteti efectua gratuit, anlizele ce constituie sist. TORCH

***

Doctor Sorina Cristea, psiholog specializat in psihologia traumei (email: psih.sorinab@hotmail.com)


Cui are, din pacate, nevoie de serviciile unei clinici specializate in probleme de inima (feti, nou-nascuti, copii si adulti), ii recomand cu mare caldura, DEUTSCHES HERZZENTRUM MUNCHEN! De retinut este faptul, ca daca este vorba de copii, exista posibilitatea ca parintii sa locuiasca, in conditii excelente si la preturi foarte accesibile(15-20 euro/noapte), intr-o cladire destinata special acestora si care este pozitionata chiar in curtea spitalului!
Adresa clinicii este: http://www.dhm.mhn.de/ww/en/pub/dhm.htm
De curand am primi un mesaj de la o fosta colega de liceu- Georgeta Soare, fosta campioana mondiala la canotaj, care mi-a povestit drama ei cumplita....Cu doua saptamani in urma l-a inmormantat pe Emmanuel Nicolae, baietelul ei in varsta de 4 ani(m-a bulversat asemanarea numelui lui, cu cel al fetitei mele!)! Emmanuel avea o malformatie a inimii care insa nu a fost tratata asa cum ar fi trebuit, atunci cand ar fi trebuit! Tot din dorinta de a ajuta, m-a rugat sa afisez aici, adresa unui chirurg roman, aflat in Germania, care a facut tot posibilul sa il salveze! Din pacate, Emmanuel a ajuns la el mult prea tarziu! Dar pentru ca s-a dovedit a fi un chirurg si un om minunat, Georgeta il recomanda tuturor celor care au nevoie de ajutor iar ea este dispusa sa raspunda oricui are nevoie de mai multe informatii. Adresa ei de mail este georgetaema@yahoo.com iar datele de contact ale doctorului sunt urmatoarele:

Dr.med. Eugen Sandica
Oberarzt fur Kinderherzchirurgie
Klinik und Poiliklinik fur Herzchirurgie
Universitat Rostock
adresa de email: sandicae@med.uni-rostock.de
Va doresc sa nu aveti nevoie sa ajungeti acolo dar daca totusi se intampla, va asigur ca sunt extrem de competenti si ca toti pacientii sunt tratati cu profesionalism si...suflet!

Doamne ajuta!


Cum putem sa le fim alaturi Mamelor de Ingeri?
Cum pot sa reactionez, ce sa spun, ce sa nu spun fara sa ranesc ?

Exista multe feluri prin care familiile, prietenii si specialistii isi pot oferi sprijinul celor care se confrunta cu un asemenea necaz. Pe unele dintre ele le-am invatat din experienta mea atat personala cat si profesionala; multe altele au fost adunate din experienta sutelor de persoane care mi s-au destainuit in legatura cu sprijinul pe care ar fi dorit sa-l primeasca din partea celorlalti pe parcursul durerosului proces de pierdere a copilului.

Aceste persoane si-au exprimat si profunda recunostinta pentru cei care au stiut ce trebuie facut si cum trebuie reactionat in astfel de situatii.

Cele mai intalnite plangeri, ale parintilor carora le-a murit copilul, sunt:

1."Regret ca nu mi-am vazut si ca nu mi-am tinut copilul in brate..."
2."Nu am deloc sau indeajuns de multe poze... "
3."Cei din jur m-au ignorat...."
4."Nu am stiut ce optiuni si ce drepturi am...Nimeni nu mi-a spus ca as fi putut sa..."

RITUALUL DE DESPARTIRE

Ritualul de despartire este EXTREM de important in procesul de vindecare al mamei/parintilor!

Sub stres intens, mecanismul natural de autoaparare poate afecta abilitatea de a lua decizii rationale astfel incat hotararile luate sau impuse in acele momente, pot fi ulterior regretate. Majoritatea regreta ca nu si-au vazut si/sau tinut copilul in brate. De aceea este foarte important ca cei care se afla in preajma lor (medici, asisente, moase) sa ii incurajeze cu blandete, rabdare si mult tact, sa-si ia ramas bun de la copilas. In cazul in care exista malformatii severe, va fi infasurat dar, dupa caz, se va lasa la vedere un piciorus sau o manuta!

Ritualul despartirii este un antidot al neputintei. Reduce sentimentul de victima si, oricat de greu e de crezut, da putere! Este necesara oferirea unui spatiu separat in care sa se desfasoare ritualul de despartire, atat de necesar procesului de vindecare. Acest ritual, pe care cadrele medicale si cei din jur trebuie sa-l incurajeze, include:

  • spalatul si imbracatul copilasului
  • tinutul in brate, sarutatul, leganatul, cantatul si vorbitul cu copilasul
  • fotografiatul si filmatul copilasului
  • pastrarea unor amintiri pretioase: o suvita de par, bratarica pe care sa fie trecute numele, data, greutatea si lungimea, amprentele manutelor si talpilor, paturica in care a fost infasurat copilasul....

    • Oricare dintre gesturile enumerate mai sus, pot parea ciudate/morbide pentru cei din jur si, la inceput chiar si pentru unii parinti, dar NU SUNT! Trebuie sa se inteleaga ca va fi pentru ultima oara cand isi vor putea tine copilasul in brate. De aceea trebuie incurajati sa faca aceste lucruri! E o decizie definitiva!

    Pentru toti cei din jur:

    Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale.

    1. NU evita parintii. Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri. Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon.

    2. Nu te simti vinovat/a daca vor plange! Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Asa vei arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei.

    3. E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre a alege cuvintele corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici cu ei si ca vrei sa-i intelegi si sa-i ajuti, decat sa nu spui nimic! Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva. Daca vor sa stie, te vor intreba)

    4. Daca esti insarcinata sau ai un copil mic, te gandesti probabil ca nu vor sa te vada! Suna si intreaba! S-ar putea sa se bucure pentru tine si sa fie raniti, daca te feresti de ei! Dar daca chiar nu se simt in stare sa te intalneasca, nu o lua personal. Nu vei afla cum e mai bine decat daca ii intrebi!

    Fraze care NU ajuta:

    Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare.

    -"Gandeste-te ca mai ai un copil", "Lasa ca o sa aveti altul!" - Aceste remarci scad importanta pe care o avea copilul care a decedat.. Niciun copil nu il va inlocui pe cel pe care l-au pierdut!

    -"Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - Nu le minimalizati durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu!

    -"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.

    -"Nu mai sufera acum", "Asa a fost sa fie" sau "O sa fie bine pana la urma" - stfel de remarci rareori ajuta. Pentru cel indurerat e mai importanta simpla ta prezenta decat orice ai avea tu de spus. Sa nu uiti ca nu exista fraze special construite pentru a sterge durerea cauzata de pierderea cuiva drag.

    -"Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!"- Oricat de mica a fost sarcina, daca a fost dorita si asteptata, suferinta cauzata de pierdere este foarte mare. O mama isi iubeste copilul inca dinainte ca acesta sa se nasca!

    -"Asa a vrut Dumnezeu" - Mai intai afla care sunt convingerile religioase ale persoanei care a ramas in urma.

    -"Timpul vindeca tot", " Tot nu ai depasit momentul?" - Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp.

    -"S-o fi intamplat cu un motiv anume"- Poate ca nu, viata nu e intotdeauna cinstita.

    -"Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!......

    Fraze care ajuta:

    Am numit aceste fraze "deschizatoare de inimi" pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti.

    -"Imi pare rau"- pare putin, dar conteaza mult, mai ales cand e spus cu multa caldura...

    - "Cred ca ti-e foarte greu" - Cel indurerat are ocazia sa-si descrie suferinta.

    -"Nu-mi pot imagina cum te simti in aceste momente; nu am trecut prin asta. Poate imi poti spune tu cum e." - Apoi asculta.

    -"Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii" - Asculta care sunt dificultatile create de pierdere.

    -"Ce nume i-ai ales?" - Dupa ce afli, rosteste-i numele cand vorbiti despre copilul pierdut inainte sa se nasca. Parintii au nevoie, ca cei din jur sa-i perceapa identitatea!

    -"Cred ca ti-e foarte dor de (numele copilului). Vrei sa-mi spui cum te simti?" -Apoi asculta.

    5. Nu te simti obligat sa ai ceva de spus.

    Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat. Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci. Aceasta va aprecia faptul ca inca iti mai pasa.

    6. Preia initiativa.

    Nu spune cu jumatate de glas "Daca pot face ceva pentru tine nu ezita sa ma suni"; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Poti spune de exemplu "Mi-ar face placere sa te ajut cu cumparaturile. E ok pentru tine?"; "As vrea sa plantez florile pe care le-ai primit la inmormantarea lui Alex. Pot sa le plantez in curtea ta miercurea viitoare dupa ora doua?"; sau "Vrei sa mergem impreuna sa cumparam niste fructe?"; Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculous.

    7. Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi.
    Poti face comisioane, sa raspunzi la telefon, sa pregatesti masa sau sa speli rufele. Aceste activitati aparent nesemnificative pot fi greu de realizat pentru cel indurerat deoarece suferinta reduce cu mult energia fizica a acestuia. O oferta de a petrece seara impreuna doar uitandu-va la televizor poate fi foarte relaxanta mai ales pentru cineva care locuieste singur acum.

    8. Da o mana de ajutor copiilor.
    Daca sunt copii implicati trimite-le invitatii si cheama-i la o iesire impreuna cu tine si familia ta. Copiii nu trebuie neaparat sa fie izolati de suferinta, dar din cand in cand au nevoie sa evadeze din atmosfera trista existenta in casa lor, pentru ca parintii sa poata trece peste inca o zi de doliu fara acestia. Arata-ti dragostea si sprijinul si indeamna-i la o discutie despre ceea ce simt si ceea ce cred. Pe langa toate celalalte mai au nevoie si de un bun ascultator. Sa nu crezi ca un copil care este aparent calm nu sufera.

    9. Nu da sfaturi! Asculta.
    OO persoana indurerata are foarte mare nevoie de un ascultator care sa-l aprobe, sa-l sprijine si care sa aiba rabdare sa asculte povesti ce se repeta deseori. Nevoia de a povesti ceva scade, in timp ce vindecarea progreseaza. Si de fiecare data cand povestea este spusa, scena mortii devine din ce in ce mai usor de acceptat. Daca exista sentimente de furie, frustrare, dezamagire, frica si tristete, accepta-le. Daca cel care sufera le pastreaza doar pentru el, procesul de vindecare va deveni mai dificil. Impartasirea gandurilor si sentimentelor elimina stresul. Nivelul ridicat de stres acumulat in timpul perioadei de doliu poate duce chiar la probleme de sanatate in cazul unor persoane.
    Pe langa sentimentele de furie, vina, neputinta, pe langa iritabilitate, depresie, resentimente pot aparea si simptome fizice precum: dureri in piept, dureri de cap, caderi de tensiune, privire incetosata, atacuri de panica, pierderea parului, senzatia de mancarime pe piele, lipsa sau pofta in exces de mancare, letargie, slabirea muschilor, gura uscata, pierderi de memorie, diabet... Ajuta-ti prietena/prietenul sa ramana sanatos, ascultandu-l.

    10. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie.
    O reactie normala pe care o ai atunci cand cineva isi exprima suferinta e sa raspunzi cu "Nu trebuie sa te simti vinovat. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut"; Nu incerca sa salvezi oamenii de sentimentele lor de vinovatie care de fapt sunt normale pe parcursul perioadei de doliu. (Cel mai des intalnit sentiment este regretul. Vinovatia implica savarsirea unei actiuni care are ca scop ranirea cuiva; regretul apare atunci cand am fi dorit sa fi putut schimba lucrurile.) E important sa ne exprimam acele ganduri care incep cu "Si daca..."
    Cu toate acestea, daca cel care a ramas in urma continua sa vorbeasca despre un anume incident la sase luni dupa deces, poti sa intrebi "Ce ai fi vrut sa schimbi atunci?". Dupa ce primesti raspunsul revino cu alta intrebare:"Si ce crezi ca s-ar fi intamplat atunci?" Continua sa pui intrebari la care sa fie greu de raspuns astfel incat acea persoana sa realizeze ca a facut tot ce a putut in acea perioada. (De asemenea fa deosebirea dintre vina reala si cea ireala. Daca sentimentul de vinovatie este unul real, atunci se poate apela la ajutorul unui specialist.)

    11. Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau.
    Nu forta suferindul sa "treaca peste" pierdere. Lasa-l sa faca ceea ce vrea pentru a se putea elibera de energia negativa si de tensiune. Daca vrea sa se uite la fotografii sau sa citeasca fiecare carte asa, de suparare, lasa-l. Fiecare isi exprima suferinta altfel. Nu judeca asta.

    12. Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma.
    Nu pierde din vedere faptul ca o persoana indoliata este si foarte stresata. Nu o impinge spre activitati pe care nu e pregatit sa le duca la capat decat atunci cand aceasta este pregatita. Ai incredere in ea pentru ca stie cel mai bine.

    13. Adu-ti aminte de zilele importante.
    Dubleaza-ti efortul de a fi receptiv la nevoile celui aflat in necaz in zilele care au o anumita importanta precum sarbatorile, ziua de nastere a persoanei iubite, aniversarea casatoriei sau la comemorarea decesului. Insemneaza-ti aceste zile pe calendar astfel incat sa iti amintesti sa-l contactezi pe cel indurerat in acele zile speciale.

    14. Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii.
    Cel care a ramas in urma trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca persoana iubita nu mai este. Daca incerci sa o protejezi de durerea pe care o simte, mai rau o sa incurci lucrurile. Suferinta nu poate fi resimtita la fel de catre altii, chiar daca acestia isi pot oferi ajutorul. Dar nu exista alta solutie. Ea trebuie sa treaca prin toate etapele suferintei pentru a putea deveni mai puternica.

    15. Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme.
    Exista multe astfel de grupuri care pot ajuta persoanele singure pe parcursul perioadei de doliu. Acestea pot fi foarte benefice, asa cum spun si versurile: "Clisee, cuvinte cu insemnatate abia ajung la mine.Dar sa simt o mana pe umarul meu/ Un "Stiu ce spui" din partea cuiva care a suferit o pierdere la fel ca mine../Lacrimile din ochii celui care ma intelege atunci cand vorbesc de durerea si singuratatea mea/ Toate acestea ma ajuta sa cred ca viata mai merita traita./ Stiind ca nu sunt singura imi da putere sa lupt cu tristetea./ Si numai atunci pot merge mai departe".

    16. Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp.
    Nu te astepta ca cel indurerat sa "treaca peste" pierdere in cateva saptamani sau luni. Valurile de tristete il pot coplesi si dupa multe luni chiar daca vor scadea in intensitate treptat. Nu trece dupa o zi sau doua luni de la inmormantare asa cum cred unii. De multe ori de abia atunci incepe. S-ar putea sa treaca mai mult de un an pana sa poti vedea rezultatele sustinerii emotionale de care ai dat dovada- dar atunci cand prietenul tau zambeste din nou si durerea incepe sa dispara primesti o recompensa enorma. Daca cel indurerat nu da nici un semn de vindecare, in ciuda eforturilor tale si a trecerii timpului, atunci e posibil sa fie nevoie de ajutorul unui profesionist. (Afla care sunt profesionistii cu experienta in acest domeniu din orasul tau.)

    17. Impartaseste amitirile tale.
    In primele cateva luni dupa deces exista tendinta de a ne concentra atentia asupra celor care au ramas in urma in timp ce acestia isi concentreaza atentia asupra celor care au murit. Prin faptul ca iti poti impartasi amintirile pe care le ai cu cel decedat, ii poti oferi celui indurerat momente cu adevarat placute. Iti arati dragostea si grija nu numai prin faptul ca iti impartasesti amintirile dar mai ales prin faptul ca ti-ai facut timp pentru asta.

    18. Accepta schimbarile de dispozitie.
    Asteapta-te la zile bune si zile proaste pentru ceva timp. Urcusurile si coborasurile fac parte din acest proces. Aceste sentimente au fost descrise ca niste valuri care vin si pleaca in mod necontrolat. Treptat zilele bune vor fi mai frecvente dar, cu toate acestea, zilele proaste vor reveni chiar si la un an dupa pierderea cuiva drag.

    19. Prietena ta isi va aminti mereu.
    Pentru tot restul vietii ei, o lacrima va fi varsata de fiecare data cand isi va aminti de momentele frumoase. Prietena ta este ceea ce este in prezent, pentru ca a iubit cu adevarat acea persoana. A nega existenta decedatului este ca si cum ai nega o parte din viata prietenei tale. Iubeste trecutul ei la fel de mult ca si prezentul acesteia si tu, impreuna cu prietena ta, va veti imbogati.

    (****Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Facultatea de Vest Timisoara -Facultatea de Litere , dupa un text intitulat "What can i say ?" - autor: Fern Ingalls cu o adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul "Puterea compasiunii"- proprietate a MISS Foundation)



    Ajutati-ne sa ajutam!

    Pe data de 27 martie, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a pronuntat incheierea din Camera de Consiliu, prin care a fost admisa cererea si s-a acordat personalitate juridica asociatiei denumita "Organizatia E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare" si s-a dispus inregistrarea acesteia, in Registrul Asociatilor si Fundatiilor aflat la Grefa Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

    Campania "Mame de ingeri" poate fi sustinuta in mod concret si prin completarea Declaratiei 230 cu datele Organizatiei E.M.M.A. si trimiterea acesteia prin posta la Administratia fiscala de care apartine fiecare. Nu costa nimic, acesti bani oprindu-se oricum din salariu, ca impozit catre stat .

    Tinand cont de faptul ca E.M.M.A. este o Organizatie Non-Guvernamentala non-profit si ca toate actiunile sunt efectuate pe baza de voluntariat, alaturi de redirectionarea celor 2% din impozit, orice suma de bani donata, oricat de mica, este binevenita! Acesti bani sunt necesari pentru a indeplini obiectivele campaniei "Mame de Ingeri" si pot fi depusi in contul bancar:

    Beneficiar: Organizatia E.M.M.A.
    CIF: 23797268
    IBAN: RO63BRDE445SV06960584450 deschis la:
    Banca: BRD- Groupe Societe Generale, agentia Pajura

    Cota de 2% nu reprezinta o suma foarte mare . Un calcul simplu ne arata ca la un salariu brut de 1500 lei, salariul mediu pe economie, impozitul pe salariu care i se retine lunar angajatului este de aproximativ 200 lei - care se vireaza la bugetul statului. Din acest impozit, de aproape 200 lei, noi avem dreptul sa directionam 2% - adica aprox. 4 lei – catre acea organizatie pe care o alegem. Nu e mult dar pic cu pic se face strop si strop cu strop se face mare .

    a) Extrase din Legea nr. 32/1994, lege privind sponsorizarea, modificata si completata prin: Ordonanta Guvernului nr. 36/1998, Legea nr. 204/2001 si Legea nr. 394/2006

    "Orice contribuabil(persoana fizica) care vrea să dea o anumită destinaţie procentului de 2% din impozit, trebuie să meargă la Fisc până pe 15 mai, cu Formularul 230 - 'Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul datorat statului; - şi cu o copie după propria fişă fiscală (Declaraţia 200). Contribuabilul trebuie să ştie datele de identificare ale entităţii nonprofit, inclusiv codul unic de identificare şi contul bancar IBAN. Formularele pot fi depuse şi prin poştă, prin scrisoare recomandată." (Datorită necunoaşterii legii, anul trecut doar 145.084 de contribuabili, reprezentând 2,23% dintr-un total de 6,5 milioane, au uzat de acest drept.)

    b) "In temeiul Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale 'Titlului II - impozitul pe profit' din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, oamenii de afaceri ar putea redirectiona 20% din impozitul pe profitul datorat, catre... " ... Organizatia E.M.M.A .

    "Persoana juridica trebuie numaidecat sa aiba profit. Trebuie sa aiba contract de sponsorizare. Nu trebuie sa depaseasca valoarea sponsorizarii 3 la mie din cifra de afaceri si 20% din impozitul pe profit. In contabilitate trebuie operat la sfarsitul anului in Declaratia impozitului pe profit."

    Mai multe informatii despre donatiile de 2% din impozit puteti afla pe www.doilasuta.ro, formularul "Declaratia 230" este disponibil in sectiunea Resurse iar pasii sunt descrisi in zona Contribuabili.

    In numele Mamelor de Ingeri si in memoria copilasilor lor, va multumesc pentru sustinere si va promit ca voi face tot ce imi sta in putinta, ca E.M.M.A. sa aduca alinarea de care au atat de mare nevoie, parintii de ingeri! Doamne Ajuta!

    Cu sinceritate si cu speranta,
    Bianca Brad


    ©Continutul acestei pagini este protejat de catre legea drepturilor de autor, copierea si folosirea fara aprobare nu este permisa pentru nici unul dintre elementele paginii.




    Comentarii

    [IMPORTANT]

    Am citit si voi continua sa citesc si sa afisez TOATE mesajele primite, pentru care vreau sa va multumesc din tot sufletul! Mi-am dorit ca aceasta campanie de sensibilizare pe care am inceput-o, sa aiba ecou dar sincer, nu ma asteptam sa aiba un impact atat de puternic! Si ma bucur enorm pentru ca asta imi confirma necesitatea demersurilor mele....Si ma mai bucura foarte mult sa vad ca exista, totusi, atatia oameni empatici...Toate gandurile voastre bune, ma incurajeaza si imi dau putere sa lupt pentru si in numele tuturor mamicilor de ingeri....si nu numai!!! Va multumesc! Va mltumesc! Va multumesc!

    Am sa va tin la curent, cu pasii pe care ii voi face in aceasta campanie! Urmeaza intai infiintarea unei fundatii si apoi voi cauta sa creez un site dedicat special, acestei teme, unde sa poata fi dezbatute, pe forumuri, problemele dar si sugestiile, legate de imbunatatirea sistemului medical dar mai ales a mentalitatii acelora care sunt inca insensibili la nevoile celor din jur....

    Vreau sa imi cer scuze pentru faptul ca nu am apucat inca sa va raspund personal! Am primit un numar impresionant de mesaje minunate, intr-un timp foarte scurt si am nevoie de mai mult timp pentru a putea raspunde celor care mi-au lasat adresa de mail! Va mai dura ceva......dar asta tocmai pentru ca sunt extrem de multe de facut iar ziua nu are decat 24 de ore dintre care, multe le petrec cu fiul meu....

    Le multumesc chiar si celor mai putini sensibili ba chiar....rautaciosi, pentru ca atitudinea lor...ma motiveaza! E tare trist sa vezi ca exista asemenea....oameni ! E trist pentru ei.......As fi putut sa nu le afisez mesajele dar o fac tocmai pentru ca ei/ele sunt reprezentantii acelei categorii ale carei mentalitate si atitudine vreau sa le schimb prin aceasta campanie....Mai demult as fi suferit ingrozitor daca cineva mi-ar fi spus ceea ce mi-au scris pe site, acele cateva persoane...Dar dupa ce am trecut prin ce am trecut, imi dau seama ca nu merita sa pun la suflet asa ceva ci sa incerc cu blandete, sa le deschid ochii, sa le dezghet inimile si sa-i fac, cumva, sa inteleaga cat de mult gresesc si cat de mult au de pierdut cand cauta sa faca rau...chiar si numai cu vorba...

    M-au impresionat mesajele trimise de tatici sau barbati fara copii.....Mi-as dori ca din ce in ce mai multi barbati sa inteleaga faptul ca, a vorbi despre sentimente si a le arata, nu e un semn de slabiciune....ba din contra....Iar cei care mi-au scris atat de frumos, aici pe site, au demonstrat ca se poate si...au toata aprecierea mea....(si cu siguranta, nu sunt singura care afirma asta)!

    Dragi mamici de ingeri....nu stiu daca realizati, cat de mult inseamna pentru mine dar si pentru alte mamici ca noi, faptul ca v-ati facut curaj si v-ati povestit dramele cumplite, care v-au fost date sa le traiti....!!!Noi nu avem cum sa ne aducem puii inapoi dar sper ca, prin intemediul mesajelor voastre si cu ajutorul tuturor celor care vor sa se implice in aceasta campanie, alte mame care vor avea cumplita nesansa sa treaca prin ce am trecut noi, sa aiba parte de alinarea, de sprijinul pe care noi poate nu le-am primit asa cum am fi avut nevoie! Nu trebuie sa ii blamam pe cei de langa noi pentru asta.....Ei pur si simplu nu au cum sa inteleaga prin ce trecem noi, daca nu au trait o asemenea pierdere....Tocmai de aceea, cu rabdare si blandete, trebuie sa ii ajutam sa inteleaga....sa ne inteleaga! Mesajele pline de compasiune, venite din partea celor care nu au trecut prin asa ceva, imi confirma convingerea ca pot si ca vor sa invete sa ajute, chiar si cu o vorba buna....Totul e sa fie tot mai multi, care sa inteleaga mesajul nostru! Si asa, ingerasii nostrii isi vor implini cu adevarat misiunea pentru care ne-au fost trimisi: sa ne invete pe toti, parinti sau nu, sa iubim si sa-i ajutam neconditionat pe cei de langa noi.... Va imbratisez si va sunt alaturi in suflet si in gand.

    In memoria copilasilor ingeri,
    Bianca Brad

    Organizatia E.M.M.A. - Eternul Miracol Materna Alinare

    Dragele mele, asa cum am promis, pana voi reusi sa creez un site special, si pentru ca nu am reusit inca sa raspund fiecareia dintre voi, in parte, voi afisa aici pasii pe care ii fac, in vederea realizarii a ceea ce mi-am propus...In urmatoarele cateva saptamani, sper sa pot anunta infiintarea organizatiei.... Tot gandindu-ma la denumirea organizatiei, am realizat la un moment dat, ca daca se face anagrama numelui EMMA, iese cuvantul MAME!!!!!..... Totul depinde de cat de repede se rezolva aspectele legislative. De asemenea am inceput tratativele in vederea unui spatiu al organizatiei, in care sa poata avea loc intalniri, intre mamici si parinti de ingeri si psihologi. Dar pentru ca si gasirea unui asemenea spatiu necesita mai mult timp decat mi-as dori, caut acum un spatiu temporar in care sa putem face acest lucru. Oricine cunoaste asa un loc sau are posibilitatea de a ne pune ocazional la dispozitie un spatiu si doreste sa ajute, e mai mult decat binevenit! Astept date de contact....
    Si in privinta crearii unui site, ar fi minunat daca este cineva printre voi, care se pricepe si are timp sa-l construiasa, urmand apoi sa cream acele forumuri, moderate de voluntari...
    Va multumesc pentru sustinere....mult de tot :-) !
    Cu drag, Bianca
    20 februarie 2008

    Iata cateva din obiectivele campaniei, pe termen lung:
    • schimbarea legislatiei in ceea ce priveste recunoasterea identitatii fatului de la 22 de saptamani de sarcina, respectiv de la o greutate minima de 500 de grame
    • obtinerea unui certificat de nastere pentru acesti copii (chiar si daca se nasc fara viata )
    • obtinerea unui certificat de deces, toate acestea conducand spre posibilitatea de a fi inmormantati apoi de catre cei dragi;
    • infiintarea posturilor de psihologi in maternitati;
    • existenta in cadrul cursurilor de formare a cadrelor medicale din maternitati a unui curs de pregatire psihologica pentru situatiile in care mamele isi pierd copilasii (psihologie centrata pe trauma);
    • incurajarea cu blandete!!! a mamelor: sa-si vada si sa-si tina in brate copilul
    • instituirea unui plic, in care sa fie puse poza polaroid a copilasului, amprentele talpilor si manutelor, bratarica pe care sa fie trecut numele copilului, eventual o suvita de par, datele copilului: nume, greutate, lungime, ora nasterii)
    • dreptul acestor mame la concediu pe perioada de lauzie;
    • informarea cadrelor medicale din maternitati asupra posibilitatii realizarii botezului grabnic in cazul copiilor care se nasc vii dar dau semne ca se vor stinge in curand;
    • clarificarea unor probleme legate de modul in care este abordata problema inmormantarii acestor copilasi de catre biserica;
    • obtinerea unor spatii in care sa se poata desfasura intalniri ale parintilor de ingerasi ( terapie de grup ), intalniri in cadrul carora persoane abilitate si specializate sa fie invitate (psihologi, asistenti sociali, preoti, medici).
    • informarea femeilor insarcinate despre importanta analizelor si ecografiilor, in timpul sarcinii si asupra felului in care trebuie urmarita sarcina;
    • creearea unui site al organizatiei care sa ofere sprijin celor interesati de acest subiect prin : deschiderea unui forum de discutii, publicarea de material informativ si prin comunicarea actiunilor intreprinse , a celor viitoare, programe desfasurate prin voluntari sau prin colaborarea cu alte institutii, fundatii, organizatii etc.;
    • scrierea si publicarea unei carti care sa vina in sprijinul parintilor ce trec prin drama pierderii unui copil, dar si al celor dragi din jurul acestora.


    Ziua Mamelor de Ingeri
    9 martie 2008

    Pentru datele de contact ale persoanelor  care organizeaza evenimentul  Ziua Mamelor de Ingeri  din 10 mai 2009, atat din Bucuresti cat si din tara, va rugam sa accesati aici.

    • Baia Mare Persoana de contact: Rita Ardelean Telefon: 0752.222.175 E-mail: rita@organizatiaemma.ro
    • Bacau Persoana de contact: Catalina  E-mail: catalina_stoleru@yahoo.com
    • Bucuresti
      • Persoana de contact: Ana Maria Gombos E-mail: ana@organizatiaemma.ro
      • Persoana de contact: Daniela Ginju E-mail: daniela@organizatiaemma.ro
    • Cluj
      • Persoana de contact: Erika Voicescu Telefon: 0747 - 151.825 E-mail: erika@organizatiaemma.ro
      • Persoana de contact: Ildyko Telefon: 0749 - 238.477 E-mail: ildykoorganizatiaemma.ro
    • Constanta Persoana de contact: Domnica Telefon: 0726 - 110.519 E-mail: domnica@organizatiaemma.ro
    • Craiova Persoana de contact: Mihaela Nenetu  Telefon: 0764.690.147 E-mail: mihaela@organizatiaemma.ro
    • Iasi Persoana de contact: Dorina Ciobanu Telefon: 0740 - 041.385 E-mail: dorina@organizatiaemma.ro
    • Oradea Persoana de contact: Herdelean Laura Telefon: 0744 - 607.447 E-mail: laura@organizatiaemma.ro
    • Petrosani, Valea Jiului Persoana de contact: Nicoleta Crineanu Telefon: 0727 - 536.808 E-mail: nicoleta@organizatiaemma.ro
    • Sibiu Persoana de contact: Steluta Simona Marti Telefon: 0723  -002.259 E-mail: stelutaorganizatiaemma.ro
    • Suceava Persoana de contact: Simona Bas Telefon: 0744 - 406.738 E-mail: simona@organizatiaemma.ro
    • Tg. Mures Persoana de contact: Spitzer Gwendolen Telefon: 0744 - 617.095 E-mail: gwendolen@organizatiaemma.ro
    • Tg. Jiu
      • Persoana de contact: Elena Loredana Nimara Telefon: 0742  -960.623  E-mail: elena@organizatiaemma.ro
      • Persoana de contact: Corina Telefon: 0743 - 428.902 si 0767910486  E-mail : corina@organizatiaemma.ro
    • Timisoara Persoana de contact: Angela Serban Telefon: 0743 - 700.325 E-mail: angela@organizatiaemma.ro
    • Londra - Marea Britanie
      • Persoana de contact: Veronica Mincu Telefon: 07526 -819.972 E-mail: veronica@organizatiaemma.ro
      • Persoana de contact: Loredana (loly_lore) E-mail: loredana@organizatiaemma.ro
    • Paris Persoana de contact: Camelia Fatis E-mail: camelia@organizatiaemma.ro
    Pe link-urile trecute mai jos, puteti vedea cateva poze si imagini filmate, de la prima intalnire a Mamelor de Ingeri, care a avut loc ieri, 9 martie, imagini imortalizate de fotografii si televiziunile, care au inteles cat de importanta a fost pentru noi aceasta intalnire, oferindu-ne sansa de a pastra o amintire frumoasa...a unei intamplari atat de triste....!
    Multumim......

    Voi reveni...

    Fotografii de Dinu Lazar

    Fotografii de Bogdan Ioan Stanciu

    Fotografii de la Ana din Bucuresti
    Image Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us
    Fotografii din Targu Jiu de la Elena-Loredana Nimara

    Fotografii din Timisoara de la Angela

    Fotografii din Baia Mare de la Rita


    Duminica, 9 martie 2008

    Prima intalnire a Mamelor de Ingeri

    Ma tot gandesc cum sa incep, cum si ce sa spun, despre ce a insemnat pentru mine aceasta zi, aceasta intalnire...Am fost foarte obosita dupa toata alergatura legata de organizare, am fost foarte agitata, incercand sa fac posibila o intalnire, de care mamicile de ingeri sa isi aduca aminte cu seninatate...Pentru ca, desi motivul intalnirii a fost unul foarte dureros, atmosfera care s-a creat, a fost chiar asa: senina....ca si cum candoarea sufletelor copiilor nostrii, deveniti ingerasi, nu ne lasa sa jelim....Desi puteai citi in ochii parintilor de ingeri, acea durere sfasietoare si acel dor apasator, pe care nu-l pot intelege cu adevarat decat cei care au pierdut un copil....faptul ca ne-am strans cu totii la un loc, ca am aprins lumanarile, ca am rostit impreuna o rugaciune, ca am scris pe baloane numele puiutilor nostrii si gandurile noastre de dor, pe care apoi le-am inaltat la cer....ne-a dat un sentiment de eliberare....... Vantul sufla destul de puternic si in asteptarea lor, de a fi eliberate, baloanele se ciocneau fosnind, unele de altele, intr-o miscare dezordonata, asemanatoare unui joc necenzurat, al copiilor....
    Cand am dat drumul la baloane, ele s-au inaltat cu repeziciune spre cer, ca o materializare a dorului nostru, a dorintei noastre de a fi alaturi de puii nostrii...cat mai repede...cat mai repede....

    Pe mine m-a coplesit iar durerea, in momentul in care am scris pe balonul roz, mesajul meu catre Emma mea...Mi-am adus aminte de ziua in care am inmormantat-o....am cumparat bomboane roz, napolitane roz, lumanari roz, batiste roz, iepurasi de plus roz, servetele roz, le-am impartit si pus pe toate in pungute roz, legate cu panglica roz....Le-am impachetat pe toate singura...mecanic...pana la un moment dat, cand am realizat ce fac....Cand am realizat ca sunt pachetele pentru inmormantarea fetitei mele....ca nu voi pregati niciodata pachetele pentru gradi pentru ea, sau impreuna cu ea pentru vreo petrecere de a ei si a prietenelor ei....am clacat....Am facut eforturi supraomenesti, sa ma adun si sa le termin pentru ca mai era putin si Emma mea, ajungea in tara, cu avionul...dar nu din vreo vacanta ci intr-un sicrias alb, minuscul, pe care urma sa-l cobor in groapa.....Groapa in care va ramane pentru totdeauna trupusorul firav al fetitei mele, acoperit de pamant, in loc sa ramana in bratele mele, acoperit de sarutarile mele.....Asa si cu balonul roz....am realizat ca nu voi merge niciodata cu fetita mea in parc, sa inaltam impreuna baloane la cer......Balonul roz urma sa se inalte la cer, in timp ce sufletul meu se impartea in doua: o parte zbura catre ingerasul meu, cealalta parte se prabusea in hau.....

    M-am adunat relativ repede...deja am capatat experienta in asta,....si mi-am indreptat atentia spre ce aveam de facut....

    Am apreciat foarte mult discretia de care au dat dovada fotografii si reprezentantii mass-mediei, fotografiand si filmand fara sa deranjeze pe nimeni, fara sa vocifereze, fara sa agaseze pe careva...Au respectat durerea noastra, a parintilor de ingeri, fiind impresionati de privirile inlacrimate, atat de graitoare...Le multumesc din suflet pentru delicatetea lor, pentru pozele trimise si pentru imaginile surprinse de la aceasta, atat de speciala, intalnire....

    A fost pentru prima data cand am simtit ca ne-a fost inteleasa durerea noastra, a mamelor, a parintilor de ingeri...Nici macar nu a fost nevoie de explicatii, ca cei din jurul nostru sa realizeze ca ceea ce simtim noi e mult prea greu de exprimat in cuvinte...Nu cred ca cineva ar fi putut ramane insensibil vazand privirile indurerate, lacrimile amare, oftatul adanc, mainile tremurande de emotie , tacerea graitoare....Cineva m-a intrebat daca, intalnindu-ne, nu ne-a fost si mai greu? Nu, din contra, toti parintii de ingeri prezenti, au afirmat ca le-a facut bine...A fost ca o terapie de grup.... Lasand lacrimile sa curga, vorbind despre durerea pe care o simtim, e ca un fel de exorcizare durerii....e dureros dar, in acelasi timp ne face bine...O mamica, a carei fetita a devenit inger, in urma cu patru luni, pe care medicii nu au lasat-o sa o vada si nici nu a inmormantat-o, mi-a spus ca e prima oara cand ea si sotul ei, au facut ceva pentru fetita lor si ca, pentru ei, inaltarea baloanelor a fost ca un fel de ceremonie de inmormantare...

    Pacat ca nu au venit toate mamicile de ingeri...Mi-au scris foarte multe, incurajandu-ma in ceea ce fac, spunand ca vor sa ma sprijine in demersurile mele...cu toate astea, foarte putine dintre ele au venit sa-mi fie alaturi in incercarea mea de a deschide ochii si inimile oamenilor, fata de nevoia acestor mame de a fi intelese....Sincer...am fost un pic dezamagita dar cu toate astea, le-am inteles....Sper insa ca acum, dupa ce au vazut ca nu e nimic rusinos in a-ti comemora copilul, vor veni la viitoarele intalniri. Aproape toate mi-au scris ca cei din jur nestiind cum sa le ajute, le-au minimalizat durerea, le-au indemnat sa nu mai planga, sa uite si sa treaca cat ma repede peste pierderea lor...ca si cum ar fi nepotrivit, sa vorbeasca despre copilasul pe care l-au asteptat si l-au iubit! Si uite asa, societatea le-a condamnat pe aceste mamici, sa sufere in tacere....Atat din experienta mea cat si a multor alte mamici, ale caror marturisiri le-am citit, pot spune ca, cu cat vorbesti mai mult despre trairile tale, cu atat ti-e mai usor sa accepti pierderea copilasului....

    Vreau ca toate mamicile, care mi-au impartasit drama lor si au mentionat numele ingerasilor lor, sa stie ca am scris toate numele copilasilor, pe cate un balon in parte... Pe link-urile de mai sus, poate fi vazut manunchiul de baloane colorate cu numele scrise pe ele...Iar mamicile care nu s-au gandit sa-mi scrie numele ingerasilor lor, pot fi sigure ca am inaltat si pentru ei baloane...desi fara nume...cu multa dragoste....

    In noaptea de duminica spre luni, nu am dormit de loc, tot gandindu-ma la cum a fost....Am avut un moment de slabiciune in care, m-am gandit sa renunt la tot ce-mi propusesem sa fac dar mi-am dat seama ca as gresi! Daca pentru cele care au pierdut deja un copil, nu mai conteaza ce vreau eu sa fac, atunci o voi face pentru cele care vor avea nesansa de a deveni mame de ingeri.... Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea, curajul si intelepciunea de care am nevoie, pentru a aduce macar un pic de alinare, parintilor incercati atat de greu..........

    M-am bucurat sa vad printre parintii de ingeri si persoane care nu au pierdut un copil, dar care totusi au venit din spirit de solidaritate....respectele mele....

    M-a impresionat si am apreciat prezenta unei mamici de ingeri, venita la intalnire, pentru a-si cere astfel iertare fata de copilasii ei, pe care chiar ea, i-a transformat in ingeri, prin intreruperile de sarcina facute cu ani in urma....

    M-am bucurat sa am alaturi cateva prietene “castigate” doar cu niste luni in urma si apreciez mult gestul lor............

    M-am bucurat sa am alaturi mamele, tatii, surorile, fratii, si bunicii care si-au infrant temerile si au venit...........

    M-as fi bucurat daca prietenele/prietenii mei vechi, in casele carora am fost si care ne-au venit in casa, cu care am sarbatorit impreuna zile de nastere, cu care am petrecut de Revelion sau de Paste, mi-ar fi facut o surpriza, venind si spunandu-mi ca daca nu au cunoscut-o pe Emma, fetita mea, macar acum sa aprinda o lumanare si sa inalte un balon pentru ea....sau , pur si simplu, pentru a imi fi alaturi....Ar fi contat mult pentru mine........?!?!?!......................

    Societatea trebuie sa-si regaseasca sensibilitatea morala! Omitand sa ne privim in oglinda, ne tot plangem ca oamenii au devenit egoisti, ca s-au inrait si se gasesc chiar si scuze, vezi grijile materiale, bolile sau pierderile de orice fel; ne autocompatimim si dam vina mereu pe altii pentru ceea ce ni se intampla......Dar defapt, de fiecare dintre noi in parte, depinde sa invatam din lectiile care ni se dau ca sa ne autodepasim, lasand in urma resentimentele si sa ne traim viata in mai multa armonie cu noi insine dar si cu cei din jur. Sa transformam obstacolele in provocari, sa fim constructivi in loc sa ne lasam coplesiti de povara ce ne-a fost data defapt cu un scop, acela de a evolua spiritual. Puterea compasiunii este uriasa si ca si capacitatea de empatie, exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa le punem in practica, sa nu mai fim indiferenti la durerea celor de langa noi si atunci, cu siguranta, viata ar fi mai frumoasa!

    Le multumesc din suflet, tuturor celor care au fost alaturi de noi, mamele de ingeri.....................
    Multumesc iubita mea...........................................................................................................................



    Ganduri pentru ziua Mamelor de Ingeri

    Coloana infinita
    Intre Pamant si Cer,
    E-un lant de generatii
    Care se nasc si pier.
    Iar daca, prea devreme
    In zbor de inger, lin
    Se duc la Ceruri pruncii
    Spre marele senin,
    Lasa-n urma durere
    Si dor fara alin...

    Aceste ganduri ma bantuiau in acea duminica de 9 martie- o zi frumoasa cu zvon de primavara, zi in care, in marele amfiteatru al naturii, sub bolta Cerului, ne-am adunat parinti, frati, surori, bunici, prieteni pentru a inalta o ruga pentru dragii nostrii copii, plecati acolo sus. Pe stadionul unde ne-am adunat, era o atmosfera de dureroasa sarbatoare. Panglici colorate, baloane, verdele crud al ierbii, totul creea o stare sufleteasca greu de descris. Citeam in ochii tuturor durere si dor nemarginit. Pentru mine, ca bunica, durerea este dubla, maxima, de nedescris, sa-mi vad fiica devastata sufleteste pentru pierderea fetitei sale si durerea mea, ca nu voi putea tine in brate niciodata, nepotica atat de asteptata, atat de dorita, atat de iubita...

    Aceasta intalnire a Mamelor de Ingeri, a insemnat mult pentru noi toti. Povara din suflet impartasita, parca doare mai putin. In cor am spus cu totii "Tatal nostru" si "Inger, ingerasul meu", s-au spus cuvinte frumoase, au fost lacrimi, imbratisari, consolari reciproce. Cred cu tarie ca acolo, un mare flux de energie a plecat de la noi, catre cei dragi. Insotite de chemarea muta, baloanele colore purtate de un vantisor prielnic, s-au inaltat sus, sus, simbolice jucarii pentru ingerasii nostrii.
    Aveam impresia ca din cer, sute de ochi ne privesc si ca manute se inind catre noi...
    M-a impresionat faptul ca balonul menit scumpei noastre Emma, inaltat de mamica ei, s-a oprit aninat in coroana unui copac din apropiere. A ramas acolo si ne-a vegheat pana tarziu. Parca zicea: "Mami, sunt aici, langa voi! Multumesc pentru frumoasa sarbatoare!". A fost un semn magic...

    Cand s-a inserat, au fost puse pe iarba lumanarele si candele. Parea o oaza de lumina amplificata de verdele scanteietor al ierbii, sub licarul luminitelor. Ca la o vecernie, in Templul fara margini, cu tampla pana la stele, mi se parea ca aud soaptele ingerilor. Mantia fina a noptii s-a lasat ca o cortina si am pornit cu totii catre casele noastre, cu putin mai multa impacare in suflet si cu gandul ca Eternul Miracol Materna Alinare, va dainui de-a pururi, in inimile tuturor!

    Georgeta Brad - mama Biancai si bunica micutei Emma



    Vineri, 21 martie 2008

    Am primit multe mesaje in care mi s-a tot spus sa nu il neglijez pe baietelul meu....Nu o fac! Din contra, ii acord foarte multa atentie si petrec foarte mult timp, impreuna cu el... motiv pentru care nu reusesc sa rezolv cat mai repede, tot ce mi-am propus sa fac! Luca are prioritate...asa a fost si asa va ramane, mereu!....Cineva mi-a scris ceva foarte frumos: dragaleste-l de un milion de ori mai mult si cearta-l de un milion de ori mai putin...si asta si fac :)....

    Dar cum sa explic ce simt cand ma strange in brate, cand isi pune capusorul pe umarul meu sau cand imi spune "mi-a fost dor de tine, mami!", "te iubesc, mami!"...?!? Cum sa descriu bucuria care se impleteste cu durerea...?!? Implinirea cu golul? Bucuria ca el exista in viata mea, cu durerea ca fetita mea nu mai e...?!? Cum sa explic, ca nu poti sa uiti? Ca pur si simplu ESTE ACOLO!!! Ca o vietate ascunsa sub nisipul de pe fundul marii, pe care nu o vezi dar care tasneste de cate ori este atinsa!!! Si asta poate intelege cu adevarat, tot numai cine a trecut prin asa ceva!

    Stiu ca aceste sentimente se vor diminua in timp pentru ca desi, inca sufar, imi este mai bine decat acum cateva luni dar vreau sa cred ca durerea mea si dorul meu, nu il afecteaza, pentru ca evit sa il las sa-mi vada si sa-mi simta tristetea! Insa ele exista in sufletul meu si doar timpul si Dumnezeu, ma vor ajuta nu sa uit, nici nu vreau asta, ci sa ajung, sa capat puterea de a ma gandi la Emma mea, cu impacare si pace....Cum sper sa reuseasca sa-si poarte durerea toate mamicile si toti taticii de ingeri!

    Nu am de gind sa imi traiesc viitorul... in trecut! Pot spune ca am gasit o cale constructiva de a-mi prelucra si depasi durerea, si asta vorbind despre ea si ajutindu-le pe mamicile care trec prin aceeasi disperare prin care am trecut si eu. La inceput, nestiind si neintelegind ce mi se intimpla, izolata fiind de cei din jur, am ales si eu izolarea tinind durerea in mine, ceea ce insa a dus la urmari care isi puneau vizibil amprenta pe sanatatea mea dar si pe relatiile cu cei din jurul meu. Eram foarte irascibila, aveam pierderi de memorie, lipsa de concentrare, atacuri de panica, insomnii, caderi de tensiune, tahicardie, ameteli. Scriind si vorbind despre ce am simtit, rabufnirile s-au rarit si s-au diminuat in intensitate. Negarea si uitarea nu reprezinta o cale benefica de a depasi o asemenea pierdere, durerea manifestindu-se mai devreme sau mai tirziu, sub alte forme si afectind sanatatea si relatiile cu cei din jur.

    Repet, nu mi-am facut publica durerea, din dorinta de a fi compatimita ci pur si simplu, pentru ca am simtit nevoia sa ajut toate mamele care au trecut prin ce am trecut si eu! Am vrut sa stie ca nu sunt singure, ca e normal sa treaca prin toate starile prin care trec, ca e bine sa planga, sa vorbeasca despre durerea lor si sa stie ca vor depasi acele momente sfisietoare. Vreau ca toate femeile sa fie tratate in maternitati, cu blandete si cu respect! Sa nu mai fie ignorate sau umilite, iar copii nascuti fara viata, oricit de mici sint, sa nu mai fie tratati ca niste gunoaie.
    Vreau ca femeile sa-si cunoasca drepturile, sa stie ca pot si ca e bine sa-si ia ramas bun de la puiul lor! Sa inteleaga ca e prima si ultima oara cand pot sa-si tina copilasul in brate si ca Dumnezeu e langa ele, cand fac asta si ca nu le lasa sa-si piarda mintile, desi asa simti atunci!

    Nu vreau sa fiu privita cu mila, asa cum nici o mama de inger nu isi doreste acest lucru! Ne dorim doar sa fim intelese, ne dorim sa nu incerce nimeni sa ne minimalizeze durerea, ne dorim sa ne fie respectat dreptul de a plange dupa copii nostrii....si ne dorim ca cei din jurul nostru sa ne ajute sa depasim acele momente cumplite, fiindu-ne alaturi, strangandu-ne in brate, intrebandu-ne despre cum ne simtim, intrebandu-ne despre numele copiilor nostrii, ascultandu-ne, fara sa ne dea sfaturi, fara sa ne spuna lucruri care dor: ca suntem tinere si putem face alt copil, ca mai bine sa nu ne mai gandim "la ce s-a intamplat", sa nu mai vorbim si sa uitam, ca sa nu mai plangem atat, ca mai bine ca s-a intamplat asa, ca de ce suferim atat, doar nu am apucat sa ne legam de copil...si altele, si altele, si altele....Cu cat vorbim mai mult despre durerea noastra, cu atat ne este mai usor. E ca o exorcizare a durerii....si eliberandu-ne, simtim nevoia din ce in ce mai rar sa o facem. Dar daca intr-o zi, peste o luna sau peste un an, simtim nevoia sa o facem, ascultati-ne! Si peste o luna sau peste un an sau peste 10 ani, mai intrebati-ne despre copiii nostrii....nu ne veti rani ci ne veti da acel cald sentiment, ca va pasa de noi si ca puii nostrii, nu au fost dati uitarii...Puterea compasiunii e uriasa....Nu va fie teama de lacrimile noastre......Ne face bine... si va vom multumi ca incercati sa ne intelegeti! Doamne ajuta!



    Vineri, 28 martie 2008

    28 martie a fost o zi speciala....O zi in care, durerea a fost mai usor de suportat, pentru ca am impartit-o cu alti parinti de ingeri. Am vorbit, am povestit, am ascultat, am plans si toate astea mi-au facut foarte bine. Ca si dupa intalnirea din 9 martie, si dupa cea din 28, nu am putut dormi, tot gandindu-ma la cum a fost....pentru ca a fost tot o intalnire importanta pentru campania "Mame de Ingeri".

    Malvina Cervenschi, prezentatoarea stirilor de la TVR, a avut o idee excelenta: sa prezinte povestile a mai multor mamici de ingeri, pe marginea carora sa facem cunoscute obiectivele campaniei. Aceasta serie va culmina cu imagini de la o terapie de grup, astfel incat mamele si tatii de ingeri sa vada ca nu au de ce sa se teama, sa prinda curaj si sa vina la urmatoarele intalniri de acest gen, in urma carora se vor simti mai eliberati, asa cum au afirmat cei care au fost prezenti, la intalnirea din 28 martie.

    Malvina Cervenschi, operatorul Catalin Popescu, psihologul Sorina Cristea, Ana Maria Gombos, jurnalista revistei Taifasuri, realizatoarea TV Roxana Iliescu, fotograful Paul Buciuta si jurnalista Mihaela Carlan, care va scrie un articol amplu, despre campania "Mame de Ingeri", articol dealtfel dedicat nepotelului ei ingeras, Alexander, sunt reprezentantii mass-mediei, care au fost martori ai acestei intalniri si soli, ai acestei campanii. Le multumesc pentru prezenta discreta si benefica iar domnului Iulian Padurariu ii multumesc pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie, salonul Boticelli, din cafeneaua Rooms!

    Le-am invitat la aceasta intalnire pe mamicile care au fost de acord sa-si faca publice, povestile lor atat de triste... M-a impresionat prezenta alaturi de noi a trei tatici, care si-au exteriorizat emotiile, fara teama de a fi luati in deradere pentru asta! Ba chiar le-a facut bine sa spuna ce aveau pe suflet si sa-si planga durerea, simtind ca toti cei din jurul lor, ii inteleg atat de bine.....!

    Am avut mari emotii cand am daruit fiecarei mamici, cate o pernuta pe care era scris numele copilasului lor...Am facut asta, gandindu-ma la sentimentul ingrozitor pe care l-am avut atunci cand am iesit din maternitate si atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale....sau la dorinta de a-mi strange fetita in brate, atunci cand mi se face dureros de dor de ea....Cand le-am intins pernutele a fost asa o... explozie de emotie, incat mi-a fost teama ca am gresit...ca poate am provocat prea multa durere ...dar m-au asigurat apoi ca se bucura sa aiba aceste pernute.... imi cer iertare daca totusi am ranit....

    Ii multumesc Malvinei, lui Stephen Pelger si echipei lui, pentru confectionarea acestor, atat de speciale pernute.....

    A fost multa emotie, au fost multe strangeri de maini, au fost multe lacrimi dar ne-am despartit toti, cu zambetul pe buze, pentru ca ne-am regasit in privirile inecate in lacrimi, ale tuturor celor din jurul nostru si am simtit ca nu suntem singuri....Unindu-ne, povara ne-a fost mai usoara....!

    Pentru E.M.M.A. a fost un pas foarte important! Am simtit ca suntem pe drumul cel bun si sper din tot sufletul, sa prinda curaj si putere si sa vina alaturi de noi, toti cei care au avut aceeasi nesansa, ca a noastra....Dar si cei care nu au trecut prin asa ceva dar care doresc sa-i ajute pe acesti parinti incercati.....

    Doar aceasta prima intalnire a fost filmata, din dorinta de a incuraja, dar urmatoarele se vor desfasura "cu usile inchise", pentru ochii straini dar deschise pentru oricine cauta un umar sa-si planga durerea. De acum, nu mai trebuie sa ne ducem crucea singuri si in tacere. E.M.M.A., impreuna cu toti cei care doresc sa ajute, vor oferi sprijin si alinare celor care au atata nevoie de intelegere, de compasiune, de o imbratisare, de un cuvant bun, de o privire calda.

    Va multumesc dragi mamici si dragi tatici, care ati fost de acord sa va spuneti povestile si astfel, sa intindeti o mana de ajutor celor care sunt inca in acel cumplit "tunel al groazei", cum spunea o mamica de inger....

    Si mai sunt multi altii, carora le sunt recunoscatoare pentru implicare si sprijin, pe care o sa-i numesc, cat de curand.

    In memoria copilasilor ingeri,
    Bianca

    Vineri 28 martie: Terapie de grup
    Fotografii facute de www.artista.ro
    [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup]
    [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup] [terapie grup]
    Fotografii Ana din Bucuresti
    [terapie grup] [terapie grup]


    27 aprilie 2007 – 27 aprilie 2008

    UN AN

    Astazi, de Inaltare, se implineste un an de cand te-am tinut pentru prima oara in brate si tot astazi se implineste un an de cand mi-am luat ramas bun de la tine. Parca a fost ieri... Imi doresc sa pot da timpul inapoi si sa te mai tin macar o data in brate...macar o data...Si sa te strang iar la piept si sa-ti sarut iar fruntea si nasucul si manutele si ochisorii inchisi...as fi vrut sa-ti vad culoarea ochilor...macar o data...

    Si inalt la Ceruri, inca unul dintre miile de ganduri catre tine...Offfffff...cat de greu imi este sa...iti scriu, in loc sa te simt la pieptul meu... Inca mai am momente in care ma gandesc ca traiesc un cosmar, din care vreau cu disperare sa ma trezesc si sa ma duc in camera ta, sa te iau din patutul tau, sa te strang la piept, sa-ti sarut nasucul, sa-ti sprijini capusorul pe umarul meu si sa-ti spun cat te iubesc...

    A trecut un an...un an in care ar fi trebuit sa ma bucur de primul tau zambet, de primii tai pasi, de prima ta aniversare dar in loc sa fac toate astea, am plans in tacere, imaginandu-mi zambetul tau, am facut primii pasi fara tine, in loc sa aprind o lumanare pe tortul aniversar, aprind o lumanare pentru tine si in loc sa-ti cant "La Multi Ani, Emma!", ingan "Nu uita"...Am citit ca o sa-mi fie din ce in ce mai usor...probabil ca asa va fi....acum insa, mi-e inca greu, mi-e tare, tare greu, inca doare si...Doamne, cat imi e de dor de tine...draga mea, fetita mea...Emma mea...

    Am trecut prin atatea stari, am facut eforturi supraomenesti, sa-ti supravietuiesc si acum inca invat sa..."vietuiesc", intr-o lume total nepregatita sa accepte, sa inteleaga, sa vorbeasca despre durerea pierderii unui copil..."Vietuiesc", purtandu-mi durerea sub o masca menita sa nu...deranjeze, ceea ce imi da senzatia, ca sunt intr-un film suprarealist sau ca traiesc o viata dubla...

    Invata-ma tu, iubita mea, cum sa-i fac sa inteleaga profunzimea si magnitudinea durerii si sa ma lase sa-mi plang dorul, fara ca acestia sa-mi spuna lucruri care ma dor si fara sa ma compatimeasca...ci doar sa ma ia in brate si sa ma asculte...

    Stiu ca le e teama de durerea care o simt sau care cred ca o provoaca, vorbind despre tine dar daca ar invata sa asculte, ar ajuta atat de mult...povara ar fi mai usor de dus....

    Invata-ma, sa-i invat ce m-ai invatat si tu, pe mine..., sa arate compasiune si toleranta, sa fie mai putin egoisti, sa invete sa asculte, sa asculte fara sa judece, sa le pese si sa le arate celor din jurul lor, ca le pasa de ei...cu atat de putin pot face atat de mult bine...Daca ar sti, ce sentiment de pura bucurie iti umple sufletul, atunci cand atingi cu bunatate, sufletul cuiva...cand vezi ACEA lumina in ochi si cand simti ACEA emotie in voce...daca ar sti...

    Si daca ne-om intalni, as vrea sa-ti pot spune ca am reusit sa fac asta si sa fii mandra de mamica ta...asa cum sunt eu mandra de tine, de ceea ce ai reusit tu sa faci...asa cum, va fi si fratiorul tau, atunci cand va mai creste....asa cum este bunica ta, care iti duce si ea dorul si te pomeneste cu atata drag....asa cum este si taticul tau, care daca nu te poate duce pe umeri, te poarta in inima lui...

    A trecut un an in care, in loc sa-ti fac tie poze, am facut poze unor baloane colorate, cu numele tau si ale altor ingerasi, un an in care in loc sa iti vorbesc despre lumea in care ai venit, am vorbit lumii despre tine, un an in care in loc sa te strang pe tine in brate, am imbratisat parinti, ai caror copilasi, sunt prietenii tai de joaca, intr-un loc in care noi nu avem acces, decat cu gandul si cu sufletul...dar in care noi, parintii de ingeri, ne-am dori sa ne alaturam voua.....

    A trecut un an in care am invatat multe lucruri pe care credeam ca le stiu, si ma bucur ca am devenit, ceea ce credeam ca sunt deja...si totusi imi doresc sa nu le fi invatat asa...nu cu acest pret...

    Desi inca ma mai bantuie intrebari fara raspuns, desi inca ma mai revolta ceea ce eu, in ignoranta mea poate, o numesc nedreptate fata de copii si fata de unii oameni, care nu cred ca merita o soarta atat de cruda, despre care am tot aflat si aflu aproape in fiecare zi, am facut pace cu Dumnezeu si ii multumesc, ca mi te-a dat, ca te-am simtit in burtica 9 luni de zile si ca te-am tinut in brate chiar si pentru atat de scurt timp...Si ii multumesc lui Dumnezeu, ca are grija de tine, pentru ca stiu ca iti este mult mai bine acolo, decat ti-ar fi fost aici... fiindca pentru mine, desi mi-e sufletul sfasiat de dor, asta e cel mai important...sa-ti fie tie bine...

    Esti atat de departe dar, de acolo de unde esti, mi-ai trimis atata dragoste, prin atatia oameni minunati, pe care i-am cunoscut, datorita tie! Iti multumesc, iubita mea...

    Desi nu te pot purta in brate si desi nu-mi poti simti mangaierile, te port in inima mea si vreau sa cred ca simti cat de mult te iubesc...

    As vrea sa-ti urez La Multi Ani, iubita mea, dar nu pot si te rog sa ma ierti pentru asta...nu pot sa fac o urare, care in loc sa fie incarcata cu bucurie, e plina de suferinta, realizand inca o data, ca vor urma alti ani(?!?), in care voi tanji sa te strang la piept, sa-ti aud glasul si rasul dulce de copil, sa te vad crescand si sa ma bucur de tine...

    Insa...nu uita, imi va fi dor de tine, mereu...nu uita...cand nu esti langa mine, imi este greu...

    Cu dor si dragoste, mamica ta

    27 aprilie 2008

    [Emma Nicole]



    De ziua ta

    E primavara scumpa mea
                         si liliacul a-nflorit
    Mi-e tare dor de tine
                         si mult mi-as fi dorit,
    Multi ani! Multi ani sa-ti pot ura
                         de ziua ta la
    Anisoru' implinit

    Buchete mari de flori din stele,
    Tu vei primi acolo-n dar
    Si de la noi, iubire multa
    Si candele aprinse la altar.

    Cu drag, bunica,
    27 aprilie 2008



    Dragi mamici, parinti, frati, surori si bunici de ingeri, fie ca Sarbatorile de Paste sa va aduca pace in suflet, lumina in ganduri si in casa, intelegere si bucurii! Va sunt alaturi cu gandul si cu sufletul...

    In memoria Lor,
    Bianca Brad

    [photo by Dinu Lazar]
    [fotografie de Dinu Lazar]



    "Profesia iti da autoritate dar atitudinea iti aduce respect!"- Irwin Federman

    Acest mesaj vi-l adresez in mod special Dumneavoastra, domnule doctor Lucian! Va multumesc pentru faptul ca ati facut acest pas, de a scrie aici cateva randuri binevenite, menite sa aduca un pic de speranta, in sufletele mamicilor de ingeri si nu numai ale lor. Subscriu celor scrise de Liliana Nicolae, in mesajul trimis (5 mai), care deasemenea va saluta prezenta aici pe site si care subliniaza necesitatea unor medici, precum Dumneavoastra. Nu vreau sa fortez nota, dar m-as bucura daca mi-ati lasa si o adresa de e-mail (cu garantia ca nu va fi facuta publica). Poate, cine stie?!, vom putea colabora, astfel incat sa schimbam in bine, ceea ce, de atata amar de vreme, asteapta si trebuie sa fie schimbat....

    Sunt convinsa ca exista multi medici romani, care isi fac meseria, respectand juramantul depus, indiferent de conditiile precare in care sunt nevoiti sa lucreze si imi doresc din tot sufletul ca acestia sa se uneasca si impreuna sa schimbe mentalitatea celor care incalca cu buna stiinta nu numai juramantul lui Hypocrat ci si reguli elementare de etica. Nu este usor, stiu, dar nu e imposibil!

    "Exista riscuri si costuri pentru a organiza o actiune. Dar ele sunt mult mai mici decat riscurile si costurile pe termen lung, generate de lipsa actiunii, din comoditate" - J.F.Kennedy

    De asemenea adresez acest mesaj, tuturor asistentelor medicale: va apreciez si va multumesc pentru faptul ca v-ati oferit sa sprijiniti campania "Mame de Ingeri" . Cat de curand, va voi contacta, pentru a....pune tara la cale ;)!

    Imi doresc si vreau sa cred ca numarul cadrelor medicale, care se ofera sa sprijine Organizatia E.M.M.A., va creste tot mai mult si astfel, impreuna sa aducem alinare celor care au nevoie!

    Va multumesc,
    Bianca Brad



    Sambata, 10 mai, am fost invitata la Gala Unicef, in cadrul careia am avut ocazia sa anunt infiintarea Organizatiei E.M.M.A.; lansarea pe data de 24 mai, a sit-ului www.organizatiaemma.ro si deasemenea, transmisia, incepand tot cu data de 24 mai, pe parcursul saptamanii urmatoare, la "Jurnalul de seara" pe TVR 1, a unei serii de marturisiri facute de Mame de Ingeri, povesti insotite de prezentarea catorva dintre obiectivele campaniei si culminate cu imagini de la prima terapie de grup, organizata de E.M.M.A.

    Ii multumesc Andreei Marin-Banica, pentru aceasta oportunitate, pentru faptul ca mi-a dat sansa de a vorbi inca o data lumii, despre durerea Mamelor de Ingeri si despre E.M.M.A.. A fost o surpriza-surpriza ;) care mi-a mers direct la inima, asa cum cred ca au simtit toate Mamele de Ingeri care au urmarit interviul si asfel, nu s-au mai simtit ignorate. Iti multumim, Andreea!

    Si iti mai multumesc aici, oficial ;), tie, draga Ana (Gombos), care nu ai fost straina de aceasta invitatie......



    Multumescu-ti Tie, Doamne...

    Azi dimineata, gandindu-ma la emisiunea "Agentul V.I.P.", la care am fost invitata aseara, am realizat brusc, ca am facut, cred eu, o greseala pe care incerc sa o repar acum, aici.

    La un moment dat am multumit postului Antena 1 pentru sprijinul pe care mi l-a acordat in campania "Mame de Ingeri", fata de alte posturi de televiziune care nu au raspuns apelului meu. Cand am afirmat acest lucru, ma gandeam doar la acele posturi care efectiv nu au reactionat de nici un fel, fara sa mai specific insa si posturile de televiziune si radio, care au inteles necesitatea acestei campanii si care au fost de acord sa abordeze o tema pana acum, tabu dar care este atat de sensibila, precum pierderea unui copil, inainte de nastere!

    Nu as vrea sa se creada ca sunt nerecunoscatoare celor care mi-au fost alaturi!!! Pentru asta, am deschis o lista, pe sit-ul www.organizatiaemma.ro, unde sunt trecute toate persoanele si institutiile care au venit in sprijinul Mamelor de Ingeri, lista care ramane deschisa, in speranta ca vor fi din ce in ce mai multi Oameni care, macar si pentru scurt timp, vor uita de ei insisi si se vor pune in locul acelora aflati in deznadejde....

    Mendel of Kotz a spus "Unde poate fi gasit Dumnezeu? Acolo unde este lasat sa intre!" ....
    Si cum Dumezeu lucreaza prin Oameni, Ii multumesc din suflet...multumindu-va Dumneavoastra, toti cei care v-ati facut timp si ati spus o vorba buna sau ati intins o mana de ajutor, celor care au inimile sfaramate de durere.....

    Va multumesc...
    Bianca Brad
    25 iunie 2008


    Emisiuni TV si Radio:

    * Miercuri 4 februarie 2009 18:00, Euforia TV, Geta Voinea Show
    * Marti 10 martie 2009 12:00, TVR1, Miezul zilei
    * Joi 11 martie 2009 32:30, Antena 2, Am ceva de spus

    Articole presa:

    * In nr. 35, din luna mai, al revistei TANGO, a aparut un articol scris de Oreste Teodorescu, intitulat: "Binecuvantate sunt mamele de ingeri", pe care, daca doriti, il puteti citi AICI.

    Anunturi Umanitare


    Daca doriti sa intindeti o mana de ajutor, unor copii grav bolnav, intrati, va rog, AICI.


    Cum putem sa le fim alaturi Mamelor de Ingeri? Cum pot sa reactionez, fara sa ranesc ?



    Cum poate fi ajutata organizatia E.M.M.A.


    IMPORTANT!

    Sambata, 24 mai, va fi lansat site-ul www.organizatiaemma.ro, unde toate mamele si toti parintii care trec printr-o asemenea tragedie, pot gasi sprijinul de care au nevoie. Este un loc unde oricine poate afla si invata cum este bine sa fie tratati parintii de ingerasi, ce sa li se spuna fara a fi raniti si cum pot fi ajutati pentru a depasi o asemenea tragedie.

    De asemenea incepand tot de sambata, 24 mai, la Jurnalul de la ora 19.00 de pe TVR1, in cadrul campaniei "MAME DE INGERI", va fi prezentata o serie de sapte materiale, realizate de Malvina Cervenschi despre marturiile cutremuratoare ale unor mame ai caror copii au murit inainte de vreme. Prin povestile lor aceste mame isi doresc sa atraga atentia asupra problemelor de care se lovesc si a modului in care pot fi ajutate de cei din jur.

    Urmarind cele sapte materiale veti cunoaste sapte mame de ingeri, care vor vorbi despre durerea si dorintele lor, despre problemele de care s-au lovit dar si despre motivatiile care le-au facut sa merga mai departe.Urmarind cele sapte materiale veti cunoaste sapte mame de ingeri care vor vorbi despre durerea si dorintele lor, despre problemele intampinate , dar si despre motivatiile care le-au determinat sa merga mai departe.

    Un medic ginecolog, un psiholog specializat pe probleme de trauma si un preot, vor vorbi despre problemele cu care se confrunta mamele de ingeri.

    Campania "MAME DE INGERI" isi propune sa sensibilizeze opinia publica . Dorim ca impreuna cu moasele, asistentele medicale si medicii obstetricieni, dar si cu toti cei care se afla in jurul mamelor si parintilor care trec printr-o asemenea drama, sa clarificam ce trebuie facut pentru ca acestia sa treaca mai usor peste socul pierderii unui copil.

    Tot prin intermediul acestei campanii dorim informarea tuturor in legatura cu posibilitatea efectuarii botezului grabnic al copilului , daca acesta se afla in situatia tragica de a se fi nascut cu probleme de sanatate .

    In plus, dorim sa subliniem ca mamele aflate in situatia pierderii copilului au dreptul de a-l vedea si, mai mult decat atat, este bine ca ele sa fie incurajate cu blandete de cadrele medicale sa-si vada pruncul, chiar daca in acele momente acestea sunt in stare de soc. Acest gest este esential in procesul ulterior de vindecare.

    In primul rand mama are nevoie de compasiunea cadrelor medicale care ar trebui sa fie specializate pe asemenea traume . Apoi, medicii si asistentele trebuie sa stie cum sa ofere mamei si celor apropiati acesteia explicatiile medicale care au condus la disparitia copilului.

    Prin aceasta campanie, Organizatia E.M.M.A., doreste sa ajute parintii de ingeri sa nu se mai simta singuri si sa vorbeasca deschis despre durerea lor, fapt care ii va ajuta sa accepte si sa depaseasca mai usor moartea copilului lor.

    In memoria Ingerilor,

    Bianca Brad
    http://www.tvr.ro/articol.php?id=38050&c=47



    Nu am scris de mult aici... Am fost atat de prinsa, incat mi-a fost imposibil sa ma ocup si de aceasta pagina, concentrandu-ma 100% pe activitatea Organizatiei E.M.M.A.....Si totusi, pentru ca de aici a plecat totul, ma simt datoare sa scriu cateva randuri, despre ce am facut in tot acest timp, de cand nu am mai dat niciun semn de viata...

    Cand am inceput campania "Mame de Ingeri", am avut inima stransa, temandu-ma ca voi fi aratata cu degetul si ca voi fi judecata! Poate ca am si fost ...poate ca mai sunt....Dar cred cu toata fiinta mea in ceea ce fac acum iar toate mesajele primite atunci si cele de acum, de la voi si de la toti ceilalti care ne-au sustinut, pe mine si implicit, Organizatia E.M.M.A., mi-au intarit inca o data hotararea de care m-am agatat cu toata puterea, pentru a accepta si a suporta mai usor pierderea fetitei mele, Emma Nicole, si anume, aceea de a da mortii ei, un sens.....

    Durerea pierderii unui copil este atroce insa puterea compasiunii este uriasa si cu ajutorul ei, poate fi alinata!

    Chiar daca este ingropata de stresul zilnic, compasiunea exista in fiecare dintre noi,....mesajele primite, dovedind acest lucru.... si asta imi umple sufletul cu speranta si imi da putere, pentru a-mi continua tulburatoarea calatorie, inceputa in urma cu aproape doi ani, pe un drum nebanuit, anevoios, intortocheat, aspru si totusi.....maret......In acesti doi ani am invatat mult despre viata si despre moarte....a fost precum un curs intensiv.... impus.....Inca sunt in cautarea unor raspunsuri, inca imi doresc sa ma trezesc din cosmar...

    Dar acum o am pe E.M.M.A........si ea ma ajuta sa traiesc fara Emma mea......Iar ele, amandoua, ma ajuta, ajutandu-ma sa ajut..... Formulare incalcita?.....Luati-o mai degraba ca pe un joc de cuvinte care insa, exprima esenta a ceea ce imi doresc sa reusesc, cu si prin E.M.M.A.......cu ajutorul vostru si al tuturor celor care cred in cauza noastra!

    Nimic din ce am facut pana acum pentru E.M.M.A. ...si pentru Emma, nu am facut asteptand multumiri sau premii... Intotdeauna mi-am dorit sa ajut oamenii dar nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa fac asta, cu un asemenea pret.......Munca a fost si este pentru mine un refugiu, o terapie......Nu mi-am imaginat ca o sa ajung pana aici....nu mi-am imaginat ca o sa primesc un premiu pentru....durere.......... Ce ironie!!!....

    Dar iata ca la mai putin de un an, de cand mi-am spus povestea in public si de cand am infiintat Organizatia E.M.M.A., am primit trei premii pentru activitatea depusa iar Organizatia E.M.M.A. a fost distinsa si ea cu doua premii (dintr-un foc ;)!)...

    Fiecare premiu m-a surprins si la fiecare decernare am avut emotii mari dar cand am primit premiul Femeia Anului 2008, am facut eforturi uriase sa ma "regrupez", atunci cand m-au podidit lacrimile!!!
    M-a coplesit gandul ca in acea zi era Dragobetele, ziua in care este celebrata dragostea.... Iar acel premiu, parca a fost un cadou de la Emma, pentru mine...a fost ca un semn de la Ea, raspunzandu-mi la dragostea pe care o simt pentru ea si nu pot sa i-o impartasesc asa cum imi doresc, dar pe care incerc sa i-o transmit....altfel..... Imi este cumplit de dor de ea....cumplit de dor....

    Muncind intr-un ritm foarte strans, nu resimt zilnic acest lucru atat de acut dar, cand a trebuit sa ma gandesc la acel discurs, totul a iesit la suprafata...lacrimile, dorul, durerea si fiind impletite cu bucuria momentului, mi-au creat o stare care m-a ravasit enorm.....

    Am sa muncesc si am sa lupt in continuare pentru cauza Mamelor de Ingeri! Nu fac promisiuni...dar pot spune ca voi avea grija de EMMA noastra, asa cum as fi avut grija de Emma mea...

    Va multumesc din suflet, tuturor celor care mi-ati fost, imi sunteti si imi veti fi alaturi!

    Doresc sa le multumesc Mamelor de Ingeri voluntare, care se ocupa in orasele din care sunt, de organizarea intalnirilor de grup si de evenimentul "Ziua Mamelor de Ingeri", ce va avea loc anul acesta, pe 10 mai http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=6&t=336): Domnica Andrei, Ildiko Antal, Rita Ardelean, Simona Bas, Rodica Chetrariu, Dorinei Ciobanu, Laura Herdean, Raluca Ilie, Steluta Simona Marti, Mihaela Nenetu, Angela Serban, Gwendoleen Spitzer, Cristina Ursache, Erika Voinescu.

    Multumesc Mamelor de Ingeri voluntare, Alina Agapie, Nicoleta Crineanu, Camelia Fatis, Codruta Theodorescu si Lucia Csoma, care si-au adus aportul pe sit-ul Organizatiei, prin documentare, informare, traduceri, moderare si respectiv, prin administrarea sit-ului www.OrganizatiaEmma.ro

    Multumesc Ralucai Ilie si avocatilor si juristilor pe care i-a strans in jurul sau, in vederea formularii proiectului de lege, referitor la recunoasterea identitatii copiilor nascuti fara viata!

    In mod special, doresc sa le multumesc Anei Maria Gombos si Lilianei Nicolae, care desi nu sunt Mame de Ingeri, sunt cele mai dedicate voluntare ale Organizatiei E.M.M.A., implicandu-se in tot ceea ce presupune aceasta !

    De asemenea, le multumesc tuturor celor care ne-au sprijinit pe parcursul acestui an! Pentru ca este o lista luuuuunga ;), am creat o pagina speciala: http://www.organizatiaemma.ro/despre/multumiri

    Iti multumesc iubita mea, pentru dragostea pe care mi-o trimiti, prin toti acesti oameni minunati!

    **************

    7 septembrie 2008 - premiul oferit de revista "Confidential", la categoria "Campanie sociala", pentru campania "Mame de Ingeri"........ Multumesc Cristi ..........

    9 octombrie 2008, premiul la categoria "Vorbeste despre tine", oferit de Fundatia Estuar, la Gala Gesturilor de Suflet in Sanatate Mintala - de Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale (sarbatorita incepand cu anul 1992 la nivel mondial) ..............Multumesc Cristian.....

    24 februarie 2009, premiul "Femeia anului 2008", la categoria "Initiativa in Ajutorarea Semenilor", oferit in cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Femeia Anului 2008, acordate de revista Avantaje si A V O N, eveniment aflat la cea de-a unsprezecea editie................. Multumesc Steluta si voua, tuturor Mamelor de Ingeri si prietenilor care m-ati propus............

    Decernarea Premiilor Carol Davila este un eveniment social care sarbatoreste proiectele societatii civile si ale comunitătii de afaceri dedicate îmbunatatirii sistemului de sanatate din Romania, atat public cat si privat.

    In acest an, pe 26 februarie 2009, a avut loc Editia a II-a a acestui eveniment - in cadrul careia proiectului "Mame de ingeri - Organizatia EMMA" i-au fost acordate urmatoarele premii :

    • Premiul "Campania Filantropica 2008"
    • Premiul "Cel mai bun program de responsabilitate sociala al anului 2008"

    Primul premiu a fost oferit in urma hotararii unui juriu ce a reunit nume marcante din domenii variate de expertiza (de la personalitati ale lumii medicale, la jurnalisti sau membri ai societatii civile), iar pentru acordarea celui de al doilea premiu, s-a tinut cont de votul public, exprimat on-line!

    Mai multe detlii despre aceste premii, puteti citi pe: http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=305

    Doresc sa multumesc si pe aceasta cale, Alinei Carp si tuturor celor care ne-au sutinut, votand pentru Organizatia E.M.M.A.!

    EMMA va multumeste


    27 aprilie 2007 - 27 aprilie 2009

    DOI ANI

         "Bate, bate, haide bate!
          Prinde viata si razbate,
          Printre toti si peste toate!
          Bate, bate, haide,bate!

          Cum apari, de unde vii?
          Cine esti, cine vei fi?
          Poate ca deja tu stii?
          Sau vei stii doar cand vei fi?

          Fii puternica, fii tare
          Sa ai o inima mare
          Plina toata de iubire,
          Liniste si fericire..."    ................sunt gandurile razlete scrise in urma cu doi ani, in timpul zborului dintre Bucuresti si Munchen........... Ma gandeam incontinuu la tine si la inimioara ta...ma rugam incontinuu, sa se intample o minune....... si speram..............ca a doua zi, sa primesc ingrozitoarea veste, care mi-a marcat viata pentru totdeauna...................................si de atunci au trecut...doi ani......doi ani de dor......doi ani in care am trait intr-un ritm neobisnuit, schimbator, ametitor ce a reusit, subtil, sa-mi aline dorul si durerea......Am zis ”sa-mi aline”?....hmmm.... Nu!....Mai degraba sa-mi amorteasca sufletul amagit, impovarat, amarat, neimpacat, gandurile tacute, neintelese, triste, framantate, dureroase, ostenite, durerea adanca, nespusa, reprimata, domesticita si dorul launtric, furtunatic, nestins, chinuitor.....

    ...Draga mea, micuta mea, iubita mea, fetita mea, Emma mea....... mi-e atat de dor de tine.......tare mult as vrea sa imi apari in vis......ma doare cumplit ca nu te intalnesc macar asa......dar vreau sa-ti multumesc pentru dragostea trimisa prin oamenii minunati, pe care mi i-ai scos in cale....si pentru ziua de 26 februarie....atunci te-am simtit cel mai aproape........o zi in care bucuria s-a impletit iar cu tristetea...,o zi in care mi-am simtit inima sfasiata de dor si totusi implinita de dragostea pe care mi-ai trimis-o.....

    ...am recitit ce ti-am scris acum un an si imi dau seama ca am gresit, neurandu-ti “La Multi Ani!”... Iarta-ma, iubita mea...iarta-mi slabiciunea, egoismul, meschinaria...imi doream atat de tare sa te am langa mine, incat nu imi puteam imagina urmatorii ani, fara tine....Inca simt inima inclestata intr-o gheara, cand ma gandesc la zilele-mi ramase, fara tine...dar am capatat puterea de a pune binele tau, deasupra dorului care ma macina...... Vreau sa cred ca ai un zbor lin.... vreau sa cred ca iti este mai bine acolo unde esti, decat daca ai fi ramas aici......vreau sa cred ca nu te simti singura.......vreau sa cred ca iubirea mea, te ajunge, ca o simti si ca iti este leagan printre nori....

              La Multi Ani luminosi...printre nori pufosi....
                   La Multi Ani senini....printre fulgi divini....
                        La Multi Ani frumosi....printre ingeri radiosi....

    Micuta mea......te iubesc….si nu uita...imi va fi dor de tine, mereu.....nu uita, cand nu esti langa mine, imi este greu.....

    ...cu dagoste si dor, mamica ta.....

    27 aprilie 2009


    Draga Emma,

    Inger, ingeras iubit
    Azi, doi ani s-au implinit!
    Esti aici si totusi nu,
    Spune-mi drago, spune-mi tu
    Te joci printre norisori?
    Ai de-acuma dintisori?
    Cate stele ai cules
    Pentru ingerii mai mari,
    Care tes
    Mantie stralucitoare
    Peste zare?

    Spune-mi draga nepotica
    Oare cand o sa mai vii
    Luand chip de randunica?
    Fata mica,
    Stii c-aicea te aseapta
    Cu mult dor a ta bunica,
    Ce adesea te viseaza
    Si in somn te-mbratiseaza?

    Uite, vreau sa-ti spun ceva:
    Draga mea
    Azi, acum de ziua ta,
    Imi imaginez o scara
    Pana sus acolo-n cer,
    Sa ma urc si sa-ti ofer
    Multe, multe flori,
    Sarutari si-mbratisari
          de la mami,
                de la Luca,
                      de la tati
                             si bunica....
                                   Ica

    27 aprilie 2009


    APEL

    Nu stiu daca ati reusit sa parcurgeti pana acum sit-ul www.OrganizatiaEmma.ro, pentru a citi, printre altele, obiectivele noastre! Stiu ca timpul este foarte pretios si ca e posibil sa nu fi avut timp, sa faceti acest lucru! Cu toate astea indraznesc sa va rog, sa cititi pret de cateva minute, despre o modalitate extrem de simpla, prin care puteti sustine Organizatia EMMA!

    Este vorba de un gest mic dar in urma caruia, Organizatia EMMA ar putea pune in practica obiectivele sale, extrem de importante pentru un numar foarte mare de familii indoliate dar si pentru intreaga societate!

    Mai exact, ma refer la posibilitatea de a directiona catre Organizatia EMMA, 2% din impozitul pe venit. Acest lucru NU VA VA AFECTA absolut deloc bugetul personal! Este vorba de impozitul pe care, in calitate de angajat, sunteti obligati sa-l platiti anual statului, impozit din care aveti insa dreptul de a directiona acei 2% catre un ONG, in a carei cauza credeti!

    Cu alte cuvinte, nu vi se va retine niciun leu din banii Dumneavoastra ci din ai Statului, care a creat aceasta posibilitate tocmai pentru a ajuta (macar asa), ONG-urile....ca altfel oricum nu o face :(!

    Daca deja ati ales un alt ONG, catre care veti directiona suma respectiva nu-mi ramane decat sa va felicit pentru initiativa si va spun acest lucru cu toata sinceritatea! Ma bucur sa stiu ca un ONG care lupta pentru o anumita cauza, are sprijinul celor din jur, pentru ca stiu ce inseamna acest lucru ;) ! Dar cum sub soare este loc pentru toata lumea, la fel este si cu ONG-urile ;) !

    Astfel, daca inca nu ati ales sau nu ati stiut despre aceasta posibilitate de intr-ajutorare si daca doriti sa sprijiniti in continuare, Organizatia EMMA, puteti face acest lucru, intr-un mod extrem de simplu si mai ales (tinand cont de criza :( ...!), necostisitor ;) !

    Pe http://www.organizatiaemma.ro/sites/default/files/Declaratia%20230_EMMA.pdf, gasiti formularul 230, pe care trebuie doar sa-l printati, sa-l completati cu datele personale, sa-l semnati si sa-l trimiteti impreuna cu o copie a fisei fiscale pe 2008, pe care o primiti de la serviciu, la Administratia financiara de care apartineti!
    Pentru a va usura la maxim efortul, pe http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit, veti gasi afisata lista cu adresele si numerele de telefon ale tuturor Administratiilor financiare din Bucuresti si din tara ;) !

    Si firmele pot directiona bani catre un ONG, mai exact 3% din impozitul pe profit, fara ca acest lucru sa le afecteze cu nimic, bugetul!

    Mai multe detalii despre directionarea celor 2%, respectiv 3% din impozitul pe venit/profit, gasiti pe: http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit

    Indiferent de cat de mica este suma revenita din cei 2% / 3%, daca se strange un numar mare de persoane, respectiv firme, care fac acest lucru, se va putea strange un fond care ne va ajuta enorm in demersurile noastre! Stiti cum se spune: pic cu pic se face strop, strop cu strop se face marea! E adevarat ca Statul va vira acesti bani in contul Organizatiei EMMA abia la inceputul anului viitor, dar important este ajunga in cont!

    Pana atunci, ne vom descurca cu banii din propriile buzunare, cu ce vom primi prin intermediul Teledonului afisat pe sit-ul Organizatiei E.M.M.A. si, speram, din donatii, sponsorizari si/sau servicii reduse la pret sau gratuite ;) !

    Ar fi minunat daca ati spune mai departe si altor prieteni, colegi si cunostinte, despre aceasta modalitate simpla si necostisitoare, de intr-ajutorare!

    O alta modalitate de intr-ajutorare, este TELEDONUL E.M.M.A.(in reteaua Romtelecom) - prin intremediul caruia se pot dona:

    • 1 EUR (aprox. 4 lei) doar formand un numar de telefon: 0900 900 301
    • 3 EUR (aprox. 8 lei) daca formati numarul de telefon: 0900 900 303
    • 5 EUR (aprox. 20 lei) formand numarul de telefon: 0900 900 305
    • 10 EUR ( aprox. 40 lei) daca formati numarul de telefon: 0900 900 300
    Donand fiecare dintre noi chiar si numai un 1 EUR, ar fi un gest de solidaritate fata de Organizatiei E.M.M.A., care ar putea indeplini mai repede si mai bine, obiectivele enumerate si ele pe site.

    In speranta ca acest apel v-a gasit intr-o dispozitie buna, care va va face sa completati formularul 230, pentru Organizatiei EMMA ;) si/sau veti suna la teledon, va multumesc si va doresc sa aveti parte de tot ce e mai bun!

    Doamne ajuta!

    Cu speranta,
    Bianca Brad fondator Organizatia E.M.M.A.



    Ziua Mamelor de Ingeri
    10 mai 2009

    Ma bucur enorm pentru toate intalnirile care au avut loc in tara dar si la Londra.... chiar daca nu s-au strans peste tot, atatia oameni cat ne-am dorit......Le felicit, le multumesc si sunt foarte, foarte mandra de toate mamicile de ingeri, care s-au ocupat de organizare, indiferent cat de mult sau cat de putin......

    Vreau sa cred ca ceea ce au simtit pe 10 mai, a rasplatit tot efortul si toate emotiile.....Acea uniune atat de speciala dintre cei prezenti...acea energie mai presus de cele pamantesti.....acea inaltare la cer a dorului, odata cu baloanele jucause care au zburat spre soare, acolo unde sunt ingerasii nostrii, inconjurati de lumina si de dragostea lui Dumnezeu.... Eu cel putin, asta am simtit...si cand am imbratisat parintii de ingeri, le-am simtit bataile repezi ale inimilor lor frante si am vazut durerea si dorul, descatusate odata cu eliberarea baloanelor...si sper ca aceste mici gesturi, sa le fi facut bine......

    Si poate cand au simtit o pala de vant au stiut ca a fost de la aripile ingerasului lor, prezent si el la Marea Intalnire..... Eu am simtit-o pe Emma mea...cand am ingenuncheat si am aprins candela Ei, din senin, a inceput sa bata vantul, lipindu-mi de obraz balonul pe care il pregatisem pentru ea si urma sa ii dau drumul....si cand l-am eliberat, impreuna cu dorul sfasietor, s-a inaltat repede, repede si suuuuus, sus, sus, alaturi de celelalte....si am ramas cu privirea spre cer, cautand-O printre norii aparuti la asfintit..... A fost o zi frumoasa, senina si calda iar seara, tarziu in noapte, a inceput sa ploua....parca erau lacrimile ascunse in intunericul noptii si al sufletelor noastre, eliberate atunci cand lumea doarme.....atunci cand am inteles ca "nu deranjam".................

    Ana & Liliana & Malvina, prietenele noastre de nadejde, merita toate aplauzele noastre...... Multumiri tuturor celor care ne-au fost alaturi si ne-au ajutat sa ne facem auziti si a caror prezenta a insemnat recunoasterea ingerasilor nostri si respectul lor fata de ei si fata de parintii de ingeri... Sa dea Dumnezeu, sa avem parte de cat mai multi de astfel de sustinatori....

    ...si a inceput numaratoarea inversa....pana anul viitor, cand sper ca Ziua Mamelor de Ingeri, EMMA si durerea parintilor de ingeri, vor avea si mai multa recunoastere...... si mai multi prieteni de suflet........si vor avea parte de si mai multa solidaritate.....................Nu pot sa sper decat ca, mai devreme sau mai tarziu, cei care acum inca sunt reticenti (parinti de ingeri sau nu), ni se vor alatura, lasand deoparte prejudecatile si/sau teama si, pe de alta parte vor invata ce inseamna solidaritatea, in adevaratul sens al cuvantului....nu in cel rostit sau scris doar de dragul de a fi enuntat.........

    Cum insa e o munca de pionierat care presupune schimbarea unei mentalitati si a unor obiceiuri, impamantenite de generatii intregi ..... e nevoie de multa rabdare si de multa tenacitate......E greu dar merita efortul.........pentru ca EMMA inseamna IUBIRE si nimic nu este mai puternic si mai maret decat Iubirea..........pentru ca Iubirea inseamna Dumnezeu.......

    Va imbratisez cu recunostinta pe toate si pe toti cei care ati participat.......
    Doamne ajuta!

    Mai multe poze (foaaaaarte multe ;)!) , din Bucuresti si din tara, pot fi vazute pe: www.organizatiaemma.ro/evenimente/galerie.

    ziua mamelor de ingeri 2009 ziua mamelor de ingeri 2009
    ziua mamelor de ingeri 2009 ziua mamelor de ingeri 2009 ziua mamelor de ingeri 2009 ziua mamelor de ingeri 2009
    fotografii de Nicu Buculei






    Arhiva: pentru a usura citirea, mesajele mai vechi au fost distribuite pe mai multe pagini: [cititi pagina 2] [cititi pagina 3] [cititi pagina 4]

    Numar total mesaje afisate pana in momentul de fata: 2403, mesaje pe aceasta pagina: 645.

    Sectiunea de mesaje s-a inchis de pe aceasta pagina, daca doriti sa lasati mesaje, va invit sa o faceti in pagina dedicata a Organizatiei EMMA. Va multumesc.



    Mesaj de la: Anonim
    DRAGA BIANCA,
    M=AM GANDIT MULT DACA E BINE SI NECESAR SA-TI SCRIU.STIU CA NU VREI SA FII CONSOLATA , DAR NICI IGNORATA .STIU DE ASEMENEA ,CA TOT CE FACI ACUM SI TOT CE ITI MAI PROPUI SA REALIZEZI DE ACUM INAINTE PENTRU ALTI COPII ESTE PENTRU TINE O JERTFA ADUSA PE ALTARUL DRAGOSTEI MATERNE .CRED CA ESTI UNA DIN FEMEILE ALESE DE DUMNEZEU SA FIE PILDA ALTORA AFLATE IN SUFERINTA, FRUSTRATE CA NU SUNT MAME,SI CARE NU REALIZEAZA CA POTI SA-TI DOVEDESTI DRAGOSTEA MATERNA SI FATA DE COPIII ALTORA, O DRAGOSTE LIPSITA DE EGOISM SI NECONDITIONATA .
    EU SUNT UNA DIN MAMELE CARUIA NU MAI ARE CINE SA-I SPUNA ,,MAMA,,POVESTEA MEA ESTE LUNGA SI TRISTA , CA SI A TA , SI A ALTOR MAME.AM O VASTA EXPERIENTA IN CEEA CE PRIVESTE EXAMENUL SUFERINTEI.SI DE ACEEA NU O SA-TI SPUN TRAGEDIA VIETII MELE SI A COPIILOR MEI DECAT DACA TU AI SA FII DE ACORD SI O SA-MI CONFIRMI PRIMIREA ACESTUI MESAJ.TOT CE ITI SPUN ESTE CA TREBUIE FACUT TOTUL IN MEMORIA CIOPIILOR NOSTRI,ESTE PRIMUL SEMN CA II IUBIM , AICI SAU DINCOLO SUNT TOT COPII NOSTRI ,IAR LA MAREA SI VESNICA INTALNIRE SE VOR BUCURA CA AM FACUT LUCRURI MINUNATE IN AMINTIREA LOR.CENTRUL DE ZI ,,DANUT.. DESCHIS IN MEMORIA FIULUI MEU DANUT ESTE O MARTURIE A DRAGOSTEI PENTRU COPII :AL MEU SI AL CELOR CARE SE BUCURA DE SERVICIILE ACESTUI CENTRU. DACA CREZI CA IN INIMA SI SUFLETUL TAU MAI ESTE LOC PENTRU SUFERINTA AMESTECATA CU NADEJDE ,CREDINTA SI DRAGOSTE RASPUNDE-MI LA ACEST MESAJ SI CONVINGE-TE CA CEEA CE TI-AM SCRIS ESTE REAL ACCESAND SITE www.campaniedanut.ro si www.centruldanut.org. DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE.
    ADRESA MEA ESTE ****@yahoo.com
    Mesaj de la: Teodora data: Joi 25 iunie 2009
    Buna Bianca, eu sunt plecat din tara si abia acum am aflat de experienta dureroasa prin care ai trecut si inca mai treci. Imi pare nespus de rau. Am si eu o fetita de un an jumate, si sincer pana ce nu am citit randurile tale, nici macr nu moment nu m-am gandit cum as reactiona in cazul unui necaz ca acesta. Stiu ca nimeni nu poate ajuta cu nimic cand ai o pierdere asa de dureroasa insa totodata cred ca s-ar alina putin durerea daca impartasesti durerea ta cu cei care te inteleg pentru ca au trecut si ei prin asa ceva. Este minunat sa poti face asta si sa stii ca nu esti singura. Nu stiu ce sa spun, m-a marcat tare de tot ce am citit pe siteul tau si sincer imi vine sa zbor acum acasa si sa-mi tin puiul in brate si sa multumesc lui Dzeu ptr fiecare clipa pe care o am cu familia mea. Eu imi mai doresc un copil insa sotul meu nu. Ar trebui sa-l pun sa citeasca randurile tale si cred ca i-ar schimba opinia. Iti multumesc mult ptr impartasirea experientei tale si iti doresc o viata linistita alaturi de Luca si familie iar ranile provocate de pierderea suferita sper se vindece incetul cu incetul. Iti multumesc, Teodora
    Mesaj de la: Nicoleta data: Joi 25 iunie 2009
    Draga Bianca,
    Am vazut una din eminisunile TV la care ai fost invitata si ti-am auzit povestea. Am intrat pe site si printre lacrimi am citit tot, eram insarcinata, si tocmai aflasem ca o sa am o fetita, in clipa urmatoare am decis ca-i voi pune numele Ema Nicole, in amintirea Emmei. Acum Ema mea a crescut si are 8 luni si 11 zile, ma bucur de ea si de fratiorul ei mai mare in fiecare zi, si de cate ori ii rostesc numele imi amintesc de tine.
    Imi pare sincer rau si sunt cu sufletul alaturi de tine.
    Cu drag, Nicoleta - Deva
    Mesaj de la: Roxana data: Miercuri 24 iunie 2009
    Din pacate pana azi nu am stiut prea multe despre Emma si prob;emele tale.Am si eu o fetitza cu un handicap locomotor, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca e in viata, si ca in rest e sanatoasa. Te apreciez mult si din partea mea si a ficei mele Laura : TOATA DRAGOSTEA DIN LUME!
    Mesaj de la: Ramona data: Miercuri 24 iunie 2009
    imi pare sincer rau pentru ce ti s/a intamplat
    cand treci printr/o asa mare drama , eu cred ca , cu adevarat nu poti sa iti mai revii niciodata.
    eu nu am copii dar imi doresc .... Doamne ajuta la toata lumea
    Mesaj de la: Elena data: Marti 23 iunie 2009
    Bianca citind ce vi s-a intamplat tie si ingerasului tau am inteles durerea mamei,si de ce a fost tot timpul mai atenta cu sora mea care a venit pe lume dupa ce surioara mea Georgiana a murit la 3 luni...Eu am acum 29 ani ,imi doresc un copil,dar ...nu pot ramane din cauza unei probleme de sanatate: boala lui hashimoto.Vreau sa cred ca nu raman gravida,pentru ca nu e momentul,sau pentru ca trebuie sa ajut femeile care sufera de aceeasi boala,sau... sau...Vreau sa cred ca o sa imi dea si mie D-zeu un sufletel! sper ca atunci cand ai timp,sa te opresti cateva minute sa imi trimiti si mie un mail.Eu am avut un altfel de experienta care m-a marcat ,si care inca ma bantuie ...nu vreau sa merg la un psiholog,pentru ca in general el te vede ca pe un pacient si atata tot,in schimb o prietena ADEVARATA ,te vede ca pe un suflet care e in suferinta ! Multumesc ! De azi in rugaciunile mele voi aminti un ingeras !
    Mesaj de la: Magda data: Marti 23 iunie 2009
    Buna Bianca

    Revin dupa o absenta justificata si imi reafirm dorinta de a te sprijini, atat cat pot, in demersurile tale de a gasi o solutie pentru mamele de ingeri si copii nascuti ingeri.
    Si eu am un baietel si inteleg ce insemana sa fii mama.
    Din cunostiintele mele, legislatia nu s-a modificat prea mult.
    Prin urmare, copilul nascut mort nu are dreptul la certificat de nastere si la oficierea unei slujbe religioase.
    In legislatia din Romania, copilul nascut mort este considerat ca nu exista, din pacate..
    Astept cu interes noul cod civil. Poate au survenit modificari si in acest sens.
    Daca apreciezi ca te pot ajuta, cu o informatie juridica, si nu numai, te rog sa-mi triumiti un mail.
    Iti lasasem si nr. de tel. Inteleg daca ai anumite reticente.Comunicam pe mail.
    Pana atunci, iti doresc numai bine si ma inclin cu respect in fata mamelor de ingeri.
    Magda
    Mesaj de la: Anonim data: Simbata 13 iunie 2009
    E GREU SA DARUIESTI UN ZAMBET UNUI COPIL FARA PARINTI DAR MAI GREU ESTE SA-I DARUIESTI;VIATA SI DRAGOSTE.CU RESPECT **** DISCRIMINAREA DISTRUGE VIATA PROPRIE COPILULUI SUNT CURIOS DACA MA VA SUNA BIANCA BRAD.
    Mesaj de la: Oana data: Vineri 12 iunie 2009
    Sa schimbi fierul in aur e o nimica toata fata de alchimia transformarii durerii si suferintei in dragoste. e ceea ce ati facut voi, dragi maicute de ingerasi. sunt cu sufletul alaturi de voi. e cutremurator stigatul vostru si il rog pe Dumnezeu sa va dea putere si sa va aline suferintele.
    din toata inima,oana
    Mesaj de la: Andreia data: Miercuri 10 iunie 2009
    Buna
    Citesc de cateva ore blogul asta...mu vreau sa repet ce au zis altii si sa numar lacrimile care au curs! Nu stiu daca as fia vut curajul dvs, doamna Brad, daca as fi trecut prin asa ceva, cred ca as fi innebunit in secunda 2..
    Va doresc multa putere, si daca va pot ajuta cu ceva, orice, scriei-mi pe mail. Numai bine va doresc!
    Mesaj de la: Alina data: Luni 1 iunie 2009
    Sunt un baietel de 3 anisori si 4 luni cuminte si dulce dar bolnavior de Tetrapareza Spastica


    Povestea mamei





    Ma numesc Radu Alina Mirabela o mamica care va cere ajutorul cu disperare!Am un ingras de 3 anisori si 4 luni, el fiind comoara mea cea mai de pret si cea mai mare bucurie data de Dumnezeu, dar din pacate s-a nascut cu probleme si a fost diagnosticat cu Tetrapareza spastica.

    Pe 14 ianuarie 2006 "sambata" m-am internat la spitalul Cantacuzino "spitalul groazei" la ora 13:00 cu dilatatie de 2 cm.Doctorita care m-a tinut sub supraveghere pe parcursul sarcinii cea care "a incasat spaga" nu era la spital, intr-un tarziu la ora 17:30 a binevoit sa vina .M-a controlat si mi-a facut o injectie cu calciu cred, ca m-au luat toate caldurile.
    Pana la ora 19:30 cand mi-a rupt apa a stat pe hol si isi vedea de treaba ei cu doctori si asistentele.Dupa ce mi-a rupt apa au inceput durerile mari care nu se mai opreau.Doctorita statea la barfa cu moasa care ma controla,stateau de vorba de treburile de acasa ca doar am deranjat-o din weekend.
    La ora 21:50 in sfarsit m-a urcat pe masa de nasteri si s-a nascut puisorul meu dar nu i-am auzit glasul pentru ca nu a avut aer, nu i s-a oxigenat creierul ,trebuia sa imi faca cezariana! A fost dus la reanimare cu perfuzii la incubator unde a stat doua saptamani drogat cu fenobarbital si hranit prin gavaj,in primele 24 de ore a facut convulsii!
    Toate acestea i-au afectat creierasul!La insisentele mele mi l-a dat sa il invat sa manace cu biberonul sa plecam cat mai repede din acel spital de criminali ca oricum degeaba stateam ca neurolog nu aveau.Dupa o luna de zile de spiatlizare si chin ne-am externat si am inceput investigatiile cu el,la un cabinet particular, la spitalul 9 si in final a fost diagnosticat cu tetrapareza spastica.
    In prezent mananca bine chiar din 2 in 2 ore dar nu asimileaza are 7 kg doar, rade cand vorbesti cu el intelege dar raspunde in limba lui gangurind, nu sta in fundulet, nu isi tine caputul, si face caca doar cu supozitorul.
    Am auzit de la alte mamici in situatia mea de Clinica de recuperare din Ucraina,am am facut imprumut la banca si am fost de doua ori,se vad niste schimbari este mai atent si mai serios, dar tratamentul acolo s-a scumpitasta inseamna 3052 de euro plus 200 de euro transportul, bani pe care nu ii mai avem din pacate,iar timpul care trece este important pentru Cosmin caci acum este perioada in care se recupereaza cel mai bine!
    Inainte era mai ieftin tratamentul,dar acum din pacate s-a scumpit si este o suma enorma pentru noi!
    Ne-am programat din nou pentru 15.07.2009 , avem si acceptul si factura cat ne costa tratamentul pentru un curs dar el are nevoie de 4 cursuri pe an.
    De aceea va rog sfatuiti-ma, ajutati-ma sa imi fac copilul bine, sa fie si el cat de cat un copil sanatos!Pentru orice sfat si ajutor va rog contactati-ma la adresa:rautaciosulcosmin@yahoo.com sau la nr. de telefon:0768929140/0724426302
    Piraeus Bank Sucursala Lacul Tei Titular cont:Radu Stefan
    Cont Iban: RO29 PIRB 4216 2766 3700 2000 -RON
    RO58 PIRB 4216 2766 3700 3000 -EURO
    Garanti Bank Sucursala Calea Mosiilor-Titular cont:Radu Alina
    RO80 UGBI 0000 1220 02897-RON
    R007 UGBI 0000 1220 03075-RON
    R097 UGBI 0000 1220 03076-EUR
    Va multumesc din suflet!O mamica disperata!
    Aici aveti si emisiunea de la povestiri adevarate:http://www.acasatv.ro/emisiuni/povestiri-adevarate/noutati/la-povestiri-adevarate-doi-parinti-disperati-va-implora-ajutorul.html
    Mesaj de la: Elena data: Vineri 29 mai 2009
    Imi pare nespus de rau pentru clipele prin care ati trecut si va trimit cate o imbratisate pt fiecare mamica de inger, eu am pierdut o sarcina in 13 saptamani pe 07 aprilie 2009, cauze necunoscute, si este prima data in aceste aproape 2 luni cand gasesc ceva pe internet care cu adevarat ma impresioneaza, m-au impresionat toate site-urile pe care le-am citit, si nu au fost deloc putine, m-au impresionat toate povestile mamicilor indurerate, dar pana astazi n-am gasit un site care ia atitudine, am vazut ca se ornanizeaza evenimente in diferite judete pe 10 martie, eu sunt din Buzau si mi-ar placea sa reunesc mamicile din buzau in aceasta zi. chiar daca acesti copii nu se nasc vii ei sunt vii in inimile noastre ale mamicilor si nu-i vom uita niciodata. sunt alturi de voi si as dori sa ajut in aceasta campanie. contactati-ma pe adresa de e-mail soroiu.elena@yahoo.com. VA MULTUMESC CA EXISTATI
    Mesaj de la: Ioana data: Miercuri 27 mai 2009
    buna bianca si salut toate mamicile de ingeri de pretutindeni...ma numesc Ioana, am 29 de ani si sunt proaspata mamica de inger. nu mai are rost sa povestesc tot ce s-a intamplat...doar ca acum am si eu acolo sus un ingeras, Calin, care a plecat de la mine din burtica la 23 de sapt. s-a intamplat pe 13 mai insa eu nu l-am mai simtit miscand de pe 11. e ingrozitor, e sfasietor, ma simt pustiita si cred ca nimic nu mai are rost. nu l-am vazut ...am doar o ecografie cu faţuca lui la care ma uit mereu si cu care vorbesc. Doamne! cat as fi vrut sa-l pot tine in brate, sa-l pot atinge, sa-l vad zambind...dar ... ma mai alina gandul ca el ma vede pe mine, ma iubeste asa cum il iubesc si eu si are grija de mamica lui. cred ca doar el imi da putearea sa merg mai departe...
    Ioana
    Mesaj de la: Ana data: Marti 26 mai 2009
    Mario Stefan- o amintire pe care nimeni nu mi-o va lua din suflet. Era luna martie, mai exact 5 martie, cand am aflat ca voi fi mamica. Ce cadou mai frumos imidoream de ziua mamei . . .? MINUNEA mea avea déjà 6 saptamani. Eram cei mai fericiti parinti din lume, iar bunicii nu-si mai incapeau in piele, era primul lor nepotel. Asa incepe povestea mea . . .
    Totul a fost frumos: seara tati ne mangaia si ne saruta, ne spunea “Noapte buna!” si cat ne iubeste pe amandoi, ba chiar aveau si secrete, cuibarite de pijamaua mamei. Eu ii vorbeam mereu ii spuneam cat il iubesc, ca va fi un copil frumos si destept . . . si cate si mai cate.
    Cand eram insarcinata in 3 luni am plecat in vacant si abia acum imi dau seama ca un prim semn l-am avut in Grecia. Facandu-ne o fotografie cu niste porumbei, a aparut un porumbel alb, parca era un inger . . .

    Ne-am intors in tara si ne-am programat la un control sperand sa aflam ce va fi: baiat sau fetita? , desi eu stiam ca este un baietel, simtem . . .
    Am asteptat sa intram la doctor, fericita nevoie mare ca imi voi vedea ingerasul. Deodata medical spune ca printul nostru are o malformatie. Nu, nu ni se putea intampla noua … am plans, dar ce era de facut. Nu am crezut. Am mers la o alta clinica si . . . ne-a confirmat ca fatul prezinta un omfalocel gigant. Doamna doctor ne-a spus chiar ca sarcina nu va fi dusa pana la capat. Atunci l-am simtit pe Mario ultima data in burtica. De atunci nu s-a mai miscat. Dumneazeu l-a chemat la el . . . seara au inceput durerile. Dar de ce vorbesc despre dureri fizice? Altceva doare tare si durerea nu va trece nicidand. In urmatoarea zi m-am internat. Mi s-a confirmat ce stiam déjà, Mario plecase printer ingeri. Mi s-a provocat nasterea, si l-am adus pe lume, asa micut cum era. Doamne si ce obrajori avea, si ce caput… Cand i-am simtit corpul iesind din mine m-a napadit un sentiment necunoscut. Era prima si ultima oara cand il atingeam. Nu am avut curajul sa-l vad, sa-l ating, dar Dumnezeu mi-a dat ocazia sa-l zaresc in cabinet si trupul mi sa- inmoiat, am acerut sa puna ceva peste el.
    Of, Doamne!
    Era primul nostru copulas, un copil dorit. De ce a plecat asa de devreme? De ce nu mi-a spus “mama”? De ce nu l-am vazut jucandu-se? Nu stiu … Acum mi-au ramas doar amintirile si visele in care apare strigandu-si tatal, sau dandu-i mancarica . . .
    In amintirea unui inger: MARIO STEFAN, de la mami ANA
    Mesaj de la: Alina data: Joi 21 mai 2009
    Azi se implineste o saptamana de cand mi s-a spus ca puiul meu de numai 19 saptamani este mort in burtica. A trebuit sa nasc de urgenta ca sa nu fac vreo infectie avand in vedere ca era mort de 2 saptamani iar eu nu prezentam nici un simptom. Durerile nasterii au fost usoare pe langa durerea din sufletul meu. "Bine ca nu a trebuit sa alegi tu". "Natura face o selectie foarte dura". "Bine ca esti tu sanatoasa". "Bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu". "Gandeste-te ca ai deja un copil si ai grija de el. Mai incerci peste cateva luni iar". Dar eu tot am pierdut un copil. Si asta pare sa nu inteleaga nimeni. Ii citeam povesti, il mangaiam, vorbeam cu el. Mai am un baietel care ii dadea mereu pupici fratiorului lui din burtica si era nerbadator sa il vada. Nimeni nu isi imagineaza ce a fost in sufletelul fiului meu cand i-am spus ca fratele mult asteptat e mort. Lacrimile mele nu inseamna nimic pe langa ale lui, pe langa dezamagirea lui.
    Doare teribil. Acum ma simt goala, pustiita .... Undeva, in sufletul meu, a ramas un gol pe care nu stiu cum sa-l umplu ..
    Mesaj de la: Simona data: Miercuri 20 mai 2009
    Buna draga mea Bianca..... am citit cazul tau si am ramas socata......imi pare atat de rau ce ti s-a putut intampla....Dumnezeu sa fie cu tine si sa te vegheze tot timpul.....si eu m-am nascut prematur si am avut1,200kg la nastere si am scazut la 900gr dar Dumnezeu a vrut sa traiesc....si uite ca acum am frumoasa varsta de 20 de ani.....sa stii ca sunt alaturi de tine ....iti doresc sa ai parte de tot binele din lume....

    TE PUP DULCE.......

    SIMONA-BUCURESTI
    Mesaj de la: Corina data: Miercuri 20 mai 2009
    Hei....nu am decat 19 ani...si nu stiu cum este sa pierzi un bebelus...sincer am plans knd am citit ce ai scris...si mi s-a rupt mie sufletul in o mie de bucati,eu kre nu stiu cum este sa treci prin asa ceva. Sper si ma rog la Doamne Doamne ca atunci cand o sa am un copilas sa fie foarte sanatos si sa nu i se intample nimic.Emma este un nume foarte frumos eu cred ca inseamna gingasie,sensibilitate,frumusete si sunt sigura k i s-ar fi potrivit de minune.Si sa le ajuti mereu pe mamele care au trecut prin aceasi drama ca si tine. Imi pare foarte rau prin ce ai trecut,sunt niste cuvinte banale dar spuse cu sinceritate. Sa ai grija de tine si familia ta.
    Mesaj de la: Anamaria data: Miercuri 20 mai 2009
    imi poare rau sa sti as dori sa mai ai inca un copil acela ti-a murit???ai sot?ca nu stiu nimic despre tn te rog sa dai raspunsul zi mai repede bianca??????????????
    Mesaj de la: Dana data: Miercuri 20 mai 2009
    tot ce pot sa va spun este ca sunt alaturi de voi si va doresc multa incredere!!m-a impresionat foarte mult ceea ce vi s-a intamplat
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 14 mai 2009
    Draga Bianca,iti scriu din Austria,intamplator am citit azi aici,fetita mea de 6 luni,doarme,aveam putin timp si am ramas socata.Nu stiam ce ti sa intamlat,te stiam de la Tv.dar nimic mai mult.Nu am putut citi tot,am plans prea mult,alaptez si sunt constienta ca transmit starea mea fetitei mele.Imi pare nespus de rau,..................................D-zeu sa aibe grije de noi
    Mesaj de la: Alina data: Miercuri 13 mai 2009
    Buna!Ma numesc Alina am 22 de ani si sunt din Bucuresti:( sunt mama d ingeras.La 18 ani am ramas insarcinata dintr-o intamplare,eram tanara,eram clasa a 12a,am cunoscut un baiat eram indragostita.Dupa ce am aflat ca sunt insarcinata cand m-am dus sa ii spun baiatul ce mi s-a intamplat,m-a respins,nu a vrut sa auda de asa ceva,a spus ca nu este copilul lui:(.Parintii cand au aflat au fost suparati,mama ma pus sa avortez ptr ca eram la liceu ultimul an.Eu insa ne avand frati sau surori m-am gandit ca vreau sa pastrez acest copil..ma atasasem foarte tare de aceasta sarcina.Parintii nu au fost de acord,de aceasta am ales sa plec sa ma mut singura.o prietena ma ajutat sa stau la ea pana sa imi gasesc sa stau undeva.Am nascut normal,am avut o sarcina usoara.Cand parintii mei au aflat k am nascut,m-au primit acasa cu fetita mea,Amina( am ales acest nume pt k tatal ei era arab)M-am mutat la parinti aksa...totul era bn fetita mea crestea sanatoasa,o fetita foarte frumoasa,foarte inteligenta.La varsta de un an si 1 luna,intr-o duminik am ajus la spitalul de urgenta dupa 2 zile in kre fetitei mele i-a fost foarte rau.Temperatura greturi etc.De la spitalul d urgenta am fost trimisa cu ea la un spital de copii din Bucuresti,dupa nenumarate analize si investigatii fata mea a fost diagnosticata cu Leucemie.Pt mn a fost un soc:( nu stiam cum sa reactionez,fata era deja intr-o stare avansata.Trebuia dusa in strainatate pt transplant:( ne trebuiau foarte multi bani...o suma imensa.nu aveam d und sa facem rost d acesti bani.In 3 saptamani facusem rost deabia d 4000de euro.era ink o suma mik.Fetita s simtea din c in c mai rau:( a stat internata in spital in tot acest timp,imi era greu sa cred k o voi pierde dak nu fac rost d acesti bani kt mai repede:( dar imi era imposibil d und sa ii iau.M-am zbatut in zadar...fata mea dupa o luna si 2 saptamani,intr-o noapte d marti s-a stins din viata chiar in bratele mele in timp c incercam sa o adorm.Avea un an si aproape 3 luni.Nu imi venea sa cred k printesa mea Amina s-a stins din viata.Am plans am suferit,era un copil dorit,insa Dumnezeu mi l-a luat la fel d devreme cum mi l-a dat:( Mi-am inmormantat fata asa cum s cuvine:( mereu stau in camera ei si ma gandesc dc Dumnezeu ma facut sa sufar asa de tare:(Chiar dak sunt foarte tanara am invatat multe:( un copil este cea mai mare minune de p acest Pamant.Nu o voi uita niciodata p fetita mea mica.Amina mea:X O iubesc atata de tare incat imi este greu sa accept viata fara ea:( Chiar dak ea numai este viata merge inainte,si ii voi arata in fiecare zi fetitei mele kt a insemnat ea pt mn si kt o iubesc:X:X:X Acum sunt mama de inserah:( cel mai frumos ingerash Amina mea:XAceasta este trista me poveste.si sunt alaturi de toate mamele de ingerasi pt k durerea noastra nu o stie nimeni,pana nu o simte:( Asa este viata...Stiu k printesa mea de acolo d sus este mandra d mn si are grija d mn:x si stie k o iubesc mult de tot si k ea a insemnat si va insemna totul p lumea asta:XVa multumesc mult pt ca mi-ati acordat prilejul sa imi spun povestea,simt k cineva ma intelege si p mn:(Fruntea sus mamelor,copii nostrii d acolo d la Doamne Doamne n privest si sunt sigura k sunt mandrii d noi knd vad kta iubire risipim in jurul nostrul:X si kt ii iubim:X(Alina din Bucuresti 22 ani)
    Mesaj de la: Ana Maria data: Miercuri 13 mai 2009
    Buna ziua. Numele meu este ANA-MARIA si sunt insarcinata in luna a-4-a, cineva mi-a spus ca o sa-mi faca legatura cu doctorul Udrea de la Spitalul Universitar pentru a ma avea sub observatie si ca sa nasc cu el. Problema mea este ca nu stiu ce sa fac, daca sa nasc cu el sau nu. Am citit pe net multe lucruri nu prea bune despre dansul, as vreas a ma ajutati daca se poate cu un sfat, va rog frumos din suflet, imi este teama pentru bebelusul meu, chiar nu stiu ce sa fac. Va multumesc anticipat si va rog frumos sa nu va suparati pe mine dar consider ca sunteti singura persoana care ar putea sa ma ajute.
    Mesaj de la: Oana data: Marti 12 mai 2009
    Draga Bianca, imi permit intimitatea de a te tutui nu pentru ca ma cred indreptatita cu ceva sa fac asta ci pentru ca m am simtit foarte apropiata de sufletul tau tot timpul cat ti am citit marturisirea sufletului tau drag. Te rog sa ma ierti daca ce vreau sa spun poate este prost exprimat, sper sa nu sune ingroyitor de aberant, dar e ceva ce eu cred cu tot sufletul si simt ca daca nu iti spun ar fi ca si cum as trece pe langa tine indiferenta in timp ce pe tine cineva te tortureaza salbatic. Bianca, eu nu vreau aici sa incerc sa te fac sa te simti mai bine, stiu ca asta nu e in puterea mea de om, dar simt ca trebuie sa spun ceea ce simt si gandesc. eu cred cu tarie ca omul are un suflet in el din prima secunda a conceptiei, nu imi pot imagina ca unei fiinte in plin proces de creatie cum este un fat ii lipseste ceea ce este esential,adica sufletul. Fetita ta a avut un suflet, asa cum a avut un trupusor iar sufletul ei a fost creat inaintea trupului si incredintat acelui trup. Si chiar daca trupusorul in care a fost sadit acel suflet nu a fost suficient de rezistent ca sa poata ajunge la lumina zilei in lumea noastra efemera stiu ca acel suflet a vazut Lumina Eterna din care a fost creat. Din acea Lumina s a desprins sufletul care era menit sa fie in grija ta. Numai Bunul Dumnezeu stie de ce s-a intors atat de repede in Lumina Adevarului unde suntem toti doriti si asteptati. Eu cred, nevrednica de mine, ca fiecare dintre noi se naste de atatea ori de cate ori e nevoie ca sa poata sa ajunga la nivelul de Adevar si Lumina divina din care a fost desprins. Pentru ca fiind doar o scanteie din sufletul divin ii sunt necesare foarte multe experiente care sa il ajute sa inteleaga natura, firea Creatorului din care a fost desprins - gandeste te cat timp ne ar fi necesar sa adunam omniscienta Creatorului ca sa putem sa l intelegem deplin si sa ne putem face iarasi una cu Dumnezeu. Poate ca fiica ta nu mai avea nevoie de toti pasii pe care ii are de facut un om intr o viata intreaga, poate ca drumul ei pana la Dumnezeu era atat de scurt incat tot ceea ce i lipsea acestui Suflet era implinirea dorintei de a se cuibari langa inima ta fierbinte si iubitoare, poate doar atat ii era de ajuns ca sa fie pe deplin intregit. Si nu degeaba te a ales pe tine care nu ti ai pierdut credinta in Dumnezeu. Sufletul acesta puternic a cautat un suflet la fel de puternic, care sa poata trece prin iad si sa iasa la Lumina cu inima plina de iubire de Dumnezeu. Botezat sau nu copilul are un suflet dinainte sa aiba un trup si nu cred ca ar trebui noi oamenii sa avem trufia sa ne imaginam ca la Dumnezeu ajung doar sufletele pe care i le incredintam noi. Cred ca Dumnezeu stie foarte bine ce este al Lui si Isi ia Singur ce este al Lui chiar daca noi catadicsim sau nu sa Ii incredintam. Si poate ca acestui suflet care ti a fost incredintat pentru un timp nu ii era menit sa bea din cupa durerii unei vieti pamantesti iar Domnul a indepartat aceasta cupa de la buzele sale si l a chemat la Sine inainte de a simti cea mai mica durere. Unii oameni cred ca atunci cand suferim este pentru ca Dumnezeu si a intors fata de la noi dar cine a suferit cu adevarat a simtit prezenta Lui langa el si a simtit cat de purificat este dupa ce a trait o durere fierbinte cat un iad intreg. Nu Dumnezeu ne da durerea ci structura noastra imperfecta, insa cred cu tarie ca Dumnezeu este Cel care o indeparteaza cand stie ca aceasta durere nu este pentru cresterea sufletului nostru. Sufletul Copilei tale era cu mult mai frumos si mai luminat decat sufletele noastre, ale celor care traim acum in trupuri muritoare; atat de frumos si de pur incat nici un strop de durere nu ii mai era harazit din inclestarea dintre binele si raul care se lupta intr un om; atat de frumos cat poate sa fie un suflet din care a disparut si cea mai mica umbra de rau...atat de frumos incat eu cred ca Dumnezeu si a intins mana si a indepartat cupa durerii de pe buzele sale. Nu sunt deloc de acord cu sintagma nefericita NASCUT FARA VIATA mi se pare asurd, fals, limitat, incomplet, poate fara viata efemera de om dar ce este aceasta pe langa Viata vesnica, cea pentru care s a nascut un suflet, vesnica tocmai pentru ca un suflet este o scanteie de divinitate. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc si de tine ma rog daca poti sa ma ierti daca fara sa vreau ti am pricinuit durere sau suparare. Iarta ma, Bianca, si sa stii ca si eu in ciuda acestor credinte poate cam ciudate pentru un un crestin ortodox, cred in Isus Cristos din toata inima mea, nu sunt o scelerata si nu frecventez nici un fel de grupuri oculte sau mai stiu eu ce ar putea crede cineva circumspect fata de credintele mele, sunt un om banal caruia suferinta ta i a umplut inima de nevoia de a spune ce simte. De cand eram copil m am impotrivit ideii ca Dumnezeu ii lasa pe oameni sa sufere ca sa ii pedepseasca, orice mi s ar fi spus ma gandeam ca nu asa merg lucrurile, ca Dumnezeu este iubire si nu suferinta dar ca atunci cand suferim ne inaltam si ne purificam tocmai pentru ca Dumnezeu se apropie mai tare de noi stiind ca atunci mai mult decat oricand avem nevoie de ajutor. Si iarta ma ca acum m am apucat sa scriu dar eu necitind ziare si ignorand in general mass media abia azi dimineata am aflat de suferinta ta, vazand un titlu de ziar peste un umar, la metrou. Si ma gandeam ca e imposibil, ca nu am citit eu bine asa ca m am informat direct de pe blogul tau. Probabail ca ar fi fost mai decent din partea mea sa mi vad de treburile mele si sa mi tin gura, mi se strange inima la gandul ca exista posibilitatea sa fi facut ceva ce te ar intrista. Poate sunt doar o mare idioata si nu inteleg nimic, dar gandeste te ca si din asta iti poati da seama de Iubirea si mila nesfarsita a Domnului, care permite chiar si idiotilor sa isi exprime parerea fara sa le bata obrazul macar. Imi cer iertare daca ti am gresit, asa cum ma rog si Domnului sa ma ierte ca mi am permis sa am o parere despre actiunile Sale, eu, o minte aproape complet intunecata de cate limite ma despart, in imensa mea prostie, de Adevarul cel Luminat. Dumnezeu sa te binecuvanteze,Bianca! Si sus inima!
    Oana
    Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 mai 2009
    BUNA DR MOLDOVAN A FOST UN ADEVARAT MACELAR PT FM NST IM CU DR IANOSI AU FACUT TEST PE BACIU G TOADER PT MINE A FOST TRAIC RP LUI DUPA CE AM FOST AS CACI TOTUL E OK
    sunt un copil ce a trb sa muncesc mult pt fmlui
    cine ma pt ajuta sa il cunosc pe dr moldovan sau ian sun


    pt spital de reanimare falticeni
    Mesaj de la: Lili data: Duminca 10 mai 2009
    Ce pot să spun mai mult decît , că și fetița mea dragă a trecut zilele trecute printr-o traumă asemănătoare...iar eu nu am știut nimic.Aș fi vrut să fiu alături de ea în acele momente cumplite...eu nu pot să știu cum e pt că am da naștere la 4 copii perfect sănătoși, dar îmi dau seama că , nu prea sunt cuvinte care să poată exprima ceea ce simte mămica care trece prin așa o experiență dureroasă.Din păcate nu-mi pot da seama nici măcar prin ce trece copilul meu drag...pt că ea încearcă să nu-și arate durerea...și din cauza asta nici eu nu prea știu cum să mă comport cînd sunt lîngă ea... și mă doare ...încerc să-mi opresc lacrimile cît de mult , dar nu pot, ...plîng cînd sunt la mine acasă și așa mă răcores cumva , dar mă gîndesc la ea, la fetița mea , care deși are 30 de ani eu tot fetița mea, și micuța mea o numesc ...aș vrea să pot cumva săi iau eu durerea asupra mea dar știu că nu se poate...pe de altă parte cred cu tot sufletul că îngerașul care a fost fetița ei, acolo în ceruri să vegheze asupra fiice mele și să o aline cumva...să-i dea în timp puterea de a suporta piederea asta mai ușor.S în același timp alături de toate mămicile și tăticii de îngeri...și mă rog pt ei , și pt toți îngerașii lor pierduți , dar care fiind alături de TATĂL NOSTRU CERESC știu că au parte de tot ce poate fi mai bun și mai frumos .
    Mesaj de la: Ramona data: Vineri 1 mai 2009
    Buna Bianca,numele meu este Ramona am 33 de ani si un baiat de 9 ani.Imi pare nespus de rau pentru suferinta prin care ai trecut si treci.Te admir pentru tot ceea ce faci si ma rog la Dumnezeu sa te tina sanatoasa sa poti continua ce ai inceput.Voi scrie si eu povestioara mea poate asa imi voi alina putin durerea.De cand eram mica visam sa am 4 copii.Din pacate ele,visele,nu se indeplinesc intotdeauna ba mai rau iti pun si viata in pericol.Aveam 22 de ani cand mi-am facut testul in baie si am aflat ca sunt insarcinata.Era 6 dimineata.Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria care imi umplea sufletul.Din pacate la aproape 2 luni am pierdut-o printr-un avort spontan.L-am vazut era intr-un saculet roz in degrade,i-am vazut si ochisorii cat varful de la ac.Am plans,am urlat dar mi-am revenit cat de cat repede pentru ca,dupa 2 luni am ramas din nou insarcinata cu baietelul meu Alin care acum are 9 ani jumate este sanatos si frumos.La 5 luni dupa nastere m-am decis sa mai fac un copil...doar vroiam 4.Dar...dupa 4 ani de tratamente si incercari zadarnice a venit prima sarcina extrauterina.Nu intru in amanunte nu pot sa descriu durerea, decat ca vreau sa-i mai multumesc inca o data Bunului Dumnezeu ca sunt in viata pentru ca am fost la 15 min de moarte.Am stat un an linistita dupa care am inceput sa ma gandesc din nou la o noua sarcina.A venit repede dar la fel de repede s-a dus...si tot asa pana la a 7 a sarcina care a fost tot extrauterina.De doi ani sunt disperata,suparata,alba-n cap si ma gandesc intr-una DE CE EU???DE CE MIE??? Si sunt foarte mahnita pe acele bestii de animale(nu le pot numi mame) care-si arunca copiii pe unde apuca.Asadar am ramas cu Alin,cel mai mare Dar de la Dumnezeu,cu doua sarcini extrauterine si cu sase sarcini pierdute.Incerc in fiecare zi sa nu ma mai gandesc, incerc sa-mi revin dar nu pot.Si cu toate astea nu ma dau batuta si ma gandesc serios sa incerc macar o data FIV.Si cred ca doar acest gand ma mai alina uneori si doar acest gand ma tine sa nu innebunesc.Eu doresc ca toate femeile din lume care vor sa devina mamici sa aibe parte de copilasii lor,sa se bucure de ei,sa-i iubeasca si sa le ofere tot ceea ce-si doresc.

    Mamicilor de ingerasi LUPTATI!!!! SPERATI!!! RUGATI-VA!!!
    Mesaj de la: Oana data: Joi 30 aprilie 2009
    crezi ca se poate sa dam o mana de ajutor unor parinti indurerati, care nu-si doresc decat o viata normal pt copilul lor de nici o luna.
    este un caz cat se poate de real si care sincer m-a afectat si doresc sa cautam o cale impreuna de ai ajuta.
    POVESTEA LUI SABABEI MARIUS IONUT o puteti gasi atasat mai jos.

    Buna ziua!
    La fel ca si ceilalti colegi ai nostri care au trimis acelasi gen de mesaje, nu am putut sa ignor durerea unor parinti disperati.
    Acum 3 saptamani au adus pe lume un baietel pe care-l cheama Sababei Marius Ionut si care, din nefericire, s-a nascut cu o grava malformatie congenitala numita atrezie de esofag.
    Acest baietel poate fi salvat daca i se face o operatie intr-o clinica din Germania. Costul acestei interventi este de 20.000 eur ( fara cazare si transport). Situatia materiala a parintilor nu le permite sa suporte aceasta suma si, de aceea, au indraznit sa ne ceara ajutorul.
    Pentru cei ce doresc sa-l ajute la Marius pot depune bani in unul din conturile:

    RO12RZBR0000060011584402- pt RON
    RO60RZBR0000060011584314 - pt EUR.

    Va multumesc!
    Mesaj de la: Monalisa data: Joi 30 aprilie 2009
    Draga Bianca,

    Abia acum am citit despre drama ta si vreau sa iti spun ca regret enorm si cu sufletul sunt alaturi de tine. Intr-adevar, viata poate fi uneori foarte cruda si noi nu intelegem care sunt motivele pentru care Dumnezeu lasa sa se intample pe pamant drame sau tragedii.
    Eu nu am trecut niciodata printr-o astfel de suferinta, deci nu pot spune ca stiu prin ce treci, dar am citit (si recunosc ca am plans) tot ceea ce ai scris si tu dar si celelalte "mame de ingeri" si, ca mama, va inteleg suferinta. Eu acum sunt insarcinata cu al doilea copil si nu pot decat sa ma rog Bunului Dumnezeu sa imi trimita un copil sanatos.
    Motivul pentru care iti scriu este ca vreau sa te intreb daca fundatia pe care ai infiintat-o isi mai desfasoara activitatea si astazi. Am completat astazi declaratia 230 pentru Fundatia Emma, si chiar daca suma cu care voi contribui eu nu este mare, ma bucur sa stiu ca pun umarul la indeplinirea obiectivelor fundatiei.

    Cu simpatie,
    Monalisa
    Mesaj de la: Elena data: Luni 27 aprilie 2009
    simt doar o durere ... si gandurile dor ...
    de cateva zile ma gandesc mult la tine ... Emma Nicole.

    " Si iar mi-e sufletul la tine / Atat de-ntreg, Atat de tot / Ca-mi sorb o lacrima si-mi pare ? Ca cere / Mangaiere / Si doare / De parca tu ai plans-o-n mine./ ........
    " Si calea gandului se-nchide / Doar lacrimile vad si cer .... " (Elena Farago)
    _____

    am vrut sa-ti cunosc zambetul, am vrut sa-ti spotesc numele (din cand'in'cand),
    am vrut sa-ti aud glasul ... toate astea ... acum, le fac in serile cand vreau sa ma gandesc la tine ...
    esti iubita aici pe pamant ... ti-am soptit motivul.
    _____

    elena.n
    (care te poarta in suflet)

    Bi, un gand frumos pt tine.
    Mesaj de la: Dana data: Simbata 25 aprilie 2009
    buna bianca ma numesc dana sunt din bistrita jud bistrita nasaud am citit toate povstile mamelor de ingeri vreau sa iti spun ca si eu am trecut prin asa o durere in anul 2007 22 iunie dar nu pot sa uit si sa imi scot durerea din suflet am avut un baietel si sarcina a fost in 27 sapt iar mie medici nu au vrut nici macar sa mil arate dar sa l ingrop nici vorba eu mai tot timpul ma gandesc la el plang pentru ca nu pot sal aud nici pomenit la biserica cateodata ma apuca asa un dor de el nu stiu ce sa mai fac sa pot macar plange mult sa plang prea mult nu pot ca am un baietel de 8 anisori si ma vede si se supara vreau sa le spun mamelor de ingeri sa fie puternice dumnezeu sai odihneasca pe copii nostri
    Mesaj de la: Loredana data: Joi 23 aprilie 2009
    buna sunt loredana si am trecut si eu printr-o drama mi-a murit baietelul la doar o saptama dupa nastere dar sincer au trecut doi ani si jumate de atunci si inca nu imi pot reveni parc nu mai am nici curaj sa scriu despre asta pe zi ce trece imi este mult mai greu id meu este loredanalupascu cine vrea sa discute cu mine va astept doar parinti care au trecut prin asta restul sa nu deranjeze nu sunt instare sa discut acum cu ei
    Mesaj de la: Gabriela data: Vineri 17 aprilie 2009
    Buna Bianca!
    Acum 1 an am postat aici povestea tragica a fetitei mele care a murit la 3 zile de la nastere.In ianuarie 2009 , pe 12, mi-a murit si mama, brusc; dimineatza am ras am vb si seara nu mai era( nu era bolnava , a facut infarct).M-am trezit la 27 de ani fara mama ,fara tata( a murit cand aveam 6 ani), fara copil, fara nimeni pe lume, numai cu sotul meu care a fost alaturi de mine, insa nu mai reusesc sa-mi revin deloc dupa toate socurile astea intr-un singur an.
    Am inceput sa ma cert si cu sotul meu, nu-mi mai gasesc un rost pe lumea asta ; am incercat sa ma ascund in munca , a mers pentru 1 luna , insa acum inainte de Paste ma simt foarte singura, ma simt neinteleasa , ma simt a nimanui , nu stiu ce sa mai fac.Plang tot timpul lucru care il deranjeaza pe sotul meu, imi doresc un copil si ma tot chinui cu tratamente insa nu am mai ramas insarcinata. Si acum sunt inchisa in biroul meu si plang , ca sa nu mai plang acasa. Nu stiu daca ma intelege cineva, insa doar aici ma pot descarca si vorbi cu cineva.Ce ma fac? Unde sa ma duc ? ce sa fac? Nu mai stiu, nu-mi mai gasesc un tel pentru care sa lupt.Daca pot ajuta cu ceva Organizatia EMMA te rog sa-mi spui , ai adresa mea de mail, eu lucrez in asigurari.
    Multumesc ca ai facut acest site ca e sinmgurul loc unde pot scrie si ma pot descarca.
    Mesaj de la: Ramona data: Miercuri 15 aprilie 2009
    buna bianca numele meu este Ramona am 24 de ani sunt casatorita de aproape 3 ani si in urma cu o saptamana am suferit enorm s a terminat lumea pt mine.eram insarcinata in 39 de saptamani am fost internata in spital la Timisoara ,in dimineata zilei de 5 04 2009 la ora 5 si 20 am nascut un baietel frumos de 3,330 kg , 51 cm nastere normala dupa un travaliu groaznic de 8 ore si totul parea sa fie ok .mi s a spus ca bebelasul respira putin greu si era intubat pt cateva ore .Super incantata si fericita duminica in data de 5 nu am vazut bebelasul dar mi se spusese din nou ca totul este bine si nu sunt probleme.Luni dimineata cand m am dus sa l vad era tot intubat mi am spus ca au aparut ceva complicatii dar sa nu imi fac probleme iar luni seara imi spune ca starea lui s a agravat foarte mult si nu se stie daca o sa mai traiasca.A fost un adevarat soc pt mine nu puteam sa accept asa ceva nu mi se putea intampla tocmai mie speram din tot sufletul sa fie doar un cosmar si sa ma rezesc cat mai curand.toate visele sperantele si planurile mele s au naruit intr o secunda.am avut o sarcina normala fara probleme sau complicatii si nu puteam sa interleg ce s a intamplat.Marti dimineata ne au spus ca au facut tot ce se putea face pt el si nu mai tine de ei iar laora 13 ne au anuntat ca bebelusul meu SEBASTIAN-CRISTIAN decedase.Afost cea mai groaznica veste pe care am primit o sau o voi primi vreodata.regret enorm ca nu mi am tinut puisorul niciodata in brate nu l am vazut cu ochisorii deschisi pt ca era tot timpul conectat la tot felul de aparate care sa il ajute sa respire.am hotarat sa i se faca autopsia pt ca nu aveau un diacnostic exact si vroiam sa stim pe viitor daca era ceva genetic sau ceva ce se putea trata fiind prima mea sarcina si nemai avand copii.la necropsie a iesit ca avea sindrom post asfixic sever si ca a facut stop cardio respirator.in momentul respectiv am hotarat sa l incineram din moment ce nu nil mai botezau fiind deja mort si sperand ca astfel sa putem trece mai repede peste si ca nu o sa ne prelungim sufeinta sper sa nu regret niciodata ca am ales sa facem asa.SEBI oricum o sa ramana in inimile noastre pt totdeauna si nu o sa l uitam niciodata. nici astazi desi a trecut o saptamana nu pot sa cred sau sa accept ca nu mai e ca a murit desi imi este si mi a fost foarte greu sunt hotarata sa nu renunt si sa mai incercam sa mai facem un copil care cu ajutorul lui dumnezeu speram sa fie bine.VA MULTUMESC CA EXISTATI DUMNEZEU SA VA DEA SANATATE RAMONA LUGOJ MAMA DE INGER
    Mesaj de la: K data: Luni 6 aprilie 2009
    Buna ziua,
    Am o prietena buna care zilele acestea a pierdut sarcina la 14 saptamani. As vrea sa-i cumpar vreo carte care s-o consoleze, sa-i dea putere. Ma puteti ajuta, sugerandu-mi niste titluri. Va multumesc foarte mult.
    Cu stima,
    K.
    Mesaj de la: Roberta data: Vineri 20 martie 2009
    INCERC SA VA SUSTIN DAR IMI ESTE FOARTE GREU.
    NU POT VORBI DESPRE DUREREA MEA CA NU POT.
    TREBUIE SA CREDEM IN DUMNEZEU ,CHIAR DACA CATEODATA SUNTEM FFFFFFFF SUPARATE PE EL.
    eu am scris mai mult................
    nu este necesar sa le postati ca ,din pacate,nu pot ajuta pe nimeni.
    nu am cuvinte de ...........
    nu am cum......
    nici pentru mine nu am gasit
    aveti grija de voi.
    Mesaj de la: Anastasia data: Marti 17 martie 2009
    bonjour.este cam intr adevar..ce sa zic..insa obstacolelel in viata sunt diverse, si ele isi au rostul de a le depasi pe cele viitoare pe de o parte.am inteles ca verisoara mea ar fi pierdut sarcini , nu stiu exact ce si cum. insa eu una n am pierdut dar era sa ma duc eu dincolo imi vine sa zic. ca in fileme..se mai intampla parca ca mama sa treaca dincolo.in fine nu stiu daca era frecvent sau e doar un leit motiv de film...si eu am avut suferintele mele..la 23 de ani cred am facut un avort, cumva constransa din exterior, eram si studenti, ei si pe la 36 de ani..am trecut prim momente grele ca am avortata cand eram mai prostuta,,,insa , de asta cerem Domnului, sa nu pomeneasca greselile tineretelor noastre.ce sa fac asta e ,mai sunt si copii ingerasi, adica ei o sa traiasca in rai direct ca sa zic asa, pai da, dar ce sa facem ca nu ne nastem savanti si de la caderea Evei in pacat , nu scapam de al pacat, de aceea trebuie oricat de tineri si de aerieni am fi sa pastram legatura cu biserica, cu preotii, si atunci o sa ocolim necazul.ce oi fi avortata eu nu stiu.sunt alte tipe le parasesc barbatii insarcinate, ele nasc copilul si asta e, isi vad de drum, si l ingrjesc sunt fericite cu copilul.
    Mesaj de la: Oriana-Maria data: Luni 16 martie 2009
    Buna Bianca numele meu este Oriana-Maria **** si am 28 de ani ,am descoperit aceasta pgina si doresc sa imi sti si povestea mea.Imi pare nespus de rau ca atrebuit sa treci si tu prin acest cosmar si ese adevarat "nimeni nu ne inteege"!Ieri in data de 15 martie fetita mea a implinit 6 ani de cand a murit.mnascut-o aici in Spania si a trait doar o zi nu stiu nici acum ce sa intamplat doar ca mi-au spus ca a suferit un stop crdiac din cauza unei insuficinte respiratorii ,eram foarte tanara si am raa internata 5 zile numai in perfuzii ,era primul nostru copil si la fel ca si pe feita a o chema Emma Maria ,eu a trebuit s ii fac certificat si sa o inmormantez ,un lucru farte dureros pt o mama,dor cei ce au trecu prn as ceva mapot intelege.Viata ma sa schimbat muldin acel moent si nu rece o seara fara sa ma rogpt suletelul meu ala mic.Trebui sa intelgem ca Dumnezeu a vrut ca acestiingeasi sa fie langa e si sa ne vegheze si ete adevarat ca ,crdinta ajuta foarte mult.Nu stu ce siti mai spun pt ca este foarte dureros doar atat sa incerci sa trei cumva pest acest tragic lucru si e normal ca nu poti uita asa ceva dar Dumnezeu iti dea putere si sanatate s sasperam ca vom reusi sa ne bucrm si noi ntr-o i de surasul unui bebelus.Eu inca nu am mai incercat ot de fica nustiu dar credca toate vin a timpul lor.Te pup si sper sa imi raspuni la e-mail.Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti copii!
    Mesaj de la: Ana-Maria data: Vineri 13 martie 2009
    Draga Bianca,
    Ti-m descoperit site-ul acum 2 ani. Iar atunci cand am aflat despre tragedia din familia ta, am reintrat sa-ti citesc gandurile, sa-ti spun o vorba de incurajare, dar eram insarcinata si mi-a fost prea greu sa citesc tot pana la capat.L-am nascut pe Luca in septembrie 2008 si stiu ca si tu ai un baietel cu acelasi nume, de aceea imi permit sa te deranjez cu un anunt umanitar gasit pe un blog. Este vorba despre un baietel, Luca-Stefan, in varsta de un an, diagnosticat cu leucemie acuta, forma High Risk, care poate fi salvat in Germania. Tratamentul costa enorm, 100.000 de euro, iar parintii incearca disperati sa adune aceasta suma. Este singurul lor copil, dupa ani lungi de tratamente de fertilizare. Povestea lui Luca a fost difuzata la "Povestiri adevarat", se poate urmari aici: http://www.acasatv.ro/noutati-acasa/emisiuni/la-povestiri-adevarate-micutul-luca-are-nevoie-de-100-000-de-euro.html Te rog, mediatizeaza aceasta poveste, sunt multi oameni care intra pe site si pentru care 5 sau 10 euro nu inseamna foarte mult! Recunosc, nu stiu prin ce trece o mama al carui copilas se naste fara viata, sau care nu poate sa-l tina in brate decat o ora, o zi! Dar cand l-ai tinut un an? Cand l-ai ajutat sa descopere aceasta lume, cand te-ai putut bucura de zambetul lui, de ochii lui, ce mare trebuie sa fie durerea cand stii ca il poti pierde, pentru ca nu sunt bani...! Mai multe despre povestea lui Luca: http://sminchy.wordpress.com/2009/03/05/sa-daruim-o-sansa-pentru-luca/ Iti multumesc in numele familiei lui, pe care desi nu o cunosc, as vrea sa-i pot ajuta sa-l aiba pe Luca mereu.../ Ana-Maria
    Mesaj de la: Veronica data: Vineri 13 martie 2009
    Buna Bianca,

    sunt mamica unei fetite (din fericire!), insa, in timpul sarcinii si mai ales la nastere am fost amandoua extrem de traumatizate.
    Dumnezeu a ales insa ca fetita (si eu!) sa traim!
    Voi povesti aici 2 cazuri:
    1) cazul meu- care, desi traumatizant, a avut un final fericit
    2) cazul unei foste colege- care este mamica de inger.
    Cazul meu:
    1) am ramas gravida la 3 luni dupa casatorie. Eram speriata ca nu voi putea ramane gravida, pentru ca imi doream f. mult un copil.
    La 3 luni de sarcina a murit bunica mea- cea mai iubita fiinta pentru mine de pe lumea asta. Am fost si m-am ocupat de inmormantare, pentru ca mama, singura ruda- nu era in stare. Bineinteles ca m-a ajutat si sotul meu, insa eu am fost baza.
    Am slabit f. mult in acea perioada, mai ales pentru ca aveam greturi si nu puteam manca decat fructe.
    Concret- am slabit de la 49 kg la 46 kg. Si eram gravida in 3 luni.
    Dupa ce mi-am revenit cat de cat, am fost obligata sa-mi fac testele pentru HIV.
    Pe vremea aceea (martie 2001)acestea se plateau. Eram gravida in 5 luni, insa sarcina nu se cunostea.
    Am stat nemancata pana la 10.00, pentru ca "doamnele" nu mi-au vazut sarcina! (Eram f. slaba si primele semne de sarcina s-au vazut pe la 6 luni!)
    Desi pe trimitere era scris ca eram gravida!.
    Toate acestea se intamplau la MEDICOVER din Bucuresti - sediul de pe Dr. Grozovici.
    Va povestesc aceste amanunte pentru ca m-au marcat! Si pentru ca rezultatele acelui test au fost naucitoare pentru mine! Si pentru copilasul din burta mea!
    Am primit rezultatele dupa 2 saptamani (!). Cand sunam imi spuneau ca nu au reactivi.
    Cand m-am dus la receptie si mi-am luat rezultatele, stupoare!
    HIV POZITIV!
    A propos de consiliere psihologica: am intrebat ce sa inteleg din acel rezultat- mi-au spus ca medicul de familie care m-a trimis poate sa-mi dea explicatii (desi analizele le-am platit, asadar puteam sa nu fiu trimisa de un medic!)
    Am cerut sa vorbesc cu cineva: cu un medic, cu un biolog, sa-mi explice totusi acel rezultat cineva!
    NU s-a gasit nimeni!
    Am plecat de acolo singura, distrusa, dezorientat. M-am trezit chiar cu o masina la picioare (si m-am speriat!)I-am trimis sotului meu un SMS.
    A fost naucit si el!
    Timp de 2 saptamani am incercat sa ne facem o istorie! Sa vedem cand am fi putut contacta virusul!
    El s-a hotarat sa-si faca analizele in alta parte, intr-un loc in care chiar aveam incredere- la Centrul de Transfuzie Sanguina din Bucuresti, str. Dr. Felix.
    Dupa cateva zile mi-a dat curaj: "du-te si repeta-ti testul. La mine testul a fost negativ".
    Mi l-am repetat si de data aceasta mi-a iesit negativ.
    Am mers la MEDICOVER si am incercat sa discutam din nou cu cineva. NU puteam discurta cu nimeni: directorul avea musafiri, sefa de laborator nu era.
    Dupa 2 ore de asteptare si de nervi (din partea mea), am reusit sa vorbesc cu un biolog. Care mi-a explicat ca, de fapt, a fost o eroare de...interpretare a rezultatelor. Am aflat si de ce durase asa de mult: 2 saptamani: imi trimisesera de 2 ori probele la Instituttul Cantacuzino.Asta in timp ce mie mi se spunea ca ...nu sunt reactivi!
    Ca , de fapt, numarul de anticorpi ar fi trebuit sa fie mult mai mare daca as fi avut virusul HIV.
    As fi putut sa-i dau in judecata, dar am considerat mult mai important sa am grija de mine si de copilul meu inca nenascut, dar deja foarte traumatizat!
    Aveam si serviciu, aveam si probleme cu greutatea (desi mancam, nu luam in greutate). Toata sarcina m-am ingrasat 9,5 kg. Din luna a 5-a am luat vitamine!
    In fine....a venit momentul nasterii. Doctorita care ma ingrijea era in concediu. Eu depasisem perioada in care ar fi trebuit sa nasc. (29-30 iulie), Pe 1 august am fost la control si un alt medic mi-a spus ca sarcina e OK. IN acel moment ar fi trebuit sa fiu internata si sa mi se provoace nasterea!.
    Mi s-a declansat nasterea pe 3 august, dimineata.
    Am ajuns la spital cu contractii la 15 minute. Acolo m-au "inspectat" 4 medici. Intre timp se schimbase si tura.
    Medicul care m-a ingrijit tocmai pleca la mare. O sunasem inainte sa plec la maternitate si s-a intors din drum! Apreciez acest gest!
    Din pacate, fiind in concediu si fiind proapsat "rezidentiata" nu a avut destula "influenta" pentru a-si putea impune punctul de vedere. Asadar s-a ocupat de mine sefa de tura. Care m-a consultat (a 4-a)!
    Am pierdut tot lichidul (cam 0.5 kg) , lichid care era verde.
    Motivele nu mi le-a spus, dar m-a tratat mai rau decat pe o carpa! Desi eram in travaliu, o auzeam barfind cu personalul medical. Mentionez ca mi-am facut toate analizele in timpul sarcinii, am fost la toate controalele, mi-am pus supozitoare pentru prevenirea infectiilor genitale. NU am avut nicio infectie genitala si nici probleme cu colul uterin!
    Am fost tinuta in travaliu 3 ore, timp in care mi-au introdus lichid (ser fiziologic!). IN acest timp copilul se zbatea in mine. Eram monitorizata. Cerusem cezariana! In final, cand au vazut ca scad bataile inimii copilului, s-au hotarat sa-mi faca cezariana! Eu nu mai aveam deloc energie, eram terminata, copilul aproape nu-l mai simteam.
    In continuare nu mai stiu nimic (am intrat in operatie la 10.45). Tin minte ca au venit la patul meu anestezistul si doctorita (ii stiu doar dupa voce). Au stat cu mine f. putin, fiecare! Nu vedeam si nu puteam vorbi. Dupa amiaza m-am trezit din nou si am recunoscut vocea mamei si a sotului meu.
    Stiam doar ca am nascut o fetita frumoasa (auzisem prin vis!).
    Mi-am revenit un pic a doua zi.
    In continuare...nu pot spune decat ca Dumnezeu a fost extraordinar de generos cu mine! Pentru ca traiesc si pentru ca-mi traieste copilasul!
    Copilasul este extrem de sensibil. dintoate punctele de vedere.
    Are aproape 7 ani si stau acasa cu el. Este bolnavior.
    Viata noastra este o lupta continua.
    Ma intreb ce influenta au avut eroirile medicale asupra copilului meu!
    Ce influenta a vut acel diagnostic din luna a 5-a!
    Ce influenta a avut faptul ca acest copil s-a zbatut sa se nasca, in total 6 ore (atatea ore de travaliu au fost in total).
    Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca una din noi ar fi cedat in timpul acelor ore!
    Mai bine nu ma mai intreb....ii multumesc zilnic lui Dumnezeu pentru minunea asta.
    Ce este mai grav este CA NU MAI DORESC SA MAI NASC UN ALT COPIL! Imi mai doresc copii, insa nu mai vreau sa mai trec prin mainile medicilor! Am ramas traumatizata atat de la nastere, cat si datorita acelei analize infricosatoare!
    Ma intreb de ece nu s-a optat din start pentru cezariana, in conditiile in care eu aveam dioptrii -3, aveam 58.5 kg in luna a 9-a de sarcina, am avut extrem de putin lichid VERDE, si copilul era foarte mare pentru mine: 3.250 Kg si 54 cm(!).
    Mai tarziu, un medic mi-a spus ca lichiduyl verde s-ar fi datorat unei INSUFICIENTE PLACENTARE. De ce nu a fost depistat la timp insuficienta placentara si nu au fost monitorizate riscurile? Acestea sunt intrebari fara raspuns.
    Din pacate, sunt convinsa ca astfel de lucruri se petrec zilnic si ca ...in acest conditii...se va inmulti numarul ingerilor!
    Ca sa nu mai vorbim de latura psihologica a problemelor! Este si cazul meu...am amintit mai sus ca docotirta m-a tratat ca pe o ...carpa (din momentul in care a vazut lichidul verde). A banuit, probabil, ca nu m-am ingrijit in timpul sarcinii si ca as fi avut vreo infectie.
    Acum mi-am amintit ca, in acelasi spital, in aceeasi perioada au fost descoperite 2 lauze cu...sifilis!
    Unde a fost asistenta psihologica pe parcursul travaliului si al nasterii? Unde a fost asistenta psihologica dupa nastere?(cand m-a vazut mama la reanimare, neagra- am avut o hemoragie puternica, au vrut sa-mi faca transfuzie sanguina-, cu tuburi de drena si aproape inconstienta a avut un soc!- mama stia ca nasc normal dupa amiaza).
    Unde a fost asistenta psihologica in momentul acelei analize?
    Sunt intrebari fara raspuns!
    Din pacate, aceasta este situatia in Romania - oameni insensibili, duri, impietriti, dornici mai mult de bani sau de afirmare profesionala decat dornici sa faca bine semenului lor! (vorbesc aici de perosnalul de specialitate, nu de oamenii simpli).
    Te felicit pentru curaj, putere si perseverenta! Sunt multe lucruri despre care nu prea se vorbeste dar care trebuie scoase in evidenta!
    ASISTENTA PSIHOLOGICA in cazuri limita este esentiala! Este necesara, dar inexistenta in acest moment in spitalele noastre!
    2) Voi prezenta cazul colegei mele.
    Este o femeie miniona - 1.58 m. Are probleme legate de morfologia genitala. Isi dorea f. mult un copil.
    A reusit cu greu, dupa multi ani de chin, sa ramana gravida. A dus sarcina pana la 8 luni. IN acel moment i s-a declansat o boala - legata de coagularea sangelui. Copilul i-a murit in burta. A fost operata. Cand si-a revenit a fost socata!. Ii cumparase copilului tot ce avea nevoie!.
    Si-a revenit f. greu, dupa cateva luni. In final a infiat un copil de cateva luni pe care acum il creste! O apreciez foarte mult pentru acest gest!
    Ma intreb si eu, asa, ca si colega care ii stia problemele: medicul care o ingrijea nu ar fi putut sa o opereze la 7 luni, stiind ce probleme morfologice avea fata?
    Aceasta operatie ar fi preintampinat si declansarea bolii sanguine!
    Nu pot decat sa revin la concluziile din la pct. 1)
    Atat am avut de spus.
    Va doresc, mamelor de ingeri, sa analizarti si posibilitatea de a infia copii, chiar daca nu este la fel....chiar daca exista riscuri....si ei sunt copii si nu au nicio vina ca au fost abandonati!

    Veronica
    Mesaj de la: Corina data: Vineri 13 martie 2009
    buna bianca sant corina,mamica unui ingeras acum ar fii implinit 4 ani am pierduto pe andreia la aproape 9 luni am facut blocaj renal.si asta nu-i totul la o luna am perdut si sotul.nu am reusit nici acum sa-mi refac viata.dar sper sa reusesc mult succes in continoare si ,.pentru toate femeilesi pentru tine bianca nu te lasa lupta in continoare. va multumesc
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 10 martie 2009
    voi sunteti mamici de ingeri in schimb eu sunt o criminala....!as vrea sa pot plange pentru un ingeras in schimb o fac pentru sufletele ramase in intuneric!am luptat impotriva vietii si implicit a lui Dumnezeu!pentru acele persoane care nu stiu contraceptivele provoaca avortul nu conceperea unui ingeras!pot sa va dau eu cuvant de mangaiere?!
    Mesaj de la: Diana data: Miercuri 4 martie 2009
    Din nefericire eu sunt o matusa de ingeri. Doi: Robert Andrei - decembrie 2007 si Razvan Andrei - nascut 27.02.09 decedat - 28.02.09.
    Primul nu s-a dezvoltat partea de sus a caputului, iar la 5 luni a trebui sa i se provoace nasterea naturala. A fost groaznic, chiar inainte de Craciun. A mai urmat o sarcina, dar care s-a oprit din evolutie la 2 luni jumatate. Si-a pus sperantele in a treia sarcina. Totul a decurs bine, desi avea placenta jos, pana in saptamana 32 cand a avut o sangerare. A fost internata la Elias, i s-a facut tratament si perfuzii, dar dupa cateva zile i-au dat drumul acasa, desi era risc de hemoragie. Si inevitabilul sa intamplat. Pe 27.02.09 s-a pornit hemoragia puternica. A fost dusa de urgenta la spital si a intrat in operatie. In saptamana 34 a nascut un baita, pe Razvan Andrei, 2,100kg, care a tipat si a fost ok. Problema era sora mea, au vrut sa-i scoata uterul, dar au riscat si au incercat sa il salveze. Si bine au facut, pentru ca a evoluat bne si nu a fost nevoie de o alta interventie pentru scoaterea uterului.
    Si totusi copilul nu a putu sa mai lupte. A doua zi a facut hemoragie pe creier si s-a stins. Nu mai stam acum sa cautam vinovati. Durerea este prea mare si nu il aduce nimeni inapoi. Acum asteptam sa ne anunte unde va fi mormantul, pentru a merge acolo sa-l plangem si sa ii spunem ca il iubim. Un coil foarte frumos, caruia am reusit sa ii facem o poza cu telefonul, doar atat, pe care nu am reusit sa-l botezam.
    Un lucru bun, a fost, ca spitalul la care a juns sa nasca (Pantelimon), are contract cu un cimitir din Voluntari (cred ca Pasarea), iar maicutele de acolo vin si se ocupa ele de tot ce trebuie, nemaifiind o trauma ingroparea propiului copil.
    Azi, 4.03.09, se intoarce pentru a doau oara acasa, cu mainile goale.

    Nu stiu ce as putea sa scriu. Mi-am dat seama ca am scris foarte pe scurt si parca sunt impietrita. Nici nu ma pot exprima cum trebuie. Eu am o fetita de 1 an si 7 luni - Cristiana Maria, sunt mamica si nu-mi pot imagina cat de greu mi-ar fi. Acum zic ca as fii murit sa mi se intample mie asa ceva. Dar adevarul este, ca nu stii nicodata ce vei face, decat daca ti se intampla tie.

    Diana,
    matusa de ingeri
    Mesaj de la: Liliana data: Luni 2 martie 2009
    Ma numesc Liliana *** si peste 2 luni ar fi trebuit sa devin bunica la primul nepotel, copilul "fetitei " mele Loredana de 27 ani care chiar in aceste momente cand va scriu (02.08.2009)ea este la Spital la Cluj,am internat-o astazi si urmeaza sa se desparta de "DAVID"copilasul pe care din pacate nu-l v-a putea tine in brate si nu se v-a bucura de el.
    Este in a 34 -a saptamana de sarcina si doar acum 2 saptamani s-a descoperit ca sunt probleme cu copilasul si nu are sanse de supravietuire.(Desi a fost la toate controalele ,analizele lunare,nu fumeaza nu bea.....etc,sarcina a decurs normal)Pentru noi a fost un soc sa aflam acest lucru,suntem din Brasov si cand am aflat acest verdict nu am putut sa credem ........am ajuns la D-nul Prof.Dr. Stamatian din Cluj si desi este f.ocupat (tocmai a fost numit si prefect)a avut rabdare sa ne arate si sa ne explice cum sta treaba.In ultima perioada i s-a format lui DAVID bebelusul nenascut o tumoare la gat pe glanda tiroida si l-a oprit din crestere i-a afectat toate organele interne si functiile vitale .inima,plamani,rinichi,etc.si nu mai poate supravietui mult timp nici acolo in burtica mamei si pentru ca tumoarea a aparut doar acum in ultimul timp si se dezvolta ii poate pune in pericol chiar viata mamei.........si acum este singurica acolo in spital ,maine sau poimaine se v-a desparti de copilasul ei,inca nu stim daca va fi viu .......sau mort.....din pacate nu v-am descoperit mai repede sa poata citi si ea toate "tragediile" voastre dar eu am citit tot imi pare nespus de rau pentru toate" mamicile de ingeri" in cateva zile si fetita mea v-a fi in aceeasi situatie..........multumesc de toate sfaturile pe care le-ati dat sper sa ne ajute si sa putem trece peste aceasta grea si tragica suferinta.........voi reveni daca imi permiteti........pentru sfaturi si ajutor daca se poate....
    Mesaj de la: Anonim data: Vineri 20 februarie 2009
    Va rog insistent daca aveti timp sa le sugerati celor de la invingem autismul sa afiseze ce sume s-au strans in urma campaniei.Cred ca se pot posta donatiile...sau poate ca nu...dar nu cred ca vor face asta pentru ca au prea multe de ascuns.Vin catre dvs. cu aceasta rugaminte pt ca stiu ca ati fost implicata in aceasta campanie,si din pacate sunt cam multe dicrepante intre cum au ajuns banii si cati la unii copii.Poate gresesc,dar cred ca mai multa transparenta din partea dumnealor ar linisti multi parinti care sunt sceptici....inca o data poate gresesc,nu stiu.Va multumesc ,cu respect ,un tata.
    Mesaj de la: Alma data: Miercuri 18 februarie 2009
    Buna Bianca!
    Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita si chiar m-a tulburat tot ce-am citit pe acest blog( zilele trecute rasfoiam o revista care enumera cateva mamaici cu sarcini pierdute si care spunea ca tu ai facut chiar un blog pe tema aceasta si azi l-am descoperit). Acum o luna s-a sfarsit povestea mea fericita cu gemeneii mult asteptati si am sa va povestesc experienta mea.
    Eram insarcinata in 16 saptamani,cand am aflat ca am pierdut sarcina. Era oprita din evolutie de la 8 sapt,acest lucru mi s- a spus cand am mers la Iasi programata fiind pentru 3D, ne asteptam cu totii sa vedem manute,picioruse, etc.
    In Suceava(de unde sunt) dupa parerea medicului meu(dr Bolohan Dinu de la clinica Bethesda) si dr Daneasa(specialista in ecografie) totul era ok, sarcina mergea bine, au confirmat si bataile inimii la ambii…………………incompetenti total!!!!!!
    In Iasi am mers la 2 medici care mi au spus acelasi lucru, am facut si analiza la sange HCG care mi a iesit aiurea.
    Asta se intmapla samabata pe 10 ian 09, cei din Iasi ma asteptau luni dim la spital pt chiuretaj, dar dupa ziua de sambata cand am primit asa un soc si m am consumat toata ziua, duminica pe la 18 seara am facut avort spontan acasa, am facut o hemoragie imensa si am ajuns la urgente in Sv unde m au chiurtat pe loc(ma consider norocoasa ca nu am facut septicemie si ca am reusit sa ies din situatia asta destul de bine).
    Acum ma gandesc ca Dumnezeu mi a dat gemeneii iar incompetenta medicilor din Sv m- a adus in situatia asta.
    Voi face tratament 6 luni(evident cu stricta supraveghere a dr din Iasi) si cand imi va revenii elanul si curajul voi incerca sa raman din nou insarcinata.
    Asadar , mamicilor din Suceava nu va recomand nici un medic de aici pt evolutia unei sarcini!!!!Mare grija!
    Legat de biserica si textele puse aici de tine, sunt cu totul de acord si am aceeasi parere ca si tine. In momentele cand citeam acele randuri simteam furiea mea si revolta prin cuvintele tale. Pe 20 febr.09 se implinesc 40 de zile de la chiuretaj si am sa merg totusi la biserica sa "ma eliberez" oarecum, desi cred ca Preotul nu e decat un intermediar intre om si Dumnezeu, eu pot sa-i spun si sa ma rog la Dumnezeu poate mai "reusit" sufleteste decat un preot, care se roaga si transmite pacatele oamneilor mecanic....
    Lasand la o parte preotul, cred in Dumnezeu, m-a ajutat tot timpul si stiu ca Exista acolo undeva pentru noi toti.
    Sanatate multa tie Bianca si tuturor mamicilor, ma bucur ca am descoperit acest blog, imi pare nespus de rau pentru drama prin care au trecut toate aceste mamici si ce pot sa mai spun ..........ingerii sa-i vegheze pe ingerasii nostrii...
    ...... ai mei ar fi fost Alexandru si Alexia.

    Alma
    Mesaj de la: Elena data: Vineri 9 ianuarie 2009
    Buna Bianca. Sunt Elena M. si am 32 ani. Imi pare rau pentru ce ai patit si o sa-ti povestesc ce am patit eu.....Am facut in Decembrie 2008 o ecografie normala si doctoorita mi-a zis ca bebele este bine. Aveam 7 saptamani atunci. In Ianuarie 2009 cand m-am dus iar a zis ca nu se mai vede asa bine si ca-mi recomanda sa fac o ecografie intravaginala. M-am dus la ecografia intravaginala si asteptam ca doctorita sa-mi dea vesti bune despre bebele meu, dar nu a fost asa...... Mi-a zis ca nu-i mai bate inimioara si nu se mai misca. Inca nu cred ca e mort. Ma gandesc sa fac inca o ecografie intravaginala sa ma conving eu, zic asta mai ales ca n-am sangerat deloc. Nu pot sa cred ca Dumnezeu mi-a luat "picatura de viata" din burtica...Nuuuuuu.....:(((((
    Mesaj de la: Mari data: Miercuri 31 decembrie 2008
    Am descoperit site-ul chiar azi. Am citit povestea ta dar trebuie sa recunosc, nu pana la capat......m-a bufnit plansul. Imi pare nespus de rau de ceea ce ti s-a intamplat, dar si de fetita ta. E cumplit sa treci prin asa ceva. Eu am pierdut o sarcina la 2luni jumatate si am suferit enorm, deci imi inchipui cum a fost la tine, te inteleg perfect. Nici nu stiu ce sa-ti mai spun, crede-ma! Inca odata imi pare rau si sa-ti fie bine. Mari.
    Mesaj de la: Vasile data: Miercuri 24 decembrie 2008
    Buna ziua!
    Ma numesc Vasile B si sunt alaturi de toti parintii de ingerasi ale caror mesaje le-am citit si cu permisiunea carora as dori sa le spun necazul nostru. sunt cu ochii in lacrimi si de aceea imi cer scuze pentru eventualele greseli. nu stiu ce poate fi mai greu de suportat pentru un parinte decat ca in ajunul Sarbatorii Craciunului cand o multime de copii bat pe la usi si vestesc Nasterea Domnului, sa-ti inmormantezi ingerasul, pentru ca eu asta am facut astazi 24.12.2008.
    Ingerasului nostru Denis Cristian Ionut i-a batut inimioara pana ieri 23.12. in jurul orelor 08.00 la varsta de 37 saptamani si 3 zile, cand s-a suparat din nustiu care motiv si s-a oprit. sunt prea distrus sa va mai spun si motivele fara sens pe care mi le-au spus de la spital, ce pot sa va spun este ca era primul copilas si il asteptam cu ardoare. sotia este in spital si ma gandesc cu groaza ca de Craciun trebuie sa strang toate lucrurile pe care le-am pregatit pentru el, trebuie sa dezasamblez patutul pe care l-am pregatit cu atata sarg si sa vad unde le pot duce, macar pentru o vreme... nu cred ca mai am putere sa va scriu, mi-as pastra din puterea pe care o mai am pentru eroina mea la care trebuie sa merg numaidecat...
    va multumesc si va sunt alaturi...
    Mesaj de la: Elena data: Sambata 20 decembrie 2008
    Sunt fericita ca cineva(si nu ma refer la guvernantii nostri) se gindeste si la cei in suferinta si care au mare nevoie de ajutor.Totusi am rugamintea sa faceti un SITE mult mai usor de accesat(asa ca pentru orice"prost"care vrea sa dea ceva pentru orice persoana in suferinta). Eu sunt un om care am niste studii, am o oarecare cultura si cunostinte de minuire ba calculatorului si totusi mi-a fosty extrem de greuy sa gasesc SITE-ul pentru a putea dona ceva pentru cei in nevoie maxima. VA ROG FACETI UN SITE CLAR SI SEPARAT DE TOATE CELELALTE ALE DV-STRA. Cu multe multumiri!
    Mesaj de la: Anonim data: Vineri 19 decembrie 2008
    buna ... nu stiu ce sa mai zic . din pct meu de vedere esti o adevarata luptatoare si o adevarata mama daca dupa toate astea ai ramas o reala mama ptr cel mic pe care il mai ai . nu stiu daca mie mi se intimpla asta am sa mai pot sa fac asta mai incolo.
    am un baiat de 5 ani si as mai vrea inca un bebe dar din cauza spatelui nu mai pot face unul. ma gindesc la tine de fiecare data cind dau de un necaz si imi spun ca nu este nimic ce mi se intimpla ci sunt nimicuri in comparatie cu ce se poate intimpla.
    Mesaj de la: Nicoleta data: Sambata 13 decembrie 2008
    de doua ore stau in fata calculatorului si citesc ceea ce ai scris pe acest site.nu-mi vine sa cred ca unele persoane trec prin ce ati trecut, voi mame de ingeri.nu-mi vine sa cred ca asa-zisii prieteni nu ti-au fost alaturi.tu,tu cea indurerata le-ai asteptat tel si ei nu au fost in stare sa...te asculte.ce poate fi mai usor decat sa asculti o persoana indurerata care vrea sa-ti vorbeasca despre durerea ei?traim intr-o lume cruda in care nu ne pasa decat de noi.nu intoarcem capul,cu toate ca si o simpla privire il poate ajuta pe cel de langa noi.mergem ca niste cai,cu privirea inainte si nu ne pasa decat cum sa facem rost de mai multi bani.te felicit din suflet pentru tot ce ai facut si te consider o persoana puternica,in primul rand pentru ca ai putut vorbi despre ceea ce ti s-a intamplat si acum ajuti alte persoane sa depaseasca aceste momente cumplite,de nedescris,sfasietoare.eu nu am copii,dar ce este uimitor ca...ma cheama nicoleta (asemanator cu nicole) si cand discutam despre copii,le spuneam prietenilor ca-mi doresc o fetita pe care s-o cheme ema.
    Mesaj de la: Georgiana data: Joi 11 decembrie 2008
    Buna ziua tuturor mamicilor de ingerasi, buna ziua Bianca
    Imi cer scuze , mii de scuze , insa am vazut ca , celelalte topicursi sunt inchise temporar.
    Imi cer scuze pt ca ceea ce va voi povesti nu este strict la obiect insa legat strans de durerea de a nu avea un copilas

    M-am maritat , acum vreo 3 ani si jumatate si dupa ce am reusit sa tin in frau o boala autoimuna , sclerodermia , am zis , gata e timpul sa ne grabim sa aducem si noi un puisor pe lume .. zis si facut.. incet incet ok , o voi lua cu inceputul , nu voi pierde nici macar un minut , mi-era teama sa nu revina durerie de oase datorate sclerodermiei , sa fiu repusa pe tratament , si atunci am fugit repede la medic ...

    In acelasi timp , cautand cu disperare ajutor , am gasit un forum care pt mine a fost ca o gura de oxigen(pe care o iau cam in fiecare zi ); aici ,se discuta subiecte diverse , despre dorinta de a ramane insarcinata , medici , sarcini , proceduri , incercari , sperante, vise ,vise spulberate... totul strans in randuri pe care le spun persoane pe care nu le-am vazut niciodata si pe care probabil nici nu o sa le ved vreodata ...am ajuns sa ma atasez involuntar , de fete care ajung sa-si doreasca atat de tare un copil incat incerca nu o procedura periculoasa (fertilizarea in vitro-FIV) , ci mai multe ... le citesc zilnic , imi fac curaj ca poate eu voi avea sansa sa raman insarcinata natural , ca poate se indura Dumnezeu de noi , ca poate .. cine stie ..si totusi daca nu va fi asa ?... voi ajunge sa fac si acest pas cu riscurile lui , si cu eforturile pe masura
    Si pt ca acolo se leaga prietenii , mai ales pe topicul FIV, o fata sufletista , careia ma rog sa-i dea DD sanatate si sa-si tina cat mai repede bblusul in brate (a trecut prin drama de a pierde 2 sufletele gemene ), a avut initiativa sa propuna un topic de sustinere a cuplurilor cu probleme infertile .. un gest pe care eu nu il pot cataloga nobil , e dincolo de noblete ,

    Astfel incat am pornit o campanie de sustinere a tuturor suplurilor care isi doresc copii, dar au diverse probleme de infertilitate .
    Care este de fapt mesajul pe care vreau sa-l transmit :avem nevoie de tine Bianca , avem nevoie de cat mai multe persoane care sa ne sustina nu financiar , ci prin atitudine publica , in ceea ce ne-am propus (sa sensibilizam Ministerul Sanatatii , si nu numai , si sa demonstram ca suntem discriminati ca natie , fata de tarile in care aceste proceduri , un numar dat , sunt suportate de stat )

    Atasez si link-urile cu demersurile noastre :
    http://infertilitateaesteoboala.wordpress.com/
    http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=130301&whichpage=1

    In speranta unei bune colaborari ,va multumesc anticipat tuturor celor ce se vor implica si va doresc multa sanatate

    Georgiana
    Mesaj de la: Dana data: Marti 9 decembrie 2008
    mă numesc Dana şi eu am devenit de curând o mămică de înger. Pe 7 noiembrie 2008 am născut un băieţel, Andrei-Mihail... la şapte luni dar era sănător şi respira singur. Apoi, după şase zile, puiul meu a suferit un stop cardiac şi o hemoragie pulmonară, ca după încă o zi să să facă o hemoragie craniană. Este primul meu copil obţinut în urma unei fertilizări in vitro. M-am întrebat de ce şi unde am greşit. Mi s-au dar explicaţii generice, mi s-a spus că sarcina nu a fost supraveghetă cum trebuie deşi cei de la centrul de fertilizare m-au asigurat că o dată instalată, sarcina in vitro poate fi considerată o sarcină normală. Să cer explicaţii? Cui? La spitalul la care am născut, Polizu, din Bucureşti, d-na conferenţiar Stoicescu mi-a spus că este primul copil in vitro pe care-l pierde. Să cred oare asta şi dacă da, de ce al meu. Nu vreu să credeţi că aş fi dorit rău altcuiva numai că atunci, în momentele acelea, primul gând pe care-l ai este "de ce tocmai eu?!". Toate vise şi speranţele noastre de ani de zile s-au năruit în numai câteva ore. Şi acum mi se pare că trăiesc un coşmar, în fiecare dimineaţi mă trezesc cu speranţa că o să găsesc "burtica" la locul ei şi pe Andrei acolo unde ştiam că-i este cel mai bine: în mine. Am fost atât de bucuroşi când am aflat că sunt însărcinată, de Paşte şi mereu spuneam că, dacă în primăvară a venit iepuraşul, acum va veni Moş Crăciun. Numai că că nu va fi aşa, iar noi doi, va trebui să mai petrecem încă un Crăciun singuri, fără un pui pe care ni l-am dorit atât de mult.
    Sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg şi care aş vrea să mi le explice cineva, sunt amintiri care îmi provoacă durere dar şi bucuria că am reuşit să trăiesc miracolul maternităţii, poate pentru singura dată în viaţa mea.Sunt explicaţii medicale care ar fi trebuie să ni se dea pentru că Andrei, deşi a fost un copil prematur, a respirat singur la naştere nefiind intubat. La Polizu mi s-a spus că am venit prea târziu, pe ultima sută de metri. Cum prea târziu când eu nu am avut probleme cu sarcina, în afara unor infecţii urinare care am înţeles că sunt des întâlnite? Am avut încredere în Dumnezeu şi în doctori şi simt că în momentul acesta încrederea mea este serios zdruncinată.
    Văd mereu chipul micuţ al puilui meu, ieşind din hăinuţele alb-albastre aduse de cumnata mea care trebuia să-i fie moşă. Un copil frumos, un înger, de care Dumnezeu a considerat că are mai multă nevoie decât noi. Dar noi, cu sufletele noastre pustiite cum rămâne? Merg mereu la mormânt şi-i spun cât de mult îl iubesc şi cât de dor îmi e de el. Oare mă aude? Pentru că, ca orice mamă, singurul lucru pe care mi-l doresc este să ştiu că-i este bine acolo unde este. Şi mă rog la Dumnezeu în fiecare seară să-l visez, măcar în vis să fiu cu puiul meu, Andrei-Mihail(07.11-16.11.2008).
    Mesaj de la: Bianca data: Luni 8 decembrie 2008
    Buna Bianca! In primul si in primul rand vreau sa te felicit pentru tot ceea ce faci. Cat despre drama prin care ai trcut...Am citit tot ceea ce ai postat pe site si nu am putu sa nu ma intreb "Oare eu ce as fi facut? Oare eu cum as fi reactionat intr-un asemenea caz?" Esti foarte puternica si te felicit! Si e foarte important sa te bucuri de Luca si sa apreciezi fiecare zi data de la Dumnezeu. Fiecare moment e important, chiar si atunci cand face nazbatii :) . Al meu cand face nazbatii, imi vine sa il mananc. Dar si cand e bolnavior...mi-as da si viata sa fie bine...Si la final ma gandesc ca cel mai bine e sa fie sanatos, restul nu mai conteaza...



    Si eu ma numesc tot Bianca, sunt din Brasov si am un ingeras de 1 an si 3 luni care se numeste Alexandru-Gabriel. E cel mai frumos, cel mai minunat dar al vietii mele,..e ingerul meu...e toata viata mea. L-am nascut cu 2,700 kg si 49 cm. Foarte mic. Tin minte ca eram pe masa, dupa ce am nascut, iar copilul meu nu se auzea. Nu a tipat, nu a plans, nu...nimic...M-am impacientat, m-am speriat, m-am ingrozit...Tot intrebam ce se intampla cu copilul meu si nimeni nu imi spunea nimc. Doctorul cu care am nascut era preocupat de mine, asa cum era si normal, iar in jurul baiatului meu roiau o gramada de oameni. Toti imi spuneau ca e totul in regula, dar pe copilul meu tot nu il auzeam...Si acum cand ma gandesc la momentul ala, nu-mi pot retine lacrimile. A fost cel mai "urat" moment din viata mea. Pana la urma mi-am auzit copilul plangand, usor, dar era un inceput...Mi l-a pus in brate si am simtit ca nimic nu mai conta in acel moment. EL era centrul universului meu. Apoi am inteles ca de fapt a avut cordonul ombilical in jurul gatului si asta a fost motivul pentru care nu a tipat cum fac altii...Dar lasa ca tipa acum si pentru atunci :)., ca tot mi-era teama ca nu o sa planga. Asta a fost primul moment de cosmar. Si au mai urmat...Icterul care m-a innebunit. Implinise deja o luna jumate si el nu mai trecea...Acum vreo doua luni ne-am speriat pentru ca desteapta de doctorita a lui ne-a spus ca e suspect de epilepsie pentru ca din cauza ca e foarte alintat si rasfatat, domnisorul meu se incordeaza si tremura de nervi si alte reactii din astea cu multi nervi daca indraznesti sa nu ii faci pe plac. Iti dai seama ce am simtit in momentul in care am auzit EPILEPSIE...De ce copilul meu? E prima intrebare care iti vine in cap. Si pana am reusit sa ajungem la un control, pentru ca si ala trebuie programat, am stat intr-un stres continuu. Finalul e ca baiatul meu e sanatos tun, dar mai are nevoie din cand in cand de cateva corectii, sfatul medicului :) , ca sa i se mai taie din rasfat. In orice caz, ideea e ca mi-as da si viata pentru el. Nimic nu e mai important in viata asta pentru mine. Nu stiu daca a fost cel mai bun subiect cel pe care l-am abordat, dar si eu sunt tot mama de ingeras, chiar daca el e langa mine. Tot ingeras e si tot al meu e. Probabil ca dragostea asta materna ne face sa o cam luam razna :) . Asadar...Din fericire pentru mine am un copil sanatos si cred ca asta e cel mai important in viata. Cred ca nimic in lumea asta nu inseamna atat de mult ca sanatatea copilului tau. Nici bogatiile, nici cariera exceptionala, nici prietenii si cu atat mai putin sanatatea ta. Cred ca cel mai dureros e cand tu, mama, esti sanatoasa, iar copilul iti e bolnav si tu nu poti face nimic pentru el. Sau...ma rog...mai nimic. Asa cum ti-am spus, eu ma incadrez in categoria mamelor fericite. Pana in acest moment copilul meu e sanatos si sper sa ne ajute Dumnezeu sa ramana asa pana la adanci batraneti. Dar, cu toate astea, nu pot ramane indiferenta la durerea celor din jurul meu. Am urmarit vineri seara teledonul organizat de Antena 1 si Fundatia "Mereu aproape". M-au impresionat pana la lacrimi dramele prin care trec acei oameni si mai ales acei copii...Din pacate situatia mea financiara nu imi permite sa ii ajut mai mult decat am facut-o, adica, cu un simplu sms, dar stateam si ma gandeam cat de schimbata ar fi lumea in care traim daca toti acei oameni bogati din top 300 Capital s-ar implica putin in povestile astea dramatice si din bogatiile lor ar da putin si celor care au cu adevarat nevoie. Dar cred ca asta e un vis frumos, iar OAMENII se ajuta tot cu OAMENI. In fine...Intamplarea face sa cunosc si eu o persoana aflata intr-un caz asemanator, o mama de inger...Ingerasul e o fetita de 6 ani din Brasov, bolnava de tetrapareza spastica...Cand am vazut-o prima data, nu mi-a venit sa cred...Nu mai cunoscusem pana la ea pe nimeni in aceeasi situatie...E INGROZITOR! Parintii au reusit sa adune banuti pentru o operatie in China care a costat 50.000 de euro, dar acum mai au nevoie de bani pentru a merge la o clinica de recuperare din Ucraina, unde o sedinta de tratament costa in jur de 3.500 de euro. Nu inseamna foarte mult, dar pentru niste oameni de rand inseamna imens. La oamenii care te-au ajutat o data, nu mai poti apela, iar pentru a aduna acea suma, 50.000 de euro, au ajutat multi. Ceea ce inseamna ca spatiul de miscare s-a restrans considerabil, motiv pentru care mi-am propus sa incerc si eu sa o ajut. Atat cat pot. Asadar apelez la bunavointa voastra, a OAMENILOR. Oricat de mic ar fi ajutorul, inseamna un inceput. Casa se face de la temelie, caramida cu caramida. Sunt convinsa ca OAMENII nu vor ramane indiferenti la acest mesaj. Mai ales ca suma nu e imensa. Va multumesc din suflet. Sarbatori fericite!
    Mesaj de la: Raluca data: Luni 24 noiembrie 2008
    Va rog nu ocoliti si accesati site-ul, trmiteti mai departe dumneavostra cunoasteti foarte multi oamneni care ne pot ajuta, va rog din suflet sa-mi ajutati nepotelele www.biancasisabina.ro
    Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 21 noiembrie 2008
    Draga bianca, esti o femeie puternica, ai reusit sa depasesti durerea imensa si sa le vorbesti oamenilor despre asta, sa-i sensibilizezi. am plans mult citind insemnarile tale, poate si din cauza ca am fost si eu la un pas de a-mi pierde puiul. el s-a nascut cu tripla circulara de cordon, nu a respirat cam 5 minute lungi si istovitoare. nu am simtit o durere mai mare ca atunci, dar cum ai spus, parca m-a cuprins in acelasi timp o moleseala, care nu ma lasa sa gandesc.
    din fericire totul e ok pt noi, adrian e sanatos.
    insa as vrea sa stiu cum as putea si eu sa ajut persoanele greu incercate de dumnezeu, sa le fac, macar putin suferinta mai usoara.
    multumesc. dumnezeu sa va intareasca, mamici de ingeri!
    Mesaj de la: Dana data: Vineri 21 noiembrie 2008
    Ma numesc Dana ****, sunt din Timisoara, si am 25 de ani. In 7 noiembrie 2008 am nascut prin operatie cezariana un baietel frumos si sanatos de aproape 3 kg, la 35 de saptamani de sarcina. Timp de 10 ore totul a fost Ok apoi starea lui David - Mihai (puiutul meu)s-a inrautatit din cauze necunoscute si la 12 ore de la nastere a decedat. Nu pot descrie in cuvinte durerea pe care o simt. Nu l-am tinut deloc in brate si nu m-au lasat sa il vad. L-am adus acasa si l-am inmormantat crestineste, atunci l-am vazut prima data. Era si este un ingeras. Si durerea cea mai mare este ca nimeni nu stie ce s-a intamplat. Toate analizele lui de sange au iesit bune si ale mele la fel. Era primul copil si il doream foarte mult.
    Mesaj de la: Florentina data: Joi 20 noiembrie 2008
    Ma numesc Florentina Corneci (0767 104 283), o mamica care va cere ajutorul cu disperare . Am un baietel de doi anisori , el fiind cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu . La nastere au aparut unele complicatii si puiul meu a fost diagnosticat cu TETRAPREZA SPASTICA. Puteti citi povestea si il puteti vedea pe http://serghecristian.blogspot.com/

    Am cautat si am aflat de la mamici in situatia mea ca in Ucraina exista o Clinica de Recuperare foarte buna (au fost cu copii acolo si starea lor s-a imbunatatit foarte mult) si am luat legatura cu domnii doctori de acolo ( http://www.reha.lviv.ua )care mi-au spus ca se poate recupera la clinica lor . Aceste recuperari inseamna bani , bani pe care nu ni putem permite dintr-un singur salariu, al sotului, si care se fac timp indelungat , depinde de gravitatea afectiunii.

    Noi am fost in Ucraina cu ajutorul unor oameni cu suflet si ai unei emisiuni care ne-au facut un reportaj, in perioada 16.07.2008 – 28.07.2008 si 08.10.2008 - 20.10.2008 iar costul tratamentului a fost de 2805 de euro fara transport. Doctorii au fost foarte multumiti de cum raspunde copilul la tratament dandu-ne sanse foarte mari de recuperare dar asta necesita minim 5 ture /an!

    Tariful pentru tratament din anul 2009 sa scumpit foarte mult costa 4000 Euro, transportul nefiind inclus, ( ne vor trimite Confirmarea si Invoice pe email ) iar situatia noastra financiara este foarte grava iar la inceputul lunii MARTIE 2009 suntem programati la tratament, dar cum sa putem ajunge fara acesti bani. Doamne Ajuta-ne !!!

    Va rugam frumos , daca ne puteti ajuta sa strangem banutii sa putem merge incontinuu cand ne face programare Dl. Doctor din Ucraina - fiind nevoie de tratament pe termen indelungat, multa munca, orice ajutor este bine venit.

    Va multumim din suflet.
    Florentina Corneci
    florentinacorneci@yahoo.com
    http://serghecristian.blogspot.com/
    0767 104 283

    RAIFFEISEN BANK
    Cont IBAN Lei: RO39 RZBR 0000 0600 0612 7763
    Cont IBAN Euro : RO50 RZBR 0000 0600 1054 5624
    Cont IBAN Dolari : RO71 RZBR 0000 0600 1054 5634
    Mesaj de la: Gabriele data: Marti 18 noiembrie 2008
    Draga Bianca,in primul rand vreau sa iti spun cu ceea mai mare sinceritate ca imi pare rau pentru pierderea ta si iti doresc tot binele din lume pentru tine si familia ta si sunt sigura ca acolo sus Emma este mandra de tine.
    Eu nu sunt mama de inger,dar in sufletul meu consider ca sunt.Am 28 de ani,la varsta de 18 ani am ramas gravida,din pacate familia mea nu a fost de acord cu sarcina mea,baiatul cu care ramasesem gravida nu era un om pe care sa te bazezi,cum a auzit ca sunt gravita mi-a zis ca nu este copilul lui si ca nu vrea sa isi asume responsibilitate atat de mare fiind atat de tanar si a plecat.
    Parintii mei cand au auzit nici nu au vrut sa ma asculte si mi-au zis sa fac avort,nu vroiam deja simteam ca face parte din mine copilasul nu puteam sa fac avort,il iubam cu toate ca sarcina nu era mare,avem doar o lun cand a aflat familia.Intr-un final le-am spus ca nu fac avort si ca nu au ce sa faca ca sunt majora.
    Am crezut ca am reusit sa ii conving si sa ma inteleaga,dar nu a fost asa,intr-o buna zi tatal meu mi-a zis sa mergem la un control,nu stiam de fapt ce avea in gand,am crezut ca el a inceput sa il interesze.Am ajuns la o clinica particula unde el imi programase avortul,nu stiam nimic,am ajuns in salon si in momentul ala doctorul m-a intrebat daca sunt majora,si nu intelegem sensul intrebarii.I-am zis ca sunt majora si m-a intrebat cat de mare este sarcina,eu stiam dupa calculele mele ca am 2 luni jumate,dupa care doctorul la randul lui m-a intrebat de ce m-am hotarat sa fac avort la o sarcina destul de maricica.Atunci am inteles de ce ma adusese tatal meu acolo,parca imi taiase cineva picioarele.Am incercat sa fiu puternica si i-am zis doctorului ca eu nu stiam nimic despre avort si ca eu venisem doar ptr un control.Mi-a facut doctorul o ecografie si in timpul ecografiei doctorul mi-a zis ca,chiar daca as fi vrut sa fac avort nu as fi putut ca sarcina de fapt este de 3 luni jumate.Am iesit din cabinetul doctorului si i-am dat vestea tatalui meu.Am crezut ca va exploda de nervi.Stia ca nu are de ales.Tot parcursul sarcinii m-am simtit foarte bine fizic.A venit momentul mult asteptat,nasterea.Nu a fost grea deloc,cum am ajuns la spital in jum de ora am nascut.
    Am facut un baietel superb,mancacios,sanatos.Prima vizita in spital am avut-o de la mama si sincer a fost ceea mai urata zi.In ziua aia mi-a zis ca trebuie sa imi dau copilul spre adoptie,am inceput sa plang,sa urlu,sa incerc sa inteleg de ce proprii mei parinti imi fac lucrul asta,si mi-au dat de ales familia sau copilul.Nu am avut ce face,nu aveam unde sa ma duc,nu aveam ajutor din partea nimanui,nu aveam servici,le era rusine cu propriul lor copil,intr-un final am facut actele pentru copil.
    Nici in ziua de azi nu mai vorbesc cu parintii mei,nu pot sa-i iert pentru ce mi-au facut.Mi-am tinut copilul in brate,l-am alaptat,i-am cantat si totul s-a terminat intr-o saptamana.Nu ma voi ierta nici in ziua de azi ca nu am luptat intr-un fel sau altul pentru copilul meu,pentru Cristi.
    Cum as putea sa imi iert parintii pentru ce mi-au facut?
    Si cel mai rau este ca acum nu mai pot sa am copii ca a trebuit sa imi scoata uterul.
    Nu stiu unde imi este baiatul,cum arata acum,daca este bine,daca este fericit langa noua lui familie,daca il iubesc cum il iubesc eu.
    Le doresc tuturor mamicilor de ingeri multa putere si sanatate si tie Bianca pentru organizatia care ai infiintat-o.
    Cu multa dragoste si multumiri Gabriele
    Mesaj de la: Sillvy data: Duminica 16 noiembrie 2008
    draga bianca regret din suflet ce ai patit,stiu prin ce ai trecut....am patit o si eu la 19 ani,eram insarcinata aproape in 7 luni,ma simteam tare rau,adica aveam o stare proasta simteam ca ceva nu e in regula.am mers la control iar doctora a ramas uimita in timpul controlului a zis:"ma da copilul asta nu mai creste?"a zis k nu e dezvolat.ecograful nu mergea in spital si am mers la alt spital.doctora mea era la polizu iar ea m a trimis la cfr,eram singura,m am dus spre spital am ajuns la ecograf si nu voi uita niciodata seara aceea.in timpul ecografiei doctora mi a zis direct:DOAMNA E MORT!E MORT!NU I BATE INIMA,E MORT!in felul asta mi a zis de am zis ca o sa cada cerul pe mine,altceva nimic m am imbracat si am plecat....in ce directie trebuia sa o iau nici nu stiam,am patit ca tine am mers pe strazi plangand am luat tramvaiul spre casa dar in directia opusa am mers pana la capatul celalat,am ajuns acasa soacra mea cum ma asteptam:ce sa i faci..asta e lasa k faci tu altii,l-am sunat pe sotul meu a venit acasa,dimineata ne am dus la spital impreuna cu mama mea am zis sa mergem la cfr de acolo m au dat afara din spital a zis ca daca patesc ceva ce se intampla cu sitalul lor si au tipat la mine ffff tare m am dus la polizu acolo m au internat analize......dupa 2 zile mi a dat pastila sa imi provoace nasterea,m am chinui f tare de la ora 22:00 pana la 7 dimineata.nu iti poti imagina ce era in sufletul meu ca laga mine era o femeie la vreo 40 de ani care a nascut si cand i am auzit copilasul am izbucnit in plans ca stiam k si al meu va iesi dar nu i voi auzi glasul imediat a iesit si ingerasul meu dar nu am avut puterea sa l vad era micut nu se dezvoltase era mort de aproape o saptamana deja cordonul ombilical era in putrefactie am vrut sa l vad dar toata lumea a zis sa nu ma uit ca e mai bine ca astfel toata viata voi avea imaginea asta cu el...l-am intrebat pe doctor macar sa mi zica ce era....baietel...parca m a durut mai tare...m am inchis in mine si nu vroiam sa mai vad pe nimeni.....au trecut 4 ani se fac acum pe 21 noiembrie dar tot sunt afectata cand ma gandesc ca acum as fi avut un baietel de 4 anisori,doctorii nu mi au dat nici o explicatie.....suntem o romania,o tara de tot......acum imi doresc f tare un copil dar mi e frica sa nu se intample la fel mai ales ca de atunci de la un control al doctorei mele m am trezit cu o rana fff mare pe col care trebuie sa o cauterizez cat mai curand.te pup ai grija de tine si multa sanatate
    Mesaj de la: Violeta data: Vineri 14 noiembrie 2008
    Buna Bianca,
    Intrand pe site am aflat ca sunt o mama de inger. Baietelul nostru s-a inscut in urma cu 3 zile, la 28 de saptamani, iar de murit... a murit inainte de a se naste, in urma cu o saptamana, fara sa stim din ce cauza.
    Absolut intamplator(sau poate nu)te-am vazut la o emisiune TV, povestind despre drama ta. La vremea aceea nici macar nu eram insarcinata. Insa am retinut, ca daca treci prin asemenea drama este important sa-ti vezi copilul. La noi dupa cum stii acest lucru este considerat deplasat, probabil ca si eu as fi considerat la fel daca nu te-as fi auzit. Acum, cand am trecut prin asta, iti sunt recunoscatoare, pentru ca datorita sfatului tau mi-am vazut baietelul. Iti multumesc si iti doresc multa sanatate si succes in tot ceea ce faci!
    Mesaj de la: Mari data: Joi 13 noiembrie 2008
    Am cunoscut-o pe Bianca Brad la o conferinta , deschiderea campaniei IMPREUNA INVINGEM AUTISMUL, a vorbit frumos despre fetita care nu a apucat sa rosteasca MAMA si despre durearea de a pierde atat de repede ingerasul EMMA... la conferinta a trebuit sa povestesc un pic despre drama parintilor care incearca sa-si readuca copiii in lumea reala...pe fetita mea o cheama Ema si am plans punandu-ma in locul Biancai...
    O femeie minunata! care m-a imbratisat si m-a incurajat sa merg mai departe... MULTUMESC!!!

    Sunt alaturi de mamele de ingeri asa cum si eu sunt sprijinita pentru a-mi ...recupera ...fetita.
    Mesaj de la: Steliana data: Marti 11 noiembrie 2008
    draga BIANCA am reusit sa imi pun si eu povestea mea acolo la povesti despre ingerasi, am REUSIT sa ma alatur voua datorita TIE si a intregii echipe. tin sa va MULTUMESC din suflet pentru ajutorul si timpul acordat. datorita voua nu mai sunt singura, va am pe voi, MAMICILE DE INGERASI, acum ma simnt mai bine facand acest lucru. nu as fii reusit fara voi. esti un inger pe pamant, nu am cuvinte , ceea ce face_ti voi este de admirat si de apreciat. micuta ta EMMA ti_a dat puterea care o ai , sa ajuti pe celelante mame sa treaca mai usor peste toata durerea ce o purtam in suflet. eu cred ca acelasi lucru face si ea acolo sus ca si tine, ajuta pe ceilanti ingerasi sa treaca si ei de durerea care o au , pentru faptul ca nu sunt alaturi de parinii lor.ea la fel ca si MAMA face acelasi lucru. ei ne vad de acolo de sus cum ii plangem si le ducem dorul si de aceea si ei sufera , si acolo este EMMA, ajutandui pe toti ingerasii sa accepte mai usor durerea si sa_i faca fericiti. ii multumesc lui dumnezeu, BIANCA, pentru ca existi. va pup pe toti si inca odata MULTUMESC
    Mesaj de la: Steliana data: Miercuri 30 octombrie 2008
    buna Bianca, sunt si eu o proaspata mamica de inger. am atata durere in mine ca da bia imi pot stapani lacrimile. eu am 24 de ani si de 6 ani si jumatate sunt in spania cu sotul meu. acum fix 4 saptamani am dat nastere unui baietel mort din cauza cordonului ce sa strangulat de gat. murise in mine cu doua zile inainte sa_l aduc pe lume. eram cei mai fericiti parintii din lume il iubeam mai mult ca viata noastra ne facusem atatea planuri pentru el ii cumparasem tot cei trebuia unui copil nou_nascut si il asteptam ca pe o minune in viata noastra. era primul nostru copil. acum nu mai avem NIMIC decat o durere imensa ce nu o pot descrie in cuvinte. povestea mea se aseamana in mare masura cu a ta. de care imi pare sincer rau pentru copilasul tau deasemenea. m_am regasit foarte mult in povestea ta si nu am putut sa nu incep sa plang. deoarece cuvintele care tu le-ai asternut parca erau dictate de mine. sunt sfasiata de durere si simnt ca nu pot face nimic ca sa imi pot reveni din socul asta care in mare parte ma ucis si pe mine. plang ,suspin ,oftez,ma gandesc, murmur... si tot asa ... CE SA FAC sa scot durerea din sufletul meu ce sa fac sa nu mai doara ce sa fac ??????? am nevoie de ajutor de sfaturi de incurajari de vorbe bune.... aici in spania nu am pe nimeni decat pe sotul meu care si el se afla in aceeasi situatie ca si mine si prea mult nu ne putem ajuta unul pe altul. am hotarat sa facem altul imediat dupa ce trece cele 6 saptamani care nu pot face nimic, poate asa stiind ca sunt din nou gravida voi putea merge inainte si viiata prinde din nou culoare. te rog pe tine si pe toate mamicile ce imi citesc povestea sa imi da_ti un sfat. adresa mea de e_maill este stoicasteliana@yahoo.es va multumesc si va astept
    Mesaj de la: Bili data: Sambata 25 octombrie 2008
    nu stiu cum sa ancep ma numesc bili si eu am pierdut o sarcina an noiembrie 2006 nimeni nu ma anteles ce am simtit atunci un gol imens chit ca am o fetita de 14 ani ea are locul ei an sufletul meu dar pirderea bebelusului meu a facut oranacare sangereaza anca
    Mesaj de la: Irina data: Joi 23 octombrie 2008
    Am citit aceste randuri dureroase si nu pot decat sa-i miltumesc lui Dumnezeu ca nu am trait o asemenea " viata " daca pot sa spun asa pentru ca o astfel de pierdere nu o poti considera un episod din viata ci mai degraba intreaga viata ! Nici nu stiu ce sa scriu pentru ca ma simt neputiincioasa si totusi as vrea sa fiu alaturi cu toata faptura mea ! Imi pare nespus de rau pentru toti ingerasii care isi mangaie parintii din cer , pentru toti parintii care spera la o raza de soare care sa intruchipeze chipul micutului, imi pare rau ca aceasta durere nu poate fi impartasita si impartita. Cred cu tarie ca ar fi mult mai mica daca am putea sao impartim dar din pacate din dragoste de mama o tii pe toata in tine . Am citit aceste randuri si nu pot sa inteleg cum poate incapea atata deznadejde si frustare si nesiguranta, si singuratate si zbucium intr-un singur suflet . Am citit de curand un sfat daca il pot numi asa pe care l-am c-am ocololit si am incercat sa-i gasesc un loc intre valorile omului insa acum ... dar mai bine il scriu " Nu exista in lume poveri mai grele decat lacrimile si dureri mai mari decat singuratatea ! "
    Eu am 23 de ani pe care i-am implinit pe 17.10.2008, iar anul viitor pe 12 septembrie voi face cel mai mare pas din viata si anume ma voi casatori. Pentru mine totul este roz, e cristalin, e pur dar mama mea este plecata din Romania si ma simt singura , cand vorbesc la telefon vorbim mult, ca intre prietene, mi- e tema sa ma gandesc la ziua in care voi ramane singura . Nu doresc sa incerc sentimentul singuratatii si al neimplinirii niciodata si cred ca nu il voi simti niciodata orice s-ar intampla daca ajut pe cei ce sunt acum intr-o lume atat de mare iar ei singuri, nici macar cu sufletul sau gandul lor. Va doresc sa aveti putere sa intelegeti , sa stabateti acest munte de durere, sa aveti putere sa-l priviti si sa-l striviti. Poate cineva care va citi acest mesaj va spune ca sunt copil si nu stiu ce vorbesc, ca scriu cuvinte fara rost. S-ar putea sa aibe dreptate dar totusi pierdem copii , pierdem parinti ramanem doar noi... oricine poate ajuta sau poate mangaia. Nu am cautat acest site ca sa compun , l-am cautat ca sa mangai , sa incerc sau sa invat sa alin si sa inteleg aceasta suferinta pentru ca e trist dar adevarat ea ne inconjoara ! Cu dragoste Irina *** - Tulcea .
    Mesaj de la: Victi data: Joi 23 octombrie 2008
    Draga Bianca
    “Buchete mari de flori din stele /Voi ve-ti primi in cer in dar/Iar de la noi iubire multa /Si candele aprinse la altar”…Oare s-a gandit bunica EMMEI ca aceste versuri vor sta ca mtto pe o cruce? Le-am adaptat putin,(sper sa nu fie cu suparare) ca este in amintirea a doi INGERI :DORU SI VLAD.Asa am considerat ca voi crea o legatura intre INGERII NOSTRI,dar s-a creat o legatura si intre noi MAME de ingeri …
    De multe luni am aflat de tragedia ta…am vazut cum EMMA crestea in fiecare zi, hranita nu cu lapte ci cu lacrimi de mame…dar si cu iubire,bunatate, credinta in Dumnezeu si cu tot ce a lasat El mai bun pe pamant.Azi,dupa ce te-am cunoscut pe forum, mi-am intarit inima si am hotarat sa-ti scriu povestea mea.

    Sunt o mama oarecare... aveam o familie frumoasa:doi baieti(unul al sotului meu din prima casatorie) si o fetita.Am fost fericita o vreme, dar pe masura ce timpul trecea,fericirea era tot mai scumpa la vedere.Sotul meu a inceput sa bea si de aici a inceput calvarul.Ma luptam sa fim incontinuare o “familie” dar era tot mai greu.Doru m-a ajutat in aceasta lupta si in fiecare zi puneam in aplicare adevarate strategii.I-mi era greu dar el era mereu alaturi de mine,avea un suflet mare si o inima iubitoare, cu toate ca necazurile ii umbreau copilaria... Acum 2 ani am ramas fara tatal meu... Copii m-au ajutat sa merg mai departe.Am reusit cu toate ca atunci am spus ca pentru mine nu va fi o durere mai mare in viata... Dar... Dumnezeu mi-a aratat ca pot duce mai mult...

    13 feb.2008.Dimineata Doru a plecat la dentist(intr-un oras la 40 km.distanta) impreuna cu doi prieteni, din care unul era colegul sau de banca iar celalalt avea masina.Dentistul era doar un bun pretext,pentru ca ei cumparau si cadouri pentru prietenele lor de ziua indragostitilor.La ora 10 l-am sunat si mi-a spus ca avea sa intre el in cabinet,asa ca am stabilit sa vorbim cand termina... n-a mai sunat... el... niciodata... mai aveau 6-7 km... se grabeau sa ajunga la prietenele lor…se grabeau spre viata... aveau 17 ani... dar... au intrat sub un camion!Doru si Vlad... colegi de banca... au plecat impreuna... Erau unul langa altul acoperiti cu un cearceaf alb... alb... pur... ca sufletul lor... alb..gol... ca mintea mea...

    Au trecut 8 luni si 10 zile.Fara EL!!!.Cum sa spun ce e viata mea fara Doru?Care “viata a mea”?Traiesc doar pentru fetita mea si pentru celalalt “fiu” al meu.”Eram” deja fara sotul meu de ani de zile asa ca am divortat..N-a fost si nu e alaturi de mine... de noi... Acum nu mai bea...Ne-am mutat cu fiica mea intr-o locuinta de servici,cu chirie... Am lasat totul in urma... 20 de ani... familie... tot ce am agonisit... ce am construit... Nu fac partaj,nu vreau nimic de acolo... doar liniste... e mult?...e putin?...

    "Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce i-mi sta in putere,Si intelepciunea de a face diferenta dintre ele"

    PUTERE…CURAJ... INTELEPCIUNE... OARE E DE AJUNS PENTRU O MAMA DE INGER?????!!!!!!
    Victi
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 15 octombrie 2008
    lavinia condoleante, iti inteleg durerea foarte bine pentru ca si eu am trait aceasta durere si inca o mai traiesc. /in aceste clipe practic nu stii ce sa spui ramai fara cuvinte ,e sfasietor./iti vine sa urli si nu mai vrei nimic/ in acele momente iti doresti ca si tu sa mori sa fii langa ingerasul tau care a plecat intr o lume mai buna / simti ca s a rupt ceva din tine, din trupul tau / ai vrea sa ti imbratisezi copilasul sa l strangi la piept sa te joci cu el dar destinul a hotarat alceva,ceva care noi ,nu ne- am fi dorit niciodata/ceva care e crunt si greu de trecut/eu am depasit momentul f greu mergand la psihiatru si luand un pumn de pastile pe care acum nu mai vreau sa le iau dar nu stiu cum o sa ma descurc fara ele/iti doesc sa fii tare si cu gandul ca poate intr-o zi ne vom intalni cu ingerasii nostrii acolo sus de unde credem noi ca ei ne vegheaza si ca ne sunt alaturi/nimeni si nimic nu ti alina durerea / sa pierzi un copil e ceva nimicitor/ doar trecerea timpului mai atenueaza durerea in rest nimic
    Mesaj de la: Raluca data: Marti 14 octombrie 2008
    Buna draga mea Bianca,

    Ma numesc Raluca, sunt din Ploiesti si am trecut si eu, din pacate, printr-o situatie de acest gen.In urma cu 5 ani intr-o frumoasa luna de decembrie am aflat ca sunt insarcinata.Eram nespus de fericita atat eu cat si sotul meu pentru ca vom avea un bebe mult dorit dealtfel.In luna ianuarie am fost la primul consult ginecologic, unde doctora mi-a spus ca totul e bine, ca bebe este foarte dezvoltat si ca va fii bebeloi! Iti dai seama ce fericita am putut fii! In luna februarie am fost din nou la consult si mi-a facut si ecografie, am vazut ghemuletul acela micut din burta mea si mi-au dat lacrimile de bucurie, insa doctora, la un momentdat a spus ceva de genul:"hai da si tu un semn de viata!!!!!", am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare si am intrebat-o daca e ceva in neregula cu bebe; ea mi-a raspuns ca nu!! ca doarme si e foarte linistit si d'aia nu da niciun semn! Cand am plecat, am intrebat-o din nou daca e totul in regula cu bebeloi si mi-a spus sa stau linistita ca doar am vazut si eu ca e totul bine! Am plecat, oarecum, impacata dar poate ca instinctul de mama care luase viata in mine odata cu bebelusul si-a spus cuvantul, pentru ca aveam indoieli, ceva nu era in regula! La numai doua saptamani de la consult s-a declansat avortul!! Eram la serviciu si am simtit cum s-a declansat hemoragia, m-am speriat foarte rau, m-am dus la baie si mi-am dat seama ca totul e pierdut! Am inceput sa tip si sa plang, pentru ca stiam ca viata din mine, practic nu mai e!!M-am dus la Maternitate, eram distrusa, socata, speriata nu mai stiam de mine si mi s-a spus ca nu mai poate fi salvat nimic, ca bebe e practic "bucati"!! Aveam dilatatie, sangeram puternic.Au scris pe fisa de internare sarcina in luna a IV-a, in curs de avort! Mi-au spus sa incerc sa ma linistesc ca nu mai are rost, ca bebe e mort in mine de 2 saptamani!!!!Am simtit ca mor de durere, nu puteam intelege de ce?? de ce eu?? de ce bebele meu??????????? Era prima sarcina, era un copil dorit enorm de mult si totusi de ce?? In fine, la cateva zile mi s-a facut chiuretajul, asta dupa ce copilul a cazut din mine si i-am vazut o parte din trupsorul lui cel micut!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Apoi dupa chiuretaj ma simteam pustiita, goala, lipsea ceva din mine! acel ceva care dadea sens vietii mele, BEBELESUL meu, mi-au spus ca era fetita!!! Am plans mult si continuam sa ma mangai pe burtica chiar daca bebe nu mai era acolo sa ma simta!! La 6 luni dupa acest eveniment tragic, intr-o zi de octombrie, de aceasta data, am aflat ca sunt din nou insarcinata, m-am bucurat si nu, asta pentru ca imi era frica sa nu mai trec prin acelasi calvar!! Un ochi radea, unul plangea. Am fost la control, de data aceasta la alt doctor, si stii ce mi s-a spus?: "sarcina cu risc de avort"!! Am simtit ca innebunesc, ca nu e drept, nu e corect, dar Dumnezeu mi-a ajutat si am facut un baietel sanatos, destept, frumos care acum are 3 ani si aproape 5 luni!!!E lumina ochilor mei, e totul pentru mine si-i multumesc lui D-zeu ca mi l-a dat si lui Horatiu Andrei, asa il cheama,ii multumesc ca m-a ales sa fiu mamica lui!!!Dar nu am sa uit niciodata acea zi trista de 26 februarie cand bebelusul meu s-a stins in burtica mea si s-a dus.............

    Cu mult drag, Raluca!
    Astept un raspuns de latine, draga mea Bianca si sunt interesata sa fac parte din Organizatia Emma.
    Un gand bun pentru tine si o lacrima sincera pentru Emma.
    Mesaj de la: Anonim data: Duminca 12 octombrie 2008
    sa fim alaturi de Lavinia Milosevici!
    Durere...Denisa a devenit ingeras!
    putere Laviniei!
    Mesaj de la: Loredana data: Joi 9 octombrie 2008
    Si eu sunt mama de Inger. Cand am aflat ca am sarcina gemelara a fost o bucurie si o minune pentru noi. Nu ne asteptam. La 23 de saptamani am aflat ca una din fetite nu se hraneste bine. Aparuse sindromul de transfuzor-transfuzat. La 25 de saptamani inca mai traia. La controlul medical mi s-a spus ca asa se intampla cu toate sarcinile gemelare: ca unul din feti este mai mare si unul mai mic. Dar nu mi s-a spus la ce avea sa duca acest sindrom. La 33 de saptamani m-am internat de urgenta la spital, aveam hemoragie. In curand aveam sa aflu cumplitul adevar. Fetita, cum o numisem noi Beatrice Mihaela, murise in urma cu 2 - 3 saptamani. Au urmat clipe de cosmar. Acum aveam si eu si fetita cealalta, care traia, Cristina Gabriela, viata in pericol. Riscam decesul datorita septicemiei. Dar Dumnezeu a avut grija de noi si a vrut ca noi sa traim. Acum suntem fericite, acasa langa tatic si fratior. Dar nu pot uita Ingerasul care a plecat fara ca eu sa pot sa o tin in brate. Ma uit la Cristina Gabriela in patut si vad locul gol de langa ea, unde ar fi fost Beatrice Mihaela. Privesc hainutele, ar fi trebuit sa am cate doua din ele. Simt sufletul greu. Mi-au mai ramas fotografiile de la ecografie, unde o pot vedea si o pot tine la pieptul meu. Oh, Ingerul meu!
    Mesaj de la: Georgiana data: Marti 7 octombrie 2008
    buna ziua, ma numesc georgiana am 25 de ani si azi am iesit din spital acum 2 sapt m-am dus la eco 4d doar pentru a-mi confirma banuiala ca voi avea fetita si pt a-mi da o poza cu ea,dar acolo d-na de la ecograf mi-a spus ca fetita avea pentalogia fallot si ca se impune de urgenta intreruperea sarcinii,este a 3 sarcina pe care o pierd 2 baietei si o fetita, ceilalti doi erau sanatosi asa cel putin cred deoarece nici o eco 4 d nu s-a facut cu asa un simt de raspundere, dr mi-a spus sa astept 6 luni in acest timp sa fac niste teste si eu si sotul dar mi-e frica ca la urmatoarea sarcina la 22 de sapt sa nu mi se spuna acelasi lucru sau ceva mai grav.Multumesc daca imi cititi msj
    Mesaj de la: anonim data: Marti 7 octombrie 2008
    am nascut si eu un baietel pe 13 decembrie 2007 prin cezariana. nu stiam ca va fi baiat pentru ca de fiecare data cand am facut ecograful mi se spunea ca e fetita.bucuria a fost asa de mare cand am nascut pentru ca acasa mai aveam o fetita si sincer mi as fi dorit un baietel\.totul a fost bine in primele zile i-am pus numele Luca Stefan l-am declarat si totul era minunat. s-a nascut cu o respiratie mai greoaie dar doctorul de copii mi a spus ca o sa-l tina cateva zile la incubator pentru a-l ajuta sa respire si apoi o sa mi-l dea la piept.l-a tinut vreo 4 zile dupa care urma sa mi-l dea la piept urmatoarea zi.dimineata cand asteptam sa mi-l aduca se facuse o zarva si nu stiam ce se intampla.in acest timp a aparut sotul meu spunandu-mi ca sunt probleme cu stefanut si ca urmeaza sa ne transfere la alt spital pentru ca i-a busit plamanul.bineinteles ca atunci am simtit ca il pierd si am inceput sa urlu de durere nu apucasem sa-l tin macar in brate/in sf am venit cu el la spitalul din tgv.l-au pus pe ventilatorul mecanic si parea ca totul ar fi mers spre bine/a doua zi era mai binisor si toti sperau ca o sa si revina/seara m-am dus sa-l vad era bine dar dupa vreo ora si jumatate a venit o infirmiera sa ma anunte ca copilasul meu este rau si sa merg la terapie intensiva unde era tinut/cand m-am dus stefanut facuse un stop cardiorespirator si nu isi mai revenea/era tot vanat si doctorita incerca sa-l resusciteze dar fara speranta/nu pot sa descriu ce am simtit in acele momente, durere fara margini ..../apoi m-am asezat la caputul lui si am inceput sa-l mangai si sa ma rog la dumnezeu sa nu-l ia de langa mine/incet a inceput sa-i creasca saturatia pt ca era pus la aparate /atunci a fost o speranta ca poate dumnezeu il va lasa in viata, dar nu am facut altceva decat sa-i prelungesc suferinta pentru ca a ramas in coma aproape o luna jumatate dupa care a murit pe data de 2 februarie sambata seara /nu pot sa va spun cum a trecut timpul in aceasta perioada nu pot sa descriu ce durere, ce disperare sa vezi cum copilul tau se stinge si nu poti sa faci nimic pt a-l ajuta/medicii nu-i mai dadeau nici o sansa si-mi spuneau in fata ca tb sa ma obisnuiesc cu gandul ca il voi pierde /foarte dureros si-mi spuneau ca nu au mai intalnit un astfel de caz in toata cariera lor si-mi mai spuneau ca a fost un luptator/pt mine a fost sfasaietor, bineinteles ca nu am facut fata situatiei si a trebuit sa merg la psihiatru/am scris pe scurt pt ca sunt mult mai multe de povestit si totusi nici in ziua de astazi nu stim ce s-a intamplat de s-a ajuns aici/practic nu stim cauza de ce a murit/doctorii incepuse sa dea vina unii pe altii, au intervenit unele discutii intre ei dar ingerasul meu s-a dus,fara ca eu sa-l tin in brate macar o secunda/doare enorm/sufletul meu e pustiit/nu am cuvinte sa descriu
    Mesaj de la: Ramona data: MArti 7 octombrie 2008
    Buna! Am inceput sa citesc povestea ta... si m-a cuprins o teama profunda...apoi inima s-a facut mica, iar ochii au inceput sa verse torentele de lacrimi...imaginile sumbre au pus din nou stapanire pe sufletul meu... M-am casatorit acum 3 ani, si sunt convinsa din plin ca mi-am gasit perechea potrivita...el este tot ce ar putea visa sau spera o femeie de 26 de ani(la casatorie). Totul a fost superb inca din prima clipa de cand l-am cunoscut...el este unicul barbat din viata mea(sincer vorbind, am trait cu el placerea primei nopti de iubire). De doi ani am dorit impreuna sa copletam acest tablou de romantism, dragoste si incredere cu un copilas...insa surpriza, sansele de a avea un bebelas au fost cam mici:ovare polichistice, uter retrovers, nivel scazut de progesteron...mi s-au propus tot felul de analize si investigatii, pe care le-am facut si trecut cu brio...urma tratamentul. Insa surpriza, Dumnezeu a facut ca fara nici o pastila sa raman insarcinata...bucurie, zambet, exces de fericire, ploaie de sarutari, totul s-a prins atunci cand am vazut testul de sarcina:rodul unei iubiri perfecte a rasarit.Au inceput apoi analizele de toate felurile si tipurile posibile(in famile avem numai medici)si totul era in regula, nici cea mai mica urma de indoiala, nici lipsa de vitamine, nici o bola de gen herpes sau toxoplasmoza...se vedea din start ca era o mana divina. De felul meu sunt o persoana echilibrata, am foarte mare grija ce, cum, cand mananc, am grija de somn si odihna, iar cand am ramas insarcinata am sporit grija.In ciuda tuturor lucrurilor bune s-a intamplat NENOROCIREA. Poate parea ireal ce zic, dar fara nici o durere, sangerare sau orice altceva care sa ma sperie, m-am prezentat la contolul periodic de 12 saptamani, si surpiza: bebelusul meu era mort, de doua saptamani, incetase in evolutie. Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit, pot doar sa spun ca acea zi de 27 iunie 2008 a fost cea mai neagra zi din viata mea... si cerul plangea cu putere( a fost o furtuna napraznica)...iar sotul meu plangea ca un copilas parasit de mama...ma stangea in brate si imi spunea tot timpul te iubesc, si cu strangere de inima a trebuit sa mergem in sala de operatie pentru chiuretaj...aici am trait cosmarul vietii mele, chiar si medicul s-a mirat de situatia mea si a incercat sa ma incurajeze in felul lui.Imi doresc sa nu fi trecut niciodata prin asa ceva...in aspiratorul acela ere tras copliasul nostru...al nostru...tipetele nu erau suficiente, lacrimile erau deja un ocean, iar imnima parca nu mai stia sa bata...
    Ma opresc cu descrierea deoarece nu reusesc sa mai scriu printre lacrimi...nimeni nu a putut sa imi dea o explicatie logica:ca ar fi avut o malformatie de care organismul s-a aparat,ca se intampla,in generel femeilor dupa 25 de ani, poate o raceala sau o suparare...cine mai avea nevoie, nimic nu imi putea aduce bebele inapoi!NU ma interesa expresia:va veni altul care va fi in regula, eu nu il mai aveam pe EL.
    Singura mea alinare au fost Dumnezeu si sotul meu.Am stiut ca Dumnezeu a facut o minune dandu-mi acel copilas si poate o va mai face o data.Nu stiu de ce a decis sa aibe un final trist...ma rog fierbinte sa apuc ziua cand voi sata in fata lui Dumnezeu si imi va spune motivul si am credinta ca isi va tine toate promisiunile pe care le-a scris in Bibilie.De aceea te incurajez, pe tine şi pe toate cititoarele acestui mesaj, cititi Biblia si nu va pierdeti niciodata speranta.
    BEBE, MAMI NU TE VA UITA NICIODATA!
    cu drag, Ramona!
    Mesaj de la: Cipriana data: Vineri 3 octombrie 2008
    Buna Bianca, ma numesc Cipriana si recent (27 sept 2008, la ora 1:45) am pierdut sufletelul pe care il aveam in pintec,era mica avea doar 20 de saptamani,nici un medic nu mi-a dat nici o explicatie,am ajuns la urgenta in seara acea cu dilatatie mxima, iar in ziua aceea am stat numai in pat,nu inteleg de ce s-a intamplat? toata lumea imi spune sa nu mai plang, sa ma linistesc sa uit, dar nu pot , ma linistesc ,dar cand sunt singura incep sa plang si ma linistesc greu.O vad in fata mea, si mi-e atat de greu ca nu am putut-o tine in brate,doar am atinso, imi facusem atatea sperante ,planuri, vise...nu mai are rost sa spun,dar vorba acelei doamne,ele chiar sunt niste ingeri,iar cand ridicam capul spre cer sa stim ca ele sunt acolo.
    Mesaj de la: Maria data: Vineri 3 octombrie 2008
    Eu am avut norocul sa o strang mai multi ani in brate,dar durerea ce o simt nu poate fi exprimata in cuvinte,avea 21 de ani si parca deborda de viata ,era mereu vesela si mereu grabita ,prea grabita ca sa plece din lumea asta.A avut un accident in 11 august stiu ca a gresit dar acum nu o judec doar o iubesc ,a suferit 6 saptamani de chin si niciodata nu voi intelege cum Dumnezeu nu si-a facut mila de suferinta mea,doar pe ea o aveam, doar pe ea ,nu mai am nimic pe acest pamant si daca nu mi-ar fi fica ca neasteptand sa-mi termin zilele nu ne vom mai intalni acum as pleca spre ea si sincer nu as regreta nimic.Cuvintele nu pot exprima durerea ce o simt in suflet, ma inconjoara o lume pe care nu o mai inteleg ,stiu ca nu-mi vor raul dar parca nu mai apartin lor,As vrea sa ajut pe cineva care are nevoie de ajutor ,e singurul mod in care cred ca-mi mai pot ajuta ingerul meu.Imi e tare dor de ea ,astept parca sa-mi zambeasca si gandul ca nimeni niciodata nu o sa ma mai strige "mama" ma ingrozeste.De multe ori cand mergeam la cimitir intalneam o femeie care isi plangea unica fiica de 18 ani pierduta in accident ,ma intrebam cum poate supota atata durere ,iar azi mi-a dat-o Dumnezeu mie ,DE CE? intrebari care vor ramane mereu fara raspuns.I inima uscata de dor ,o casa indoliata si mai multa durere decat pot exprima aceste cuvinte limitate.
    TE IUBESC INGERUL MEU DRAG ,te voi iubi si astept ziua cand sufletele noaste se vor intalni din nou.
    Mesaj de la: Oana data: Joi 2 octombrie 2008
    Sunt Dana din Onesti, maine 03.10.2008 fetita mea ar fi implinit cinci ani.Urasc toamna, care a devenit pentru mine simbolul suferintei.In fiecare an in jurul acestei date retraiesc cu fidelitate acele momente.A trecut atata timp si eu inca mai am intrebari fara raspuns...Maria mea draga.
    Mesaj de la: Caludia data: Joi 11 septembrie 2008
    Buna bianca din pacate....nu pot sa mai zic nimic decat ca nu cred ca as fi putut trece peste asa ceva.Te felicit pentru curajul si taria de care ai dat dovada si cred asa cum ai spus si tu Dumnezeu ne intareste.
    Ma gandesc cu groaza ca tocmai am ramas insarcinata...Dupa ce am tot citit nu cred ca voi face fata...nu cred ca voi putea sa nasc...Imi este frica imi este groaza cu toate ca imi doresc acest copil dar sa nu il fac eu......
    Sper sa fie bine inca nu am fost la doctor dar voi merge si voi face tot ce imi vor spune.Imi pare rau ac nu avem bani sa nasc in strainatate ca aici in Romania nici sa mori nu mai poti...dar asta e trebuie sa ma consolez singura.

    Te pup si fi asa cum esti.

    Claudia Rm Valcea.
    Mesaj de la: Unika data: Duminica 7 septembrie 2008
    Draga Bianca,m-a emotionat f mult trista ta poveste.
    Eu am un mic forum destinat femeilor si as dori sa pot pune adresa siteului tau.Sunt sigura ca multe femei au trecut prin ceea ce ai trecut si tu si nu au cui se plange.
    Iti scriu adresa si poate imi scrii.
    Unika
    Mesaj de la: Ana data: Duminca 31 august 2008
    intru din nuo pe acest site.poate nu este locul meu aici dar ceva ma indeamna sa citesc marturiile atat de sincere side infricosatoare,sentimente pe care sper din inima sa nu le incerc niciodata.ma gandeam cateodata{poate nu sunt nici pe deoparte atat de in masura sa dau sfaturi}daca mamicile de ingeri isi pot canaliza o miime din durerea lor transformand o in un piculet de simpatie sau cel mult un strop de dragoste pentru copilasii orfani.poate nu e un lucru tocmai potrivit sau cine stie poate ajuta mamica dupa un timp dar ganditi va ca sigur ar ajuta pe acei ce mamele nu ua stiut sa i iubeasca,sa i protejeze,sa i stranga la piept.am fost un timp [prin alte imprejurari]la un orfelinat si am vazut cum primesc o alinare de la "mamele"platite.una rece,indiferenta.ma repet poate nu e locul potrivit sau poate cine stie ,dupa ce se va fi depasit ce era mai greu,in amintirea ingerilor inaltati spre cer am putea face ceva si pt ei.sa le daruiti o farama din dragostea ce ati fi oferit o copiilor vostri.sa va ganditi un pic mamicilor.eu una cut de cateve zile pe net si nu gasesc ceva concret.vreau sa ma ofer voluntar ,sa ofer din dragostea mea un pic si lor,chiar daca nu am asa de mult timp,bani nici atat,dar simt ca trebuie sa fac ceva.draga bianca poate poti sa ma ajuti sa gasesc un orfelinat sa mi petrec macar 2h alinandu i sau spunandu le povesti sau sa simta un pic din ce le au refuzat mamele lor.poate treaba asta imi va sfasia inima in timp ce i voi lasa in urma.dar mereu cu speranta ca voi reveni.te rog frumos sa ma ajuti,poate iti rapesti un pic din timpul tau .cu multa simpatie fata de mamici de EMMA si de ingeri .ana
    Mesaj de la: Cami data: Joi 28 august 2008
    Marcela,
    Vino pe forum: http://www.organizatiaemma.ro/forum/
    Vei gasi acolo alte mamici cu care vei putea vorbi, care te vor intelege si vor avea intotdeauna o vorba de incurajare... Te vei simti mai putin singura, si durerea va fi mai ... blinda.
    Cami
    Mesaj de la: Manuela data: Joi 28 august 2008
    Buna Bianca,in primul rand vreau sa iti spun ca am 17 ani si de cateva zeci de minute de cand citesc ce ai scris,ascult piesa si vad imagini si alte 'mame de ingeri',PLANG INTR-UNA.Te admir pt puterea de care ai dat dovada cand ai hotarat sa o tii pe Emma in brate.Cand vedem cate avorturi se fac,mai ales in randul adolescentelor,ar trebui sa se gandeasca de 2 ori inainte de a face un asemenea act.Dar normal,se cauta un vinovat........mama,sau medicul care nu a vazut malformatia copilului decat la nastere...sau lipsa detaliilor amanuntite...Viata e nedreapta,dar Luca are nevoie de tine.O voi purta in suflet si in rugaciunile mele pe Emma,pt ca toti meritam o sansa la viata.Am trecut printr-o experienta acum 2 ani cu nepotica mea caruia i-au dat medicii 2 ore de trait...ne-au spus sa mergem acasa si sa venim cu o cutie de carton,sa o ingropam.Numai cine a trecut prin asa ceva stie cum e.Am venit acasa,am fost la timisoara,i-au facut tot felul de analize,nu am vrut sa renuntam,oricat de zdrobite ne-au fost sufletele.DIAGNOSTICUL-tumoare canceroasa.dupa operatii si multa suferinta,multumim lui Dumnezeu ca acum este bine,sanatoasa si are parte de tot ce are un copil normal.BINEINTELES,DUPA TRATAMENT IN iTALIA.Mi se zdrobeste sufletul.De multe ori viata e nedreapta cu noi si poate nu meritam si ne intrebam de ce,dar suferinta nu o poate lua nimeni......Sa fi tare si sa te gandesti ca ea,de acolo,te vede si e mandra de mama ei.Imi pare nespus de rau pt suferinta ta.Iti doresc tot binele din lume,speranta,putere si lacrimi.te imbratisez.Cu respect,Manuela
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 27 august 2008
    Draga Bianca am suferit si eu alaturi de tine de cand am aflat despre ingerasul tau.
    Nu de mult am auzit o alta poveste, nu stiu daca pot sa-i spun asa pentru ca e cat se poate de reala mai ales pentru familie, care m-a marcat in ultima perioada
    e vorba de un cantaret american Steven Curtis Chapman, care si-a pierdut fetita cea mai mica intr-un accident de masina in 21 mai anul acesta
    durerea a fost cu atat mai mare cu cat accidentul a fost cauzat de fratele fetitei, in varsta de 17 ani
    ceea ce m-a impresionat a fost felul in care familia incearca sa treaca prin durerea asta, in fiecare zi, sa-l incurajeze pe baiat si sa-l asigure de dragostea lor
    ma gandesc ca esti foarte ocupata dar daca ai timp poate citesti povestea lor
    http://hk.youtube.com/watch?v=Xv9A6mU9Wig&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=m5qf5gwTO8A
    Mesaj de la: Violeta data: Marti 26 august 2008
    Buna ziua ! Sunt Violeta din Braila si nu stiu cum sa fac sa conving medicii de aici ca nu sunt schizofrenica si handicapata si paranoica ci am sindrom post-avort.S-a intamplat IMPOTRIVA voinei mele. Am o poveste trista pe care incompetenta medicilor mi-o fac imposibil de greu de suportat.Nu era de ajuns ca desi i-am zis doctoritei ca nu vreau avort mi-a facut, de era sa mor voit pe masa ei?Am vrut sa plec cu copilul. Imi iesise sufletul din corp. De ce nu m-a sfatuit sa vorbesc cu un preot, sa gasesc oameni care sa ma sprijine?Eu nu gandeam atunci. Eram blocata, ca in transa. Am vrut sa fug din cabinet dar fata cu care eram m-a intors din drum si impreuna cu doctorita ziceau sa nu le fac scene sa se sperie celelalte.Acum si psihiatri isi bat joc de mine?
    Mesaj de la: Lidia data: Marti 26 august 2008
    Buna,Bianca.A dori sa-ti multumesc pentru ne dai posibilitatea ,mamelor de ingeri, sa vorbim deschis despre durerea de a pierde un copil,fie el si nenascut.Aceasta inseamna un lucru mare pentru noi deoarece traim intr-o lume nepregatita sa accepte, sa inteleaga si sa vorbeasca despre perderea unui copil.Cu siguranta Ema este mandra de mamica ei.
    Au trecut 5 ani de cand am trecut prin necazul de a-mi muri fatul la aproape 5 luni de sarcina.Sarcina a fost oprita din evolutie de ceva timp, iar in momentul in care m-am prezentat la spital am mai stat inca o saptamana acolo fara sa mi se faca vreo interventie,in afara de injectii de penicilina, intr-u cat medicul de garda care m-a investigat la internare a plecat in concediu, iar doamna doctor care m-a tinut sub observatie in periada sarcinii m-a acuzat ca mi-am schimbat medicul netinand cont de situatia in care ma aflam.A fost o saptamana de cosmar, de lacrimi si durere.
    Dupa o saptamana ,cand s-a intors medicul din concediu si a primit si o suma de bani, mi-a facut chiretaj,fatul fiind in stare avansata de putrefactie.Nu am reusit sa aflu daca am avut fetita sau baiat pentru ca la ecograful facut la inceputul sarcinii nu s-a putut stabili inca.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa ma ierte.
    insa cosmarul a continuat dupa ce am ajuns in salon si am inceput sa sangerez datorita infectiei din uter si a lichefierii sangelui.Iar pentru a-mi salva viata s-a propus extirparea uterului, ceea ce s-a si intamlat ,luandu-mi
    dreptul de a avea vreodata copii. Acest lucru m-a facut sa trec printr-o perioada foarte dificila, de durere, vina, inferioritate fata de toate femeile,de a nu-mi vedea rostul in aceasta lume si de a nu-mi dori sa mai traiesc.pentru ce? pentru cine?
    Acum, dupa 5 ani as putea spune ca gandurile acestea negre mi-au trecut, dar nu pot sa-mi accept situatia desi am incercat de f multe ori.Mai grav este ca nu vrem sa crestem un copil adoptat si singura solutie as fi sa apelam la o mama purtatoare pe care nici nu stiu unde sa o cautam si cum sa facem, binenteles contra unei sume de bani.Ori intr-o tara care nu are o educatie in acest sens si o lege care nu este pusa la punct este atat de greu.Anii trec,iar eu nu stiu daca o sa mi se indeplineasca acest vis.
    Faptul ca am putut sa astern aceste cuvinte ma ajuta o sa trec mai usor peste problema mea, sper.
    le urez tuturor femeilor care sunt mame multa sanatate si sa se bucure de copilasii lor,iar pe ingerasi sa-i odihneasca Dumnezeu in pace.
    Mesaj de la: Luana data: Marti 26 august 2008
    Buna ziua si bun gasit,
    Sunt Luana din Craiova.Am 40 ani si inca nu am un bebe(3 sarcini esuate!)Sunt disperata si in cautarea permanenta a unui medic adevarat ,ce face din meseria sa o misiune, sa ma poata ajuta.Sunt un om mult prea incercat(operata pe cord si alte probleme !),ma simt singura si neajutorata.Sper ca Dumnezeu sa-mi dea un semn si de aceasta data,...prin DUMNEAVOASTRA.V-as fi recunoscatoare de mi-ati recomanda un medic cu suflet si competenta.Si se pare ca am nevoie cat mai urgent..ati banuit ...se pare ca sunt deja insarcinata.Speranta mea este in DUMNEAVOASTRA...si e de fapt,ultima mea incercare...
    Cu multumiri anticipate si respect,
    Luana.
    Mesaj de la: Ana Maria data: Luni 25 august 2008
    nu sunt o mama de ingeri din ceruri.dar am ingeri aici pe pamant.cautand altceva am gasit acest forum.am citit cu atentie fiecare martuire si am ramas impresionata de puterea mamicilor.intr-adevar nu ma pot pune in situatia dumneavoastra dar pot sa fiu alaturi de mame si de ingeri cu o rugaciune din suflet.acum cateva zile s a mai inaltat un inger dar nu din cauza unei boli necrutatoare sau din cauza vreunui accident cumplit ci doar rapus de...nu ma pot abtine din plans desi sunt strina si am citit vestea in ziar.a doua oara n am mai putut citi.nu pot sa ma gandesc fara sa vars lacrimi din inima la suferinta lui la chinurile supus de o minte diabolica.a avut o mama care i a dat viata si inca una care l a ucis cu sange rece.mo obsedesza suferinta lui si intrebarile "de ce ma doare".sufar.plang si ma rog pt un suflet nevinovat care acum e fericit se joaca cu ingerii vostri.trebuie sa vorbesc cu cineva despre asta.ma afectat profund.as vrea sa ajut dar ce sa fac?nu pot sta nepasatoare,trebuie sa ma implic dar cum???ana m,aria
    Mesaj de la: Marcela data: Marti 19 august 2008
    BUNA.....acum 1 luna a m pierdut o fetita superba ,la 39 saptamani din motive pe care inca nu le stiu cu toate ca sunt intr-o tara straina . Toa ce stiu este ca intr-o zi nu am mai simtit miscarie ei si am fost la urgenta unde mi s-a spus ca nu ii mai batea inimioara.....totul este atat de recent incat simt ca inebunesc de durere si ma tot gandesc la ziua aceea si la tot ce am facut si ma gandesc ca poate a fost vina mea si tot caut raspunsuri pe care nimeni nu mi le da......,a fost o sarcina normala ...fara riscuri fara nici o complicatie si totusi mi s-a intamplat si nu stiu cum se poate trai cu o asemenea durere o viata....nu stiu sa traiesc asa. Toti imi spus sa fiu puternica si ca or mai veni si alti copii , dar fiecare copil e unic si special si stiu ca ea era speciala ...era primul copil....acum am casa goala si sufletul al fel .Va rog sa imi spuneti cum sa trec peste asta........cum ???? sunt inebunita de durere ......si dc mai rezist este numai ptr sotul meu sa nu il las singur......simt ca mi-a luat tot nu mai stiu cum sa imi reiau viata de unde sa incep .....o asteptam atat ....o cheama MARINA ISABELA....SI MIE INGROZITOR DE DOR DE EA SI SIMT CA NU POT SA MERG MAI DEPARTE FARA EA.........ma puteti ajuta?
    Mesaj de la: Gabriela data: Luni 18 august 2008
    Nu sunt nici medic, nici moasa nici altceva folositor ( sunt pensionara) , dar am trecut printr-un eveniment trist similar, dar nu ca mama ci ca sora .La 7 ani, fratele meu de 8 luni a murit, lasand-o pe mama foarte disperata.Eram 3 frati si cu el devenisem 4 .
    Mama nu s-a putut consola decat dupa ce a ramas din nou insarcinata si a mai facut un baiat care din fericire este aproapeidentic cu cel care s-a dus.
    Asta m-a facut sa inteleg ca nu conteaza daca ai un singur copil sau mai multi, durerea este acceasi .Desi aveam 8 ani iar acum am 57 , resimt aceeasi durere cand imi amintesc .
    Mesaj de la: Mirela data: Vineri 15 august 2008
    este prima oara cand vorbesc despre asta si ma doare enorm chiar daca nu ma crede nimeni.Am 21 de ani si la 18 ani am ramas insarcinata. In momentul ala nu am stiut ce sa fac, cum sa reactionez si am facut un avort. Nu stiu daca am sa pot sa imi iert asta vreodata, sau daca am sa pot uita vreodata asta. Ii simpt lipsa si imi vine sa plang in fiecare zi.Nu am avut curajul si nici mintea atunci sa i-au o decizie atunci, asa ca au luat-o altii in locul meu.Nu am avut curajul sa spun nimic, nu ma avut curajul sa spun NUUU.Cand vad cum sufera o mama cand pierde un copil fara voia iei......si eu am facut....nici acum nu am curajul sa spun cuiva ca regret ca am facut si imi doream acel copil dar nu am avut suficient curaj.Uneori simpt ca nu merit nimic... (nu stiu daca eu trebuia sa scriu aici dar simteam ca nu mai rezist daca nu spuneam cuiva asta chiar daca nu ma va intelege nimeni)Sincer imi pare rau de toate mamele care au pierdut un copil si intr-o mica sau mare parte le inteleg chiar daca poate nu ma va crede nimeni.IMI PARE RAU SINCER.
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 august 2008
    Bianca ,
    Nu pot intelege tot ceea ce simti , dar pentru cateva clipe am fost in situatia ta.
    La 6 saptamani dupa nasterea primului baietel, Danut, am ramas insarcinata : un nou baietel.Opiniile au fost impartite : prieteni, cunostinte ma sfatuiau sa avortez.Dar sotul meu si cu mine ne-am opus : medical totul era OK si am acceptat acest "dar" de la Dumnezeu .
    Danut avea doar 10 luni cand am mers la spital pentru a doua nastere : erau depasite 41 sapt. si trebuiau sa imi prvoace nasterea .Nici nu banuiam ceea ce urma sa se intample : am stat 2 zile internata cu perfuzii pentru provocarea nasterii, insa bebe nu voia sa vina .
    Intamplator, pe la ora 11, o asistenta a venit sa ii asculte inima bebelasului : sa vedem ce mai face bebe .De aici a inceput calvarul meu : inima lui bebe nu batea .A venit si cealalta asistenta , ulterior si doctorii .Verdictul a fost pe cat de sincer pe atat de taios : daca in 10minute nu il scoatem , moare .Nu am specificat : eram internata intr-un spital dintr-un oras mic, fara sala de operatii super dotata .
    Nici nu am realizat cand mi-au pus sonda, desi auzisem ca nu e prea placut.Ma uitam la ceas si incercam sa imi amintesc cate minute au mai ramas.Mi-am luat ramas bun de la sotul meu si m-am urcat pe masa de operatii cu gandul de a spune o rugaciune.Ma uitam la ceas : mai sunt vreo 2-3 minute .Vine si anestezista: imi face o rahianestzie : ma intreaba daca am amortit , am dat din cap afirmativ: ce mai conta : in clipa aceea copilul era important .A inceput sa taie : nu eram amortita : a urmat o noua rahianestezie : nu scapam din vedere ceasul : aproape nu mai era timp ....... Din noi doctorul incepe sa taie : nici acum nu amortisem . ma uit la ceas..........
    ...............................................................................
    Si acum imi vine sa plang , insa de bucurie : mi-au facut anestezie totala, fara sa imi mai spuna, probabil nu mai aveau timp de explicatii : si am nascut si Denis-Chrisstian e bine .
    Dar cele 10 minute au parut o eternitate : nu pot sa nu lacramez, sa nu ma gandesc ce putea sa fie daca ...............
    Nu pot decat sa ii multumesc domnului petru ceea ce am si sa Il rog sa ajute pe mamicile ai caror copii au plecat la ingeri.
    Mesaj de la: Arabela data: Miercuri 6 august 2008
    Ma numesc Arabela si sunt din Nasaud

    sunt de cateva ore pe site-ul ,,biancabrad" iar ceea ce am citit m-a intristat nespus.Cunosc mame care si-au pierdut copilul si la nastere si dupa ,si dupa multi ani, chiar la adolescenta.Le-am citit groaza,suferinta,disperarea,dezechilibrul,spaima,furia,deznadejdea,singuratatea,durerea.D-ne cata suferinta putea cuprinde o inima omeneasca.Nu stiam ce sa le spun,nu existau cuvinte care sa le aline atunci suferinta.Cunoscusem cu putin timp in urma o d-na a carei infatisare si comportament imi inspirau bunatate ,omenie,incredere.Era fericita in ziua aceea,radia pot sa spun,se multumea cu viata ei , era mandra de copiii ei si fericita pentru ca fetita in varsta de 18 ani era mandria si mangaierea ei.Aflasem ca era olimpica ,premianta.Imi amintesc o discutie avuta ulterior zicea ,, s-a stins bucuria mea,raza mea de soare ; se trezea dimineata cu zambetul pe buze si zicea mama te iubesc , te iubesc mult mama.D-na despre care vorbesc este avocat,fetitei ii placea sa discute mult pe diferite teme,era curioasa ,ii punea o multime de intrebari.Mama ei gasea raspunsul la toate tainele si misterele neantelese de ea,dar intr-o zi cumplita............s-a stins bucuria ei,faptura acea fragila pentru care traise.

    Fetita in varsta de 18 ani a ales sa paraseasca aceasta lume.S-a stins pur si simplu.A adormit si nu s-a mai trezit ,lasand in urma ei multe semne de intrebare,multe zile de agonie prin spitale.Era in coma si nimic nu a determinat-o sa se intaorca la viata ,gasise poate ceva mai mult dincolo.D-ne cata suferinta,aceea femeie radiind de fericire dupa cateva zile purta un doliu cumplit , inima ei se inegrise ,se sufocase in durere.Cata agonie , cata cautare zadarnica " s-a dus bucuria mea ,s-a stins raza mea de soare "...

    Am citit ce ti-i s-a intamplat Bianca si nu pot decat sa trimit un gand si o rugaciune catre Dumnezeu ca El sa-ti dea putere si sa te faca sa intelegi ca acelor mame care trec print-o asfel de suferinta candva li se va da o binecuvantare,o mare binecuvantare.

    Nu vreau sa neglijez si celelalte mame ,nimic nu e la voia intamplarii ,Tatal Cel atotputernic le este si le va fii mangaiere.Nimeni si nimic nu-l pot inlocui si alina cum poate el s-aline.Fiti mangaiate si binecivantate.
    Mesaj de la: Daniela data: Marti 5 august 2008
    citesc si ma doare sufletul....nu am trecut prin asa ceva .... daca pe mine ma doare care nu am fost parte la aceasta durere nu pot sa imi imaginez cat de indurerate sunteti voi cele ce ati trecut prin asa ceva....ma doare faptul ca faptura aceea mica si neajutorata nu ajunge sa dea ochii si sa se bucure de toata iubirea, afectiunea, atentia din partea parintilor care o asteapta...care isi fac vise...care asteapta faptura aceea rod al dragostei dintre ei sa vina si sa ii intregeasca....

    ma doare ...si imi pare rau....imi pare rau ca nu pot sa fac nimic ptr ca asa ceva sa nu se mai intample....imi pare rau pr fiecare lacrima varsata de fiecare parinte....ptr fiecare vis ce se stinge si nu prinde contur....

    nu pot decat sa spun ca sunt aici si ca daca cineva are nevoie de un umar sau niste brate care sa ii aline durerea as fi bucuroasa sa ii fiu alaturi
    Mesaj de la: Anca data: Marti 5 august 2008
    buna,
    Nici nu stiu cum sa incep.Mi-a trebuit mult timp sa prind curaj si sa incep sa povestesc aici ce tragedie a putut sa mi se intample.Sincera sa fiu nici nu stiu cum sa incep.Ma numesc Anca,sunt din Cernavoda si din nefericire am trecut prin acelasi necaz prin care ai trecut tu.In data de 09.06.2008 am mers la doctor la controlul saptamanal,und edoctorul ma consultat si mi-a spus ca totul este in regula,dar mie nu imi miscase cu o zi inainte deloc,iar eu in acel moment i-am spus ca mie nu imi miscase,la care dl doctor a spus mergem si la eco.La aproximativ o ora dupa consultatie am ajuns la eco,unde am primit vestea pe care si tu ai primit-o si anume ca baietelul meu numai traieste.Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit si prin ce am trecut in acele clipe.Nu pot efectiv sa mai povestesc cu amanunte ce s-a intamplat,cert este la am fost trimisa la spitalul municipal din Medgidia unde am nascut normal un baietel din pacate mort de 4.200 kg si pe care urma sa il cheme Andrei.Nu pot sa spun acum decat ca ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un sot atat de bun,care a stat cu mine internat,care a plans cu mine o noapte intreaga,care a stat la nici trei metri distanta si a auzit cum ma vaitam si ma luptam sa aduc pe lume un copil mort si acre este alaturi de mine si incearca prin orice mijloace sa ma faca sa uit de ce cumpana am avut parte la 29 ani,in ziua de 10.06.2008 cand am adus pe lume un prunc frumos si fara nici un pacat pe lumea asta.Iti inteleg perfect suferinta Bianca si stiu cat de greu este sa treci prin asa ceva.Baietelului meu i s-a facut necropsie dupa ce l-am nascut si i s-a pus diagnosticul de defect septal interventricular si interatrial(persistenta canalului atro-ventricular),deci tot o malformatie la inima.Si vreau sa iti mai spun ca tot colectivul de la spitalul Medgidia impreuna cu doamna doctora au dat dovada de niste oameni super minunati si in ciuda a ce se crede despre medicii din Romania eu am avut parte de o atentie super buna,nu am cuvinte sa le multumesc.Ar fi foarte multe de spus,dar concluzia este ca sufletul meu este ranit tare mult si nu stiu cand am sa trec peste acesta tragedie,nu stiu cum sa fac ca indiferent ce as face gandul tot la baietelul meu este.Si sa iti mai spun un lucru sa ii multumesti lui Dumnezeu ca il ai pe Luca,pentru ca eu nu am nici un copil si mie nu are cine sa imi aline suferinta,cu toate ca si tu ai spus lucrul asta,ca baietelul meu nu v-a fi nici un alt copil pe care o sa il fac indiferent ca as face o mie de copii.Ai mei vor fi toti si pe toti o sa ii iubesc din tot sufletul dar .........cunosti cel mai bine sentimentul,nu trebuie sa iti mai spun eu.In final vreau sa iti urez sa iti dea Dumnezeu o fetita sanatoasa si frumoasa de care sa te bucuri si pe care sa o vezi cum creste sub ochi tai pana la 150 de ani.Si vreau sa iti multumesc ca mi-ai acordat si mie 5 minute din timpul tau liber,pentru a citi povestea mea cu final tragic si inspaimantator.Iti multumesc si iti doresc tot binele din lume.
    Cu stima si respect,Anca din Cernavoda.
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 august 2008
    Marturisesc sincer ca dupa ce am citit o parte din mesajele de pe acest site nu pot sa-mi imaginez durerea prin care ati trecut, poate nici sa o inteleg. As vrea totusi sa ajut si eu cat de putin si de aceea sper sa nu considerati exagerata propunerea mea. Poate ca le-ar ajuta pe mamele care au trecut prin astfel de experiente tragice sa se implice in activitatile Asociatiei ProVita pentru nascuti si nenascuti, asociatie care lupta impotriva avortului. E o diferenta asa de mare intre cele care isi ucid copiii fara urma de remuscare si cele care ii doresc, ii iubesc si le poarta de grija chiar si dupa moarte. Ma framanta demult problema aceasta: cum pot fi convinse cele care hotarasc sa-si omoare copiii, de cele mai multe ori din motive stupide(pretexte mai degraba), sa le acorde sansa la viata micutilor? Si cred ca am aflat raspunsul: numai dragostea naste dragoste. Numai cele care au pierdut un copil pe care si l-au dorit, si l-au iubit, si l-au asteptat, si au suferit la pierderea lui, numai acestea pot ajunge la sufletele impietrite ale mamelor ucigase.
    Iertati-ma daca gresesc. Nu vreau sa calc in picioare suferinta voastra, merita respect, atentie si blandete. Si poate ca nu sunteti pregatite sa infruntati astfel de monstrii. Dar fiecare dintre voi ati trecut prin iad, v-ati intors si ati luat-o de la capat. Rugati-va bunului Dumnezeu sa va dea putere si alinare in continuare!
    Mai multe informatii despre ProVita Bucuresti,aici:
    http://provitabucuresti.ro/
    Si filiale in tara:
    http://provitann.org/
    Craiova http://www.provitacraiova.ro/
    Constanta http://www.provitaconstanta.ro/
    Galati http://www.provitagalati.ro/
    Tg Jiu http://www.provitatargujiu.ro/
    Mesaj de la: Ely data: Luni 4 august 2008
    Bianca, am citit tot ce ai scris despre pierderea sarcinii si am plans in hohote.Am 26 de ani, incerc sa raman insarcinata si ma obsedeaza de mult timp gandul ca o sa am probleme cu sarcina. Ma gandesc tot timpul ca sigur nu o sa fiu destul de bine informata despre ce trebuie sa fac in timpul sarcinii:teste, alimentatie, miscare si toate restul. Mi-e frica de incompetenta si indiferenta doctorilor , de bolile pe care le iei din spitale si de personalul incompetent.As vrea ca macar eu sa nu gresesc cu nimic insa nu stiu cum as putea aduna toate aceste informatii. Am si eu doua prietene mamici de inger, una dintre ele de doar cateva zile. Mi-e greu sa cred ca le pot ajuta cu ceva, desi mi-as dori din tot sufletul pentru.
    Bianca, te rog ignora mesajele rautacioase pe care le primesti si nu te lasa afectata. Sunt persoane fara suflet care sigur inca nu au pierdut pe nimeni pentru ca altfel nu imi explic.
    Daca vei avea nevoie de orice ajutor in campanie, te ajut cu mare placere.
    Mesaj de la: Florentina data: Duminca 3 august 2008
    scriu din nou .....in continuare ma doare.Au trecut aproape doi ani dar in continuare simt ca ma sufoc atuci cand vad copii mici.Chiar in acesta seara am vazut fetita unei vecine care este nascuta cu cateva zile inaintea puiului meu.Am simtit cum un cutit mi s-a rasucit in inima Alerga .......M-am gandit ca si George al meu ar fi trebuit sa faca la fel.Am simtit din nou nevoia sa spun cuiva .Poate asa ma va asculta cineva si va intelege durerea mea.Multi nu mai dau nici o importanta ;a trecut deja prea mult pentru ei.Nu mai am cu cine vorbi.Pentru mine parca s-a intamplat ieri.Ma sufoc in fiecare zi si sufletul meu se stinge pe zi ce trece.As vrea sa pot striga la fel de tare pe cat ma doare.Il vreau in bratele mele,il vreau pe el ,ma doare tare ..........plang si nu mai pot sa respir
    Mesaj de la: Daniela data: Duminca 3 august 2008
    draga bianca,ma numesc daniela am 31 de ani si sunt mamica a doi ingeri.pe primul l-am pierdut cu 8 ani in urma si pe al doilea cu 6 ani.durerea afost imensa,in fiecare zi ma gindesc la ei,cum ar fi fost daca...acum am o fetita de 4 ani si mai astept un copil.e groaznic sa nu stii ce ai purtat in pintece,ar trebui ca personalul medical sa nu uite ca suntem toti oameni si ca macar atit avem dreptul.mult succes in tot ceea ce v-ati propus.daniela
    Mesaj de la: Irina data: Duminca 3 august 2008
    Sunt IRINA mama lui Andrei nascut mort vineri 1 august la 23 d saptamani...A murit in burtica...s-a sugrumat cu cordonul ombilical...am citit ce scrie pe site si simt la fel viata nu mai e la fel...
    Mesaj de la: Carmen data: Joi 31 iulie 2008
    Buna Bianca ma bucur ca-ti pot scrie si imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o dar mereu am crezut ca Dumnezeu are un scop pt toate si cred ca ingerasul tau te indruma spre tot ce faci.Acum 5ani am nascut o fetita la radauti suceava cu moasa si femeia de servici Iulia a avut la nastere 3.400g .Dupa ce a iesit am nascut normal s-a stricat aspiratorul si ea nu respira deloc am crezut ca a murit a inghitit si lichidul in care a stat totul mi s-a parut ca a durat o vesnicie mai tarziu si-a revenit dar asta la incubator o noapte apoi a venit un ginecolog care m-a chiuretat pt ca nu a iesit placenta lasandu-mi o rana pe colul uterin.s-a terminat cu spitalul daca pot sa-i zic asa si am ajuns acasa Iulia se simte rau a facut icter iar medicul din sat mi-a dat sa-i dau carbuni la 6sapt.luase doar 300g in greutate am mers cu ea la un pediatru o doamna extraordinara si cand a vazut-o si i-am povestit tot a ramas masca.Daca mai stateam 2-3zile puiul meu murea am crezut ca-mi cade cerul pe mine si apoi 2sapt a durat tratamentul la cabinetul ei si acum este o fetita superba si acum imidau lacrimile cand ma gandesc ca era sa o pierd.Doar cand esti mama intelegi ce durere ai in suflet.eu nu sunt la curent cu tot ce ti se intapla mai am acum si un baietel de1.3ani si nu prea am timp dar te admir si te apreciez pentru tot ce faci>Dumnezu sa te aiba in paza pe tine si pe familia ta te pupacesc Carmen
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 29 iulie 2008
    Buna Bianca,
    Sunt mamica unui inger ( am avut un avort spontan la 8 saptamani de sarcina, in anul 2004) si mamica a doua buburuze ( am doua fetite, nascute in aug. 2006 respectiv oct. 2007). Mi-a fost foarte foarte greu sa trec peste pierderea primei sarcini. Nu am inteles de ce mi se intampla acest lucru......foarte greu mi-am revenit. pot spune de fapt ca niciodata nu mi-am revenit complet. Insa intre timp au aparut buburuzele.....si mi-au acaparat toata tandretea. insa undeva acolo in inima mea, este si acel ingeras.....uneori ma gandesc la el si ma intreb cum ar fi fost daca astazi mi-ar fi zambit alaturi de ceilalti patru ochisori.
    Mesaj de la: Maria data: Luni 28 iulie 2008
    Se spune ca timpul le vindeca pe toate....Eu am 4 ingerasi in cer, 3 baieti si o fetita, si un ingeras de 8 ani acasa cu mine. Oricat de greu mi-a fost am reusit sa trec peste fiecare pierdere pentru Codrut,el avea nevoie de mine...Insa dupa 25 de saptamani de bucurie si speranta,de analize favorabile, de o echografie 3d in care mi-am vazut puiul cel mic cum se misca,cum mesteca in acel spatiu mic din burta mea, a venit dimineata zilei de 2 iulie 2008 cand totul s-a transformat in cosmar. Ohemoragie puternica si spitalul Campina s-a considerat incapabil pt. problemele mele.Am ajuns de urgenta la maternitatea din Ploiesti unde am fost operata .puiutul meu, ANDREI,nu a trait decat cateva ore. Era prea mic, mi s-a spus...600grame.CU CINE SA TE CERTI? CU SOARTA? CU DUMNEZEU? CU MEDICII?
    Mesaj de la: Anonim data: Luni 28 iulie 2008
    Se spune ca timpul le vindeca pe toate....Eu am 4 ingerasi in cer, 3 baieti si o fetita, si un ingeras de 8 ani acasa cu mine. Oricat de greu mi-a fost am reusit sa trec peste fiecare pierdere pentru Codrut,el avea nevoie de mine...Insa dupa 25 de saptamani de bucurie si speranta,de analize favorabile, de o echografie 3d in care mi-am vazut puiul cel mic cum se misca,cum mesteca in acel spatiu mic din burta mea, a venit dimineata zilei de 2 iulie 2008 cand totul s-a transformat in cosmar. Ohemoragie puternica si spitalul Campina s-a considerat incapabil pt. problemele mele.
    Mesaj de la: Anonim data: Duminca 27 iulie 2008
    Draga Bianca,sa incep dar cum?sunt atatea cazuri asemanatoare..Ma numesc mihaela,sunt din Barlad.In octombrie 1995 am devenit mama dupa vreo doua minute eram mama de ingeras.Aveam 20 ani si locuiam la tara,unde informatiile nu lipseau dar era altfel percepute.Ecograful parea un moft sa afli sexul copilului.Am ramas insarcinata,am fost luata in evidenta si am facut analiza la sange in primul trimestru de sarcina altceva nu-mi amintesc sa fi facut.Dar toate bune,nu m-am simtit rau alte probleme nu au aparut in perioada sarcinii. A venit si ziua cand am plecat la maternitatea din Barlad,pregatita sufleteste dar si financiar.am ajuns seara in jur de 22-22,30 cu salvarea in care era si sotul meu,dar culmea nu l-au lasat sa intre nici in spital daramite sa stea sa ma tina de mana cum vedem ca se intampla prin alte parti.si printr-o situatie absurda banii pe care ii aveam pregatiti raman la el. Am fost dusa la sala de nasteri,avenit doctorul care ere de garda V.P.ma consultat si a spus ca 'sunt tanara si rezist'nu am stiut si nu mi sa spus despre ce este vorba.Dr. a plecat si nu a mai trecut pe la sala pana dimineata.Am ramas cu asistenta mai bine zis cu doua sau trei femei care nascusera,mergeam prin salon ma asezam ghemuita in pat imi mai spuneau ele in ce pozitie ar fi mai indicat sa stau. asistenta statea in alta camera intinsa pe pat cu un resou aprins si cand indrazneam sa merg sa-i spun ca nu mai pot tipa 'asa e la nastere n-am ce sa-ti fac'Dimineata cand sa schimbat tura asistentelor si a venit o doamna mai in varsta mi-a facut o injectie doua nu mai retin ma urcat pe masa a venit si dr.am nascut in prezentatie pelvina un baiat de 4200g.I-AM AUZIT GLASUL ceva ca atunci cand faci gargara si..., am facut tot ce am putut.OARE DACA NU AS FI RAMAS FARA BANI S-AR FI FACUT MAI MULT? In astfel de cazuri era recomandata cezariana?Am plecat dupa 4 zile din spital mi-au scos atele caci am fost taiata destul nici in ziua de azinu sa mai prins acea taietura,abia mergeam sanii imi curgeau,mi-au facut cateva injectii sa opreasca lactatia dar nu suficient probabil.Despre psihic nu mai spun nimic ...Pe Costin a venit mama si la luat intr-o geanta de voiaj sa-l fi luat in sicriu era mai complicat.Am coborat la usa spitalului cand a iesit mama de la morga,am vrut sa-l vad,mamei ia fost teama sa nu-mi faca rau...nu l-am vazut dar stiu cum arata.Aveam inima sfarmata in mii de bucati, nu as fi crezut sa-mi revin vreodata...dar timpul, Gabriel de 9 ani si Ramona de 2 ani au mai alinat dorul si durerea.Acum avem sansa sa vorbim despre durerea noastra atunci intr-un sat uitat de lume cu persoane care iti spun doar'faci altul','si nici nu prea ai muncit'..ma intreb CUM AM REZISTAT?DAR MAI GRAV E CA MAI SUNT CAZURI IN ACELASI SPITAL, AM FOST PREA MICI SA PUTEM FACE CEVA...
    Mesaj de la: Claudia data: Sambata 24 iulie 2008
    Buna Bianca.
    Greu mi-a fost pana sa indraznesc sa accesez acest site..te-am vazut acum cateva luni la televizor ti-am auzit povestea si m-a rascolit.
    E o durere pe care am incercat ani la rand sa o ignor si sa o ingrop adanc in sufletul meu.
    Ma numesc Claudia si pe 3 august 1995 am nascut un copil mort.Era la termen..nu pot sa spun ca avea 38-39- sau 40 de saptamani pentru ca atunci mi-au zis ca e mort "de ceva timp"..Fusesem cu o saptamana innainte la control si totul era bine...zicea medicul.Nu a avut decat 2.500 kg..si probabil ca fiind micut ca si fetita ta se tot deplasa incoace si incoloin lichidul amniotic si nu mi-am dat seama ca de fapt nu se misca..si de altfel nici nu mi-as fi putut inchipui o asemena grozavie.
    A fost ingozitor, m-am dus la spital pentru ca peste noapte au inceput durerile..si ce fericiti eram ..credeam ca o sa avem primul nostru copilas...
    Sotul meu m-a lasat dimineata la spital si aplecat la serviciu...sa anunte ca va lipsi.Cand mi-au spus..de altfel fara menajamente...m-am simtit groaznic..si cumplit, cumplit de singura.Am coborat jos la telefon....si mi-am sunat sotul...imi era frica ..ma simteam si vinovata..desi nu aveam vreo vina.....a venit intr-un suflet si amandoi am cautat medicul la care fusesem tot timpul...si care ca un nesimtit(acum pot sa ii zic asa!)m-a repezit"de ce n-ati venit mai devreme"????????????mai de vreme cand????fusesem doar cu cateva zile innainte la control si el imi spuse ca e totul foarte bine!
    apoi mi-au pus perfuzii, am nascut intr-un final...si nu mi-au aratat copilul.am intrebat eu ce era...si mi-a raspuns medicul scurt:baiat.dupa cateva ore..in drum spre salon moasa mi-a zis ..."bine ca nu l-ai vazut...e mai bine ca s-a intamplat asa"...dar nu a vrut sa imi spuna de ce.
    si apoi....medicul meu foarte dragut a plecat in concediu...si asistentele mia-u facut injectii pentru ablactare, nu mai stiu ce medicament era si cam atat....nu m-a mai bagat nimeni in seama....nici macar nu mi-au spus cum sa ma ingrijesc avand in vedere ca am nascut normal si eram taiata....ce sa mai vorbesc de consiliere psihologica sau alte ingrijiri..
    am umblat dupa aceea cateva saptamani la rand...sa obtin de la secretariat certificatul medico legal...urma sa ii faca bebelusului autopsie.intr-un final doctorul mi-a zis sa renunt ca sigur certificatul s-a ratacit.
    eu nici acum nu pot scapa de imaginea pe unui bebelus mort invelit intr-o carpa si aruncat la cosul de gunoi!desi sunt convinsa ca l-au dus nesimititii la crematoriu ca pe toate "resturile"provenite din maternitate.
    stiu ca s-a facut sedinta atunci si a fost ceva valva...mi-a povestit dupa cateva luni cineva care lucra undeva intr-un birou la acea clinica.acum..trecuta prin viata imi dau seama ca ..lumea e atat de ticaloasa si medicul o fi vrut sa stearga urmele...cine stie daca nu s-a temut ca il vom acuza....habar n-am.
    cei din jurul meu s-au prefacut ca nu s-a intmplat nimic....nu am putu vorbi cu nimeni nici macar cu sotul meu..nici acum nu vrea sa discutam subiectul.ne-am uitat impreuna la tine atunci la emisiune si mi-a spus abia atunci...ca asa a crezut ca eu nu vreau sa discut.nici mama mea nu a vrut....nu am auzit in stanga si in drepata decat..lasa ca e mai bine asa...
    si m-am purtat si eu ca si cand nu s-a intmplat nimic...dar sufeream.am nascut dupa 1 an de zile un copil, Rares..care avut cateva probleme la nastere..a avut scor Apgar doar 5,sunt convinsa ca problemele i lea- creat tot personalul medical...dar aste e cu totul alta poveste..din alt episod al filmului.."Cosmarul din maternitatile romanesti"in anii aceia foarte in voga.Acum nu mai stiu...Oricum Rares e un copil exceptional, e foarte frumos, foarte dezvoltat pentru varsta lui, practica innotul..cu o sensibiltate deosebita , auz muzical si o inclinatie deosebita spre literatura.si cu media 10!nici intr-un caz asa cum mi-a zis medicul...ca sunt mare, ditamai femeia dar fac copii asa...neajutorati.
    eu in schimb...nu sunt nici foarte sanatoasa(nu am boli grave, incurabile)....am avut depresii, am atacuri de panica...si oare de ce??pentru ca in jurul meu toata lumea m-a fortat sa ma comport ca si cand nu s-a intamplat nimic.
    sper din suflet sa se schimbe lucrurile....iti doresc tot binele din lume.
    Mesaj de la: Adelina data: Vieneri 25 iulie 2008
    A trecut o luna ...luna in care nu a fost o zi sa nu ma gandesc la el...eram atat de fericiti urma sa serbam doi ani de casnicie pe 25 iunie si faptul ca asteptam un bebe era cel mai minunat lucru din viata noastra, dar in ziua aia eram in spital...si fara bebe...plang de cate ori ma gandesc la el si sunt atat de invidioasa pe cele care isi tin copii in brate si ii plimba si ii au alaturi...stiu ca nu e bine dar nu ma pot abtine...trebuia sa fie primul nostru bebe ,trebuia sa fie bine ,trebuia sa imbrace hainutele cumparate,trebuia sa stie cat de mult il iubesc si ca nu o sa l uit niciodata orice ar fi,el este si va ramane primul meu copil iubit si adorat.
    Mami te iubeste mult de tot Junior


    "Stiu ca trauma pe care ai suferit-o nu a fost usoara,
    Chiar si Dumnezeu a plans ca te-a durut atat
    Dar a fost ingaduita ca sa-ti modeleze inima
    Astfel incat sa semeni tot mai mult cu El"

    A.T.
    Mesaj de la: Georgiana data: Vieneri 25 iulie 2008
    Buna Bianca. Da, sunt o mamica de inger. Am pierdut o sarcina la 10 saptamini. E prima oara cind pierd o sarcina. Ce ma doare cel mai tare e ca nu am apucat sa-i pun un nume. Nu stiu daca era fata sau baiat. Noi ne doream un baietel ( avem deja o fetita de 7 ani). E oare gresit ca gindesc asa? Stiu insa ca indiferent ce era, acolo sus, linga Dumnezeu ii este bine. Acolo nu e rautate, nu e ura, e doar liniste si pace. Si sper ca ingerasul nostru, indiferent ce era, se roaga pentru sufletele noastre. Si mai cred ca se va intoarce intr-o buna zi la noi, sub forma unui alt copilas.
    Cu drag, Georgiana-Iasi
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 23 iulie 2008
    DOAMNE CAT DE BINE INTELEG DUREREA CARE NU SE TERMINA NICIODATA SI DORUL CARE MA COPLESESTE ,IMAGINI CARE NU VOR DISPAREA NICIODATA , GANGURITUL CARE IMI SUNA IN URECHI SI NIMENI SI NIMIC NU MA POATE CONSOLA
    Mesaj de la: Laura data: Marti 22 iulie 2008
    Ma numesc Laura.De fapt acum am alta identitate:"
    sunt mama de inger" Mai am un sms pe 11 februarie in care am incercat sa-mi exprim sentimenele fata de aceste mame si sa solidarizez cu ele. Puteti si sa-mi publicati adresa de mail( la_her@yahoo.com; telefonul 0744607447), ca sa impartasesc si cu altcineva aceste sentimente.Ma straduiesc din rasputeri sa pun bazele acestei organizatii(EMMA)si la Oradea.Oricine intelege sau a trait acdeste sentimente, va rog sa ma contactati. In noaptea aceasta 22-23 iulie sunt doi ani de cand puiul meu nu mai.Sunt 2 ani de cand traiesc cu aceasta durere, duc zilnic aceasta povara a despartirii de copilul meu.Parca a fost ieri....Retraiesc zilnic acest cosmar; cosmarul care mi-a naruit visele, sperantele viitorul.E foarte greu.Nu e ceva ce trece, ci se accentueaza, o durere ce prinde radacini.Nu stiu ce sa fac , cum sa-mi satpanesc dorul, emotia, durerea.
    Il port in inima mea.Am unn copil pe pamant si un ingeras in ceruri.
    Erau 2 ani cand ar fi trebuit sa ma bucur de el, de ochisorii lui, de manutele lui, de mirosul proaspat de bebelus, trebuia sa fiu in concediu de crestere a lui si sa-i dedic tot timpul.
    Desi nu-l pot lua in brate, vreau sa simta ca il port in inima mea si vreau sa simta cat de mult il iubesc.
    Maine am sa-i fac comemorarea lui Luca-Cristian.
    Imbratisez toate mamele de ingeri, sunt cu sufletul alaturi de voi
    Mesaj de la: Cristina data: Duminica 20 iulie 2008
    Ma numesc Cristina si am 27 de ani. N-as putea spune ca ma aflu intr-o situatie asemanatoare " mamelor ingeri " dar sunt o viitoare mamica care sufera.Nu sunt casatorita si nici macar nu stau impreuna cu prietenul meu. El are 24 de ani (neimpliniti inca )si cred ca inca nu s-a maturizat.Relatia noastra dateaza de 4 ani si 4 luni.Au fost clipe minunate , momente in care prietenii ne invidiau pentru faptul ca nu ne-au vazut niciodata certandu-ne. Ne intelegeam super.Credeam ca suntem cuplul "perfect" pana intr-un moment in care am aflat ca ar exista altcineva.Am aflat in noaptea dintre ani 2007-2008.A fost cumplit.Dar nici pana in ziua de azi nu mi-a recunoscut ca ar fi avut ceva cu ea.Dupa cateva zile sau de suferinta ne-am reluat relatia.Dar nu a mai avut acelas rezultat.Totul era foarte rece intre noi.Eu imi doream sa ne casatorim dar el tot ma amana , asta si din cauza prietenilor lui care il influentau sa " nu se lege la cap de la varsta asta" ca are tot timpul inainte.L-am avertizat ca nu ma mai protejez in nici un fel pentru ca eu imi dorsc un copil si daca se va intampla il voi pastra.El nu zicea nimic.Am crezut ca este si el de acord.Dar nu a fost asa.
    am aproape 3 luni de sarcina si am vrut sa vorbim serios.Raspunsul lui a fost : "NU SUNT PREGATIT PENTRU ASA CEVA. SUNT PREA TANAR .AVEM TOT TIMPUL SA FACEM COPII. " Lacrimile mele erau gata sa se scurga pe obraz la raspunsul lui; dar nu am vrut sa-i arat ca sunt slaba asa ca m-am abtinut.Parintii mei nu stiu ca el nu-si doreste acest copil.Asteapta ziua cand va veni cu ai lui ( parinti )sa discute despre casatorie si altele........ Nu stiu daca acea zi va veni. Cert este ca eu nu voi renunta la el fie ce-o fi.......
    Mesaj de la: Codruta data: Sambata 19 iulie 2008
    sunt Codruta am si eu un ingeras acolo sus si maine are un an de cand ma vegheaza de sus din ceruri.o cheama Giorgia Anamaria.imi pare foarte rau pt INGERASUL tau Bianca sincer nu am cuvinte.puneti va rog si pt ingerasul meu un balon.va multumesc
    Mesaj de la: Anonim data: Sambata 19 iulie 2008
    ... nu voi scrie povestea, ea este a tuturor femeilor care au trecut prin asta... am sa zic doar cum m-am vindecat...
    ...am cautat curaj in mine si m-am uitat la copilul meu, chiar l-am atins, desi era in stadiu de putrefactie... murise cu 5 saptamani inainte sa stiu, asa ca tot ce-am vazut clar era doar o manuta, nu mai mare decat unghia mea... l-am mangaiat pe burtica si i-am zis ca-mi pare rau...nu am alte amintiri depre copilul meu... in spital, in ciuda comportamentului lipsit de orice respect si compasiune, al tuturor angajatilor de la femeia de seviciu la medic, am gasit totusi, singura, vindecarea in desen... mai intai m-am schitat pe mine si toata durerea mea revarsandu-se din mine... apoi am incercat sa-i desenez un chip copilului meu, cam cum ar fi aratat, cu ochii sotului meu, l-am incojurat de flori si am pus toata iubirea mea acolo... pare fericit si linistit in desenul meu... si asta mi-a adus si mie liniste... sfatuiesc femeile care asteapta copii sa se bucure de fiecare minut al sarcinii lor, pentru ca un copil e o fiinta inca din primul moment al conceperii... sa comunice cu ei, sa le povesteasca lucruri, sa-i iubeasca si sa priveasca cu speranta viitorul, pentru ca si in nefericitul caz in care ii pierd din diferite motive, asta nu face cu nimic mai urata perioada in care au fost impreuna...
    Mesaj de la: Anonim data: Sambata 19 iulie 2008
    ... nu voi scrie povestea, ea este a tuturor femeilor care au trecut prin asta... am sa zic doar cum m-am vindecat...
    ...am cautat curaj in mine si m-am uitat la copilul meu, chiar l-am atins, desi era in stadiu de putrefactie... murise cu 5 saptamani inainte sa stiu, asa ca tot ce-am vazut clar era doar o manuta, nu mai mare decat unghia mea... l-am mangaiat pe burtica si i-am zis ca-mi pare rau...nu am alte amintiri depre copilul meu... in spital, in ciuda comportamentului lipsit de orice respect si compasiune, al tuturor angajatilor de la femeia de seviciu la medic, am gasit totusi, singura, vindecarea in desen... mai intai m-am schitat pe mine si toata durerea mea revarsandu-se din mine... apoi am incercat sa-i desenez un chip copilului meu, cam cum ar fi aratat, cu ochii sotului meu, l-am incojurat de flori si am pus toata iubirea mea acolo... pare fericit si linistit in desenul meu... si asta mi-a adus si mie liniste... sfatuiesc femeile care asteapta copii sa se bucure de fiecare minut al sarcinii lor, pentru ca un copil e o fiinta inca din primul moment al conceperii... sa comunice cu ei, sa le povesteasca lucruri, sa-i iubeasca si sa priveasca cu speranta viitorul, pentru ca si in nefericitul caz in care ii pierd din diferite motive, asta nu face cu nimic mai urata perioada in care au fost impreuna...
    Mesaj de la: Anonim data: Duminca 13 iulie 2008
    inca ceva draga biancaeu sunt voluntara la fundatia provita si luptam pentru viata....ma gandeam daca ai vrea sa vii sa ne cunosti...oi luptam impotriva avorturilor si incercam sa dovedim ca viata conteaza si sincera sa fiu iti suntem alaturi....uite site nostru....www.vreausaaflu.ro u esti un model demn de urmat si meriti toata stima soi admiratia...tot eu sunt ****
    Mesaj de la: Anonim data: Duminica 13 iulie 2008
    draga bianca pare sincer rau ca ai trecut printr-o astfel de experienta...e groaznic sa pierzi un copil si eu din pacate am trecut prin 2 experiente similare si a fost groaznic pentru mine sa imi pierd cei 2 copii iar acuma sunt insarcinata in 5luni.primul meu copil care a murit a fost la doar 6 sapt printr-un avort facut mai mult obligata de iubit si de mama care a facut presiuni asupra mea........a fost cea mai groaznica experienta din viata mea...si am simtit tot cu toate ca mi-au facut anestezie locala am simtit absolut tot.....am inceput sa dau din picioare doctoru tot tragea sa il scoata sin intr-un final l-am simtit cum se dezlipea de mine...desi era un cheag de sange cum multi ziceau asta pentru mine era bebelul meu si avea viata...traia...era un puiutz mik si nevinovat...in noiembrie am ramas gravida si am simtit ca totul e confuz regret ca am simtit pt un moment confuzie nu stiam daca sa il pastrez sau nu.............avand 20 de ani la vremea respectiva m-am speriat de gandu de a fi mama...nu stiam ce sa fac.....iar noaptea am avut un vis am visat un baietel care alerga spre mine si striga mami mami....apoi a venit la mine si mi-a zis mami ma simt asa de singur nu am cu cine sa ma joc.....apoi a venit intrebarea :mami nu te supara dar vreau s-o iau pe asta mik sa imi tina de urat si sa am cu cine sa ma joc............atunci in clipa aia am simtit cum inima imi sageteaza .....si am inceput sa plang sa tip sa zic nu...iar el se ruga de mine si imi zicea sa stau linistita si sa ii dau drumul sa se duca cu el..........apoi a dioua zi am inceput sa am sangerari si am ajuns acasa si l-am eliminat o bucatica de carne sau un ghem de sange cum ar zice unii insa pt mine era totul era o viata si am plans asa mult.............am suferit....si m-am chinuit atat de mult oricum acum sunt fericita ca am un bebe baietel scump si frumos si ma rog sa fie totul bine cu sarcina sa nu se intample ceva cu puiul meu dat fiind ca am trecut si ink trec prin atatea probleme.....materiale ma refer....eu student viitoru sot student....dar sper sa trecem cu bine peste aceste probleme..........iti sunt alaturi cu orice si uite mailu meu in caz de simti vreodata nevoia sa vb cu cineva.........iti sunt alaturi
    Mesaj de la: Alina data: Sambata 12 iulie 2008
    ALINA DIN CONSTANTA EU AM O FETITA DE UN AN SI O SAPTAMANA SI O CHEAMA BIANCA PT CA MI-A PLACUT TARE MULT DE TINE SI DE ACEEA I-AM PUS NUMELE TAU! NU STIU CUM AI AVUT PUTEREA SA TRECI PRIN ASA CEVA EU CRED CA A-SI INNEBUNI SA VAD CA SE INTAMPLA CU FATA MEA.DAR SA STI CA IMI PLACE CE-A CE FACI SI CRED CA ESTI SINGURA PERSOANA DIN LUMEA ''VEDETELOR''CARUIA SI PASA DE TREABA ASTA SI SA STI CA ATI MULTUMESC CA FACI ASTA.SI SA ATI DEA DOMNUL O FATA ASA DUPA SUFLETUL TAU.DOAMNE AJUTA!!!!
    Mesaj de la: Ioan data: Vineri 11 iulie 2008
    Stimata doamna Bianca Brad,

    v-am vazut la o emisiune TV in urma cu cateva zile.

    Si eu si sotia mea suntem parinti de 5 ingeri...

    Sotia mea a pierdut 5 sarcini, iar cei 2 copii pe care ii avem acum sunt un miracol de la Dumnezeu.

    Multumesc lui Dumnezeu ca avem si 2 copii pe acest pamant.

    Pe baietelul nostru cel mic il cheama tot Luca.

    As fi vrut sa trimit niste materiale realizate de mine (1 carte si 1 Documentar audio).

    Imi puteti da va rog frumos o adresa postala?

    Am uitat sa va spun - sunt jurnalist.
    Mesaj de la: Anonim data: Vineri 11 iulie 2008
    am citit cu mare atentie aceasta pagina ,sunt lucruri ff importante.am avut lacrimi in ochi tot timpul .pentru ca este numai ADEVAR .
    Mesaj de la: Ana data: Vineri 11 iulie 2008
    Buna ziua! Sunt Ana si am 25 ani. TRAIREA MEA ESTE IDENTICA CU CEA A TA, BIANCA! Te rog nu ocoli mesajul meu! Asculta-ma, am nevoie de asta. Azi, 11.07.2008 am cumparat programul tv si am citi un reportaj despre tine; apoi am intrat repede pe site-ul tau si vreau sa-ti vorbesc, pentru ca multi nu ma inteleg, nici macar sotul meu nu ma mai intelege; imi spune ca-mi fac rau vorbind de fetita si ca sa incerc sa uit, numai ca, asa ceva nu se mai uita. Tu insa, spre deosebire de mine ai un sufletel alaturi de tine (LUCA), eu insa, nu am. A fost primul meu copilas. Nu am avut si nici nu am facut vreodata avort. A FOST PRIMUL COPIL AL MEU, primul ingeras, pt ca sper sa mai am... E dureros. Povestea mea este identica cu a ta, insa eu am suferit un avort provocat. Mi-am ales o doctorita care intr-un final a luat mana de pe mine, cand a aflat ce malformatie grava are fetita. Cand am aflat ca era fetita, am innebunit; este putin spus; nu pot descrie in cuvinte. Mi-o doream enorm, mai ales ca cumnata mea are un baietel, socrii mei vroiau si o nepotica.
    Avortul l-am suferit pe 21 Aprilie 2008. Imi pare rau ca nu am stiut din timp si ca nu am auzit povestea ta mai devreme si cu organizatia pe care ai facut-o cu baloanele pentru copilasii ingeri care sunt in Cer alaturi de Dumnezeu, pentru ca ma alaturam si eu cu un balon pentru fetita mea. Vroiam sa ii pun numele ELIZA GABRIELA. Imi doresc un copil sanatos si de multe ori in rugaciunile mele il rog pe Dumnezeu sa-mi de-a aceeasi fetita, dar sa fie sanatoasa. Imi doresc ca micuta mea sa se mai nasca inca o data; nu stiu daca ma intelegi, dar eu cred ca da, de aceea m-am hotarat sa-ti scriu. La ecograful 3D mi s-a spus "malformatie congenitala cardiaca". Am intrebat repede: "Este geneti?" Soacra mea e cu inima! Doctorul mi-a spus: "NU! Este pur si simplu un accident, ca atunci cand da masina peste cineva pe stada! Nu este genetic!" Vroiau sa ma trimita in Anglia sa nasc acolo si imediat sa-mi opereze fetita, dar mi-a spus: "sunt sanse 99% sa moara cand ii taie cordonul ombilical si 1% sanse sa traiasca. In momentul taierii cordonului ombilical face cianoza. Cat o ai tu in pantece traieste. Dar e posibil sa moara in tine, pentru ca inimioara ei nu v-a rezista cu cat avanseaza sarcina". Am inceput sa plang; cu mine intrase in cabinetul doctorului cumnata si sotul meu. Ei au vorbit cu doctorul pentru ca eu nu mai realizam si nu mai eram in stare de nimic, nu mai stiam sa vorbesc...Plangeam... Eram in saptamana 23. Doctorul mi-a recomandat imediat AVORTUL PROVOCAT, pentru ca nu erau sanse pentru ea... M-a asigurat ca mai devreme sau mai tarziu va muri (in pantece sau la taierea cordonului ombilical). Exact cum ai trait tu.
    Eu nu cred ca din cauza cordonului ombilical a murit fetita ta, ci din cauza ca ea, cu cat crestea, cu atat inimioara ei nu inceta sa functioneze. Eu simteam asta, crede-ma! De la trei luni de cand incepe sa miste copilul, cand o mama isi simte copilul miscandu-se, eu am simtit din primele luni ca voi avea fetita si cu cat avansam in sarcina, cu atat o simteam ca bate rar. Se misca dimineata si seara, de-abia de-abia. Multi imi ziceau ca nu o simt din cauza agitatiei de la servici, dar nu era asa. Aveam zile cand stateam linistita in pat si nu misca cu orele (12 ore minim intre miscari); era prea mult. Am ramas gravida in aceeasi perioada cu o colega de-a mea. La ea misca copilul normal, chiar se vedea, iar la mine nu. De la avort nu mai stiu sa rad. Am uitat sa rad. Merg pe strada si pang. Merg cu lacrimi in ochi, merg gandindu-ma la fetita mea, care este ingeras. O fosta colega de scola mi-a spus: "fetita ta e inger acum si sta in genunchi in fata lui Dumnezeu si se roaga pentru tine". In momentul ala am simtit ca, copilasul meu mi-a vorbit si va explic imediat. Cand cumnata mea a ramas prima dat gravida eu m-am suparat, eram geloasa. Nu a durat mult si a pierdut sarcina (avort spontan). Toti au plans, au fost suparat, numai mie nu-mi pasa. A ramas gravida din nou si recunosc ca un pic m-am purtat urat cu ea. Acum are un baietel, care imi este nepot, sanatos si implineste aproape 9 luni. Acum ma pregateam si eu de nastere, dar nu am avut aceasta sansa. Toti mi-au fost alaturi, inclusiv mama care a stat cu mine in rezerva. A vazut cu ochii ei cum s-a nascut fetita, nepotica ei...m-a tinut de mana si m-a vazut in chinurile facerii; a vazut fetita iesind...ea stie cel mai bine asta. Imi iubesc enorm mama. Toti ma inteleg, spun vorbe: "tot raul spre bine", "mai bine asa", "te chinuia-i cu ea", "nu aveai bani de operatii", "copilul asta nu este sanatos, nu este un copil". Vorbele dor; nu intelege nimeni! Decat vorba ta: decat cele care au trecut prin asta, acest lucru este clar! Am fost terminata. Am suferit un avort provocat pentru ca nu i se mai dadeau sanse de viata, la 24 de saptamani. Am fost chinuita, plangeam... Gandul ca nu-mi v-a pune in brate copilul ma termina. Nu ma intelegea nimeni. Dimineata mi-au provocat nasterea si am suportat durerile pana seara la ora 21:00. La 21:15 am nascut-o in pat, cu mama... Mama s-a dus dupa moasa, iar eu singura am impins de trei ori si a iesit imediat. Cu mana incercam sa-mi bag fetita inapoi, plangeam, urlam de durere si o bagam inapoi, dar nu vroia sa intre inapoi. Am pus mana pe capusorul ei, am simtit-o, dar nu m-am uitat la ea. M-am ridicat putin sa o vad, era vinetie, exact cum spunea doctorul ca va fi dupa taiere cordonului ombilical. M-au luat la chiuretat. Am auzit o asistenta intreband-o pe doctorita: "ii pun bratara?, o trec la nasteri?". Spuneam cu voce tare "Tatal nostru", au crezut ca am innebunit. Da, am innebunit de durere, ca realizam ceea ce vorbeau medicii si in acelasi timp realizam ca nu-mi v-a pune fetita in brate. M-au dus in salon si am adormit cu mama langa mine. A doua zi de dimineata, am primit un telefon de la bunica mea din Canada. A inceput sa planga si ea si mi-a spus ca de ce nu o iau si sa o inmormantez langa Florin. Florin este unchiul meu, fratele mai mic al tatalui meu, dar care era mai mic ca mine cu noua luni. L-am iubit enorm. A murit de cancer la plamani anul trecut, pe 25 noiembrie 2007. Mama mea cand a ramas gravida cu mine, a ramas gravida si bunica mea. A fost durere in familie exact in perioada aceea am aflat ca sunt gravida. Eu cred si in ziua de azi ca toata supararea mea si tot plansul meu dupa el si pentru el le-am transmis copilului meu. El a murit int-o zi de duminica, iar eu imi facusem un obicei sa merg la cimitir la el, duminica, pana cand intr-o duminica am fost sagetata de o durere puternica in jurul ovarelor, cand i-am promis lui, lui Florin, ca voi veni la mormantul lui pana cand eu voi intra in groapa. Cred ca i-am transmis fetitei toate aceste suparari si necazuri, la care s-au mai adaugat si grija ca o sa-mi pierd serviciul si ca seful ma v-a da afara de la servici dupa ce voi naste. Exact asa s-a intamplat. Este o vorba: "de ce ti-e frica, de-aia nu scapi" si sa stiii ca asa este. Acum sunt aproape trei luni de la avort si nu am uitat prin ce am trecut. Multi ma evita! Astept raspuns de la tine. Eu sincer imi doresc tot o fetita, si il rog pe Dumnezeu sa fie bun cu mine si sa imi de-a aceeasi fetita si as vrea sa-i pun acelasi nume: ELIZA GABRIELA. Astept din toata inima raspunsul tau la intrebarea mea: "Crezi ca gresesc punanadu-i acelasi nume, in cazul in care voi avea tot o fetita?" Te rog frumos sa nu ocolesti povestea mea. Este trista si vreau sa trec peste ea, dar niciodata nu voi uita ca am ingerasul meu in Cer, langa Dumnezeu, si ca ma vede si ca ma gandesc la ea. O iubesc mult chiar daca a fost un copilas bolnav si cu jumatate de inimioara, pentru ca eu stiu ca acum este sanatoas acolo sus...
    Mesaj de la: Alexandra data: Vineri 11 iulie 2008
    Ma numesc alexandra din arad....si sunt mamica de inger....aveam doar 11 saptamani cand copilasul meu s-a oprit din evolutie.nu am vrut sa accept chiar dc era declansat avortul spontan....dumnezeu a hotarat sa mi-l ea, dar sper ca imi va da altul.sufletul meu de mama de inger a simtit si simte ca era fetita.m-am gandit pana si la nume: iulia maria.tot timpul am simtit ca era fetita.dar numai dumnezeu stie ce era.inca plang si sufar, nu au trecut numa 2 luni de atunci.rana e deschisa si proaspata.si am impresia ca lumea nu ma intelege.am impresia ca ma considera exagerata...........
    stiu ca voi, mamicile de ingeri ma veti intelege.........
    Mesaj de la: Ioana data: Joi 10 iulie 2008
    V-am vazut intr-o emisiune pe B1 TV, am apucat sa citesc cate ceva de pe site (deocamdata nu in intregime) si am aflat ca sunteti mahnita deoarece fetita dumneavoastra nu a fost botezata la nastere.
    Tatal meu duhovnicesc, parintele Gamaliel Sima, Directorul Centrului Social Cultural Sf. Calinic de la Cernica este doctor in Teologie si l-am rugat sa va raspunda la aceasta intrebare.

    Sfanta Taina a Botezului ca de altfel toate cele 7 Sfinte Taine se administreaza intregii fiinte omenesti, formate din trup si suflet DEODATA.
    Taina are o parte a lucrarii sfintitoare care se adreseaza sufletului (rugaciunile) si o alta parte care se adreseaza trupului (binecuvantari, ungeri, cufundari, tundere, etc).
    Intre aceste lucrari, chiar daca se adreseaza specific sufletului sau trupului, exista o simultaneitate perfecta, in asa fel incat, atunci cand preotul zice: “Se boteaza robul lui Dumnezeu...”, il si cufunda in cristelnita... si asa mai departe.
    Si mai ganditi-va la un aspect esential. Una dintre cele 3 parti ale Botezeului este Impartasirea cu sfantul trup si sange al Mantuitorului care trebuie sa se integreze in sangele celui care se impartaseste... Devine parte din acea persoana...
    In situatia in care trupusorul bebelusului se naste mort, acel trup nu exista, avand in vedere functionalitatea lui, viul biologic si de aceea Taina nu lucreaza.

    Daca aveti mai multe intrebari si simtiti nevoia ca parintele sa va raspunda, puteti merge direct la Cernica. Casutza lui se afla in fata Manastirii Vechi. E un om foarte bun.

    Va las si numarul lui de mobil. 0723.**** Parintele Gamaliel Sima

    Cu deosebita consideratie,

    Ioana Dana
    Mesaj de la: Andreea data: Joi 10 iulie 2008
    Buna ziua
    Va scriu in numele unor parinti disperati. Fetita lor sufera de MIELOMENINGOCEL TORACO-LOMBAR , HIDROCEFALIE INTERNA CONGENITALA. Fetitra lor a fost operata in 2 luni de 9 ori, iar acum capul ei este in continua deformare. Va rog din suflet daca ne puteti ajuta cu numele unui dr care ar putea sa se ocupe de cazul acestei fetite, ne-ati fi de mare ajutor.
    Va multumesc.
    Mesaj de la: Aura data: Miercuri 9 iulie 2008
    Buna, sunt Aura din Mures, 30 ani, pt faptul ca inca nu am familia dorita si copiii doriti, desi imi doresc din suflet, nu imi ramane decat sa imi imaginez ce inseamna sa vezi ca un vis devine realitate si ce mare dar e un copil, de asta pt ca imi doresc sa fiu mama si sa ma stiu in siguranta atat eu cat si copilul, nu ma pot abtine sa nu impartasesc asta cu tine, e impresionanta toata puterea de care dai dovada, cum o mare tragedie sa transformat intr-o speranta incredibila pentru atatea femei.
    Sa-ti deschizi sufletu dupa asemenea experienta e un dar de la dzeu, in care cel mai important e rolul tau divin.
    chiar daca cuvintele sunt de prisos in asemenea situatie, iti doresc toata puterea si sanatatea din lume
    Faptul ca din necaz aduci caldura atator suflete e mai mult decat ar putea da un om simplu, te-a ales D-zeu pt asta pt ca esti deosebita, candida cu un suflet mare si puternica
    Va rog toti care sunteti implicati in fundatia EMMA si o sprijiniti pe Bianca in actiunea aceasta, sa primiti toata dovada intregii mele consideratiuni
    Mesaj de la: Gabriela data: Luni 7 iulie 2008
    E trist k astfel d lucruri s pot intampla,dar d dragul celor care ne raman aproape trebuie s ne gasim forta d a merge inaine.Nu sunt mamica,dar imi doresc din tot sufletul.Din pacate am fost martora la un caz asemanator k al fetitei tale.O fetita s-a nascut cu transversare d vase la inima si doctorii nu si-au dat seama d asta p tot parcursul sarcinii.Abia cand micuta a venit p lume au observat k ceva nu era in regula.A murit la o luna dupa nastere...era primul lor copil...A fost o experienta trista,dureroasa si m-a facut s inteleg cat d petioasa este viata...Fii optimista si zambeste pt k nu ai pierdut,ai castigat un ingeras.Ai grija d tine si d cei dragi!Cu drag,Gabriela.
    Mesaj de la: Anonim data: Duminica 6 iulie 2008
    Bianca esti superba. Intotdeauna modesta, vorbesti cand trebuie, cat trebuie. Am 20 de ani, studiez medicina dentara la Mures. Te-am vazut prima data la o emisiune , faceai ceva la tara, undeva la animale. Erai atat de haioasa si degajata incat mi-a placut enorm de tine.
    Te-am vazut la Oreste acum 2 zile ai fost minunata. Uite eu sunt un copil care incearca sa ii ridice pe parinti de jos de unde sunt si ei nu accepta, rad de mine, nu ma asculta si ma ranesc foarte tare. Ma bucur ca acorzi importanta fiicei tale. Nu vreau sa scriu mai mult.
    te imbratises cu mult drag. esti minunata
    Mesaj de la: Anonim data: Duminica 6 iulie 2008
    Draga Bianca,
    Stiu prin ce ai trecut. Am plans odata cu tine la toate emisiunle televizate. Am trecut si eu prin aceeasi drama. Sunt inca aici cu durerea din suflet. M-am simtit mereu vinovata pt ceea ce altii au lasat sa mi se intample...Nu am avut curajul si forta necesara de a ma lupta cu destinul si cu cei din spitale...In tara noastra nu te poti lupta cu justitia...Pt asta iti trebuie bani si o lupta asidua ...Si oricum te resemnezi cu gandul ca nimeni nu ti-aduce copilul inapoi...
    Si multi sunt ca noi...Stii ca orice ai face nu ti se va face dreptate...Medicii nu se reclama intre ei...Se apara...sau dau vina pe organismul tau...In situatia mea, eu cred ca nu s-au luptat destul ca micutul meu sa se nasca viu...
    In anul 1993 am nascut un copil mort. La 7 luni am facut o ecografie....Aveam placenta pravia marginala...Sarcina a decurs normal pana mi s-a rupt apa...Implinise 9 luni...si 4 zile am stat asa in spitalul Municipal...Nu se
    intorsese copilul cu capul spre iesire.. La ultima ecografie era o.k.
    Medicii de atunci, dr. Virgolici...si alti medici rezidenti au facut experienta cu mine. Nu stiam ca habar au ...si am avut incredere ...Naiva...Am crezut ca toti medicii au suflet, ca au jurat...ca vor face totul ca sa fie bine. Nu pot spune cate sperante mi-au dat mie si familiei ca totul o sa fie bine...Nu pot spune pe internet cum si ce au facut cu mine pe acea masa de control.. Am simtit cum au rupt cu mana ceva din mine., la unul din controale...
    Vorbeau intre ei, doctorii...ca e cordonul copilului, apoi ca nu, ca parca ar fi testiculele...Ma intrebau daca mai am vreun copil si...dupa o ora mi-a pus stetoscopul...si mi-au spus ca nu-mi mai traieste copilul.. Inainte cu o ora traia....
    Se intampla pe la ora 20, apoi pana la 5 dimineata cand am nascut normal, m-am chinuit intr-o sala de travaliu cu inca 2-3 femei...In salonul nostru erau 2 infirmiere sau asistente gemene care vroiau sa doarma...iar eu avand dureri mari ,plangeam....si le deranjam ....Imi spuneau sa nu merg la toaleta sa nu-mi scape copilul acolo...Si eu le spuneam ca oricum este mort ca mi l-au omorat ei....
    La 5 dimineata a venit medicul, nu mai stiu daca era dr Virgolici cu altcineva......stiu doar ca m-am chinuit sa nasc singura, fara injectii de dilatare cum se practica de obicei...Copilul era mort, nu ma ajuta cu nimic...iar eu nu mai aveam forta sa ma lupt sa nasc...Am vazut acel copil,il vad si acum in fata ochilor...
    Era putin vanat, a avut 3,20 Kg, (si medicii ziceau ca e "un pisoi de copil"la ecografie). Dupa nasterea lui, eram mahnita si suparata pe Dumnezeu ca nu a facut tot posibilul ca medicii sa ma ajute. Nu am putut sa anunt sotul atunci cand am aflat.., nu am avut curaj sa-i spun ca micutul e mort. Credeam ca nu-i adevarat si ca totul se va schimba pana dimineata...N-a fost asa. Dimineata sotul a venit cu Ionut, copilul cel mare...cu flori...Erau fericiti...Nu stiau ce mi se intamplase..Venise la sala de nasteri, insa eu nu eram acolo..Eram in alt salon...Aflase de la cineva ca am nascut un copil
    mort...Copilul cel mare, care avea 5 anisori a intrebat unde este fratiorul lui...Ce puteam sa-i spun decat ca am glumit, ca nu am avut niciodata un bebe in burtica...dupa ce 9 luni ii tot spusesem ca va avea un fratior...Sotul era trist si indignat pe medici pt ca numai cu o seara inainte ii spusese ca totul e
    bine..Cand mi s-a facut biletul de iesire din spital., am avut o surpriza> Nu mi s-a dat voie sa plec din spital pana nu a adus sotul un certificat de deces al copilului mort.. Erau in stare sa ma lege acolo pt ca vroiam sa plec...Nu mai suportam sa stau o clipa in spitalul groazei...Pt mine asa a ramas...Nimeni din personalul spitalului nu a fost alaturi de mine, sa-mi aline cumva durerea...Dimpotriva, am simtit cum un om poate muri fara sa-i pese cuiva de drama prin care trece...Chiar daca eram un simplu pacient. Mai intai de toate suntem oameni...Si tuturor ne vine randul. Copilul nu mi l-au dat acasa sa-l inmormantez....Ani de zile l-am visat la spital langa un gard de plasa cum niste cainii vroiau sa-l manance...Probabil ca asa s-a si intamplat...Dar ma intreb si azi, de ce m-au obligat sa-i fac certificat de deces daca copilul nascut mort a ramas in spital? Ma simt vinovata ca nu am facut totul sa mi-l iau acasa si sa-l ingrop crestineste...Nu stiu, cred ca nu am stiut ce fac...si nimeni nu mi-a zis ca trebuie luat acasa...Stiu doar ca am plecat singura acasa cu masina 136 si tot drumul am plans...Cand am ajuns in blocul unde stateam cu chirie, mi-era teama sa nu ma intrebe cineva ce mi s-a intamplat... Zile in sir nu am iesit din casa...si sincer pe umarul sotului nu puteam plange...Nu-i placea ca sufar atat si nopti intregi il asteptam pe balcon plangand...Si el intarzia sa apara...Mai mult decat orice as fi vrut sa ma asculte si sa ma stranga in brate.. Vroiam s-o iau de la capat dar nu stiam cum...Sau poate nu aveam curajul sa renunt la suferinta...Ori de cate ori vorbeam despre copil cu cineva, sotului nu-i placea...Nu stiam cum sa ma impac pe mine si pe el...Il iubeam si vroiam sa-i spun lui tot ce am trait si simtit...La vremea aceea nu am avut ascultatori...Singura ...am trecut prin asta...Am scris cateva versuri, am scris intr-un jurnal..."Si cui sa-i spui durerea ta../Ca nimeni nu te-asculta.../
    Si de le spui, cu ce te-ar ajuta../Caci lumea la durerea ta,/ Ce ar putea sa iti raspunda..?! Asta m-a consolat multa vreme...si am putut merge mai departe..
    Dupa un an,am ramas din nou insarcinata...M-am dus la dr. Rosca din acelasi spital...Apartineam cu domiciliul de Municipal...Asta era..Si m-a intrebat cum te intreaba de obicei de alte sarcini...I-am spus si m-a intrebat care a fost cauza mortii copilului....Insuficienta cardiaca...Asta scria pe biletul de iesire si pe certificatul de deces...Nu a fost multumita de raspunsul meu...si m-a trimis la arhiva spitalului....pt dosarul copilului. Ce credeti?
    Dosarul copiului meu disparuse...sau cel putin asa mi s-a zis...Am facut cerere la vremea aceea, am stat pe la usile directorului care nu mai venea....Si nu am rezolvat nimic...A trebuit sa avortez pt ca de la nasterea acelui copil mort, imi mureau copii in a doaua luna de sarcina...
    Am fost si am ramas mahnita de tratamentul pe care ti-l aplica unele cadre
    medicale...
    Dupa atatea necazuri, Dumnezeu mi-a daruit un baietel in anul 2004. Il cheama Rares-Nicolae si sunt profund indatorata lui Dumnezeu, dnei dr Maior de la spitalul de maternitate Giulesti. Pt mine, acea doamna a fost al doilea Dumnezeu..A fost exact cum trebuie sa fie un om: un om cu suflet, un psiholog bun, o mama buna....si mai presus de toate, un bun profesionist...M-am dat pe mainile doamnei dr Maior de la bun inceput...Am plans de bucurie ca am intalnit un asemenea om...Sa mergi la dr ca la mama ta, inseamna enorm pt un om care este cu un picior in groapa...Mi-a dat speranta si incredere in mine si sunt inca aici...
    Va multumesc ca existati...Ma tot gandeam ca intr-o zi va aparea cineva, ceva care sa aline cat de cat durerea celor trecute prin asa ceva.. Uneori povestesti prin ce ai trecut, dar multi te cred slab...Nu este asa ...Pe mine aceste dureri m-au facut sa vad viata cu alti ochi. M-a facut sa fiu mai buna, sa pretuiesc ce am si sa ajut pe cei aflati la nevoie in masura in care am timp si resurse. "Viata nu recunoaste nimanui calificative ci doar le imparte" spunea un filozof...Ii spuneam sotului meu, ca eu nu pot fi mai mult decat sunt> mama, sotie si functionar...Dar m-am indoit de mine...Simt ca pot mai mult decat atat...
    ...Succes!
    Mesaj de la: Magda data: Vineri 4 iulie 2008
    Buna Bianca,
    am trait durerea cumplita pe care ai trait-o si tu si pot spune ca nu m-am vindecat de acea durere.Pe 12 aprilie am avut un sentiment ciudat si o stare de rau generala, am simtit ca ceva in mine a murit. Asa a si fost. Inimioara ingerasului meu a incetat sa mai bata, avea 23 de saptamani, era fetita pe care ne-am dorit-o din tot sufletul dar pe care Dumnezeul ne-a luat-o mult prea devreme.Am ramas cu un gol imens in suflet, incerc sa merg mai departe alaturi de baietelul meu,dar dores cu disperare un al doilea copil,o fetita. Am 36 de ani si nu mai am curajul sa mai incerc,ma tem ca se poate intampla din nou si nu stiu daca sunt in stare sa mai trec peste o alta durere.Ne-am gandit sa infiem o fetita,dar si aici trebuie sa ai rabdare si noroc sa gasesti copilul.
    Pot sa spun ca nu am avut curajul sa vad fetita, pentru mine cred ca a fost mai bine asa.Dupa aproape trei luni de la pierderea copilului,nu am curajul nici sa deschid cd-ul cu 3D,s-o mai vad odata.Sunt coplesita de durere la momentul acesta,daca totul mergea bine,ma pregateam de nastere.Chiar astazi am mers si am cumparat hainute pentru nou nascut, in amintirea fetitei mele, pe care sa le duc unei mamici pentru fetita ei pe care a nascut-o aseara.
    Fac eforturi sa nu ma mai gandesc la acele momente de durere si disperare, dar nu reusesc mereu,este foarte greu,nu cred ca aceasta rana se va inchide vreodata.
    Sunt si eu alaturi de tine si de toate mamicile de ingeri.Va imbratisez cu drag si cu ochi plini de lacrimi.MAGDA,mama de ingeras di Alexandria
    Mesaj de la: Cristiana data: Vineri 4 iulie 2008
    BUNA ,BIANCA.
    MA NUMESC CRISTIANA,DIN MEHEDINTI,AM 32 ANI AM TRECUT PRIN ACEEAS EXPERIENTA CU O FETITA (ILEANA) NASCUTA LA TERMEN DAR INGERAS DUREREA E GROAZNICA.
    Mesaj de la: Eli data: Vineri 4 iulie 2008
    Ma numesc Eli si sunt din Constanta. De la primele tale randuri nu am putut decat sa plang si sa citesc. Nu stiu cum pot sa mai citesc din cauza lacrimilor. Si eu am pierdut o sarcina, e drept la doar 14 saptamani, dar m-a durut. Si inca ma doare. Cand m-au anuntat cei dou medici care mi-au facut echografia ca sarcina s-a oprit din evolutie, a cazut cerul pe mine. Raspunsul la intrebarea mea: de ce? a fost ca eu am "probleme cu capul". Acum am o fetita de un an si sapte luni, frumoasa, sanatoasa, e intruchiparea copilului pe care mi l-am dorit mereu, dar ar fi fost si mai bine sa se fi jucat acum cu surioara ei care ar fi avut cu doi ani mai mult). Ma doare sufletul si acum, dupa mult timp, am plans in hohote. Cea mica doarme, dar o privesc, o mangai si ma doare sufletul gandindu-ma la ingerasul din cer care trebuia sa fie langa ea. Si acum am clipe cand imi dau lacrimile privind-o pe cea mica. Capul sus. Te admir tare mult Bianca. Esti o femeie foarte puternica. Fii tare. Daca pot sa ajut, te rog sa apelezi cu toata increderea.
    Mesaj de la: Mioara data: Vineri 4 iulie 2008
    Draga Bianca.
    Am auzit titlu emisiunii lui Oreste din seara asta si mi-am notat in agenda.Nu stiam decat cum se cheama emisiunea,dar m-a atras "Dragostea invinge moartea".E ceva ce nu poate trece fara a ne atinge la suflet.
    Spre surprinderea mea emisiunea era cu tine si m-a emotionat pana la lacrimi desi cu regret spun ca abia acum aflu tot ceea ce-ai trait tu.Nu pot sa spun ca inteleg in totalitate ceea ce ai simtit tu,dar o parte din suferinta pierderii unui copil am simtit-o si eu acum 10 ani cand dintr-un anume motiv a trebuit sa fac o intrerupere de sarcina.Aveam 2 luni,dar deja simteam fericirea de-a fi mama.
    Greseala mea cea mare nu a fost usurinta cu care am acceptat sa fac acea operatie ci neputinta de-a discuta cu cei din jur de ceea ce simteam eu atunci.Am evitat pe cat posibil sa vorbesc prea mult,nu am avut puterea sa trec peste ce s-a intamplpat,dar acum stiu ca a fost o greseala.Era ca un facut si parca peste tot in jurul meu nu erau decat femei insarcinate sau mame cu copii in brate.Probabil ti s-a intamplat si tie si nu sant eu in masura sa dau sfaturi sau sa-mi dau o anume parere.Tot ce spun acum e ca stiu ca acesti mici ingeri vegheaza de acolo de sus pe noi cei ramasi aici pe pamant.
    Acum am 32 de ani,nu am copii,dar am un nepotel si nu pot explica in cuvinte ce am simt cand se imbolnaveste sau il supara ceva.E ca si cand ar fi copilul meu.Au trecut atatia ani de atunci dar parca e din ce in ce mai greu cand imi amintesc de acea perioada.De multe ori ma intreb cum ar fi fost viata noastra daca af fi pastrat acea sarcina.Raspunsul nu-l voi afla niciodata si poate de aceea ma emotionez in preajma copiilor.
    Ma bucur ca am descoperit acest site si tot ce scri tu si ceilalti aici ajuta mult.Poate nu am avut cu cine sau unde sa vorbim despre trtaumele noastre dar acum santem o mare familie.
    Sa ai o viata binecuvantata,sanatate micutului Luca si multa fericire.

    MIOARA-TIMISOARA.
    Mesaj de la: Anonim data: Vineri 4 iulie 2008
    Ajutaţi-o pe Daria să rămână în viaţă! http://dariasarbu.uv.ro/site/

    Aceasta poveste trista e a unui ingeras care ne zambeste si ne bucura cu okisorii ei zi de zi.Daria are niste parinti deosebiti sunt profesori.Micuta are doar 11 luni şi suferă de o formă severă şi extrem de rară de hipercolesterolemie având colesterolul LDL de aproape 1000 mg/dl (valorile normale sunt intre 50 si 100 mg/dl), fapt pentru care are nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate al cărei cost este de 85.000 de euro.

    Speranţa de viaţă a unui tânăr care are colesterolul de 500 mg/dl este de 20-30 de ani, a unui bebe care are colesterolul de 1000 mg/dl ... nu vrem să ne gândim, pentru că Daria cu ajutorul bunului Dumnezeu, al nostru, al rudelor, al prietenilor, al colegilor şi al dumneavoastră va strânge aceşti bani.
    Conturi deschise la BRD Iasi:
    in RON=RO96BRDE240SV01597572400
    in EURO=RO88BRDE240SV01597732400
    in USD=RO46BRDE240SV24567202400
    Titular cont : SIRBU CONSTANTIN FLORIN
    Adresa de contact : flsarbu@yahoo.com
    florinsarbu@yahoo.com
    malushika@yahoo.com
    Mesaj de la: Manuela data: Joi 3 iulie 2008
    Draga Bianca,
    Sincer,eu nu am incredere in spitalul romanesc si iti voi spune si de ce:sunt din Targoviste dar m-am mutat in Italia impreuna cu logodnicul meu de mai bine de un an de zile dar asta conteaza mai putin,ceea ce doresc sa iti povestesc este ca:am o vecina de bloc la Targoviste,care este casatorita si are 2 baietei,nu este o familie deosebit de bogata dar sa zicem ca nici nu mor de foame,sunt din clasa mijlocie ca mai noi toti.Buuun,a ramas fata insarcinata si pentr ca si-a dorit foarte mult o fetita,s-a gandit ca poate va avea noroc de data aceasta si s-a hotarat sa pastreze sarcina,fiind si sotul ei de acord,toate bune si frumoase,sarcina a decurs PERFECT NORMAL pana la final,cand i-a venit sorocul,s-a dus la spitalul judetean din Targoviste si a nascut tot la fel de PERFECT NORMAL,nota 10 la bebe si la mamica.Dupa nastere,proaspata mamica o fost dusa in salon sa se odihneasca dar seara una dintre asistente a chemat-o spunandu-i:"ar fi bine sa veniti pentru ca baietelul nu se simte bine",femeia lauza a fugit la salonul unde era baietelul si era cam vanat la fata,tot asistenta i-a zis"stiti,s-a stricat aparatul de monitorizare a ritmului cardiac si ar fi bine sa va duceti dupa popa" la care femeia "si-a rupt picioarele " pe scarile spitalului si a chemat popa,s-a intors repede la baietel la care asistenta spune:"ne pare rau dar copilul a murit".Tot lingusitor,asistenta a pus-o sa semneze un act ca este de acord ca bebe a murit din cauze naturale si ca este de acord sa il incinereze pentru ca este mai bine asa,ca sa nu il ia acasa ca sa il vada ceilalti copilasi ai ei si sa ramana cu amintire neplacuta pentru ca sunt mici si et etc etc,baliverne, la care femeia pierduta,sensibila,vulnerabila cum sunt mai toate femeile care au nascut, a semnat si imediat copilul a fost ars.In tot acest timp,vecina mea vecina mea a incercat sa isi sune sotul dar din pacate telefonul mobil i s-a descarcat si nici lasata macar o secunda sa isi adune mintile si sa gandeasca ce ar putea face ca sa i-a legatura cu sotul ei.Ea crede ca asistentele i-au scapat copilul din brate si din cauza cazaturii acesta a murit,a facut o sesizare la Parchet dar degeaba pentru ca nu avea dovezi deloc,nici cadavul copilului si nici nimic altceva.Imi pare nespus de rau pentru cele ce i s-a intamplat si din aceasta cauza mai pot adauga un motiv intemeiat la lista mea ca sa nu nasc in Romania..Vecina mea nu este singura care a fost macelarita si neglijata atunci cand este pe punctul de a fi mama,multe alte persoane atat femei mi-au impartasit necazurile si aducand vorba de un anumit Dr Baros care dupa parerea lor este un criminal...

    In Irlanda,o alta cunostinta,romanca,tot gravida,i-a murit fetita la 7 luni si ceva,avea o malformatie,nu i se dezvoltase craniul si avea decat o pielicica car ii acoperea creierul,a nascut normal,nastere provocata,asistata de medici,dupa ce au scos-o,au spalat-o,imbracat-o si au intrebat mama daca vrea sa o vada,mama a vazut-o,a luat-o acasa,i-a facut slujba si a inmormantat-o crestineste in curtea spitalului unde a nascut,in Dublin,cica este un cimitir al bebelusilor decedati la nastere.Mamica a dorit asta pentru ca asa stie unde poate merge sa ii aprinda o lumanare si sa vina la ea la mormant.Doctorii au intrebat-o pe mamica daca doreste o amintire precum o poza sau altcevade genul,la care mamica i-a luat amprentele cu tus de la manute si picioruse pe un carton cae l-a inramat si il pastreaza ca amintire.

    Eu sunt de parere ca daca treci printr-o tragedie in care se intampla sa iti moara bebe la nastere,TREBUIE sa il vezi,TREBUIE sa il tii in brat,TREBUIE sa il iei acasa sau sa ii faci o slujba de inmormantare si NU trebuie sa fie ars.

    Cu drag,
    Manuela
    Mesaj de la: Ada data: Joi 3 iulie 2008
    u aici este ceea ce simt si eu...si doare, doare prea tare si nu-mi doresc decat sa inceteze aceasta durere. Am 27 de ani si lumea spune ... "esti tanara, mai ai timp sa faci"..."asta trece"... sau "trebuie sa uiti si sa mergi mai departe". Cum sa uit ca mi-am dorit copilasul acela de cand aveam 16 ani, si l-am asteptat mai bine de 3 ani? Cum sa uit ca in mine crestea o viata si acum e gol? Cum sa uit ca i-am auzit inimioara batand? Nu vreau decat sa inceteze durerea asta atat de mare si de nesuportat. Am aflat de moartea bebelusului in Vinerea Mare inainte de Paste. Mi-am facut programare pentru ecograf, nu aveam nici un altfel de simptom in afara celor de sarcina, eram fericita, radiam...imi doream o fetita iar mama mi-a spus ca m-a visat intr-o noapte cu o fetita. Dupa ce am facut avortul, la cateva sapatamani am visat ca am nascut o fetita moarta, eram in spital cu ea si-i spuneam sotului meu sa-i faca o poza sa o avem amintire. La ecograf mi s-a spus ca e mort de doua saptamani si ca nimeni nu stie sa-mi zica care este cauza. In momentul acela am simtit ca toata viata mea se prabuseste si eu odata cu ea. Am fost si la alti medici, am mai facut inca 3 eco si mi s-a spus acelasi lucru. Nu am avut nici un fel de simptom, doar mi s-a spus ca bebelusul meu e mort. De atunci traiesc un calvar, incerc sa-mi concentrez atentia asupra altor lucruri dar e greu mai ales cand vad atatea femei gravide pe strada. Doare atat de tare... am intrat in depresie si incerc sa-mi revin... Mai rau este ca am aflat ca sunt insarcinata in acelasi timp si la aceeasi ora cu cumnata mea. Sarcina ei era mai mare ca a mea cu vreo 2 saptamani. Durerea mai mare este cand ma vad cu ea, pentru mine e un chin, pana si fratele meu a fost suparat pe mine, ca il invidiez pentru copilul lui. Nu il invidiez dar pe mine ma doare prea tare si nu pot sa fiu ca inainte. Si mai rau este ca eu sufar de o malformatie congenitala la inima, ca si tine, parintii mei s-au intrebat de unde si cum a aparut, nici unul nu fumeaza, nu bea, au avut o viata foarte ordonata si ingrijita. Am fost operata pe cord deschis in 96, pana acum m-am simtit bine, dar mi-am dat inima peste cap si trebuie sa plec la operatie in Italia (la noi in tara sansele de reusita ale operatiei sunt mici) operatia costa 15 mii E, o suma destul de mica fata de altele dar destul de greu de strans pentru noi. Odata cu pierderea copilului ne-am pierdut si casa, dadusem avansul pentru apartament. Se spune ca un necaz nu vine niciodata singur, este adevarat, dar ce ne facem cand necazurile sunt prea mari si prea greu de suportat? Acum vreo luna am aflat si ca soacra-mea are cancer la ficat, iar bunicul meu care mi-a salvat viata si m-a iubit ca pe ochii lui, se simte rau... si ne asteptam la un necaz in orice clipa. Stiu ca viata are cursul ei dar este greu sa ma despart de el, este greu sa-mi iau la revedere si sa-l las sa plece, iar asta imi sfasie sufletul de tot. Crede-ma ca am momente in care nu-mi doresc decat sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc.
    Mesaj de la: Vera data: Miercuri 2 iulie 2008
    buna Bianca, ma numesc Vera, am 27 de ani si trec printr o suferinta cumplita.sarcina mea s a oprit din evolutie la 9 sapt.sufar enorm si nu mi pot reveni din soc, pt ca imi doream din suflet acest copil.Stiu ca multi ar spune ca era inca mic si ca nu ar trebui sa sufar atat, o sa vina altul, dar pt tine e f greu, plang si ma gandesc cu groaza ca numaram saptamanile si asteptam cu nerabdare sa mai creasca ca sa l pot simti cum se misca.acum acest vis s a spulberat. nu stiu cum voi merge mai departe, mi e atre greu, dar sper ca intr o zi sa m i se indeplineasca visul , de a avea un copil. iti multumesc
    Mesaj de la: Ana data: Miercuri 2 iulie 2008
    NU CREDEAM SA-NVAT VREODATA… DUREREA….

    Sunt impietrita! Nu am mai simtit un asemenea gol de la momentul in care am aflat ca la nasterea fiului meu au existat niste probleme care, slava Domnului, s-au rezolvat iar acum ne bucuram sanatosi unii de ceilalti

    Nu imi pot aduna cuvintele, gandurile la un loc. Mintile mi se rostogolesc goale in cap incercand sa imi dau seama daca putem ierarhiza durerile intr-o piramida: durerea de a nu te bucura de primul plans al puiului tau, durerea de a-l sti bolnav, durerea de a-l pierde dupa cateva luni, durerea de a-l pierde cand e matur si te astepti sa pleci tu inaintea lui...

    Nu credeam sa-nvat ce e durerea... Cat am stat in spital cu puiul meu, dupa nastere, imi venea sa rup toate afisele din care ranjeau niste cuvinte care pentru mine nu mai aveau niciun sens atunci: „Megerti la doctor! Faceti ecografii pentru a va garanta un copil sanatos” Si daca am fost ce? Cu jumatate de ora inainte de operatie totul era in regula, dupa operatie... totul s-a prabusit...

    Majoritatea celor care eram in spital, cu copiii la terapie intensiva, eram tineri, frumosi, curati, cu frica si piosenie pentru cele sfinte, cu minti luminate si citite, toti insa atat de mici in fata ei, a DURERII IMENSE....

    Citeam acum ceva timp despre drama micutului Sebastian Lungu si a parintilor sai. Tatal sau spunea la un moment dat: „Dupa ce ti se intampla o asemenea tragedie, viata ta se schimba pentru totdeauna iar lucrurile de dinainte ti se par atat de departe, aproape ireale” Ce realitate zdrobitoare! Dupa ce ti se intampla, NIMIC nu mai e la fel. Devii mai bun sau mai rau, mai ingaduitor sau mai egoist, mai uman sau mai indiferent insa NIMIC NU MAI E LA FEL! Psihicul e marcat pentru totdeauna.

    Mi-a picat in mana, la un moment dat un curs de neonatologie pe care l-am devorat din scoarta in scoarta pentru a afla ce i s-a intamplat fiului meu. Am citit atatea aspecte ale nasterii si complicatii ce pot aparea din nimic incat m-am gandit ca daca l-as fi citit inainte de a ramane insarcinata, nu as mai fi avut curaj sa imi doresc un copil in aceasta viata. Poate in alta viata...

    Eu am fost curajoasa INAINTE. DUPA... O LASA.Nu mai pot! Clachez in fata durerii, a neputintei. Aseara, dupa ce am citit povestea Biancai, netul a picat si nu am putut posta mesajul meu. Era 1 noaptea, insa trairile atat de intense incat am luat o foaie de hartie si am scris cu pixul ceea ce acum transcriu cu tastatura.

    Nu imi inchipui acest tip de durere. M-au cutremurat marturiile, filmuletele... Am avut langa mine in spital o mamica ce a pierdut 2 gemeni: primul la o luna de la nastere, pe al doilea la 2 luni de la nastere...Nu vedeam tragedia din sufletul ei, poate din cauza propriei dureri... De-abia acum incep sa inteleg...

    Eu am trait un alt tip de durere... Fiul meu nascut pe 8 martie, de ziua miraculoasa a Mamei, eu cu el in spital la Bucuresti, el cu probleme si viata incerta, tatal meu acasa, la Braila, moare la 11 zile de la nasterea fiului meu, fara ca el sa isi vada nepotul, fara ca eu sa pot veni acasa sa il conduc pe ultimul drum. S-a sacrificat pentru noi. Fiul meu s-a trezit la viata abia dupa aceasta a doua durere din familia mea. Dumnezeu mi-a luat o viata si in schimb mi-a dat alta...

    Nu vreau sa le demoralizez pe maimicile de ingeri insa, credeti-ma, nu as putea sa va spun decat: „Cred ca nu exista durere mai mare decat sa iti strangi la piept puiul deja cu aripi de ingeras”. Si asta pentru ca e vorba de un SOC. Eu am trait SOCUL si asta ma face cumva partasa si empatica. Daca in viata exista cateva dureri pe care le duci dupa tine in fiecare zi, ajungi sa le „rutinezi”, SOCUL insa nu il poti estompa / sterge / uita niciodata.

    Sa spui cuiva „Lasa draga ca mai ai / mai faci unul” mi se pare cea mai mare dovada de cruzime pe care ti-o poate adresa cineva. Tacerea ar fi fost cu mult mai pretioasa...

    Gandul imi zboara la primul filmulet. Cata durere, sentimente contradictorii,fragilitate, revolta, micime, gol poti resimti in acele momente....Si cum???!!!!! DUPA CE PENTRU TINE LUMEA S-A OPRIT IN LOC SI A INCEPUT SA SE INVARTA IN SENSUL OPUS NORMALITATII, CAND NIMIC NU MAI ARE NICIO NOIMA, CAND PSIHICUL TAU E INTR-UN HAU DE UNDE NU STII DACA IL VEI MAI RIDICA VREODATA, CAND PRIVESTI PIERDUTA IN JUR SI NU INTELEGI NIMIC, CAND ITI VINE SA TE INTINZI SI SA MORI, CAND IMAGINILE TI SE SUPRAPUN SI VORBELE NU ITI IES NICI DACA AI VREA, cum sa tii cont de niste condoleante de complezenta sau, si mai rau, de niste incurajari spuse la plezneala precum „Lasa ca nu-i un capat de tara”...

    Dragi mamici de ingeri! Fiti curajoase sau fiti lase, fiti mai ingaduitoare sau mai egoiste, fiti asa cum puteti fi! Singurul, Timpul le rezolva pe toate sau ... NU... Doar sufletul vostru stie si va hotari momentul in care veti renaste putin...

    V-ati gandit vreodata la faptul ca Dumnezeu invaluie in mister toate povestile legate de ingerii pe care ii lasa pe Pamant sau pe care ii ia la El in Cer? Cate cazuri „solutionate” cu „cauze necunoscute”... Multe... dureros de multe...

    Singurii, medicii au obligata de a umple o fisa goala si cum cuvintele lor par din alta lume, diagnosticul pare la fel, insa sufletul tau de MAMA iti spune ca e altfel...

    Nu e nebunia negarii ci premonitia, presentimentul, legatura astrala pe care o resimte pentru ingerasul ei. Nu exista legatura mai puternica decat aceasta. E viata din viata ta, sange din sangele tau, spirit din spiritul tau!

    Eu ma plans, am negat, am hulit, am asteptat un raspuns pe care nu l-am primit nici pana azi insa... am incetat sa il mai caut. Universul e plin de taine si noi suntem conectati la el, la misterele lui.

    DUREREA E IERTARE, ASUMARE, RESEMNARE DAR NICIODATA UITARE!
    Toate pe lumea asta au un sens, o directie, un scop: sa ne caleasca, sa ne doboare, sa ne intareasca,sa ne schimbe optica asupra vietii insa de cand eu insami am trait socul vietii mele, nu trece o zi in care sa nu ma intreb:
    CAND TI SE INTAMPLA CEVA RAU IN PREZENT, RASPUNZI PENTRU CEVA RAU DIN TRECUTUL TAU SAU PLATESTI UN PRET PENTRU CEVA BUN CE VA VENI IN VIITOR?.....
    Mesaj de la: Gina data: Marti 1 iulie 2008
    iarta-ma ca am ales aceasta varianta de a comunica cu tine. desi am avut ocazia sa vorbesc cu tine la telefon, pur si simplu nu am putut, nu am avut curajul sa-ti aud vocea pentru ca nu stiam ce sa-ti spun, cum sa-ti spun ca-mi pare rau si ca sunt alaturi de tine. am inceput sa citesc articolul tau si recunosc (cu rusine) ca nu am reusit sa-l citesc pana la capat. nu mi-am putut stapani lacrimile. stiu ca nu am cum sa simti ce simti tu, dar iti inteleg durerea pt ca desi ingerasul meu traieste, sufera clipa de clipa de cand s-a nascut. si asta ma omoara cate putin in fiecare zi. si nimic nu va mai face ca viata sa fie ca inainte de nasterea lui. nimic nu va mai fi la fel. ma gandesc la tine.gina, mama lui sebastian
    Mesaj de la: Reliana data: Marti 1 iulie 2008
    buna bianca ma cheama reliana , imi pare rau pt pierderea ta acum am aflat cind te-am vazut la emisiunea lui c.brancu si iti doresc sanatate si putere multa sa poti realiza tot ce iti doresti .Nu am trecut prin aceasta experiena dar am avut o problema la nastere care m-a marcat si ma facut sa iubesc si mai mult viata .La 20 de saptamni mi-sa spus ca am o malformatie la bazin in spcecia la oasele pelviene si nu am sa pot naste natural sa optat pt.cezariana cu anestezie totala ne stiind ca eu am polipi , in timpul operatiei am incercat sa ma trezesc apoi am adormit la loc dar acel somn dupa cum am aflat ulterior mi-ar fi fost fatal dar Dumnezeu nu a vrut iar fetita mea ma chemat inapoi , mi-am revenit pt ca mi-am adus aminte de ce adormisem si am vrut sa-mi vad fetita care acum are 2 ani si trei luni care este un copil sanatos , frumos si plin de viata si pt.care ii multumesc zilnic lui Dumnezeu. Multe imbratisari di partea noastra si putere multa pt.realizarea tuturor proiectelelor tale.
    Mesaj de la: Sorin data: Marti 1 iulie 2008
    Buna Bianca. Am citit despre cele intamplate tie si atator mame din toata lumea si m-a pus pe ganduri toata aceasta drama a copiilor "ingeri". Eu sunt Sorin Sandulescu din Ploiesti si poate ca nu-ti mai aduci aminte de mine, dar ne-am intalnit in 2002 la o emisiune filmata la Campina de o colega de-a mea - Iustina Posea - si acolo am facut niste poze impreuna. Am o amintire f placuta cu tine din acea dupa amiaza de la un restaurant la care am mancat, din Campina. Despre mine sa sti ca nu mai practic Reiki ( in acea zi , la studioul din Campina, ti-am facut o mica energizare la cap, findca te simteai obosita ). Acum 2 ani citind o carte exceptionala - O calatorie in supranatural de Roger Morneau - mi-am dat seama de ratacirea prin hatisurile intunericului prin care am ratacit vreme de 4 ani, devenind mai intai maestru reiki, iar mai apoi terapeut naturist cu cabinet particular. Doar Dumnezeu este unicul care ne ofera energia si lumina datatoare de viata, iar prin dragostea Sa neconditionata ne indruma pe drumul cel drept. Prin sacrificiul Fiiului Sau pra iubit, Domnul Isus Christos, Dumnezeu ne-a castigat iarasi din ghearele Satanei, care doreste sa ne invrajbeasca intre noi si sa ne puna intotdeauna prin intermediul ispitelor in postura de a alege cu mintea si nu cu sufletul. In legatura cu misiunea copiilor "ingeri", mi-am format opinia ca asemeni sacrificiului copilului Isac, al personajului biblic Avraam, pe care l-a trimis sa-l sacrifice prin arderea pe rug, noi toti cei care suferim o pierdere imensa prin disparitia din lumea materiala a copiilor, suntem pregatiti pentru misiuni mult mai "inalte" d.p.d.v. spiritual. Odata trecuti cu bine prin acest calvar al mortii unui copil ( aceasta putand doar cu ajutorul divin din partea lui Dumnezeu ), putem fi niste adevarate exemple de stanci statornice in calea oricaror furtuni. Tu esti un exemplu graitor si iti multumesc in numele tuturor parintilor din intreaga lume pentru ceea ce faci prin intermediul fudatiei EMMA. Eu doresc sa fiu de ajutor acestei miscari si ma pun la dispozitia ta, daca ai nevoie de ajutor de orice fel. Iti urez ca indeplinirea viselor tale sa devina realitate si ca Bunul Dumnezeu sa te ocroteasca si sa-ti dea putere si intelepciune divina in orice intreprinzi. Te sarut, cu respect, Sorin
    Mesaj de la: Florentina data: Marti 1 iulie 2008
    Buna Bianca
    Sper ca de la zi la zi sa devii din ce in ce mai puternica. Te-am urmarit in emisiunile in care ai aparut si la "6 vine presa" - B1 TV si la Corina D la Eforia si la Agentul VIP la Antena. Faci un lucru absolut minunat.
    Vrei sa ajuti. Nu pot decat sa-ti spun ca vei fi ajutata si tu ptr ca Dzeu vede intotdeauna.
    As vrea sa-ti ofer serviciile mele. Oricand vei avea nevoie de tiparituri, de orice fel, pliante, carti de vizita, materiale de informare, CD sau DVD personalizate (poate sa informezi presa sau publicul cu filme in care sa arati ce se petrece in alte clinici din strainatate, ce servicii specializate au, sau texte ptr informare presa sau spitale, cu si despre campania ta, apeleaza cu incredere. Unele lucruri ti le pot oferi gratis.
    Iti doresc sa ai mare grija de tine (din toate punctele de vedere) ptr ca ai nevoie de multa energie sa construiesti ceea ce ai initiat.
    Mult mult succes
    Florentina Alexandru
    Director vanzari
    Perfect Group
    Mesaj de la: Mirela data: Marti 1 iulie 2008
    si eu sunt o mama de ingeras(Raul-Adrian).Am nascut pe 15 mai 2008, Pe toata perioada sarcinii a fost bine, mergeam lunar la control, analize facute, ma simteam chiar bine, nu aveam nimic deosebit(greturi, varsaturi) doar burtica crestea.....si ce frumos era...
    dar cand a fost sa nasc, dupa 2 pastile puse, si dupa epidurala facuta, bataile inimii bune, doctorul m-a vazut si a zis ca incercam sa nasc normal , dar degeaba pe cand am nascut copilul era mort , defapt a incercat sa-l resusciteze, dar nu a mai trait . Si explicatia doctorului a fost ca trebuia sa-mi faca cezariana mai repede......, inchipuiti-va cum m-am simtit...........
    asa, acum am mers la servici, incercand sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat, si speram ca Dumnezeu sa aiba grija si de noi, sa ne daruiasca alt copilas sanatos si voios.
    Mesaj de la: Dana data: Luni 30 iunie 2008
    Buna Bianca,

    Abia acum am aflat ce ai patit. Imi pare f f f rau.
    In anul 2003 am pierdut sarcina. Avea numai 10 saptamani. Imi dorisem f mult copilul. Sotul meu nu vroia copii si dupa 4 ani de la casatorie am ramas intamplator insarcinata. Dupa pierderea copilului am suferit cumplit. Un an de zile am plans.
    Dupa 4 ani am ramas insarcinata 99tot intamplator). Acum am o fetita.
    Cand trecem prin necazul de a pierde un copil ne dorim sa murim dar Dumnezeu nu ne lasa. Eu chiar vroiam sa mor pt ca nu aveam pt ce sa mai traiesc, tu macar il aveai pe Luca.
    Cunosc cateva femei care au suferit pt pierderea copiilor. Iti povestec pe scurt, sper sa te ajute pt scrierea cartii tale.
    Bunica mea a fost adoptata de o familie. Acelei familii ii murisera cativa bebelusi. La un moment dat s-au hotarat sa nu mai sufere si sa adopte un copil. Dupa ce au adoptat-o pe bunica mea, mama ei adoptiva a mai nascut 4 copii. Bunica a murit iar fratii ei vitregi traiesc si acum.
    Cealalta bunica a mea avea o fata (mama mea) si un baiat (unchiul meu). A mai nascut o fata, o dulceata de fata, cuminte. A murit la 9 luni inainte de Craciun. Bunica a suferit enorm. Suferinta ei a fost si mai mare cand a pierdut-o si pe mama mea (tot inainte de Craciun). Desi mama avea 35 de ani, bunica a vrut sa moara cu ea. Dar Dumnezeu o tine in viata si acum si considera ca eu sunt fata ei. A trait in urma mamei pt mine si fratele meu.
    Cumnata bunicii a pierdut f multe sarcini. A vrut sa o adopte pe mama mea dar bunica a zis ca o lasa sa stea pe la ea dar nu este de acord cu adoptia. Pana la urma, cumnata ei a nascut o fata care acum e bine, are 3 copii.
    Mosica fetitei mele a pierdut si ea cateva sarcini. 10 ani s-a chinuit sa tina sarcina. S-a saturat de incercari si de suferinte si a adoptat o minune de fata.
    Vezi, toate au o rezolvare. Asta e viata, trecem peste necazuri fara sa vrem.
    Sper sa scrii cartea si sa atingi toate obiectivele pe care ti le-ai propus prin infiintarea fundatiei.
    As vrea tare mult sa te pot ajuta. Eu si sotul meu lucram la Protectia Copilului. Sotul meu lucreaza chiar la Serviciul adoptii. Este foarte atasat de copii si sufera pentru necazurile lor.
    Ne bucuram enorm atunci cand copiii abandonati isi gasesc familii pentru ca si eu si sotul meu am crescut fara parinti si stim cat este de greu.
    "MAMICILE AU NEVOIE DE COPII SI COPIII AU NEVOIE DE MAMICI."
    M abucur ca vrei sa ajungi in maternitatile din Romania. Sper sa poti rezolva multe lucruri pt ca la ora actuala conditiile de acolo sunt dezastruoase.
    Daca am sa te pot ajuta cu ceva, cand vei venii la Craiova, o voi face cu placere.
    Te pup si mult succes!
    Mesaj de la: Anonim data: Luni 30 iunie 2008
    Buna ziua, sunt si eu in aceeasi situetie ca si voi. Incep prin a-ti multumi Bianca pentru ca ai deschis acest forum. As fi vrut si eu sa ajut mamicile care au trecut sau care, din nefericire, vor trece prin aceasta situatie si ma bucur ca am aceasta posibilitate.
    Mi s-a intamplat anul trecut in octombrie, dar spre deosebire de voi, am nascut intr-o tara, o tara in care atat mamele cat si copii sunt tratate special. Intr-adevar nu am ce sa le reprosez cadrelor medicale. Au inteles ca 2 tineri trec printr-o situatie crunta si ca merita un minim de respect. Noua ni s-a oferit ajutor de specialitate, dar l-am refuzat. Nu stiu nici acum sa va spun daca am facut bine ca am refuzat dar asa am simtit atunci. Eram atat de suparati, sufeream atat de mult, dar in mintea mea nu era decat ca vreau sa se sfarseasca totul. Ca vreau sa scap de acest cosmar si sa ajung la mine in patul meu, unde sa plangggggggggggggggg fara incetare.

    Fiind la inceput intr-o alta tara, totul nou, am aflat ca sunt insarcinata. Bucurie mare, suntem topiti dupa copii, avem multi finisori pe care-i iubim ca si cum ar fi ai nostri, dar la primul echo medicii au sesizat ceva in neregula. Un mic punct la inima au zis ei, dar ca nu e grav, ca suntem tineri si ca nu exista riscuri, ca totul e corect. Din acel moment au inceput nelinistile mele, vise ingrozitoare, n-am mai fost om. Mi-au spus ca sunt mama anxioasa si m-au bagat la investigatii suplimentare. asa am aflat ca copilul meu are Sindromul Dawn. Nu va imaginati ce soc am avut. Nu va puteti imagina prin ce-am trecut. Cate intrebari, cate "de ce". Raspunsul a fost unul singur. Un accident in momentul conceptiei. Vreau sa va mentionez ca nu beau alcool, nu fumez, in momentul cand am stiut ca sunt gravida am renuntat la cafea. Mi-am respectat sarcina consider eu. S-a terminat, sotul meu nici n-a vrut sa auda sa-l pastram, eu ca mama ma durea sufletul, doctorii ne-au spus ca suntem singuri ca un copil cu asemenmea handicap necesita ingrijire speciala, si ca din punctul lor de vedere 99%nu va supravietui pentru ca inimioara este grav bolnava. Un asemenea sindrom, da malformatii grave la inima, etc.
    Am nascut la 30 de saptamani, nu doresc la nimeni sa ajunga sa nasca si sa plece cu bratele goale acasa. Nu e cinstit, nu e omeneste posibil, dar din pacate, aceste cazuri sunt. Salut implicarea medicilor, au facut tot posibilul ca suferinta noastra sa nu fie amplificata. Aici, in Canada, sotul sta cu tine tot timpul. Ei incurajeaza ca tatal sa fie tot timpul prezent. Nici nu stiti ce bine e.
    Am plecat din spital si dupa cateva zile au inceput remuscarile. E devastator.

    Dar exact cum scria o alta mamica mai sus, afli cine iti sunt prietni. Si sunt putini. Cel mai des am auzit Doamne, bine ca e copilul meu sanatos. Sunt de acord, toti parintii isi doresc acest lucru, si eu numai asta m-am rugat. Dar parca era o palma data peste fata. Ma durea mult, mi se parea ostentativ. Ma rog, poate exagereaz, asta am simtit. In fata altora, cand vorbeam, imi spuneam hai sa schimbam subiectul. Cred ca-i obosisem, dar imi facea atat de bine, sa-mi spun si eu oful.
    Oricum aceasta experienta m-a maturizat. Mi-am dat seama de natura umana. Am renuntat sa-mi mai fac planuri si traiesc clipa, oricum suntem mult prea mici si Dumnezeu are planuri cu fiecare. Trebuie sa intelegem ca asta ne-a fost dat sa traim. Un singur lucru nu inteleg. Cum pot alti sa-si dea copiii, sa-i omoare, sa le faca rau. Asta nu inteleg, desi de multe ori in viata facem lucruri de care nu ne credeam niciodata in stare.
    Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. Mi-a facut bine sa va scriu.
    De fapt, vreau sa transmit la toate gravidutele sa lase totul la o parte in aceasta perioada si sa se ocupe de puii lor. Si mai ales sa faceti toate triplu test. Nu stiu cat costa, dar stiu ca 9 luni stati linistite. Si e mare lucru sa stati linistite. Este ca un lobby, daca vreti, pentru ca nu se stie niciodata. Mi-au spus asistentele, cand am nascut, ca nascuse o fetita de 18 ani un copil care avea sindromul. Nu se stie niciodata, nu vreau sa va sperii, Doamne fereste, vreau decat sa va spun ca niciodata n-as fi crezut ca mi se va intampla mie. Si mi s-a intamplat. Va pup si va iubesc pe toate.
    Mesaj de la: Irina data: Luni 30 iunie 2008
    Draga Bianca,
    Numele meu este Irina si vreau sa-ti spun ca am plans toata ziua citind dramele mamelor si tuturor celor care au un ingeras in preajma lor... Si am plans poentru ca abia acum am constientizat drama pe langa care am trecut in urma cu 3 ani si 2 luni. Eram insarcinata si desi aveam 27 de ani nu prea realizam exact cum o sa-mi schimbe viata acest eveniment. Am mers periodic la medic si mi-am facut toate analizele recomandate, dar refuzam sa devin obsedata de ideea ca ceva ar fi in neregula. Ma consolam cu gandul ca atatea mamici nasc in fiecare zi bebelusi sanatosi si nu are rost sa ma gandesc la prostii...Si nu ma gandeam. In ziua in care eram programata sa merg la spital am mers si acolo mi s-a facut o ultima ecografie. Medicul m-a asigurat ca totul e OK si m-a dus in sala de nasteri. Mi-a facut anestezia epidurala si m-a asigurat ca in cateva ore o sa-mi tin baietelul in brate.Numai ca nu se intampla nimic.A doua zi a hotarat sa-mi rupa membranele, la sfatul sefului de sectie care nu era de acord cu cezariana. La ora 15.00, cand a vezut ca bataile fatului erau din ce in ce mai rare mi-a facut cxezariana de urgenta. Copilasul era foarte bine dezvoltat, avea 4kg, numai ca de epuizare e facut stop cardio-respirator. El avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului si ei refuzau sa-mi faca cezariana. La fiecare contractie el urca ca sa supravietuiasca si 2 medici faceau tot posibilul sa-l faca sa coboare. Si seara a cedat...inimioara lui, desi castigase o batalie....pierdea razboiul. Cand l-am vazut prima data era ca un ingeras, numai ca purta masca de oxigen si avea perfuzii la maini si manutele in gips, si era plin de intepaturi in cap de la perfuziile anterioare...dar era ca un ingeras care dormea linistit si zambea in somn...Dumnezeu ne-a ajutat insa si si-a revenit.Acum este ratiunea mea de a trai si nu stiu ce sens a avut viata mea pana sa-l tin in brate pe Andrei. Imi mai doresc copii, dar mi-e groaza sa fiu iar insarcinata. Mi-e teama de medici pentru ca i-am intalnit numai pe cei lipsiti de omenie si compasiune. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat sa-l vad crescand langa mine si le doresc tuturor mamellor de ingeri sa gaseasca puterea de a merge inainte.Cred ca ceea ce faci tu pentru aceste mame este de mare ajutor. Parca nimic nu suna cum as vrea eu sa sune...Cu bine!!!
    Mesaj de la: Madalina data: Luni 30 iunie 2008
    Ieri dimineata mi-am pierdut ingerasul...la doar 8 saptamani...nu ma pot opri din plans. Era un bebe mult dorit atat de mami cat si de tati...Doamne, ce greu e sa vorbesti la trecut de o vietisoara care a palpait chiar si numai 8 saptamani in tine!!!Joia trecuta i-am vazut inimioara batand si am fost atat de fericita...Acum imi urlu disperarea si ma plimb fara rost prin casa...Sunt singura si simt ca nu mai pot!!!!Ma simt goala, pustiita si nu stiu de unde "sa apuc" sau sa continuu viata.
    Pe bebe l-ar fi chemat RARES daca era baietel si MAIA daca era fetita.
    Bebe, mami te iubeste si te vrea la ea in brate!!!
    Bebe, mami tanjeste dupa tine!!!
    Bebe, mami e cu tine!!!

    M.
    Mesaj de la: Fabiola data: Luni 30 iunie 2008
    nu ma pot opri din plans!Mi se pare ceva de nesuportat...Iti doresc ca DUMNEZEU sa-ti dea forta necesara sa depasesti momentul(nu sa-l uiti)pentru ca nu ai cum si sa continui sa faci ceea ce ai inceput(Organizatia EMMA).Sunt multe de invatat...Fabiola
    Mesaj de la: Oana data: Luni 30 iunie 2008
    BIANCA,sa nu uiti nici o clipa ca EMMA a plecat intr-o alta misiune si oparticica din fetita ta se va intoarece la tine daca o sa vrei!
    o bunica mai invarta din SIBIU.
    Mesaj de la: Camelia data: Duminca 29 iunie 2008
    Buna
    Ma numesc Camelia, am 34 ani si din pacate am trait si eu clipe...........
    Am pierdut 4 sarcini. Una nu a fost bine prinsa, a doua a fost oprita in evolutie din cauza unui hematom, o extrauterina in decembrie 2007 si acum 10 zile (18 iunie 2008), AM NASCUT UN BAIETEL la doar aproape 5 luni. Il simteam cum misca... eram asa fericita, ii vorbeam....
    Am fost la urgente sambata pt ca am simtit o scurgere. Era lichid amiotic. Mi-au spus ca nu mai au ce face si mi-au provovat nasterea. Inca sufar ENORM!!!
    Toate analizele le aveam facute: toxoplasmoza, listeria, citomegalovirus, papa nicolau, la sange.. adica tot ce s-a cerut. Nici acum nu mi-a spus nimeni ce s-a intamplat. De ce am pierdut sarcina. Vreau sa merg sa imi fac mai multe investigatii in Tg Mures, Cluj sau Bucuresti (am inteles ca in aceste orase se fac mai multe investigatii).
    VREAU DIN TOT SUFLETUL UN COPIL!
    VA ROG DIN TOT SUFLETUL daca stie cineva un medic bun, sa-mi scrie.

    Camelia
    Mesaj de la: Mirela data: Duminca 29 iunie 2008
    DRAGA BIANCA. AM PRINS, INTAMPLATOR , LA TV ,O EMISIUNE CU TINE SI DESPRE SARCINA TA PIERDUTA. MI-AM AMINTIT PRIN CE AM TRECUT EU.TE ROG DIN SUFLET SA MA IERTI DACA ITI VOI RASCOLI AMINTIRILE.SUNT MIRELA. AM 32 DE ANI. IN 1997 , DUPA O SARCINA FARA NICI CEA MAI MICA PROBLEMA, AM NASCUT UN BAIAT DE 4 KG, SANATOS SI FRUMOS. ALEX. AVEAM 20 DE ANI. DUPA 2 ANI , IN 1999,EU SI SOTUL MEU, AM HOTARIT SA MAI AVEM UN COPIL. AM RAMAS INSARCINATA FOARTE GREU , IAR LA 5 SAPTAMANI AU INCEPUT PROBLEMELE: SANGERARI, DURERI ABDOMINALE.AM FOST INTERNATA, DAR LA 8 SAPTAMANI DE SARCINA AU INCEPUT NISTE DURERI CA LA NASTERE SI... AM PIERDUT. DUPA ALTI 2 ANI, MI-AM LUAT INIMA IN DINTI SI AM INCERCAT IAR. MA TEMEAM IN FIECARE CLIPA SA NU PIERD SI SARCINA ASTA. STATEAM MULT IN PAT, SOTUL MA MENAJA CAT DE MULT PUTEA, FACEAM BAIE IN GENUNCHI SA NU AJUNGA APA UNDE NU TREBUIE. DAR LA 5 SAPTAMANI,IAR,AU APARUT MICI PETE SANGERII.AM PLECAT DE URGENTA LA SPITAL, M-AU INTERNAT, MI-AU FACUT ECOGRAF SI DUPA O SAPTAMANA AU OBSERVAT CA BEBE NU CRESTE. A RAMAS LA VARSTA DE 5 SAPTAMANI. AU HOTARAT SA-MI FACA CHIURETAJ. A FOST FOARTE DUREROS SI FIZIC DAR SI PSIHIC SI NU M-A PREGATIT NIMENI PENTRU ASA CEVA.AM SUFERIT INGROZITOR DE MULT.MAI ALES CA ALEX ISI DOREA SI EL O "FRATIOARA". NU A PUTUT INTELEGE DE CE FRATIOARA NU A VRUT SA RAMANA IN BURTICA SI SA SE NASCA LA TIMPUL POTRIVIT.DAR NICI EU! SI NICI SOTUL MEU! AM TRECUT FOARTE GREU PESTE DUREREA PIERDERII CELEI DE-A 2-A SARCINI! TRECEAU PE STRADA COPII DE 1-2 ANI SI NU MA PUTEAM UITA LA EI! ASA AU TRECUT ALTI 5 ANI.CU GREU AM HOTARAT IAR SA MAI AVEM UN COPIL. AM FOST LA MEDIC , I-AM POVESTIT DESPRE CELELALTE SARCINI SI AM FACUT SI ANALIZE.MEDICUL ERA OPTIMIST: NU SE MAI PUTEA INTAMPLA NICI UNA DINTRE CAZURI:SA PIERD CA O NASTERE SAU SA MOARA BEBE IN TIMPUL SARCINII. ERAM MAI LINISTITA STIIND ASTA.AM FACUT CHIAR SI UN TRATAMENT INAINTE DE A RAMANE INSARCINATA CU ACID FOLIC.IN SFIRSIT, IN IANUARIE 2006 AM RAMAS IAR INSARCINATA. ERAM FERICITA DAR SI FOARTE NELINISTITA: DACA SE INTAMPLA CEVA? DE CUM AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA , AM PLECAT IAR LA MEDIC.A ZIS CA TOTUL DECURGE BINE, DAR PENTRU CA SA STAU EU LINISTITA, MI-A DAT UTROGESTAN SI NO-SPA .ERAM IN 5 SAPTAMANI.TOTUL MERGEA PERFECT . LA 15 SAPTAMANI AM FOST CU SOTUL SI COPILUL LA O PLIMBARE . ERA DUMINICA, 9 APRILIE. DUPA CE AM AJUNS ACASA , AM SIMTIT UN JUNGHI IN BURTA. AM MERS LA BAIE SI ...AM VAZUT IAR PETE DE SANGE.ERAU MARONII.AM PLECAT IAR LA SPITAL.M-AU INTERNAT DE URGENTA. DOCTORUL MI-A FACUT ECOGRAF SI M-A INTREBAT CARE A FOST ULTIMA ZI A CICLULUI. I-AM RASPUNS CA IN JURUL CRACIUNULUI. APOI L-A SCOS PE SOTUL MEU AFARA SI AU VORBIT CEVA.A DOUA ZI AU VENIT LA ECOGRAF TOTI MEDICII GINECOLOGI DIN SPITAL. VREO 6. TOTI AU ZIS ACELASI LUCRU:SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE LA 8 SAPTAMANI!!!! ITI DAI SEAMA ? AM STAT CU BEBE MORT IN BURTICA 7 SAPTAMANI??!!! PUTEAM EU SA MOR DE 700 DE ORI!!!!!!!M-AU PREGATIT PENTRU UN NOU CHIURETAJ, PARCA MAI DUREROS DECAT CELELALTE 2.AM PLINS... PLANGEAM INTR-UNA, NU MA MAI PUTEAM OPRI. DOAMNELE DIN SALON NU STIAU CE SA-MI ZICA. TACEAU. SI TACEREA LOR MA DUREA. APOI A VENIT BAIATUL MEU LA MINE SA MA VADA . ERA DEJA CU LACRIMI IN OCHI CAND A INTRAT IN SALON.AS FI VRUT SA-I POT SPUNE CEVA, SA-I ALIN DUREREA CE I SE CITEA IN OCHI, DAR NU AM PUTUT.PLANGEAM UNUL PE UMARUL CELUILALT."DE CE , MAMI, DE CE?" SI EU NU AM STIUT SA-I RASPUND . SI NU STIU NICI IN ZIUA DE AZI, PENTRU CA NU AM VRUT SA MAI FAC ANALIZE SI SA VAD DE CE PIERD SARCINILE. ORICUM , NU MAI AM CURAJUL SA FAC ALT COPIL. DAR II MULTUMESC LA DUMNEZEU CA MI-A DARUIT UNUL SANATOS SI FRUMOS. ACUM ARE 11 ANI SI E MAI INALT CA MINE. ARE 165CM. DAR FACE SPORT DE 2 ANI: VOLEI.SI E AL MEU . STII CE AR MAI FI DE ZIS? CA PRIMA SARCINA AM PIERDUT-O PE DATA MORTII SOACREI MELE(DAR ANI DIFERITI) IAR A DOUA PE DATA DE NASTERE A EI!! COINCIDENTA?? NU STIU!! MI-A SPUS CINEVA CADACA NU I-A POTUT AVEA AICI PE PAMANT, EA SI-A DORIT NEPOTEI ACOLO SUS CU EA.CE ZICI ?SE POATE UNA CA ASTA?ORICUM , CHIAR DACA AR FI ASA, PE MINE NU MA ALINA CU NIMIC, PENTRU CA NU ERAU AI EI, CI AI MEI, SI I-AM DORIT EU ,CU MINE ,AICI. EEE, DRAGA BIANCA, MA CREZI CA SI ACUM MA GANDESC CE VIRSTA AR FI AVUT, CE AR FI FOST: FATA SAU BAIAT,CE OCHI AR FI AVUT, CUM AR FI ZIMBIT... SI MULTE, MULTE ALTELE.DAR TIMPUL TRECE, DUREREA SE ESTOMPEAZA SI VIATA MERGE INAINTE.SUNT FERICITA CA AM UN COPIL DAR ERAM SI MAI FERICITA DACA AVEA CU CINE SA SE INTELEAGA CAND VA FI MARE, ASA CUM AM SI EU O SORA CU CARE SA MA INTELEG.DACA NU A FOST SA FIE...! SA STII CA MI-A FOST GREU SA MA DESTAINUI, DAR MA SIMT MAI BINE ACUM . AM SI PLANS SCRIINDU-TI. MA DOARE INCA SI CRED CA MA VA DUREA TOATA VIATA!SI IMI PARE RAU CA ALEX VA FI SINGUR CAND VA FI MARE. DAR SPER CA DUMNEZEU IL VA AJUTA SA TREACA PESTE TOATE, ASA CUM MA AJUTA SI PE MINE. SI SPER CA TE VA AJUTA SI PE TINE CU ORGANIZATIA EMMA.ESTI UN INGER PRINTRE OAMENI SI TE ROG SA RAMAI ASA.PENRTU CA SI INGERASUL TAU DE FATA TE VA VEGHEA SI AJUTA DE ACOLO DE SUS.DUMNEZEU SA AIBA IN PAZA TOTI INGERASII DIN LUMEA ASTA CHIAR DACA AU APUCAT SA VADA LUMINA SOARELUI ASU NU.
    Mesaj de la: Alina data: Duminca 29 iunie 2008
    Desi inca nu am copii pentru ca inca nu mi-am format familia mea cred ca sunt lucrul pe are il iubesc cel mai mult pe lume.
    Sunt educatoare si daca te pot ajuta cu ceva sa-mi scri
    poate sa duc mai departe informatiile citite si auzind din mass media si paote piante pentru parintii care poate v-or mai avea copii si care poate vor trece prin aceasta drama.
    Si nu uita, si gradinite trebuie vorbit cu parintii despre acest lucru.
    Astepr sa imi scri at de tarziu.
    iti voi oferii sprijinul meu!
    ALINA REGHIN
    Mesaj de la: Alina data: Duminca 29 iunie 2008
    iti doresc din suflet sa ai putere sa treci peste tot.Ai alaturi persoame care te respecta si care ti-ar fi alaturi oricand!
    emma v-a trai mereu in sufletul vostru.
    Alina Reghin
    Mesaj de la: Violeta data: Duminca 29 iunie 2008
    Buna Bianca,ma numesc Violeta si sunt din Bucuresti, iar in ziua in care urma sa implinesc 26 de ani, pe 18-19 decembrie ar fi trebuit sa nasc. Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea, mai ales ca nu a trecut nici o saptamana de cand m-am despartit de copilasul meu, daca ma pot exprima asa...Pe 24 iunie 2008 am ajuns la o policlinica din alt sector decat cel in care locuiesc, deoarece nu imi inspira incredere ceea ce imi spunea doctora, ginecologul, si nu parea nici ea sigura, ca bebele meu e cu doua saptamani mai mic,atunci ar fi trebuit sa avem 11 saptamani si ea il vedea doar de 9, dar e in viata etc...ba ca grupa sanguina nu e copmatibila cu a sotului, etc. Nu am dormit o saptamana cum trebuie.M-am speriat si la cateva zile am mers , printr-o prietena la un alt medic, aici doamna doctor a vorbit cu mine cum nu ma asteptam, ca de la o mama la fiica, mi-a spus ca bebele NU NUMAI ca e mai mic cu 2 saptamani ci mai grav, trebuia sa aiba 13-14 saptamani si el avea doar 9, era mort de 1 luna, m-a internat de urgenta, si alti patru medici mi-au facut ecografii, inclusiv intravaginala,si toti acesti medici au reactionat cum nu m-am asteptat, umani, sensibili mi-au spus ca le pare rau dar nu se mai poate face nimic si ca trebuie sa ma salveze pe mine, fatul nu are activitate fetala de o luna. Am acceptat ideea de a ma salva pe mine si nici azi nu imi explic cat am fost de calma si de matura, nu cred ca ca mi-as fi imaginat vreodata ca eu, care iubesc copii si nu vad viata fara de acesti ingerasi, sa inteleg si sa accept acest lucru.Miercuri, pe 25.06.2008 am intrerupt sarcina. Am plans pana nu mai aveam lacrimi, m-au externat si am plecat acasa fara burtica mea frumoasa, chiar daca la 3 luni si jumatate, era destul de vizibila. Si zilele trec si burtca nu mai e, si nu-mi mai flutura in burtica inimioara lui si morrrrr.In Octombrie ma casatoresc si in luna de miere vreau un bebe, un alt bebe, dar pe cel dintai nu l voi uita cate zile voi avea.
    Stiu ca era baietel. Eu mamica lui, stiu acest lucru. L-am visat de multe ori. Cu o seara inainte sa merg la medicul care mi-a spus ca nu mai e in viata, l-am visat, ma jucam cu mingiuca de fotbal cu el, si mingea s-a indepartat de noi, si bebe s-a dus dupa ea si m-am trezit...
    Ai foarte mare dreptate referitor la acele fraze care nu au nici o logica pentru noi, mamele de ingeri si anume: "Gandeste-te ca mai ai un copil", "Lasa ca o sa aveti altul!" -"Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" -
    -"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.
    "Asa a fost sa fie"-"Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!"-
    -"Asa a vrut Dumnezeu" -"Timpul vindeca tot"-"S-o fi intamplat cu un motiv anume"-"Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!......
    Ei bine pentru mine nu ajuta, eu cred ca intr-o zi voi avea un alt copil, TREBUIE, dar pe Edutul mamii nu-l voi uita niciodata.

    Am rugat-o pe mama sa nu spuna nimanui prin ce trec, nici celor mai apropiate prietene despre care ea stia ca eu le spun tot, si ea, crezand ca ele ma vor ajuta cu sfaturi a facut-o. Surpriza... nu au avut nimic de zis, ba chiar se faceau ca nu stiu si ma intrebau:"-Vio, ce-ti face burtica!",...am incremenit.
    Alta m-a sunat ca isi cere scuze ca nu a fost langa mine, dar sufletul meu i-a citit nepasarea.
    Am aflat cu aceasta trista ocazie cine e cu adevarat langa mine.

    Mamici de ingeri, VA IUBESC MULT, SI PE CELE CARE ATI FOST CURAJOASE SI PE CELE CARE NU ATI GASIT PUTEREA SA TRECETI PESTE ACEASTA DURERE, SI VA DORESC DIN INIMA MULTI COPII SANATOSI SI SA AVETI PARTE DE EI.

    ASTEPT LUNA OCTOMBRIE SA INCERC SA MAI AM ALT BEBE, INTRE TIMP FAC NISTE INVESTIGATII SA DESCOPERIM DE CE?????????

    Ceea ce e si mai si, cumnata mea e gravida in sapte luni, sora mea in 3, si se tem sa se mai exprime, sa urle de fericire, mi-am dat seama ca trebuie sa le dau curajul sa se bucure, ca au de ce, si ca nu e vina nimanui, si mai ales nu a lor, si ca trec prin maternitate alaturi de ele, pana Domnul imi mai da un ingeras.
    Imi cer scuze daca nu am fost coerenta, inca nu ma pot exprima corect, ma doare sufletul, Edutul nu mai creste in mine, dar el e in Cer...

    Azi, in pragul casei mele, un porumbel dadea sa intre, si il goneam, eu am si o pisicuta si ma temeam pt. el. De trei ori a incercat sa intre...APOI AM DESCHIS CALCULATORUL SI AM CITIT POVESTEA TA SI DESPRE RANDUNICA... CRED CU TARIE CA ASA ESTE ...

    ASTEPT UN RASPUNS, DACA AI TIMP. DACA NU MACAR CITESTE-MI POVESTEA, SI ROAGA-TE PENTRU MINE CUM EU MA VOI RUGA PENTRU TOATE MAMELE SA PUTEM AVEA SI NOI ALTI INGERASI...
    VIOLETA
    Mesaj de la: Laura data: Duminca 29 iunie 2008
    Buna BIANCA Ma numesc LAURA si an 31 de ani.Am doua fetite minunate Alexandra care are 8 ani si Teodora care are 5 ani.Crede-ma te rog nu-mi vine sa cred ca exista atatea mamici de ingeri.Nu stiu ce as face si cum as rectiona dar probabil as innebuni sa fiu pusa intr-o asemenea situatie.Am intrat pe site dupa ce te-am vazut la emisiunea d-lui Cristi Brancu si desi am de invatat pentru un examen greu citesc intr-una aceste dureroase povesti care te fac sa -ti privesti cu alti ochi copiii sanatosi pe care ii ai si sa pretuiesti mult mai mult viata pe care DUMNEZEU ti-a dat-o cu bune si cu rele.VA doresc tuturor mamelor de ingeri putere si fiti sigure ca DUMNEZEU ii iubeste si ii ocroteste iar cand va curg lacrimi pe obraz ingerasii vostrii dragi vi le sterg cu adierea aripiorelor.FITI TARI SI AVETI GRIJA DE VOI
    Mesaj de la: Emma data: Duminca 29 iunie 2008
    Buna eu ma numesc tot Emma.Nu am avut chesti de genul asta.Dar cunosc pe cineva care a avut acest ghinion.Este vorba de bunica unei prietene.Era primul copil.Daca era fata sar fi numit Ioana daca era baiat Ion.In timp ce astepta nasterea aceasta femeie a observat ca este un miros urat.Doctori au aflat ca copilul este mort in burata de ceva timp.Acum mai are 3 copii in loc de 4.O fata si 2 baieti.Desi mai are copii si un sprijin nu cred ca va uita niciodata suferinta provocata de moarte propiului copilas.
    Mesaj de la: Ania data: Duminca 29 iunie 2008
    Dragi mamici de ingeri
    Fara sa fi trecut printr-o experienta de viata ca a voastra va inteleg si va admir puterea si taria de care vrand-nevrand ati dat dovada.
    Sunt invatatoare de 33 de ani si pentru mine fiecare elev al meu este si copilul meu.Acum multi ani am trait aproape aceleasi sentimente ca voi atunci cand un elev al meu si-a incheiat drumul prin viata mult prea devreme.Poate ei,ingerii nostri ne vor calauzi trecerea ,pasii catre fapte mai bune .
    Ingerasul tau,Bianca,sigur si-a indeplinit o menire sfanta prin hotararea ta de a ajuta toate mamicile ce sunt sau vor fi mamici de ingeri.
    Sa fii o mamica sanatoasa si fericita!
    Mesaj de la: Anonim data: Duminca 29 iunie 2008
    Buna ziua tuturor....este prima data kand intru pe acest site , cum de altfel aud pentru prima oara azi de drama doamnei Bianca Brd :( . Am 20 de ani si mrturisesc ca de curand m fost intrebata care e cea mai mare temere a mea....si am zis singuratatea.....iar o prietena de- a mea a zis teama de a nu putea avea un copil....acum inteleg mult mai bine aceasta frica....dar in nici un caz nu pot intelege prin ce trece o mama dupa o astefel de pierdere,Tot ce vreau sa spun este ca din tot sufletul sunt alaturi de persoanele ce trec si au trecut prin asa ceva si o sa ma interesez exact cum putem ajuta prin cei 2%aceasta organizatie.
    Pentru doamna Binaca Brad , care zicea k a fost extrem de dezamagita de 2 din prietenele ei cele mai bune:....as vrea sa-i zic ca poate acele prietene nu au stiut cum sa o ajute ....m refer k in momentele acelea nici nu stii cum sa faci sa nu sufere si mai mult persoana la care tii( ca sa fiu sincera ....inainte sa fi citit toate acele sfaturi despre ce trebuie sa zicem si ce nu , multe din frazele pe care nu trebuiwe sa le zicem eu leash fi folosit pt ami incuraja o prietena, dar asta nu din ignoranta sau nepasare , ci pentru ca puterea mea de a intelge drama prin care trece o astfel de persoana este limitata , ca a multor altorra de alftel).Oricum site-ul este unul ffff bun , cu multe sfaturi utile, pentru care va multumesc.Si inca o data , atat kat experienta si puterea mea de inteleger imi permit , eu sunt alaturio de mamele ce ingeri si vreau sa le transmit k ei nu mor nicodata , cel putin nu in sufletul dumneavoastra cele care i-ati purtat in pantece.Doamne ajuta!
    Mesaj de la: Gabriela data: Sambata 28 iunie 2008
    Am intrat pe acest site din curiozitate...cand tu, te aflai la emisiunea Agentul VIP, am ramas profund inpresionata si vreau sa te felicit pentru curajul si puterea ta de a incerca sa treci peste pierderea fiicei tale. Eu am 19 ani si o sora mai mica de 15...intre noi doua, parintii mei au mai avut o fetita..care mi-a spus mama,,a murit la nastere,,. Eu eram foarte mica, insa pe strada cand vedeam mamici cu copii mici eu ii opream si le spuneam,(imi aduc perfect aminte),,am avut si eu o surioara, dar care a murit la nastere!,,
    Aceste pierderi sunt foarte dureroase...si cred ca cel mai bun medicament este timpul.
    Mesaj de la: Ramona data: Sambata 28 iunie 2008
    am citit,am plans,m-a cutremurat...am o fetita de 7 ani,si ii multumesc zilnic celui de sus ca mi-a dat-o,si in primul rand ca este sanatoasa.imi pare rau pentru toate mamicile de ingeri,si noi celalalte mamici suntem alaturi de voi
    Mesaj de la: Raluca data: Vineri 27 iunie 2008
    draga bianca sper sa ramai din nou insarcinata si ai grija de tine si baietelul tau si de sotul tau .numele meu este raluca
    Mesaj de la: Diana data: Joi 26 iunie 2008
    Buna Bianca..iti inteleg durerea...e groaznic, eu plang si scriu, am o saptamana de cand am iesit din maternitate, unde am ajuns mai repede cu 3/4 saptamani de termen, la 36 saptamani, cand baietelului nostru a incetat sa-i mai bata inimioara, mi-am dat seama ca nu mai misca si cand am ajuns la ecograf mi-a spus doctorul ca nu mai are ce face ca s-a strangulat cu cordonul ombilical...accident stupid....explicatia doctorului, cand s-a intors dragutul s-a strangulat.Am crezut ca imi cade cerul pe mine, nu poti accepta asa ceva, stiu ca nu e nimeni de vina, eu am avut o sarcina asa de usoara , fara probleme, am avut chiar si nunta la 7 luni jumate de sarcina, si acum cand vad pozele de la nunta plang intr-una , copilasul a fost acolo in burtica mea si il doream si iubeam enorm, ca a fost asa o sarcina fara probleme ca un accident dinacesta stupid sa-i curme viata, nu pot accepta, imi e greu sa ma exteriorizez, sa-l plang mereu, vreau sa arat ca sunt tare si de fapt...cand sunt singura sufar. Am 32 ani si imi doresc sa am copii, sper sa fiu sanatoasa sa se intample lucrul acesta, nu vreau sa imi pierd speranta si credinta in D-zeu, ii multumesc ca suntem sanatosi...chiar daca intotdeauna ma voi intreba de ce? dar raspuns nu voi primi, sau poate ar trebui sa invat ceva din asta, nu imi dau seama.Eu nu am avut curajul sa il vad , am zis ca o sa fie mai traumatizant ptr mine daca il vad, sper sa nu regret, atunci asa am considerat ca e mai bine. Iti doresc multa sanatate si toate cele bune, si ingerasii nostrii din ceruri sa vegheze asupra noastra si alor nostrii..nu ii vom uita niciodata.Diana
    Mesaj de la: Florica data: Joi 26 iunie 2008
    Ma alatur sufletelor indurerate de mamici,inteleg durerea... care nu poate fi redata in cuvinte.Acea durere imensa o simt si eu din 5 aprilie 1989,cand fetita care urma sa fie bucuria sufletului meu, a devenit un ingeras...alaturi de ingerasii altor mamici triste. Ma doare...ma doare tare...nu am putut sa o vad, sa o tin in brate...nici sa-i fac un mormant unde sa pot plange.Nu au vrut sa mi-o dea acasa de la spital,pt. ca s-a nascut moarta...Nu i-am pus un nume din acelasi motiv. Doream sa o cheme RALUCA...De 19 ani simt acea durere...pe care o simte o mama care a trecut prin asa ceva...Nu am uitat...Nu mi-a trecut...Ma doare atat de tare....
    Mesaj de la: Vali data: Joi 26 iunie 2008
    Buna Bianca!sunt o viitoare mamica(sper) insarcinata in 25 de saptamani,diagnosticata cu retard de crestere si placenta foarte voluminoasa ocupand mai mult de jumatate din spatiul fatului!medicul care ma urmareste mi a spus ca sunt sanse sa am un copil cu probleme si mi a dat si solutia unui avort!Deja simn cum mi se infurnica piele si-mi dau seama prin ce experienta groaznica ai trecut,numai ca nu tu ai ales sa fie asa!te rog am nevoie de un sfat,nu stiu ce sa fac sa nu o iau razna !multumesc mult
    Mesaj de la: Roxana data: Joi 26 iunie 2008
    Nu sunt mamica dar imi doresc teribil de mult sa devin,nu pot sa raman pasiva dupa ce am citit povestea ta,despre care marturisesc nu am auzit decat aseara la emisiunea la care ai fost invitata(Agentul VIP), nu pot sa imi imaginez oricat de mult incerc, durerea prin care treci tuh,Bianca,si al tuturor "mamicilor de ingeri",vreau insa sa fiu parte din cei carora chiar le pasa si vor sa inteleaga sau macar incearca, durerea unei astfel de pierderi.Dumnezeu este inconjurat de ingeri.....
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 26 iunie 2008
    buna ! mamici si tatici de ingeri ...intr un fel si eu as fi doar ca baietelul meu traiesti .este fizic sanatos dar cu ceva timp in urma i sa pus diacnosticul de autism...si atunci ..am simtit aproape la fel ...furie ,deznadejde teama,vinovatie ..ganduri..........multe ganduri ...cele mai multe rele ...si rusinoase ...m am ingrozit de mine si chiar si de cei din jur ,,,(lasa ca mai faci unul.....vorbe arucate ..)...dar cu timpul am invatat sa lupt ..sa lupt`` cu tot `` cu metalitati cu familie ...cu tot ....eu cred ca DUMNEZEU ai da aluia care poate duce ..... am dat la facultate la psihologie ...acum termin anul 1..sunt tare mandra de mine ..imi inteleg mai bine copilul..ba ciar avem semnale ca ``elementele auriste ``de care sufera ..adica un autism mai putin sever ...sunt aproape disparute ...stiu ca este foarte greu ...stiu foarte bine asta ..dar va lasati .. ...sufletele lor pure nu au plecat degeba inapoi ...au un scop clar si bine definit ...bianca ...ai dreptate trebuie schimbata mentelitatea...bravo pt ceea ce faci ...sunt sigura ca ema e mandra de tine .
    Mesaj de la: Maia data: Joi 26 iunie 2008
    Cu multa durere in suflet si lacrimi in ochi am citit despre....cumplita ta durere. Nu se poate exprima in cuvinte ceea ce simt eu acum sau ceea ce ar simti fiica mea daca ar citi aceste randuri. Am trecut si noi printr-o experienta asemanatoare( aproximativ) si aici ma refer la fiica mea... Nici acum , dupa aproximativ 2 ani nu poate uita...mai bine zis, nu se poate obisnui ....cu gandul... A fost o experienta ingrozitoare....traita numai de noi doua. Este si mai dureros sa vezi ca "tatal copilului" nu-ti impartaseste durerea....si considera ca este ceva "obisnuit" sa pierzi o sarcina ....in speranta ca vor mai fii si altele. S-au despartit! Nu merita sa-i stea alaturi !
    Am crezut ca nu o sa-si mai revina niciodata....ca va ramine cu sechele dar, Bunul Dumnezeu a ajutat-o sa treaca...
    Esti fericita Bianca ....ca ai un baietel minunat si poate ca Dumnezeu te va rasplati....peste o vreme cu un ingeras de fetita ca sa-ti intregeasca bucuria. Fii tare ....bucura-te de cei din jurul tau ,de ceea ce te inconjoara ,de fiecare clipa , gandeste pozitiv....si mai ales fii sigura ca Emma te priveste de sus din cuibusorul ei de ingeri , se bucura de ceea ce faci si se roaga ptr familia ei.
    Cu multa dragoste si afectiune Maia (o bunica de inger).
    Mesaj de la: Mihaela data: Joi 26 iunie 2008
    Ma numesc Mihaela, si in urma cu 3ani si 5 luni am nascut un baiat mort dar el a murit in butica mea strnagulat, dar sa incep cu inceputu, eu si sotu ne doream un copil da eu aveam ceva probleme cam mari de sanatate dar asta nu ne-a inpiedicat, eu am un diabet insulinodependent si tensiune arteriala dar doctori ne-a asigurat ca totul va fi ok si a fost, nu am avut probleme cu sarcina a decurs normal copilu era bine si destul de mare dar.................nu a avut ce era mai inportant "viata" mi se denclansase travaliu eram dilatata de 3.5 cm am fost la doctoru meu, aveam programare la el in acea zi si a zis ca pina la dimineata nastem dar inainte de a iesi de la el a zis ca vrea sa ma vada si ecografic, ma intrebat ca decind nu la-m mai simptit eu am zis ca si acuma il simpt cum misca dar......el era deja intors spre iesire si luase cordonu ombilical de 2 ori de dupa gat si se strangulase era mort de aproape 24 de ore dar eu lam simptit tot timpul acesta, in acel moment am crezut ca mor ca nu mai stiu ce se intimpla cu mine credeam ca visez ca nu-i adevarat era nu copil nu asteptat era foarte mult dorit de toti mai ales de mine si sotu in timpul sarcini mie mi-a fost foarte rau mincarea nu statea deloc in mine insulina faceam si in maxim 30 de minute faceam hipoglicemie imi dadea sotul zahar si ecela il dadeam afara nu dupa mult timp faceam alta hipoglicemie cam asa a fost toata sarcina mea dar asta nu conta sotu dimineata era rupt de oboseala mergea la serviciu eu la fel dar ne bucura ideea de final ca-l vom avea pe el in urma celor 9 luni dar................asta na fost sa fie, am mers la clinica in acea seara pe care nu o vom uita-o niciodata am nascut normal dar nu am avut curaju sa-l vad nici eu nici sotul el a zis ca daca il vedem il vedem amindoi daca eu nu vreau nu vrea nici el poate ca acuma regret dar atunci nici nu realizam ce e bine pentru mine sau ce e rau poate e mai bine asa ca oricum si nevazundu-l eu lam simptit tot timpul si acuma dupa atita timp cai cu mine nu fizic numai spiritual nu l-am luat de la matrenitate i sa facut necropsia si nu i sa gasit nimic anormal la el atit cordonu care ia luat viata a avut 3.300 gk si 0.50 de cm.In fiecare zi de 05 a luni sunt foarte indispusa ma gandesc mult la el daca avea zile ar fi avut 3 anisori si 5 luni dar ce sa faci vata mere mai departe. Eu am trecut greu peste aceasta pierdere nu ma ajutat nimeni toate prietenele mele ma ocoleau se fereau de mine, am hotarit si stiu ca nu a fost bine sa merg la serviciu dupa 3 saptamini de la nastere dar nu mai rezistam acasa nu aveam cu ce-mi umple timpul mereu plingeam si eram dusa cu gandu ore in sir sotul a fost singuru care ma incurajat dar defapt el era mai distrus decat mine dar Dumnezeu ne-a ajutat si incetu cu incetu am trecut peste aceea nenorocire care ne-a schimbat toata viata.ASA A FOST SA FIE NU-L VOM UITA NICIODATA SI STIM CA CANDVA NE VOM INTILNII ACOLO SUS IN CERURI DAR PINA MAI ESTE NU STIM CAT DAR...............
    Mesaj de la: Dana data: Joi 26 iunie 2008
    mesaj pentru N.M. trimis in 10 martie
    Sunt profund impresionata de cele povestite de tine, atata durere...doamne cat te inteleg.Sunt din Onesti si daca vrei, iti ofer un loc unde sa iti plangi copiii - mormantul fetitei mele.Ajuta, dar nu indeajuns, Dumnezeu sa ma ierte ca nici ideea cu ingerii nu merge intotdeauna.Vreau sa stiu lucruri exacte -unde este, daca ma stie, de ce nu o simt, ce sa fac pentru a o visa macar o data...Sper ca esti inca cu sotul tau si va iubiti la fel de mult.adresa mea www.dana_loredana_76@yahoo.com
    Mesaj de la: Claudia data: Joi 26 iunie 2008
    Ma numesc Claudia si am 20 de ani. Nu am copii si din fericire nu am trecut prin tot ceea ce au trait mamele de ingeri si nici nu pot sa-mi imaginez cum este sa pierzi ceva asa de pretios si de frumos cum este un copilas. Eu imi doresc mult un copil si tot ce am vazut pe acest site si la tv m-a facut sa-mi dau seama cat de importante sunt niste teste aproape banale. Sunt sigura ca aceasta experienta a ta ne va ajuta pe noi tinerle care isi doresc un copilas. Te pup dulce si sunt alaturi de tine si de toate mamici de de ingerii...
    Mesaj de la: Paula data: Miercuri 25 iunie 2008
    Draga Bianca,sunt o mamica din Iasi,dar nu sunt maica de inger.Am urmarit emisiunea de aseara de pa antena2 si am ramas impresionata de curajul tau,de taria ta de caracter.Dar mult mai impresionata am fost de dimineata cand am intrat pe site.Am inceput sa plang.Si am plans,si am plans...Pana mi-am dat seama ca mai bine as incerca sa va ajut.Daca pot cumva sa o fac nu ezitati sa imi dati un semn.Oricum sunt alaturi de voi,va respect mult pt.ceea ce faceti si va doresc din tot sufletul sa va atingeti toate obiectivele
    Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 25 iunie 2008
    Eu nu sunt mama dar stiu ce-i suferinta. Nu sunt mama si totusi stiu ce inseamnă sa pierzi un copil. O sa spuneti ca sunt nebună dar totusi stiu ce înseamnă această suferinţă. Am trait prin mama si odata cu mama acesta experientă.
    Fratele meu a murit acum 7 ani si atunci am simtit ca am pierdut o parte din mine dar si o jumatate din sufletul mamei. Jumătate din inima ei a plecat odata cu el... El nu a murit dar era inger... A fost lovit de o boală care nu iarta si nu cunoaste limite... stiu ca acest blog este pt mame de ingeri dar si el este un inger, iar suferinta mamei este mult prea mare pentru o singură persoană.
    Sunt multi care spun ca ar fi mai bine sa uite, ca a trecut mult timp si nu mai are rost sa-l planga. Dar cred ca aceşti oameni nu au suflet, pentru ca pierderea unui copil nu se uită.nu poti sa uiti ca a existat candva o bucata din tine si acum nu mai este...
    Nu spun mai multe ci doar ca acolo sus e civeva care veghează asupra noastra şi de ce nu acel cineva sa fie chiar fratele meu, sau alti ingeri care veghează somnul mamelor lor. Ei ne sunt alaturi in vise si in suflet si traiesc prin noi si alturi de noi pana la ultima suflare...
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 25 iunie 2008
    Bianca.Te-am vazut aseara la tv si dimineata la prima ora am accesat site-ul.In primul rand vreau sa precizez ca nu sunt mamica de inger,dar imi doresc mult sa ajut.Sunt alaturi de voi toate,va respect sentimentele si ma gandesc ca oricui i se poate intampla.Daca aveti nevoie de mine,in limita timpului disponibil,va ajut din tot sufletul.Va doresc mult succes si va doresc sa va atingeti toate obiectivele!
    Mesaj de la: Gina data: Miercuri 25 iunie 2008
    Draga Bianca,te-am vazut la TV inca de la inceput,cand erai inca foarte marcata de cumplita pierdere suferita.Am fost si eu marcata atunci de ceea ce ti s-a intamplat si am plans pt.fetita ta de cate ori ai aparut si ai vorbit despre ea ,si m-am gandit ca Dumnezeu este uneori prea nedrept,prea crud si ma intreb dece.Nu gasesc insa raspuns.Eu din pacate nu am copii,desi as fi putut avea.Dar.....asa a fost sa fie,eu nu am vrut si acum platesc tribut egoismului meu,fiind SINGURA pe lume.Am crescut o nepoata pe care o iubesc ca pe copilul meu dar a plecat departe,maritandu-se in alta tara.Vorbim in fiecare seara,dar .....nu e destul.Ma multumesc si cu atat.Desi nu am nascut,as vrea sa ma crezi ca te inteleg si te admir pentru curajul tau.Daca pot ajuta cu ceva oranizatia pe care ai infiintat-o,te rog sa-mi scrii pe adresa de mai jos.Sunt pensionara,am un job dar cu un program flexibil.SUCCES in ceea ce faci,te strang in brate si la piept si-ti doresc numai bine.Cu drag,Gina
    Mesaj de la: Adriana data: Miercuri 25 iunie 2008
    Draga Bianca,
    Am vazut emisiunea de la antena 2 la care ai fost invitata si am ramas fara cuvinte. Am decis sa intru pe site-ul tau si sa aflu mai multe lucruri. Am citit si am plans, am citit si am plans... Am 22 de ani, nu am copii, dar bineinteles ca imi doaresc sa fiu mama peste cativa ani. Consider ca nu exista bucurie mai mare decat aceea de a aduce pe lume un copil, dar nici nu cred ca exista durere mai mare decat aceea de a fi despartit de soarta, intr-un mod atat de crud, de propriul copil... Nu exista cuvinte care sa poata consola o mama de inger, la fel cum nu exista cuvinte care pot sa descrie suferinta unei mame care trece prin printr-o experienta atat de terifianta. Te admir enorm atat pentru puterea de care dovada cat si pentru determinarea cu care incerci (si sunt sigura ca reusesti) sa schimbi ceva pentru toate mamele, viitoarele mame si mamele de ingeri... Sunt convinsa ca datorita tie, peste cativa ani cand ma voi marita si voi avea un copil, acesta se va naste intr-o lume mai buna! Adriana **** - Constanta
    Mesaj de la: Ioana data: Miercuri 25 iunie 2008
    imi pare rau pentru pierderea copilul lui tau ...
    Mesaj de la: Mariana data: Miercuri 25 iunie 2008
    Nu am stiut ca ziua de 22 iunie va deveni cea mai neagra zi din viata mea. Este ziua in care l-am pierdut pe bebita al meu , in care m-am pierdut pe mine.In aceasta dimineata de duminica am ajuns la spital pt. ca aveam dureri de burta. Pe la pranz am simtit ca aceste dureri sunt insotite si de contractii.Seara la 22.30 baietelul meu de 22 de saptamani pleca din lumea asta.
    Cu o zi in urma , pe 21 iunie , ii facusem morfologia fetala....i-am auzit inimioara , am aflat ca am un copil sanatos, bine.Era extazul pt. ca agonia mea avea sa urmeze chiar a doua zi.Din acea seara de duminica singurul meu refugiu este sa plang.Din acea seara am urat lumea , l-am urat pe Dumnezeu , m-am urat pe mine , i-am urat pe medici.Azi am cerut externarea pt. ca nu mai suportam sa stau in locul in care mi s-au naruit visele , sperantele...locul in care am simtit cea mai mare durere din viata.
    In februarie cand am aflat ca sunt insarcinata am simtit ca e un miracol. Am 38 de ani si e prima oara cand raman .Viata mea a inceput sa graviteze in jurul acelei fiinte care se dezvolta in mine. Apoi i-am ales un nume , pt. ca aveam confirmarea ca e baiat. Urma sa-l cheme Lucas. Acum am ramas cu un nume si atata durere in suflet.Ma pregateam sa devin mama traiam intens acest sentiment si nimic nu a reusit sa-l umbreasca , nici macar faptul ca taticul lui a ales sa nu fie langa noi.
    Acum am norocul unor prietene grozave , cu ele pot vorbi ...imi inteleg durerea si totusi nimic nu ma poate consola. Imi este teama sa ies pe strada , sa vad copii, imi este teama sa ma intorc la serviciul meu....unde sunt inconjurata de copii...de la gradinita si pana la elevi de clasa a VIII . Stiu ca de la ei voi auzi...ne-a fost dor de dumneavoastra doamna director......dar ceea ce deocamdata nu voi putea auzi va fi MAMA.
    Mesaj de la: Ioana data: Miercuri 25 iunie 2008
    sint tot ioana din jud.alba si as dori sa va intreb cind mai are loc o noua intilnire a mamelor de ingeri in apropierea judetului nostru pentru ca as vrea cu toata inima sa va pot si eu ajuta asa cum ne ajuti si ne sustii cu tot sufletul BIANCA?DacaNU erati voi,sotul meu si fetita mea cred ca ori innebuneam ori cu toata rusinea o spun ma lasam prada bauturii.Nici nu va puteti inchipui cit imi alinati sufletul.Ii multumesc si nasei fetitei mele CORINA ca m-a sprijinit foarte mult si o face in continuare.
    Mesaj de la: Diana data: Miercuri 25 iunie 2008
    Buna,Bianca!
    Numele meu este Diana, am 24 de ani, nu sunt casatorita, nu am nici macar un iubit, dar imi doresc foarte tare sa am macar un copilas (de fapt 3, daca mi-ar ajuta Dumnezeu, asta datorita faptului ca eu sunt singura la parinti, dar si pentru ca iubesc foarte mult copiii). Te-am urmarit la emisiunea lui Cristi Brancu si asa am aflat de site-ul tau. Auzisem ca ai avut un mare necaz legat de sarcina,dar nu stiam exact ce s-a intamplat. Am citit povestea ta cu lacrimi in ochi. Se spune ca Dumnezeu asaza lucrurile cum stie El ca este mai bine. Poate ca mai avea nevoie de inca un ingeras si a ales-o pe fetita ta.
    In afara faptului ca esti o femeie foarte frumoasa si inteligenta, esti o femeie puternica. Imi pare nespus de rau ca ti s-a intamplat o asemenea tragedie; este pacat de viata frumoasa pe care ai avut-o pana acum, este pacat de tine si de tineretea ta, dar incearca sa-i oferi toata dragostea baietelului tau, sa te rogi la Dumnezeu sa fie sanatos si, de ce nu, sa incerci sa mai faci un copilas. Poate ca Dumnezeu iti va da tot o fetita, sanatoasa, care sa umple golul care a ramas in sufletul tau.
    Te sarut si te imbratisez cu drag!
    Multa sanatate tie si tuturor celor dragi tie si numai bine!
    Mesaj de la: Sorina data: Miercuri 25 iunie 2008
    Inainte Bianca! Tot inainte!
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 25 iunie 2008
    Bianca, te-am vazut ieri la Antena 2 si m-ai impresionat foarte mult.Iti doresc sanatate, tie si baietelului tau.Ar fi totusi bine sa nu mai permiti oricariu debil sa posteze orice pe lista de mesaje ca sa-si bata joc la modul cel mai mizerabil de suferintele altora.
    Mesaj de la: Adriana data: Miercuri 25 iunie 2008
    BUNA BIANCA !TE-AM VAZUT ASEARA LA EMISIUNEA LUI CRISTI BRANCU,NU STIAM DE ACEASTA ORGANIZATIE!IMI PARE RAU PENTRU FETITA TA!!!!MA NUMESC ADRIANA SI SUNT DIN CRAIOVA.AM TRECUT SI EU PRINTR-O EXPERIENTA URATA.SUNT CASATORITA DE 3 ANI ,LA INCEPUTUL ANULUI AM HOTARAT CU SOTUL MEU SA AVEM UN COPOIL.AM RAMAS INSARCINATA DUPA 3 LUNI.NE-AM BUCURAT FOARTE MULT CAND AM AFLAT,MI-AM FACUT PROGRAMARE LA MEDIC IMEDIAT,INGERASUL MEU AVEA 4 SAPAMANI SI 7 ZILE.A FOST FOARTE EMOTIONANT SA ECOGRAFIE .LA 8 SAPTAMANI AM FOST SI MI-AM FACUT TOATE ANALIZELE RECOMANDATE DE MEDIC.TOTUL A IESIT PERFECT,MI AM FACUT PROGAMARE LA MEDIC , A TREBUIT SA MAI ASTEPT O SAPT PT CA AVEA PROGRAMUL F INCARCAT .AVREAM DEJA 10 SAPT.LA MEDIC AVEA PROGRAMARE LUNI,IAR JOI DUPA CE AM VENIT DE LA SERVICIU AM AVUT ASA O PRESIMTIRE ,CU TOATE CA EU MA SIMTEAM FOATE BINE SI AM HOTARAT SA MERG A DOUA ZI DIMINEATA LA MEDIC.ASA AM SI FACUT.CAND AM AJUNS IN SPITAL D-NA DOCTOR LA CARE MA HOTARASEM SA RAMAN PT A-MI SUPRAVEGHEA SARCINA ,MI-A FACUT EU ECO, AM VAZUT CA SI-A SCHIMBAT EXPESIA FETEI,AM INTEELS CA NU ESTE IN REGULA.MI-A SPUS CA SARCINA ESTE COMPROMISA SI CA A INCETAT DIN EVOLUTIE DE APROXIMATIV 3 SAPAMANI .NU MI-A VENIT SA CRED,AM INCEPUT SA PLANG ,MEDICUL M-A LUAT IN BRATE SI A ICERCAT SA MA LINISTEASCA.MI-A FACUT INTERNARE URGENT.SEARA LA ORA 20 ERAM IN SALA DE OPEARTIE PT A FACE CHIURETAJ. A FOST UN SOC TERIBIL .NU STIU CE SA MAI SPUN .VINERI(20 IUNIE) S-AU FACUT 3 SAPTAMANI DE CAND AM PIEDUT INGERASUL .NU MI S-A DAT NICI O EXPLICATIE DIN CE CAUZA A MURIT.
    Mesaj de la: Laurentiu data: Miercuri 25 iunie 2008
    Mama mea, in varsta de 36 ani, si-a pierdut sarcina la 6 luni. Ingerasul era fetita. Imi doream foarte mult o sora. Eu, impreuna cu familia, am acceptat intamplarea foarte tarziu.
    Mesaj de la: Ioana data: Miercuri 25 iunie 2008
    ma numesc IOANA sint din jud.ALBA si pina mai acum 2 luni si jumatate ne puteam considera cei mai fericiti parinti a unei fetite superbe si a unui baietel Darius ce avea sa se nasca in scurt timp.Nimic nu ne putea face sa ne gindim la nenorocirea ce avea sa se intimple in saptamina mare la sarbatoarea sfintului GHEORGHE acum cind scriu imi dau seama de o coincidenta pe ambii mei bunici ii chemau gheorghe.Totul a decurs normal timp de 9 luni,mai aveam greturi dimineata dar treceau,m-am grijit cum se putea mai bine,mincam,repaos la pat,vitamine,totul pentru a nu fi probleme si pentru a avea fetita mea fratiorul mult visat pentru ca mult vreme am pus *zavar*cum zice ea pe geam.la ultimul control in martie doctorul mi-a spus ca trebuie sa ma internez pe 15 aprilie cu 3 saptamini mai repede cezariana fiind programata pe 6 mai.Daca l-am rugat sa ma mai lase o saptamina acasa mi-a raspuns nervos ca am membranele subtiri si se pot rupe oricind asa ca trebuie sa fiu sub supravegherea lui.Aveam incredere in el pentruca prima data cu fata m-a ajutat enorm.La internare mi-a spus ca s-ar putea sa ma opereze pe 22 sau pe 29 aprilie mai repede pentru ca cezarienele se fac la 38 de saptamini dar in 21 a venit si m-a intrebat daca vreau sa merg acasa.Eu i-am raspuns ca daca nu sint probleme ma duc vineri,el a zis ca in ziua aceea-era luni.M-a chemat la eco sa vada cum e copilul pentru ca inainte cu 2 zile am avut dureri si atunci a vazut ca era neintors fiind pozitionat cu capul in partea stinga,mi-a spus ca nu se mai intoarce dar nu e o problema,insa luni copilul era intors cu capul in jos si el s-a mirat apoi nu au mai vazut nimic timp de aproape un sfert de ora.LA ECO au mai asistat 2 doctori si toti trei erau nedumeriti.M-a trimis apoi pe masa la un alt control dupa care mi-a dat fisa de externare si mi-a spus ca daca nu sint probleme sa ma intorc in 5 mai pentru ca bebelusul se dezvolta mai bine in burtica decit afara iar daca am dureri sa iau papaverina cu no-spa.Am plecat iar la iesire ii tot repetam sotului ca am lasat ceva acolo dar nu imi dadeam seama ce.Dupa ce am ajuns acasa nu m-am simtit prea bine dar daca stateam in pat nu mai aveam nimic.Spre seara am avut dureri dar dupa un no-spa m-am linistit si am adormit,noaptea m-am trezit eram linistita dar copilul nu misca,mi-am zis ca fi si el obosit,am adormit iar iar marti toata ziua am asteptat si am sperat ca totul e bine.Noaptea nu am dormit deloc tot vorbind cu el in speranta ca nu s-a intimplat nimic rau dar deja eram tot mai ingrijorata.Dimineata am plecat la medicul de familie care mi-a facut ecograful si dupa expresiile de pe fetele medicului si a sotului mi-am dat seama ca ceva nu e in regula.Nici macar medicul nu avea curaj sa-mi spuna crudul adevar iar sotul meu in loc sa sara in sus de bucurie cum facuse in urma cu 5luni cind ni s-a spus ca e baiat era cu lacrimi in ochi aproape sa izbucneasca in plins.Verdictul era cod 0 inima a incetat sa mai bata placenta rupta si cheaguri de singe.Am iesit din cabinet si m-am intors inapoi la spitalul din AIUD de unde am plecat in urma cu 2 zile pentru a se mi se face cezariana si a-mi scoate puiutul mort.dupa multe lacrimi si legindu-le toate cap la cap am ajuns la concluzia ca trebuia sa intru in operatie luni nu sa mi se puna foaia de externare in mina.Am avut atita incredere in acest doctor pentru ca ma cunostea de mica si tot el ma incuraja sa am copii dar increderea m-a tradat.Zi de zi pling si as vrea sa-l intreb ce a fost in mintea lui sa ma trimita acasa cind a vazut clar ca situatia nu era buna.Cind am plecat din spital a doua oara in Duminica PASTELUI nu mai aveam sentimentul ca am lasat ceva acolo pentru ca acel ceva adica ingerasul nostru a cerut sa se nasca in aceea luni dar nimeni nu l-a auzit si el atunci a ramas acolo.Nu ne-au lasat sa-l vedem pentru ca ni s-a spus ca ne-ar face rau si ca oricum era vinat si intepenit.Acum regretam amarnic dar e prea tirziu,nu stim nimic despre DARIUS nici greutatea nici lungimea nici macar foaie de externare nu am la a doua iesire din spital,de placenta nici macar nu a pomenit ca era rupta,a pus alte motive care in acele momente nu le realizam dar care nici acum nu le cred.Sint zile cind simt ca innebunesc,lumea ma intreaba,fiind orasul mic ma cunoaste aproape toata lumea iar eu nu mai am puterea sa le explic.Ma intilnesc cu femeile care au nascut in aceeasi perioada tot baieti si au acasa fetite de virsta fetitei mele 5ani si imi vine sa urlu cind stiu ca eu nu am sansa de a-mi tine baietelul in brate linga fetita,pe ea o vad cit e de dragastoasa cu bebelusii si ma doare enorm cind stiu ca am dezamagit-o,ca nu i-am indeplinit dorinta,ma doare cind stiu ca va veni din nou CRACIUNULsi nu o sa facem bradul toti patru cind visele noastre in urma cu un an erau cu totul altele.Va multumesc din toata inima ca existati!
    Mesaj de la: Marius data: Miercuri 25 iunie 2008
    Numele meu este Marius.Vreau sa te felicit BB pt ceea ce ai facut pana acum pt mamicile de ingeri.Sunt un tatic fericit,avem un trandafir Antonia Gabriela.Dar in adancul sufletului, am o mare durere,am si eu doi frati ingeri, pe care Dumnezeu nu a dorit sa-i lase in lume printre noi,ci sa fie langa El ,de unde sa ne ocroteasca.Succes in tot ceea ce ti-ai propus sa faci Bianca Brad.Dumnezeu sa-ti ajute si tie si mamelor de ingeri.
    Mesaj de la: Roxana data: Marti 24 iunie 2008
    buna bianca..numele meu e roxana si am 26 de ani..am vazut emisiunea lui cristi brancu in care ai fost invitata si am ramas cu un sentiment pe care nu stiu cum sa-l exprim..nu sunt maritata si nu am inca copii..stiu ca mama mea a avut inaintea mea un baietel care a murit la cateva luni dupa nastere din cauza unei malformatii la inima..nu s-a discutat niciodata in familie despre aceasta pierdere..dar emisiunea de azi a facut-o pe mama sa vorbeasca si sa se descarce..iti multumesc mult..si bafta in continuoare in tot ceea ce vrei sa faci..pupici pt tine si pentru toate mamele din lume...
    Mesaj de la: Simona data: Marti 24 iunie 2008
    Bianca,te apreciez foarte mult si iti invidiez taria si puterea pe care le-ai avut si le ai sa treci peste asa ceva.Plang si iti scriu ,cu gandul ca poate inca un mesaj(incurajare) in plus este binevenit(a). In aceasta seara te-am vazut in direct pe emisiunea de pe antena 2 si am decis sa intru pe site-ul tau sa iti citesc teribila poveste:(,povestea ta m-a impresionat pana la lacrimi si pe mine si pe sotul meu,am plans si plangem amandoi,stiu ca nu exista incurajari corespunzatoare dar vreau sa stii ca iti intelegem durerea sfasietoare si te apreciem foarte mult. Sunt insarcinata in 8 luni jumatate,deci sunt o viitoare mamica pentru prima oara :) ,imi port cu multa iubire si dragoste bebele in burtica,si deci cred ca inteleg cat de cat ce inseamna sa iubesti un copil inca de cand se afla in pantece. Iti doresc tot binele din lume,sanatate multa si fericire. Sunt alaturi de tine . Simona **** Galati
    Mesaj de la: Iulia data: Marti 24 iunie 2008
    sunt Iulia. Am vazut putin din emisiunea unde ai fost invitata in seara asta la Antena2. Am nascut acum 4 ani un ingeras. pe 14 august. eram cea mai fericita femeie din lume. nimic nu mai conta. nici faptul ca eram singura si neajutorata sau ca nu aveam un ban in buzunar. asa a fost sa fie. eram o femeie fericita si implinita. nimic nu-mi putea umbri fericirea de a fi mama. stiam ca totul se va rezolva si totul va fi bine. dupa atata fericire care credeam ca o sa dureze la nesfarsit a venit momentul trist in care mi-au spus ca ceva nu este in regula cu ingerasul meu. pe 18 august a murit. m-au chemat dupa 20 de minute dupa ce ingerasul meu scump murise. atunci o parte din mine a murit. sunt amortita de aproape 4 ani si i-mi este foarte greu in continuare. m-am refugiat in munca. cel mai hilar lucru pe care a trebuit sa-l fac a fost faptul ca in aceeasi zi a trebuit sa scot certificatul de nastere si de deces. pentru ce? nimic nu-l mai puteau aduce inapoi. am nascut un ingeras, un piticut cum i-mi placea mie sa-i spun, de 3,200, inainte de termen. normal ar fi trebuit sa nasc pe 16 septembrie. a facut hemoragie interna. am avut 3 diagnostice si o vorba a medicului legist pe care nu o sa uit niciodata: nu era copil de murit. l-am tinut in brate dar nu l-am botezat. i-mi pare atat de rau si doare atat de tare si acum... am 37 de ani si-mi doresc sa pot trece peste frica si spima care ma cuprind atunci cand ma gandesc ca-mi doresc cu disperare un copil. ar trebui sa fiu puternica si nu pot pentru ca in continuare mi-e frica. pentru ca rememorez si retraiesc cu aceeasi intensitate momentul cumplit cand realizezi ca nu poti sa-ti ocrotesti puiul, sa-l feresti de toate relele si necazurile, ca nu poti sa-i dai zile, ca nu se produce un miracol... am incercat, in momentul cand incercau sa-l readuca la viata, in gand, da fac un targ cu bunul Dumnezeu si sa-l rog sa traiasca piticuta mea si sa mor eu. poate ca nu era corect dar era un gand disperat. anii trec dar durerea ramane. ramane amintirea draga a unui pui de om si miracolul maternitatii. cea mai frumoasa perioada din viata mea si din viata oricarei femei este perioada in care in tine creste un ingeras... pe 14 august ar fi trebuit sa aibe 4 ani, in schimb pe 18 august au trecut 4 ani de cand sufletul meu a murit. a murit odata cu el.
    i-ti multumesc din suflet pentru ca existi. este pentru prima data cand pot sa-i spun cuiva care nu ma cunoaste prin ce trec si stiu ca intelege. stiu ca nu incearca sa ma consoleze cu vesnica fraza: nu a fost sa fie sau nu a avut zile de la Dumnezeu.
    i-ti multumesc EMMA si poate ca te joci cu piticuta mea, MARIAN, si-i spui cat de dor i-mi este de el si cat de mult i-l iubesc.
    va multumesc ca existati!
    Mesaj de la: Ica data: Marti 24 iunie 2008
    Draga Bianca,
    Nu pot sa iti scriu cat am plans citind scrisoarea catre EMMA.Am doi nepotei minunati, pentru care acum traiesc majoritatea timpului in Belgia. Frncesca-Giulia are 6 ani, iar LUCA_Iozef are trei ani. Luca este nascut la 36 de saptamani. A fost foarte greu, ii multumesc lui D-zeu, caci acum este un baietzel minunat , dar nu pot uita cand multe , multe bunici, mame, etc, mi-au zis sau au gandit, cand am fost in Ro prima data cu Luca, caci Luca nu o sa traiasca. Nu inteleg nici acum, cum au putut spune asta unei bunici, care si-ar fi dat si sufletul, ca Luca sa poata sa creasca si sa sa fie un copilas normal. La o luna, avea abia greutatea de la nastere. Nu a inceput sa mearga doar la un an si jumatate, pana atunci isi tragea un piciorus dupa el, a fost cumplit cand lumea ne compatimea, dar am avut norocul sa se nasca si sa traiasca in Belgia. Binenteles , ca si sarcina a fost supravegheata tot aici, deoarece fetita mea a emigrat in 2000, urmandu-si sotul, care si-a gasit aici un job de programator . Imi pare rau sa spun ca in RO, in medicina sunt multe lipsuri si multa indiferenta, fetita mea, a terminat medicina la Timisoara si aici nu i-au fost recunoscuti decat trei ani, asa ca a trebuit sa mai faca patru, aici studiu, fiind de sapte ani, lucru care a influentat negativ si sarcina, care era dusa cu mult stres din cauza examenelor, a drumurilopr facute pana la universitate in fiecare zi, si acum nu putem multumi lui D-zeu pentru ca Luca si Francesca sunt bine. Maine il opereaza pe Luca de polipi . Eu sunt ingrijorata ca orice bunica si chiar acum seara vazandu-te la tv, am intrat pe saitul tau sa citesc despre EMMA, asa ca am putut sa plang si sa ma descarc, cu gandul ca maine va fi totul bine. D-zeu sa o aiba in grija pe EMMA, si ingerii sa ii povesteasca ce mamica minunata are, iar pe tine si pe familia ta sa va binecuvanteze D-zeu si sa va daruiasca inca o fetita sanatoasa care sa va umple golurile sufletesti lasate de EMMA. Iti multumesc ca existi si mamei tale, ii doresc multa putere sa aiba grija de voi. Cu dragoste, MUNI, asa imi spun nepoteii mei.
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 24 iunie 2008
    Doare....am citit..si intr-adevar..e multa suferinta...am 19 ani..n-am fost niciodata insarcinata..dar am pierdut..am pierdut persoana cea mai importanta...si n-am pe nimeni..am visat la copii nostrii...si simt..ca si cum l-as fii pierdut..ca si cum nu s-ar fii nascut...nush daca ma intelegi..dar e prea dureros..sa-ti pot povesti..vreau doar sa stii ca...imi pare rau..si..ma bucur ca ai reusit sa mergi mai departe desi te doare...ai grija de tine...
    Mesaj de la: Cora data: Marti 24 iunie 2008
    Draga Bianca, tocmai s-a terminat emisiunea lui Cristi Brancu de la Antena,si eu sunt pe site-ul tau, te-am citit, si am plans, si iar am citit, si iar am plans, si acuma scriu cu lacrimi in ochi. Dumnezeu sa aibe grija de ingerasul tau. Sunt mamica, am doi copii care imi umplu viata si de cind ii am, stiu cum e sa traiesti pt cineva, neconditionat.
    Trebuie sa-ti spun, ca asa cum ai facut tu in situatia asta, asa am facut eu intr-o clipa in care viata mea, si a copiilor mei a stat pe muchie de cutit, adica am iesit in fata, am povestit ce mi s-a intamplat, pt. ca alte femei sa nu ajunga in situatia mea, sa recunoasca din timp semnele, sau daca li se intampla ce mi s-a intamplat si mie, sa nu dispere, sa nu isi asume vina, care nu e a lor.
    Eu sunt medic stomatolog, traiesc in Germania, si daca pot sa ajut in vreun fel, o fac cu cea mai mare bucurie.
    Bianca iti doresc tot binele din lume, ca Luca sa iti ofere numai bucurii, toate astea sub ochisorii unui inger!
    Mesaj de la: Carla data: Marti 24 iunie 2008
    Draga Bianca nu stiu daca mai tii minte pe toti care iti scriu ,sunt o mamica de ingeras din Constanta, pe data de 27.06.2008 ingerasul meu ar fi facut 8 luni si sufletul meu este si acum indurerat. Nu o sa-l uit niciodata pe Alexuta al meu, a fost primul meu copilas, si desi nu il am langa mine pe ingeras imi doresc tare mult sa il strang in brate , sa il am langa mine. Sotul imi spune sa imi revin ca sa avem si noi un copilas viu si sanatos, ca trebuie sa imi revin si sa nu mai plang. Azi te-am vazut la TV la antena2 la emisiunea Agentul Vip si te-am ascultat cu mare atentie, ai spus ca nu trebuie sa ne agatam de marea durere, si ca trebuie sa ne revenim, intrebarea este cum?
    In Constanta nu sunt doctori si nici nu stiu cine ma poate ajuta pe mine mai ales ca sunt somera acum. Daca ma poti ajuta sa ajung la un doctor bun de fertilitate sa-mi spuna daca mai pot ramane gravida vreodata. Simt ca doctorul care m-a taiat la nastere mi-a facut ceva si nu stiu ce? Asta simt. Adresa mea de mail este ****@yahoo.com si poate reusesti sa citesti mesajul si sa imi dai un raspuns.
    Iti multumesc si sunt alaturi de tine.
    Mamica de ingeras... Alexuta.
    Mesaj de la: Dana data: Luni 23 iunie 2008
    ma numesc dana si as dor sa ma alatur si eu voua mamici de ingeri.in anul 2000,luna iulie am aflat cu emotie ca voi fi mamica.m-am bucurat dar in acelas timp am simtit si un sentiment de teama pt ca cu putin timp in urma am mai pierdut o sarcina.m-am incurajat si mi-am zis ca daca ma voi du-ce regulat la control totul va fi ok.am ajuns in saptamana 28 si intr-o dimineata de duminica cand m-am trezit eram plina de sange .ne-am dus repede la spital si binenteles ca fiind duminica era doar doctorul de garda care mi-a zis ca pana luni nu prea are ce sa imi faca .mi-a scris pe o reteta un tratament si mi-a zis ca daca mai sangerez sa vin luni ca daca raman in spital oricum imi face acelas lucru.am plecat acasa dar totusi am revenit luni pentru ca sangerarea nu se oprise.aceste lucruri s-au intamplat in 30 nov 2000.pana in data de 31dec 2000 am facut tratament zeci de injectii si binenteles repaus total la pat.in data de 31dec cana toata lumea se pregatea de intampinarea noului an am facut o hemoragie foarte puternica.doctorul care era de garda s-a hotarat sa ma opereze.totul sa petrecut foarte repede pentru ca era riscant si pt mine.am nascut un baietel de 1950g l-am vazut doar o clipa. totul parea ok dar dupa ce am iesit din operatie doctorul i-a spus sotului ca s-ar putea ca ,copilul sa nu supravietuiasca.a intrebat: care este problema?ne-a raspuns ca fiind prematur nu avea plamanii dezvoltati si respira foarte greu .doar 2 zile a supravietuit ingerasul meu s-a luptat dar era prea mic si nu a reusit.raspunsul doctorului a fost:daca era intr-un spital din alta tara poate reusea si lasa ca de acum incolo poti sa faci 10 copii.acesta a fost raspunsul lui.sper ca de atunci lucrurile s-au mai schimbat.acum am 2 baieti frumosi si sanatosi dar nimic nu compenseaza pierderea unui copil nici macar alt copil.
    Mesaj de la: Georgeta data: Vineri 20 iunie 2008
    IMI PARE TARE RAU PT SUFERINTA PRIN CARE AI TRECUT, SI INCA MAI TRECI. AM SI EU UN BAIETEL DE 4 ANISORI SI VREAU SA SPUN CA MA ROG LA DUMNEZEU SA FIE SANATOS. NU CRED CA NIMIC DE PE LUME NU TE-AR FACE SA TRECI PESTE ACEASTA DURERE DIN SUFLET. AM CITIT PRIN CE AI TRECUT, IAR RANDURILE SCRISE DE TINE M-AU FACUT PARCA SA-I ACORD MAI MULTA ATENTIE COPILASULUI MEU, NU CA NU I-ASI FI ACORDAT PANA ACUM DAR ACUM NU STIU CUM SA ZIC DAR PARCA SUNT MAI ALTEL CU EL, MA BUCUR MAI MULT SI SUNT MANDRA CA DUMNEZEU MI-A DARUIT ACEST COPIL. ITI DORESC SA FII LA FEL DE PUTERNICA SI IN CONTINUARE SI BAIETELUL TAU LUCA SA-TI ADUCA NUMAI FERICIRE, PENTRU CA MERITI, IAR INGERASUL TAU, EMMA DE ACOLO DE UNDE ESTE CRED CA SE BUCURA CA A AVUT PARTE DE ASA O MAMA SI ESTE MANDRA DE TINE PENTRU CA ESTI O LUPTATOARE. GEORGETA DIN CONSTANTA
    Mesaj de la: Rodica data: Miercuri 18 iunie 2008
    Draga Oana,
    te-as intreba daca acum, dupa ce ai scris si ti-ai si vazut mesajul postat, te simti mai usurata? Iti e bine acum, esti multumita? Daca da, atunci sa-ti fie de bine. EMMA, si nu EMA, din pacate in loc sa fie cu mamica ei BB, acum cu drag a adunat o multime de parinti de ingarasi care se sprijina unii pe altii. MONDENITATE, ce-i aia? Orice, numai nu o tragedie din asta. NU E CORECT, NU E CORECT din parta ta sa scrii asemenea lucruri despre oricine ar fi persoana aia. Si " DACA TACEAI, FILOSOF RAMANEAI" ti s-ar potrivi de minune! Sa judeci nu e chiar atat de ortodox si sa interzici cuiva sa judece nu ai cum, insa sa-ti mai abtii iesirile... Iti doresc tot binele din lume si sa nu cunosti o astfel de durere. Ai grija de tine, Oana, si daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva sau de un prieten sunt sigura ca in EMMA ti-l vei gasi oricand. Ai grija de sufletelul tau si poate mai vorbim. Te imbratisez, Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia
    Mesaj de la: Alecsandra data: Luni 16 iunie 2008
    Buna ziua....am revenit pentru ca am mai scris aici...ma numesc Alecsandra, dar n-am lasat adresa de mail...si nu stiu...m-am gandit sa mai scriu odata
    Mesaj de la: Elena data: Luni 16 iunie 2008
    Oana... sau care ti-o fi numele... nu meriti statulul de om daca intr-adevar ai scris cele cateva randuri crezand in ele…sau poate le-ai scris sa te afli in treaba... un caz fericit pentru tine..
    Din pacate sunt o mama de inger... o mama care, datorita a ceea ce a initiat Bianca, am putut sa scriu despre cel care ne-a lasat o mare durere in suflet parasindu-ne, intr-adevar la o varsta mai mare decat cea a majoritatii copiilor din cazurile celorlalti parinti... m-am simtit bagata in seama de cineva.. De multe ori am incercat sa vorbesc celor din jur de tragedia mea... pentru ca, te rog sa ma crezi... asa de mult simti nevoia sa vorbesti celorlalti de ceea ce ti s-a intamplat…iar ceilalti te ignora... schimba vorba... poate ca nu stiu ce sa-ti spuna, poate cred ca asa te scutesc de suferinta…dar pe tine te doare…pentru ca in mintea ta se naste ideea ca de ingerul tau nu-i pasa nimanui...
    Daca ar fi fost asa cum ai vrut sa o prezinti, Bianca ar fi avut posibilitatea sa nu-ti prezinte mesajul... Dar n-a facut-o... Ar trebui sa-ti dea de gandit...
    Sper sa-ti para rau ca ai facut-o... Si-ti doresc sa nu ajungi niciodata in situatia de a te intreba: de ce Doamne mi s-a intamplat tocmai mie?
    Elena
    Mesaj de la: Melinda data: Sambata 14 iunie 2008
    II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CLIPA DE CLIPA SECUNDA DE SECUNDA CA MI-A DAT CEA MAI FRUMOASA SI MAI SANATOASA FETITZA.
    Mesaj de la: Andreea data: Vineri 13 iunie 2008
    Sunt si eu o proaspata mamica, spun asa pentru ca baietelul meu are 6 luni si jumatate si mi se rupe sufletul cand vad atatea mesaje de la atatia parinti de ingeri, nu imi vine sa cred ca atatea famili au trecut printr-o durere imensa care nu se poate explica in cuvinte, vreau sa va spun ca imi pare foarte rau ca nu vati putut bucura de zambetul, atingerea, dragostea si prezenta copiilor vostri.Imi pare foarte rau ca a trebuit sa treceti printr-o groaznica stare peste care nu se poate trece niciodata.
    Stiu ca este foarte greu dar incercati sa zambiti din nou si sa mai incercati sa aduceti alt sufletel pe lume plin de viata care sa va faca impliniti.
    Regret enorm ca a trebuit sa suferiti si sa triti asa ceva, eu cred ca daca sar fi intamplat ceva cu puiutul meu as fi inebunit, nici nu vreau sa imi imaginez.
    Imi pare rau......
    Mesaj de la: Lia data: Vineri 13 iunie 2008
    Doamne Dumnezeule!Numai pot sa citesc nici macar un rand!E cumplit,trist,dureros,ingrozitor.Nu credeam ca exista asa de multa tristete!Sunt o mama de ingeras aici pe pamant,dar era cat pe ce sa-mi fie luat.Pe data de 30 iunie 2007 seara au inceput contractiile.Mi-am sunat doctorita noatea si mi-a spus ca mai este mult pana o sa nasc asa ca sa stau acasa,sa-mi pun un supozitor indometacin si sa iau un no spa si sa vin la maternitatea Botosani dimineata ca o anunta pe ea asistentele cand este cazul.si-am stat acasa pana dimineata.Nu am luat ce mi-a zis deoarece nu avea cine sa se duca,sotul era plecat si venea abia dimineata.M-am dus la spital,m-au internat,m-a consultat doctorul de garda,aveam dilatatia 3-totul avea sa fie bine.Nici urma de doctorita cu care urma sa nasc.Si treceau minutele si treceau si orele.Contractiile disparusera,nici macar nu mai realizam daca se misca copilul.Familia era ingrijorata-ce se intampla.La ora 17 am intrat de urgenta in operatie,,fatul are in suferinta''-nici nu ma lasau sa-mi sun sotul.am spus ca am nevoie sa merg la toaleta si asa am putut sa anunt si infirmiera era dupa mine si spunea sa merg mai repede ca doctorita asteapta in sala de operatie.Nici nu am realizat ce mi se intampla,era un soc.Am auzit ca prin vis cum imi spunea asistenta de langa mine ''sotul d-vs nu stiu ce vrea,dar face galagie,ca vrea sa urce sa va vada''.Foate de treaba a fost anestezistul care tot timpul ma intrba cum ma simt si tot el a fost acela care m-a felicitat si a spus ca ''aveti un baietel''.Pana atunci nici macar nu mi-am dat seama ca se auzea cum plange-il auzeam ca pe un robot.Era bine,multumita Lui Dumnezeu.Daca mai stateam mult murea,iar cu mine cine stie ce se intampla.Pe data de 1iulie 2007 s-a nascut ingerasul meu frumos Damian.I-am pus numele unuia dintre sfintii acelei zile,ca doar si ei l-au pazit.Nu mai are rost sa spun cateam mai tras in zilele ce au urmat,asta conteaza mai putin,bine ca puiul meu este sanatos si acusica va implini anul.MULTUMESC LUI DUMNEZEU , ca in baza doctorilor...,nu vorbesc in nestiinta de cauza,m-am interesat si tot acest lucru se putea evita daca se venea la timp(sunt si eu studenta in ultimul an pentru asistenta).
    Daca cineva,vreo maica vrea sa vorbeasca cu mine sa planga,sa se usureze sunt dispusa sa ascult,chiar daca nu stiu ce inseamna sa pierzi un copil si sper sa nu stiu niciodata sa ma pazeasca Dumnezeu,si sa le pazeasca pe toate femeile de acum incolo.Am plans cand am citit cate mamici care numai pot sa-si tina copilasii in brate exista.
    Daca vreti sa vorbiti cu mine sau daca aveti nevoie de voluntari si vreau din toata inima sa ajut contactati-ma!Adresa mea este ****@yahoo.com.
    Va imbratisez sincer si cu dragoste,Lia
    Mesaj de la: Raluca data: Vineri 12 iunie 2008
    Raluca-Bucuresti
    Pierderea sarcinii? Se poate spune asa la cateva luni, dar cand mai e putin sa se nasca, e vorba, pur si simplu de moartea unui copil.
    Draga Bianca, sunt alaturi de tine din tot sufletul, am plans foarte mult citind site-ul,desi eu n-am trecut prin asa ceva( am o fetita cam de varsta lui Luca-2 ani si 8 luni).
    Stii ca Dumnezeu ii cheama la El pe cei mai buni! Asta poate nu e o consolare, dar, poate, acolo le e mai bine tuturor ingerilor si vegheaza asupra noastra.
    Te admir pentru ceea ce faci si pt. puterea ta! Mergi mai departe! Nu te opri!
    Mesaj de la: Roxana data: Vineri 13 iunie 2008
    Oana... iti doresc sa nu afli niciodata ce inseamna pierderea unui copil, sa nu traiesti acele momente cand durerea iti amorteste trupul si simtirea, cand lacrimile nu le mai simti pe obraz, cand nimic, dar absolut nimic nu te poate mangaia. Ai vrut sa lovesti in Bianca probabil (nu stiu de ce, nu stiu de unde atata rautate !?), dar ai lovit in sufletele atator mame de ingerasi, de ce oare, cum te simti acum? Bianca a dat dovada de mult curaj si practic a intins o mana mamelor care-si tineau durerea in suflet. Bianca este ca un pansament pentru inimile multor oameni si cred ca merita recunostinta si toata dragostea noastra.
    Roxana
    Mesaj de la: Oana data: Vineri 13 iunie 2008
    eu cred ca aceasta drama din viata ta facuta publica te-a mai scos in lumea vedetelor.de ce nu iti lasi parul lung bianca?erai mai frumoasa cu el lung.acum, poate o fii si varsta de vina dar esti pre imbatranita.si mama care are 50 de ani arata mai bine la fata ma refer.vezi nu te-ai putut abtine sa nu-ti faci din aceasta drama pierderea propriului tau copil un eveniment de a te mai baga in seama televiziunile ca devenisei atat de expirata si stearsa ca nici teo nu mai vroia sa vii la emisiunea ei de babe si mosi si te intreb eu pe tine acum oare EMA e multumita ca a trebuit sa faci cate un show la adresa ei? oare ea ar fi vrue acesata drama transformata intr-un nou surplus de MONDENITATE?e stiu eu ca orice fost fotomodel care a fost cu cine stie ce afacerist acuma cand sa babit calca si pe cadavre ca sa fie si ea pe sticla .NU E CORECT NU E CORECT
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 12 iunie 2008
    Steaua mea, cerul meu...lumea mea...LUCA
    Obisnuiam sa ma uit la stele cand erai cu mine, acum se uita ele la mine si odata cu ele si tu!
    Zambeste-mi puiut si lumineaza cerul, poate asa o sa te vad macar o data!
    Au trecut 3 saptamani, calendaristic, fara tine, dar pentru mami a ta a trecut deja o vesnicie...
    Mesaj de la: MAgda data: Miercuri 11 iunie 2008
    Buna ziua,
    Ma numesc Magda **** si sunt din Bucuresti.
    Sunt mamica unui baietel de 4 luni.
    Ma uit in fiecare secunda la el si nu-mi pot imagina viata fara el.
    Din momentul in care am citit despre Organizatia EMMA am hotarart sa ma alatur acestei campanii. Sunt de profesie jurist . Poate aveti nevoie si de mine.
    Adresa mea de e-mail:****@yahoo.com
    Mesaj de la: Alina data: Marti 10 iunie 2008
    sunt o mama de inger, cred...sper...
    am ramas insarcinata dupa 2 ani 1/2 de incercari, analize, medici etc. am plans de fericire, ma simteam implinita, fericita...atat de fericita, incat timp de o saptamana am facut zilnic teste de sarcina...parca nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. am mers la control, la eco, primele analize, am facut programare la 4d si morfologie fetala din saptamana a 8-a, era atat de plin programul incat nu am obtinut programare decat in saptamana 26 (17 iunie 2008). mentionez ca vroiam in mod special sa se ocupe de 4d si morfo fetala dr. herghelegiu (auzisem ca este cel mai bun si chiar asa este). dr. supraveghetor mi-a spus ca e cam tarziu, asa ca m-am facut luntre si punte si am obtinut o programare la alta policlinica, dar tot la dr. herghelegiu, in saptamana 21 (pe 14 mai 2008).
    am asteptat cu sufletul la gura ecografia, totul se raporta la data de 14 mai, cu o saptamana inainte nu mai puteam sa dorm de emotie. in ziua cu pricina, inca de dimineata am simtim un fior de foc in corp. am pus-o pe seama emotiilor, acum pe seama unui soi de presimtire.
    ajunsa la policlinica, dr. a spus ca este prea devreme, dar ca incercam sa vedem ce se poate si daca e necesar mai facem o eco pe 17 iunie, cand aveam cea de-a 2-a programare. dr. i s-a parut putin ciudat ca puiul meu statea tot timpul cu manutele sub cap, asa ca a incercat sa-l miste si am aflat ca avea bratele hipoplazice, cu un singur os, mult scurtate... ce sa va zic...nu stiu sa exprim in cuvinte ce am simtit...era ireal...nu mi se intampla mie...au inceput intrebarile: se poate face ceva? se poate corecta? care sunt riscurile? chiar asa fiind isi va putea folosi manutele? nu ni s-a putut garanta nimic..."ganditi-va ca va fi toata viata un om cu handicap si in plus puteti incerca iar" (nefiind vb de ceva genetic)...nu puteam gandi nici eu, nici sotul meu. ni s-a explicat ca acest gen de malformatie poate evolua in sensul aparitiei diverselor probleme la organele vitale...rinichiul stang era deja afectat de o formatiune chistica.
    ne dusesem oameni si am plecat neoameni. ne-am oprit la prima biserica si am plans, si ne-am rugat pentru un miracol. am sunat duhovnicul sa ne sfatuim si ne-a ajutat sa ajungem la maternitatea giulesti. acolo acelasi verdict. am hotarat sa pastram sarcina indiferent cat m-as fi chinuit. mama mea insa a ridicat o problema la care nu ma gandisem in furtuna din sufletul meu. "ce faci daca are manuta atat de scurta, incat nu se va putea sterge la fundulet?", "il voi sterge eu...", "si cand tu nu vei mai trai?"...intr-adevar eu il puteam iubi si ingriji fara sa fac vreo deosebire intre el si ceilalti copii, dar dupa ce eu incetam sa mai exist, cine avea sa-mi iubeasca baiatul, cine avea sa aiba grija de el? daca nici musculatura mainilor nu se dezvolta normal si nu le putea folosi deloc? duhovnicul meu, desi cu jumatate de gura, m-a sfatuit m-a sfatuit in acelasi sens, de a curma suferinta unui om pe care societatea nu il va accepta decat din mila. nici o fiinta nu merita statut de TOLERAT.
    a doua zi am fost la medicul care supraveghea sarcina, o proaspata mamica...am mai facut o eco...speram intr-un miracol, miracol nu a fost.
    fiind joi, am stabilit cu dr. sa ma interneze luni si sa-mi provoace nasterea natural.
    luni m-am internat.
    marti s-a rupt apa (care nu era incolora, asa cum am inteles ca trebuia sa fie, ci galben-verzui).
    miercuri, la ora 15:30 am inceput sa am dureri insuportabile, am inceput sa stig dupa ajutor (fiind singura in salon), dupa aprox 1 ora a catadicsit sa vina o asistenta care mi-a spus sa suport, "ca asa fac femeile, oricum stai linistita, mai ai cel putin 4-5 ore". la 1 ora dupa aceste incurajari am nascut singura in salon, neasistata, neanesteziata, fara calmante si am vazut ce nu ar trebui sa vada nici o persoana care nu are legatura cu medicina...am auzit si am simtit ce ma rugasem sa nu aud si sa nu simt...acel moment ce trebuia sa fie unic si a fost unic, dar nu in sensul in care visasem, sperasem, imi imaginasem eu)
    era sarbatoare mare...sf contantin si elena...si cerul plangea si el dupa un ingeras. urgia de afara era nimic pe langa urgia din sufletul meu.
    am semnat cererea pentru anatomie patologica si acordul de incinerare. nu mi-au dat puiul sa-l inmormantez eu, cum se cuvine, nici nu stiu daca aveam dreptul sa-l iau...nu m-am gandit vreodata ca se va intampla asa...
    maine se implinesc 3 saptamani...
    Da-mi Doamne puterea sa indeplinesc voia Ta!
    nu stiu cum si daca pot ajuta, insa daca dvs. considerati ca participarea mea la proiectele fundatiei sunt oportune, ma puteti contacta: **** Alina
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 10 iunie 2008
    Buna Bianca
    As vrea sa spun si eu o poveste...
    Acum 9 ani l-am cunoscut pe cel mai iubitor si mai "perfect" barbat din lume...aveam amandoi 20 de ani si multa iubire de daruit...si am hotarat sa ne oferim aceasta mare iubire unul celuilalt...
    Am crescut impreuna, ne-am iubit mult...si acum 2 ani ne-am casatorit....cea mai frumoasa si mai sincera uniune in fata lui Dumnezeu...viata noastra era acum mult mai implinita si mult mai frumoasa decat pana atunci...apoi...am inceput incet, incet sa ne dam seama ca iubirea anoastra crescuse atat de mult, incat ne-am gandit ca noi nu mai puteam sa ne-o dam doar unul celuilalt...ci aveam nevoie de un sufletel care sa absoarba toata dragostea asta multa si mare care ne inconjura...
    Am hotarat ca vrem un copilas...
    Timpul trecea...dar copilasul nostru se lasa asteptat...
    Dorinta se marea, se marea...si...nimic...
    Am inceput usor usor sa ne concentram foarte tare pe acest lucru pe care ni-l doream dar care intarzia sa apara...
    A urmat o perioada in care "ne-am cautat" si care s-a concretizat cu diacnosticul "deficit de faza luteala"...trist...
    Am inceput sa ne ambitionam...am inceput sa urmarim doar acest scop ca tel in viata: NE DOREAM UN COPIL
    Dupa o serie de tratamente.....MINUNEA S-A PRODUS!!!!!
    Eram "insarcinati", cum ne placea noua sa spunem...
    Si o noua viata a inceput pentru noi...o viata mult mai "viata" decat cea pe care o traisem pana atunci...
    Era minunat...chiar daca eu era nevoita sa stau acasa....si "sa am grija de copilul meu", chiar daca era la mine in burtica...
    Totul a fost minunat....atat de dulce, atat de soft, atat de perfect....
    Si asa au trecut 6 luni de viata ale copilului nostru....care intre timp devenise "fetita noastra MARIA"...
    Fetita noastra Maria, a trecut bine peste tot ce inseamna analize in primele luni de sarcina, ecografii 3D, 4D, triplu-test....atat de bine incat de cate ori o vedeam la ecograf era atat de bucuroasa sa ne vada si ea ca mereu dansa pentru noi, medeu era foarte vesela...se misca mult...si noi...noi...o asteptam atat de nerabdatori, incat de multe ori..aveam senzatia ca timpul trece prea incet...abia asteptam s-o tinem in brate...s-o mangaiem si s-o avem si mai aproape de noi....
    04.04.2008 - ecografie pentru morfologie fetala - 24 saptamani
    SOC: "COPILUL DUMNEAVOASTRA SUFERA DE O MALFORMATIE FOARTE GRAVA LA INIMA, IMI PARE RAU"
    ..............................................................................
    LINISTE.......................................................................
    Am plecat...din cabinet...nu stim pe unde, nu stim cum...si ploua...si plangeam...si plangeam amandoi si si eram furiosi...si tineam amandoi mainile pe burtica mea...unde era Mariuca noastra...Mariuca noastra care nu mai putea sa mearga mai departe pentru ca nu ise daduse nici o sansa....
    Nici noi nu mai aveam nici o sansa...
    05.04.2008 - Dimineata ploioasa in care s-a confirmat faptul ca Mariuca noastra nu putea fi salvata nicicum si dimineata in care noi am ajuns in spital (n-am sa-i dau numele pentru ca nu merita) pentru a mi se provoca "un avort terapeutic"
    Au urmat 3 zile de cosmar...de travaliu si de scufundare intr-o stare pe care n-am cum s-o explic si nici n-am sa incerc...civintele sunt prea mici si prea banale....
    18.04.2008 - se naste Maria - FAT MORT
    19.04.2008 - plecam acasa - FARA MARIUCA NOASTRA care a ramas intru-un laborator pentru necropsie
    .............................................................................
    Nu pot sa scriu...despre ce a urmat....dar cred ca tu mai mult ca oricine, Bianca, vei intelege ce trebuia sa stea scris in locul punctelor de suspensie....
    Am inceput sa accept...am inceput sa-mi plang copilul, fetita mea draga...fara sa pot vorbi despre acest lucru decat cu putine persoane...dar mai ales cu Horia, sotul meu...
    Au trecut aproape doua luni, timp in care am inceput sa ne traim viata fara Maria....
    Noroc cu Dumnezeu....
    09.06.2008 - REZULTATUL NECROPSIEI: pe langa toate lucrurile pe care le stiam despre inimioara bolnava a Mariei: FAT: SEX MASCULIN
    NU am sa mai continui sa scriu...pentru ca NU CRED CA SE MAI POATE SPUNE CEVA...poate doar: MARIA TE IUBIM MULT

    M-ar bucura tare mult daca eu si sotul meu am putea participa cumva la tot acest fenomen pe care l-ai pornit...
    Mesaj de la: Anonim data: Sambata 7 iunie 2008
    vai doamne ce durere ai pe suflet miau dat lacrimile cand am auzit de tine sa stii ca imi e mila chiar foarte tare!!!!!!!!!!!!!!:P:P:P
    Mesaj de la: CrisA Lev data: Sambata 7 iunie 2008
    Pierdere inseamna si ceva material insa si ceva sufletesc (vise, idealuri). Iata ceva de cunoastere si clarificare:
    Articol - Despre pierderi , cistiguri si doliu
    Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi
    Articol aparut in revista Sens si Consens si sensart.ro

    Am fost de curind la un workshop care avea drept tema: "Despartirea si munca de doliu". O tema importanta pentru fiecare dintre noi. Am re-descoperit un lucru pe care-l stiam, ca Orice schimbare fizica, sociala, psihica, de locatie, dar absolut Orice schimbare poate fi traita ca o pierdere....Vestea buna e ca orice Pierdere are si un Cistig. Orice Schimbare (de statut, de fiintare in viata noastra ) poate fi legata de o pierdere si de un cistig. Pierderea se ilustreaza clinic prin termeni ca "tulburare de stres postraumatica, tulburare de adaptare, tulburare afectiva". Cind citesti un astfel de diagnostic poti intelege ca acel om resimte o pierdere... Si schimbarile considerate "fericite" (casatoria, cistigul rapid, mutarea intr-o casa mai mare, numirea ca director, plecarea in vacanta, venirea pe lume a unui copil) sint considerare stresante, tocmai pentru ca implica in ele o pierdere.
    Din tabelul de mai jos o sa observam ca foarte multe schimbari implica pierdere. In 1968 T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington au identificat si clasificat agentii stresori centrali. Au pun in evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati, cu ajutorul unei scale.
    Ierarhizarea evenimentelor de viata percepute ca agenti stresori centrali.
    Evenimentul Puncte
    1. Decesul unuia dintre soti 100
    2. Divort 73
    3. Separarea conjugala 65
    4. Timp petrecut in inchisoare 63
    5. Moartea unei rude apropiate 63
    6. Imbolnaviri sau accidente 53
    7. Casatorie 50
    8. Concediere 47
    9. Reluarea vietii conjugale 45
    10. Pensionarea 45
    11. Schimbari in starea de sanatate a familiei 44
    12. Graviditatea 40
    13. Probleme sexuale 39
    14. Sosirea unui nou membru in familie 39
    15. Dificultati cu un sef 39
    16. Modificarea situatiei financiare 38
    17. Moartea unui prieten 37
    18. Schimbarea de situatie la locul de munca 36
    19. Cresterea frecventei certurilor intre soti 35
    20. Pierderea unei sume foarte mari de bani 31
    21. Preluarea unei ipoteci sau a scadentei unui imprumut 31
    22. Schimbarea responsabilitatilor profesionale 30
    23. Parasirea domiciliului de catre unul din copii 29
    24. Probleme de natura juridica 29
    25. Dificultati in propria realizare 29
    26. Sotie angajata in serviciu sau disponibilizata 28
    27. Inceput sau sfarsit de scolarizare 26
    28. Schimbarea conditiilor de viata 26
    29. Modificarea obiceiurilor personale 25
    30. Probleme de afaceri 24
    31. Schimbare de orar sau de conditii de lucru 23
    32. Schimbarea domiciliului 20
    33. Schimbarea scolii 20
    34. Modificarea timpului liber 19
    35. Schimbare in petrecerea timpului liber 19
    36. Schimbarea de activitati sociale 18
    37. Imprumutul unei sume medii de bani 17
    38. Schimbarea programului de somn 16
    39. Schimbarea ritmului reuniunilor de familie 15
    40. Schimbarea obiceiurilor alimentare 15
    41. Vacante, concedii 13
    42. Sarbatori de iarna 12
    43. Incalcari nesemnificative ale legii 11
    (Sursa: T.Zorlentan, E.Burdus, G.Caprarescu, Managementul organizatiei Bucuresti, Ed.Holding Reporter, 1995)
    Pierdere mai poate insemna si pierderea jucariilor pentru un copil, pierderea idealurilor, pierderea copilariei, pierderea adolescentei, a tineretii, a unui organ, pierderea gindurilor negative, disfunctionale, pierderea unui mod de a fi si a gindi, pierderea credintelor disfunctionale (chiar daca sint negative : cum se spune: "Rau cu rau dar mai rau fara de rau") etc . Cind nasti un copil cistigi statutul de mama, insa il pierzi pe cel al femeii dinainte....cind inaintezi in functie, pierzi statutul de coleg, pierzi poate si spatiul fizic unde iti desfasurai activitatea pina atunci, cistigi insa mai multa responsabilitate si salariu mai bun.
    Omul occidental este obisnuit in genere a vorbi despre pierdere, numai in conditiile in care are un deces in familie, cind se desparte de vre un partener-partenera, cind iese la pensie....neluind in seama miile de pierderi de zi cu zi.....pierderea unui inel poate, pierderea unui zimbet, piederea timpului, piederea statutului social, pierderea increderii in sine, pierderea sanatatii, pierderea stimei de sine sau imaginii despre propriul corp, pierderea unui gind frumos, pierderea tineretii...
    Cind avem un deces in familie, avem o pierdere, insa in viata noastra isi face loc o alta etapa careia putem sa-i spunem bun venit dupa ce ne-am luat la revedere de la persoana decedata. Cind moare ceva se naste altceva ! E important sa trecem prin doliu... desi e un proces dureros este foarte necesar si sanatos.
    Doliul e un fel de rit de trecere care are 3 parti : desprinderea, golul si integrarea in alt sistem. Aceste trei parti corespund fazelor doliului :
    • soc si negare
    • supralicitare si confuzie (implica stari ca : confuzie, furie, ura, teama, disperareinsecuritate, vulnerabilitate, anxietate, pesimism, tocmeala, depresia)
    • acceptarea realitatii
    • reevaluarea si redresarea - speranta revenirii (impacarea, vindecarea, speranta, vederea spre viitor, impacarea cu trecutul, transformarea trecutului )
    Kublerm Ross - considera jelirea ca evoluind printr-un numar de stadii: negarea si izolare, furie, tirguiala, depresie, acceptare.
    Dupa Parkes si Bowlby, durerea implica citeva "faze": amorteala, dor si furie, dezorganizare si disperare, reorganizare. Pentru Worgen jelirea ar avea urmatoarele etape: aceeptarea realitatii pierderii, trecerea prin durere, adaptarea la situatia fara persoana decedata, reasezarea emotionala a persoanei decedate in universul interior al supravietuitorului.
    De multe ori furia este negata din cauza ca au fost invatate sa nu simta asa ceva! Insa a reprima nu ajuta, ci dimpotriva...E necesar sa acceptam furia si s-o exprimam, e necesar sa exprimam si alte sentimente puternice si care sint considerate negative de catre religie mai ales, de exemplu "ura". Ura e mult mai aproape de iubire decit de indiferenta si raceala, daca ai iubit o persoana este mai putin probabil sa simti indiferenta...Daca nu exprimi ura o s-o porti in tine ascunsa multa vreme...Ea poate iesi la iveala sub forme ciudate ....in timp.
    De multe ori nu prea ne traim pierderile si ne protejam aparent de acea stare de gol si mai ales de durere uitind ca daca nu simtim durerea nu putem simti nici bucuria.
    Fiecare trece prin doliu in felul sau....Nu e musai sa treci prin toate fazele una dupa alta...De ex daca doliul vine dupa o suferinta grea cu o persoana...pierderea e de fapt ca un fel de eliberare...si libertate. E normal sa te simti asa. Fazele acestea sint un reper, nu e musai sa fie traite cronologic.
    Psihoterapeutul indian Vijai Sharma considera ca vesticii au conceptii limitate privind doliul, separarea, pierderea. Iata mai jos despre cum vede el prejudecatile. El considera ca occidentul are diverse prejudecati despre pierdere si doliu :
    1. Prejudecata : Daca nu iti gestionezi bine doliul esti "slab" (sa nu lasi oamenii sa vada asta ) A aborda doliul e stupid.
    Acest lucru inseamna ca doliul nu e abordat. E o prejudecata care spune asa "Nu ai voie sa arati vulnerabilitatea", suferinta, slabiciunea Fii puternic !" La noi poti citi : Miorita, simtul sacrificiului, vezi Mielul, vezi Isus poate, vezi simtul datoriei, Nu ai voie sa plingi la barbati pentru ca esti slab si la femei daca plingi esti vazuta ca si isterica, "faci teatru" desi nu are nici o legatura isteria ca trasat de personalitate cu plinsul...
    2. Prejudecata: Daca esti lovit asa tare inseamna ca "ai innebunit", daca pierzi ceva sau daca pierzi pe cineva nu trebuie sa suferi asa de rau.
    Este important sa impartasesti trairile indiferent cit de dureroase sunt.
    3. Prejudecata: Daca esti asa de prins de doliul tau nu-ti pasa de noi ceilalti
    Aici cei apropiati iti resping procesul de doliu (acest lucru e perceput asa pentru ca genereaza sentimente intense A vorbi despre sentimente intense ajuta foarte mult pe termen lung.
    4. Prejudecata: A vorbi despre pierderea suferita face lucrurile mai rele.
    A vorbi despre persoana sau lucrul disparut face mai usoara intoarcerea in prezent si privitul spre viitor.

    5. Prejudecata: Doliul este un lucru foarte personal, nu vreau sa incarc pe altii cu el.
    Fiecare popor are un ritual al doliului. La noi exista ritualul de doliu la nivel cultural, acea jelirea, plinsul, "bocitoarele".
    6. Prejudecata : Nu deranja persoana in doliu, nu-i bate la usa, nu vrea sa fie deranjat.
    Daca bati la usa persoanei indoliate ii comunici ca esti acolo pentru ea, inseamna ca iti pasa de ea.
    7. Prejudecata : Pentru a depasi doliul trebuie sa-l uiti pe cel care nu mai exista.
    Dimpotriva, a rezolva doliul nu inseamna sa uiti ! Nu e uman sa uiti ! Durerea dispare in timp si inveti sa traiesti in absenta. Nu trebuie sa uiti, ci sa transformi investirea.
    8. Prejudecata Pentru a respecta eticheta sociala trebuie sa arat ca am control in sentimente emotii
    Daca iti vine sa plingi, plingi !

    9. Prejudecata Pentru a-l ajuta pe cel ce sufera trebuie sa-i distragem atentia, sa-l scoatem in oras, la dioscoteca etc .
    Dimpotriva nu trebuie sa fugi. Fugi sa uiti si fuga te poate duce la dependente.

    10. Prejudecata Nu arata semne de suparare (adica fii fals, zimbeste cind iti vine sa plingi... )
    Exprimarea sentimentelor creeaza premisa pentru depasirea doliului.
    11. Prejudecata: Trebuie sa fiu loial celui disparut si sa am regrete mereu sau sa ma simt rau.
    Aceste stari de vinovatie continua si regret nu sint stari productive.
    Este mai bine daca te-ai gindi ce poti face acum in memoria celui iubit si pentru beneficiul celor prezenti.
    12. Prejudecata: Pentru a depasi pierderea trebuie s-o inlocuiesc cu orice, sa fiu cu altcineva...(se intimpla foarte des in cazuri de despartire dupa o relatie de lunga durata sa fie mai usor sa plonjam intr-o alta relatie)
    Actiunile disperate de renuntare la doliu nu reduc doliul si suferinta, ba dimpotriva....(cine se desparte de cineva si isi ia un iubit/iubita nou/noua ....nu a depasit doliul ci fuge.) Pe de alta parte nu este corect nici pentru persoana pe care-o cunoastem sa o facem sa spere intr-o relaite autentica, cind de fapt nu este vorba decit de dorinta noastra de "a uita"

    Nu e o rusine sa ceri ajutor ! Nu te inchide in tine ! A suferi e foarte normal ! Daca nu te confrunti acum nu vei fi disponibil/a mai tirziu....Intii e disperare iar apoi liniste, echilibru.
    Mesaj de la: Carmen data: Sambata 7 iunie 2008
    Bianca,

    am trecut si eu printr-o experienta asemanatoare acum 14 ani cand l-am pierdut pe Bogdan la doar 3 zile de la nastere.Faptul ca nu am putut nici macar sa-l tin in brate si sa-l simt ma doare cel mai tare.Nici dupa atitia ani durerea nu dispare.Singurul lucru care m-a salvat a fost fetita mea Alexandra pe care am infiat-o acum 8 ani si care este ratiunea mea de a trai.
    Nu avem ce face decat sa incercam sa traim cu aceasta durere.Eu am reusit si iti doresc din tot sufletul sa reusesti si tu.
    Carmen din Marea Britanie
    Mesaj de la: Crisa Lev data: 6 iunie 2008
    De la Crisa Lev : Cred din ce in ce mai mult ca nu am invatat sa ne exprimam durerea si nici bucuria. Ca am fost invatati sa o reprimam (si noi ca societate romaneasca insa si occidentalii in genere). Orientalii insa, au un mod de a trai in legatura cu viata si moartea mult mai profund. Am putea sa invatam de la ei. La noi si in genere in soc occidentala moartea este privita cu foarte mare temere, nu ca ceva firesc. Se spune ca daca ne e teama de moarte ne e teama si de viata. Cit despre pierderi - sintem obisnuiti a privi ca pierdere ceva material, insa nu si ceva psihic-afectiv. Vad multe pers care si-au pierdut sperantele insa nu considera ca acea pierdere e "o pierdere"...Ceva ce ar putea ajuta: pentru cunoastere si clarificare aveti mai jos un articol de al meu scris la sfr de 2007:
    Articol - Despre pierderi , cistiguri si doliu
    Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi
    Articol aparut in revista Sens si Consens si pe sensart.ro
    Am fost de curind la un workshop care avea drept tema: "Despartirea si munca de doliu". O tema importanta pentru fiecare dintre noi. Am re-descoperit un lucru pe care-l stiam, ca Orice schimbare fizica, sociala, psihica, de locatie, dar absolut Orice schimbare poate fi traita ca o pierdere....Vestea buna e ca orice Pierdere are si un Cistig. Orice Schimbare (de statut, de fiintare in viata noastra ) poate fi legata de o pierdere si de un cistig. Pierderea se ilustreaza clinic prin termeni ca "tulburare de stres postraumatica, tulburare de adaptare, tulburare afectiva". Cind citesti un astfel de diagnostic poti intelege ca acel om resimte o pierdere... Si schimbarile considerate "fericite" (casatoria, cistigul rapid, mutarea intr-o casa mai mare, numirea ca director, plecarea in vacanta, venirea pe lume a unui copil) sint considerare stresante, tocmai pentru ca implica in ele o pierdere.
    Din tabelul de mai jos o sa observam ca foarte multe schimbari implica pierdere. In 1968 T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington au identificat si clasificat agentii stresori centrali. Au pun in evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati, cu ajutorul unei scale.
    Ierarhizarea evenimentelor de viata percepute ca agenti stresori centrali.
    Evenimentul Puncte
    1. Decesul unuia dintre soti 100
    2. Divort 73
    3. Separarea conjugala 65
    4. Timp petrecut in inchisoare 63
    5. Moartea unei rude apropiate 63
    6. Imbolnaviri sau accidente 53
    7. Casatorie 50
    8. Concediere 47
    9. Reluarea vietii conjugale 45
    10. Pensionarea 45
    11. Schimbari in starea de sanatate a familiei 44
    12. Graviditatea 40
    13. Probleme sexuale 39
    14. Sosirea unui nou membru in familie 39
    15. Dificultati cu un sef 39
    16. Modificarea situatiei financiare 38
    17. Moartea unui prieten 37
    18. Schimbarea de situatie la locul de munca 36
    19. Cresterea frecventei certurilor intre soti 35
    20. Pierderea unei sume foarte mari de bani 31
    21. Preluarea unei ipoteci sau a scadentei unui imprumut 31
    22. Schimbarea responsabilitatilor profesionale 30
    23. Parasirea domiciliului de catre unul din copii 29
    24. Probleme de natura juridica 29
    25. Dificultati in propria realizare 29
    26. Sotie angajata in serviciu sau disponibilizata 28
    27. Inceput sau sfarsit de scolarizare 26
    28. Schimbarea conditiilor de viata 26
    29. Modificarea obiceiurilor personale 25
    30. Probleme de afaceri 24
    31. Schimbare de orar sau de conditii de lucru 23
    32. Schimbarea domiciliului 20
    33. Schimbarea scolii 20
    34. Modificarea timpului liber 19
    35. Schimbare in petrecerea timpului liber 19
    36. Schimbarea de activitati sociale 18
    37. Imprumutul unei sume medii de bani 17
    38. Schimbarea programului de somn 16
    39. Schimbarea ritmului reuniunilor de familie 15
    40. Schimbarea obiceiurilor alimentare 15
    41. Vacante, concedii 13
    42. Sarbatori de iarna 12
    43. Incalcari nesemnificative ale legii 11
    (Sursa: T.Zorlentan, E.Burdus, G.Caprarescu, Managementul organizatiei Bucuresti, Ed.Holding Reporter, 1995)
    Pierdere mai poate insemna si pierderea jucariilor pentru un copil, pierderea idealurilor, pierderea copilariei, pierderea adolescentei, a tineretii, a unui organ, pierderea gindurilor negative, disfunctionale, pierderea unui mod de a fi si a gindi, pierderea credintelor disfunctionale (chiar daca sint negative : cum se spune: "Rau cu rau dar mai rau fara de rau") etc . Cind nasti un copil cistigi statutul de mama, insa il pierzi pe cel al femeii dinainte....cind inaintezi in functie, pierzi statutul de coleg, pierzi poate si spatiul fizic unde iti desfasurai activitatea pina atunci, cistigi insa mai multa responsabilitate si salariu mai bun.
    Omul occidental este obisnuit in genere a vorbi despre pierdere, numai in conditiile in care are un deces in familie, cind se desparte de vre un partener-partenera, cind iese la pensie....neluind in seama miile de pierderi de zi cu zi.....pierderea unui inel poate, pierderea unui zimbet, piederea timpului, piederea statutului social, pierderea increderii in sine, pierderea sanatatii, pierderea stimei de sine sau imaginii despre propriul corp, pierderea unui gind frumos, pierderea tineretii...
    Cind avem un deces in familie, avem o pierdere, insa in viata noastra isi face loc o alta etapa careia putem sa-i spunem bun venit dupa ce ne-am luat la revedere de la persoana decedata. Cind moare ceva se naste altceva ! E important sa trecem prin doliu... desi e un proces dureros este foarte necesar si sanatos.
    Doliul e un fel de rit de trecere care are 3 parti : desprinderea, golul si integrarea in alt sistem. Aceste trei parti corespund fazelor doliului :
    • soc si negare
    • supralicitare si confuzie (implica stari ca : confuzie, furie, ura, teama, disperareinsecuritate, vulnerabilitate, anxietate, pesimism, tocmeala, depresia)
    • acceptarea realitatii
    • reevaluarea si redresarea - speranta revenirii (impacarea, vindecarea, speranta, vederea spre viitor, impacarea cu trecutul, transformarea trecutului )
    Kublerm Ross - considera jelirea ca evoluind printr-un numar de stadii: negarea si izolare, furie, tirguiala, depresie, acceptare.
    Dupa Parkes si Bowlby, durerea implica citeva "faze": amorteala, dor si furie, dezorganizare si disperare, reorganizare. Pentru Worgen jelirea ar avea urmatoarele etape: aceeptarea realitatii pierderii, trecerea prin durere, adaptarea la situatia fara persoana decedata, reasezarea emotionala a persoanei decedate in universul interior al supravietuitorului.
    De multe ori furia este negata din cauza ca au fost invatate sa nu simta asa ceva! Insa a reprima nu ajuta, ci dimpotriva...E necesar sa acceptam furia si s-o exprimam, e necesar sa exprimam si alte sentimente puternice si care sint considerate negative de catre religie mai ales, de exemplu "ura". Ura e mult mai aproape de iubire decit de indiferenta si raceala, daca ai iubit o persoana este mai putin probabil sa simti indiferenta...Daca nu exprimi ura o s-o porti in tine ascunsa multa vreme...Ea poate iesi la iveala sub forme ciudate ....in timp.
    De multe ori nu prea ne traim pierderile si ne protejam aparent de acea stare de gol si mai ales de durere uitind ca daca nu simtim durerea nu putem simti nici bucuria.
    Fiecare trece prin doliu in felul sau....Nu e musai sa treci prin toate fazele una dupa alta...De ex daca doliul vine dupa o suferinta grea cu o persoana...pierderea e de fapt ca un fel de eliberare...si libertate. E normal sa te simti asa. Fazele acestea sint un reper, nu e musai sa fie traite cronologic.
    Psihoterapeutul indian Vijai Sharma considera ca vesticii au conceptii limitate privind doliul, separarea, pierderea. Iata mai jos despre cum vede el prejudecatile. El considera ca occidentul are diverse prejudecati despre pierdere si doliu :
    1. Prejudecata : Daca nu iti gestionezi bine doliul esti "slab" (sa nu lasi oamenii sa vada asta ) A aborda doliul e stupid.
    Acest lucru inseamna ca doliul nu e abordat. E o prejudecata care spune asa "Nu ai voie sa arati vulnerabilitatea", suferinta, slabiciunea Fii puternic !" La noi poti citi : Miorita, simtul sacrificiului, vezi Mielul, vezi Isus poate, vezi simtul datoriei, Nu ai voie sa plingi la barbati pentru ca esti slab si la femei daca plingi esti vazuta ca si isterica, "faci teatru" desi nu are nici o legatura isteria ca trasat de personalitate cu plinsul...
    2. Prejudecata: Daca esti lovit asa tare inseamna ca "ai innebunit", daca pierzi ceva sau daca pierzi pe cineva nu trebuie sa suferi asa de rau.
    Este important sa impartasesti trairile indiferent cit de dureroase sunt.
    3. Prejudecata: Daca esti asa de prins de doliul tau nu-ti pasa de noi ceilalti
    Aici cei apropiati iti resping procesul de doliu (acest lucru e perceput asa pentru ca genereaza sentimente intense A vorbi despre sentimente intense ajuta foarte mult pe termen lung.
    4. Prejudecata: A vorbi despre pierderea suferita face lucrurile mai rele.
    A vorbi despre persoana sau lucrul disparut face mai usoara intoarcerea in prezent si privitul spre viitor.

    5. Prejudecata: Doliul este un lucru foarte personal, nu vreau sa incarc pe altii cu el.
    Fiecare popor are un ritual al doliului. La noi exista ritualul de doliu la nivel cultural, acea jelirea, plinsul, "bocitoarele".
    6. Prejudecata : Nu deranja persoana in doliu, nu-i bate la usa, nu vrea sa fie deranjat.
    Daca bati la usa persoanei indoliate ii comunici ca esti acolo pentru ea, inseamna ca iti pasa de ea.
    7. Prejudecata : Pentru a depasi doliul trebuie sa-l uiti pe cel care nu mai exista.
    Dimpotriva, a rezolva doliul nu inseamna sa uiti ! Nu e uman sa uiti ! Durerea dispare in timp si inveti sa traiesti in absenta. Nu trebuie sa uiti, ci sa transformi investirea.
    8. Prejudecata Pentru a respecta eticheta sociala trebuie sa arat ca am control in sentimente emotii
    Daca iti vine sa plingi, plingi !

    9. Prejudecata Pentru a-l ajuta pe cel ce sufera trebuie sa-i distragem atentia, sa-l scoatem in oras, la dioscoteca etc .
    Dimpotriva nu trebuie sa fugi. Fugi sa uiti si fuga te poate duce la dependente.

    10. Prejudecata Nu arata semne de suparare (adica fii fals, zimbeste cind iti vine sa plingi... )
    Exprimarea sentimentelor creeaza premisa pentru depasirea doliului.
    11. Prejudecata: Trebuie sa fiu loial celui disparut si sa am regrete mereu sau sa ma simt rau.
    Aceste stari de vinovatie continua si regret nu sint stari productive.
    Este mai bine daca te-ai gindi ce poti face acum in memoria celui iubit si pentru beneficiul celor prezenti.
    12. Prejudecata: Pentru a depasi pierderea trebuie s-o inlocuiesc cu orice, sa fiu cu altcineva...(se intimpla foarte des in cazuri de despartire dupa o relatie de lunga durata sa fie mai usor sa plonjam intr-o alta relatie)
    Actiunile disperate de renuntare la doliu nu reduc doliul si suferinta, ba dimpotriva....(cine se desparte de cineva si isi ia un iubit/iubita nou/noua ....nu a depasit doliul ci fuge.) Pe de alta parte nu este corect nici pentru persoana pe care-o cunoastem sa o facem sa spere intr-o relaite autentica, cind de fapt nu este vorba decit de dorinta noastra de "a uita"

    Nu e o rusine sa ceri ajutor ! Nu te inchide in tine ! A suferi e foarte normal ! Daca nu te confrunti acum nu vei fi disponibil/a mai tirziu....Intii e disperare iar apoi liniste, echilibru.

    Si trecerea unui an inseamna o pierdere si un cistig. Asadar cu ce v-ati ales din 2007 ? Si pentru ca sintem la inceput de an 2008 sa-i uram bun venit ! La revedere 2007, bun venit 2008 !
    Mesaj de la: Corina data: Joi 5 Iunie 2008
    mesaj pentru mamica AneiNicole, Olivia
    numele meu este corina din iasi si vreau sa-ti spun ca stiu aproape exact prin ce ai trecut.cam aceeiasi poveste am avut-o si eu dar nu chiar atat de tragica. o poti citi cateva randuri mai sus de povestea ta. cert este ca micutii nostri ingerasi au mereu grija de noi si de acolo de sus de unde sunt ei ne iubesc la fel cum si noi ii iubim pe ei.eu am stat cu frica. 5 luni in care sotul meu nu voia sa facem nici un pan de viitor in ceea ce il priveste pe fratiorul ingerasului loredana. acum insa suntem cei mai fericiti oameni de pe pamant.peste 18 saptamani, cu ajutorul lui Dumnezeu si dragostea loredanei se va neste fiul nostru
    Mesaj de la: Roxana data: Luni 2 iunie 2008
    Nu vreau decat sa-ti multumesc Bianca pentru minunea facuta pe 9 martie 2008.Am avut prilejul sa fiu alaturi de fiul meu inger Vlad.Nu credeam ca am sa pot vreodata simti ca fiul meu asteapta dincolo de nori balonul cu manutele intinse, ca va veni la intalnirea cu mama lui.A fost acolo stiu ,simt ca s-a bucurat alaturi de ceilalti copii ingeri.Au trecut 18 ani de cand fiul meu s-a nascut pentru a fi inger, 18 ani de durere tacuta, de disperare tinuta ascunsa, de vinovatie asumata, de sentiment al esecului.Pe 9 martie m-ai ajutat sa inteleg ca nu sunt singura mama de inger ca nu eu sunt vinovata, ca nu trebuie sa ma tem sa vorbesc despre ce s-a intamplat.
    Mi-am dorit si eu sa vorbesc acum 18 ani cu un preot sa ma aline, sa ma ajute sa inteleg ce se intampla,sa ma invete sa traiesc fara fiul meu- nu am gasit, raspunsul dat m-a ingrozit mai tare ~daca nu l-ati vazut cum sa va doara ? Oare disperarea si durerea se pot masura in zile traite alaturi de fiinta atat de dorita si de asteptata? Iti multumesc inca o data pentru puterea ta si pentru tot ce faci in continuare ca mamele care trec prin aceasta grea incercare sa nu mai fie singure.Fie ca bunul Dumnezeu sa nu mai ingaduie sa se nasca copii-ingeri, fie ca mamele sa se bucure de copii lor aici pe pamant .Cu recunostinta Roxana .
    Mesaj de la: Corina data: 1 Iunie 2008
    Numele meu este Corina si sunt mama a unui ingeras de aproape 5 anisori (in septembrie pe 22 ar fi implinit acesata varsta).Stiu ce este in sufletul fiecarei mamici de ingeras,la fel ca si mine. Am purtat-o in pantecele meu pe Loredana,caci asa o cheama, timp de 9 luni fara sa stiu de existenta vreunei probleme. Nu credeam ca e posibil sa i se intample tocmai ei vreun rau, de fapt, nici nu ma gandisem macar vreodata la asa ceva. Dar asta nu tine de tne sau de ce vrem noi sa se intample. Asta se intampla pur si simplu, impotriva vointei oricarei fiinte omenestii.Asta doar Dumnezeu hotaraste si oricat de nedreapta ni se pare ca este alegerea lui, trebuie sa o acceptam si sa invatam sa traim dupa legile si hotararile Sale. Oricum ,asta e singura solutie pe care am gasit-o atunci cand am realizat ca trebuie sa traiesc cuaceasta durere in suflet toata viata. Daca nu o putem inlatura(pentru ca oricum nu ai cum sa inlaturi durerea cauzata de pierderea unui copil) trebuie sa invatam sa traim cu ea si sa o facem parte din viata noastra.am o fetita , asa cum am mai spus, un ingeras de aproape 5 anisori si nu trece zi lasata de la Dumnezeu sa nu ma gandesc la ea.Am avut o sarcina fara probleme si timp de 9 luni nu am simtit nici unul din discomforturile pe care le presupune o sarcina. Eram foarte bucuroasa ca timpul trecea repede si ca in curand aveam sa tin in brate cea mai minunata relizare a mea si asotului meu. Visul insa mi-a fost spulberat in noapte de 21 spre 22 septambrrie cand, dupa un travalui de aproape doua zile (sambata la ora 6 am s-a rupt apa si am nascut luni la ora 2:45 am)am nascut o fetita. Imediat dupa ce am nascut doctrita neonatolog impreuna cu asistentele din sala de nasteri au inceput sa roiasca in jurul micutei. Atunci mi-am dat seama de existenta unei probeme in ceea dce o piveste pe fetita mea. Si intuitia de mama nu m-a inselat. In cateva momente doctorita mea avea sa-mi spuna ca fetita mea avea multiple malformatii, atat la fata cat si la manute, iar uletrior am aflat ca si la inimioara si la ficat avea probleme.Am simtit in momentul acela ca pica cerul pe mine. totul era cinfuz, nu dormisem de doua zile in astptarea puiutului meu iar asteptarea s-a mai prelungit cu inca 5 ani. Asa cu a spus si Bianca,sentimentele de vinovetie te coplesec atat de tare incat nu realizezi ce ai de facut in clipele urmatoare.Micuta mea a trait doar 4 zile timp in care nu am avut curajul sa merg sa o vad.aceasta vina ma va urmari tota viata. Am ascultat spusele familiei care au crezut ca daca merg sa ovad ii voi face si mai mult rau. Poate aveau drepate, potate nu.... nu am de unde sa stiu. Cert este ca voi regreta toata viata ca nu mi-am luat ramas bun de la ea in scurtul timp cat a fost in viata. In acesta scurta viata a ei cumnatul meu a reusit a o increstineze, lucru pentru care am sa-i fiu recunoscatoare toata viata.Am vazut-o abia cand am inmormantat-o si am simtit ca ingop odata cu ea si parte din sufletul meu.Au trecut 5 ani dar parca a fost ieri. Durerea e la fel de mare dar diferenta e ca am invatat sa traiesc cu ea. Acum face parte di mine.Si tot din mine face parte si bucuria de a-i putea da Loredanei si un fratior. Sunt insarcinata in 21 de saptamani si o sa am un baietel. Ca si la prima sarcina ma gandesc ca nimic nu i se poate intampla puiuilui meu pentru ca surioara lui, de acolo de sus de unde este ea,are grija de el. Mamici de ingerasi, sfatul meu este sa nu va lasati coplesite de durere atat de tare incat sa va inchida viata. Invatati sa traiti cu ea, sa faca parte din voi, sa traiti alaturi de ingerasii vostri chiar daca ei sunt acolo sus si voi pe pamant. In sufletul vostru ati fost, sunteti si veti ramane impreuna, iar daca aveti posibilitatea sa le oferiti fratiori sau surioare care sa va fie alaturi nu ratati aceasta ocazie. Ingerasii nostri au grija de noi. Corina din Iasi
    Mesaj de la: Nona data: Joi 29 mai 2008
    Buna Bianca;

    Suntem o familie de tineri din Bacau si avem un baietel in varsta de 9 luni pe nume George Stefan.
    In urma cu 3 luni a fost diagnosticat de catre cei de la Institutul National de Hematogogie Bucuresti cu Beta Talasemie Majora sau "Anemia Cooley".Aceasta boala este o boala genetica de sange ce se mosteneste daca ambii parinti au Talasemie minora.
    Talasemia minora nu este o boala ci doar o stare anemica a purtatorilor si nu poate fi depistata decat printr-o analiza amanuntita de sange .
    Dupa ce a fost diagnosticat de catre cei de la Intitutul National de Hematologie ni s-a spus ca pacientii care sufera de Talasemie Majora nu ajung sa traiasca pana la varsta adulta .Decesul survine in urma afectarii organelor precum inima sau ficatul. Lipsa incarcarii cu oxigen si supraincarcarea cu fier a sangelui transfuzionat duce la afectarea organelor.Pentru a elimina surplusul de fier acumulat in organism trebuie administrat un chelator de fier sub forma injectabila subcutanat ce se face zilnic si care dureaza intre 10-12 ore .Viata lui Stefanel curge intre doua transfuzii de sange la interval de 1 luna.
    Singura sansa de a avea o viata normala este transplantul de maduva osoasa ce costa ~150.000 euro si se realizeaza in Italia –acest tratament poate vindeca talasemia majora , dar trebuie realizat inainte de aparitia problemelor datorate excesului de fier.
    In incercarea de a strage aceasta suma de bani noi am deschis :
    " Asociatia Umanitara George Stefan "
    LEI- RO88BTRL00401205J76070XX
    EUR- RO63BTRL00404205J76070XX
    USD - RO15BTRL00402205J76070XX

    SWIFT : BTRLRO22BCA

    Banca Transilvania
    Sucursala Bacau
    Str. 9 Mai , nr. 33

    Multumim pentru orice fel de ajutor!
    Adresa noastra de email este: nona.bliderisanu@gmail.com; tel :0745135439
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 29 mai 2008
    am 18 ani si am decis sa-mi incep viata sexuala,ce-mi recomandati pentru a ma proteja?
    Mesaj de la: Alina data: Joi 29 mai 2008
    sint foarte legata de aceasta situatie numai ca eu m-am impacat cu ideea ca un inger a plecat iar acum am un inger pe pamint care il vad si il simpt si asta mi-a alinat DUREREA il cheama Dorian si are 10 luni si nu mai pot dupa el. Va sustin si va inteleg si va doresc mult mult curaj si gnduri bune ca numai asa cred ca puteti invinge.
    Alina
    Mesaj de la: Olivia data: Vineri 24 mai 2008
    Draga Bianca,

    Sunt o mama cu o poveste trista, al carei final a fost unul fericit...Nu stiu daca tristetea poate avea grade de comparatie, dar am trecut si eu prin ''ghearele''ei. Eram tanara, dornica de a da viata unui inger si nu se intampla. Am asteptat aproape cinci ani clipa. Intr-o zi, mi s-a spus la o ecografie ca se vede un punct negru,eram insarcinata pentru prima data in viata. Daca pot sa o asez pe o scara a fericirii, acea zi a fost una sublima.Fericirea mea a fost scurta insa, caci sarcina mea s-a oprit in evolutie la trei luni. Am facut chiuretaj, iar doctorul mi-a spus ceva, care la momentul respectiv mi s-a parut o cruzime:''vreti sa va uitati in tavita''?! Era prima dintr-un lung sir de suferinte, caci am incercat zadarnic, cativa ani, sa mai raman insarcinata. A urmat o noua lovitura, prin care am fost anuntata de catre medicul care m-a operat ca am trompele uterine infundate, ca nu se poate face nimic si singura mea speranta ramane fertilizarea in vitro, la numai 25 de ani....Fatalitate, eroare medicala, inselatorie sau pur si simplu ghinion, a facut ca procedura sa se incheie trist pentru mine, caci si aceasta sarcina s-a oprit din evolutie exact la trei luni. Procedura in sine mi-a lasat urmari adanci in suflet si in trup, fiindca de la excesul de hormoni introdusi in organism pe parcursul tratamentului, am simtit ca o sa mor. Interiorul meu a luat-o rasna, am zacut la pat fara speranta, am cazut in deznadejde, dar am fost salvata de cea mai sfanta fiinta:de mama si de un preot intelept. Simteam un gol imens insa si nu mai speram la nimic bun in viata mea, dar totusi am avut putere si m-am ridicat de la pamant. Mi-am luat gandul ca D-zeu mai are vreun ''Dar''pentru mine si m-am resemnat intr-un fel. Apoi m-am relaxat si mi-am reluat profesia. Intr-o zi, la birou, in timp ce scriam o lucrare la computer, am adormit...era un somn scurt, dar placut dupa ce m-am dezmeticit. Dupa ceva timp am simtit niste dureri pe ovare si am crezut ca sunt racita. Am mers la medic si am avut un soc:pe ecanul ecografului se vedea din nou un punct negru...De data aceasta era foarte bine conturat si bine plasat in uter. Eram insarcinata, dar socul vestii si legatura brusca pe care am facut-o cu momentele triste prin care trecusem, nu mi-au dat voie sa ma bucur. In sufletul meu domneau frica si teama. Nu mai aveam puterea sa trec printr-o alta dezamagire si nu puteam trai clipa aceea de fericire, imi era parca interzisa...Din ziua aceea insa, fara sa banuiesc nimic, D-zeu mi-a schimbat viata! S-a hotarat sa-mi dea in sfarsit Darul. Am trecut cu bine de cele trei luni, iar imimioara Anei Nicole batea facandu-ma pe mine cea mai fercita femeie. La patru luni si jumatate,pe cand stateam la birou intr-o zi torida am simtit o durere si am plecat in graba spre casa. Cand am intrat pe usa, m-am dus la baie si sangeram. Am plecat de urgenta la spital cu sotul meu si imima imi batea cu putere, emotia ma stapanea si imi era frica de ce avea sa urmeze. Simteam cum poate sa pice cerul peste mine, cum mi se poate narui si acest vis atat de mult asteptat...Dar in toata aceasta agonie a existat un gand bun, ceva in mine spunea ca o sa fie bine. De la spital mi s-a spus ca exista un risc sa o pierd datorita placentei jos inserate. Cordul fatului insa, se vedea foarte frumos la ecograf si doctorul de garda mi-a spus ca o sa fie bine, ca fetita mea o sa se nasca. De atunci am intrat in concediu medical si mi-am purtat cu mare grija puiul in pantec, dar au fost noua luni a cate sapte zile si sapte nopti de frica, fiindca cea cu care urma sa nasc, nu-mi dadea prea mari sperante. Colul se scurtase si ma obseda gandul ca se poate intampla ceva rau. Am cunoscut frica in suflet timp de noua luni, dar am invins-o!Micul gand bun nu m-a parasit insa si Ana Nicole a venit pe lume...Ea este motivl meu de a exista, altul nu mai am si numai D-zeu stie asta. Ce pot sa-ti spun Bianca, e ca orice pierdem, recastigam de la D-zeu intr-un fel sau altul. Fetita ta Emma e un inger care s-a ratacit putin, dar intr-o zi, va gasi ea drumul inapoi la tine....Iti doresc asta din tot sufletul, Olivia
    Mesaj de la: Cristina data: Joi 22 mai 2008
    BUNA BIANCA.MA NUMESC CRISTINAI M-AR INTERESA LA SATU MARE CAND SE VA FACE O INTRUNIRE A PARINTILOR DE INGERI? MULTUMESC.
    Mesaj de la: Dana data: Joi 22 mai 2008
    Sunt Dana, din Onesti, jud. Bacau mama de ingeras, mi-am scris si eu povestea mea aici-locul unde ma incarc - ma ofer sa ajut daca este nevoie ****@yahoo.com.Te imbratisez!
    Mesaj de la: Codruta data: Miercuri 21 mai 2008
    Vineri, 23 mai 2008, la ora 20.00, veti avea ocazia sa o vedeti pe Bianca in direct in cadrul emisiunii "O data-n viata", pe postul TVR1.

    Bianca va vorbi despre lansarea site-ului organizatiei EMMA si va face o introducere a povestilor care se vor derula, incepand de sambata, [b]in fiecare seara, de la orele 19.00, la "Jurnalul de seara".

    Veti avea ocazia sa ascultati/vizionati relatarile a 7 mamici de ingeri (pe unele le cunoasteti deja de pe forum sau de la intalnirile cu Bianca) si va invit ca, eventualele comentarii vis-a-vis de aceste aparitii, sa le postati aici.

    Codruta
    Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 21 mai 2008
    Stimata Doamna,

    In primul rand precizarea ca sunt barbat, tata de 3 copii. Firma. Fac box. Am 100 de kilograme. Tuns scurt, ochelari de soare.
    Am fost azi la inmormantarea unui copilas lovit de tren. Coleg cu baietii mei. De-aici pornirea...
    V-ati gandit la notiunea de PARINTI MARTIRI? Atat la cei care pierd un copil inainte de nasterea propriu-zisa cat si cei care il pierd dupa, durerea e imensa. O bucata din iad...
    Daca Dumnezeu este iubire, atunci raul este invidie. Acolo unde iubireaeste mare, acolo loveste raul
    E colosal ce faceti. Acum inteleg ca a trecut sabia prin inima dumneavoastra.
    Ati ridicat valul de pe o mare de suferinta. Uitandu-ma la multimea mesajelor
    si la complexitatea trairilor dumneavoastra, la uriasul potential de iubire pe care il dovediti dar si la suferinta tacuta a atator parinti ingenunchiati efectiv de suferinta, ma intreb cum as putea ajuta ca voluntar
    As avea si sugestii dar azi nu ma simt in stare.
    Rugati-va pentru Eduard, copilul lovit de tren. EDUARD E AZI UN INGER CARE NE PRIVESTE. Sau roaga-te tu EDUARD pentru noi cei ramasi.

    Cu deosebita consideratie,
    Rianda Atois (anagramat)
    Mesaj de la: Gina data: Marti 20 mai 2008
    Buna Bianca

    Sunt din Bucuresti si in curand voi implini 35 de ani. Din pacate, inca nu am devenit mama, insa imi doresc foarte mult. Sunt alaturi de tine si alaturi de toate mamicile de ingeri si chiar as vrea sa te ajut. Cu orice. Sunt art director la un trust de presa. Daca pot sa ajut cu ceva te rog mult sa nu eziti sa ma contactezi.
    Mesaj de la: Mihaela data: Marti 20 mai 2008
    Buna Bianca.Ma numesc Mihaela si sunt din Timisoara.Am o fitita de 2 ani dar sunt si o mamica de inger,am pierdut o sarcina la 2 luni,pe data de 19 octombrie 2007.pur si simplu dimineata m-am trezit cu o pierdere de sange,am plecat repede la spital la doctorul meu unde s-a constat ca am pierdut sarcina.nu stiu cand s-a intamplat ptr. ca era o sarcina mica,dar doare la fel de tare,doare ,doare.Intr-adevar,doar cele care trec prin asa ceva inteleg cat doare.Singura mea consolare este fetita mea,dar cand ma gandesc ca am pierdut un copil imi vine sa urlu de durere,prietenii mi-au spus clasicele cuvinte "l-as ca trece", "asa a fost sa fie", "bine ca ai un copil",dar nu m-au consolat deloc,eu nu voi avea niciodata copilul pirdut.Ma gendesc daca era fetita ,daca era baiat si am crezut innebunesc de durere,dar am descoperit acest site si am citit despre alte pierderi suferite si am simtit o mica alinare.Mi-am permis sa plang in voie copilul pierdut.Am plans si voi mai plange,acum am inteles ca trebuie sa merg mai departe,sa invat sa traiesc cu aceasta durere in suflet.Vom incerca sa mai avem un copil,dar mie frica sa nu se intample din nou.De fapt incercam de cateva luni sa facem un bebe dar se lasa asteptat.Am facut si tratament si nimic.Poate nu sunt pregatita inca psihic,chiar daca fizic sunt .Deacum voi lasa pe Dumnezeu sa decida cand va veni urmatorul copil.Intre timp ma voi bucura de fetita mea,si sunt recunoscatoare ca este sanatoasa si ca mi-a dat un sens vietii.Imi cer scuze daca am tecut de la o ideea la alta,dar sunt foarte emotionata,am citit din nou scrisoarea ta si am plans mult.ai dreptate ca scrisul te alina. Te admir ptr. ceea ce faci si ptr. cum ne inveti prin purtarea ta ,sa depasim momentele pierderii unui copil indiferent daca s-a nascut mort, a trait un timp,sau a fost un vort spontan.Tot copil este.Iti multumesc
    Mesaj de la: Maria data: Luni 19 mai 2008
    buna bianca,
    sunt medic rezident si in urma cu aproximativ un an am trecut printr-o experienta asemanatoare(la 24 de saptamani),si din nefericire dupa un an drama s-a repetat.Povestea mea probabil are puncte comune cu ale tuturor mamelor de pe site dar fiind a mea probabil este cea mai speciala.Ceea ce m-a frapat anul trecut,cand am fost pentru cateva zile in postura de pacienta, a fost faptul ca personalul medical de la noi nu stie cum sa se comporte in situatiile delicate, referindu-ma in egala masura si la colegii medici si la asistentele medicale.Medic fiind am cautat raspunsuri in propria mea experienta, atata cata exista la inceput de drum si m-am intrebat cu infrigurare daca cu trecerea timpului vazand uneori destul de multa suferinta pe patul de spital uitam ca suntem oameni nu zei...
    Si dupa aceasta experienta nefericita nu m-am gandit decat la un singur lucru, inainte de a fi doamna doctor nu sunt decat un simplu om cu fericirile, necazurile si durerile lui si poate am inceput sa imi privesc pacientii altfel si sa incerc sa ajung la sufletul lor...
    Iar in incheiere trebuie sa dezvalui inca un lucru sunt si absolventa de psihologie si psihoterapeut in curs de formare,poate asta m-a ajutat sa trec un pic mai usor peste propriam drama.Sper sa pot oferi ajutor mamelor ce pierd sarcini, celor care trebuie sa faca alegerea dureroasa a avortului terapeutic si bineinteles cuplurilor ce trec prin astfel de incercari.

    Gand bun
    Mesaj de la: Anonim data: Duminca 18 mai 2008
    Bi,
    nici nu stii cat de greu imi vine... am inceput mesajul asta de nenumarate ori. Vreau sa stii ca am fost si sunt alturi de tine cu tot sufletul meu. Promisesem ca voi fi prezenta la intalnirea de pe 9 martie, insa, ca o coincidenta strainie a trebuit sa aflu exact in acea zi, si eu, gustul disperarii. In acea dimineata am fost sa-mi ridic analizele pe care le facusem cu o saptamana inainte... a fost un soc teribil, pe care l-am resimtit multe saptamani. Nu am putut vorbi cu nimeni, nu am putut spune nimic, nimanui... nici macar mamei. Si de atunci fac teste... intr-una. Crede-ma ca abia acum am inteles pe deplin cat de mult imi lipseste un prieten adevarat... abia acum simt ce rau doare si cat de mult conteaza o strangere de mana... Nu ma semnez pentru ca am multe cunostinte care iti viziteaza site-ul si nu vreau sa-mi citeasca numele... TU STII cine sunt... CU MULT DRAG
    Mesaj de la: Antoanella data: Duminca 18 mai 2008
    pt alina din timisoara(14 mai)
    te felicit. AI avut mare curaj, si intr-adevar asa e, daca iti doresti ceva cu adevarat, Dumnezeu te ajuta. Bravo. Ma bucur ca nu ti-ai pierdut speranta si telul in viata. Si eu am pierdut o sarcina(14 aprilie :)) atunci am scris si eu. La fel ca si tine, am trecut peste, dar nu mi-am pierdut speranta.Va doresc tuturor mamelor de ingerasi sa puteti sa va regasiti puterea de a merge mai departe.
    felicitari celor care reusesc(stiu ca e foarte greu) dar Dumnezeu e sus si ne da putere. V a pup.
    antoanella din Oradea
    Mesaj de la: Anca data: Sambata 17 mai 2008
    Buna!ma numesc Anca vroiam sa-ti spun ca ma bucur mult pt cea ce ai facut te felicit!!!!!!si eu am trecut printr-un calvar la 16 ani am nascut un bairtel la 6 luni traia l-am auzit plangand mi l-au luat nici macar nu mi l-au aratat pe urma m-au dus in salon si tri zile m-au mintit ca copilul traieste eu aveam late ma dureau sanii si spuneau ca copilul maninca de la altcineva !cand am coborat la noi nascuti sa-mi vad copilul nu au vrut sa ma lase sa-l vad pe ura o alta asistenta m-a intrebat ... ce aveti? eu am zis un baietel e prematur il cheama ciprian! la care asistenta mi-a zis ... razand auzi draga da tu nu stii ca asta o murit!!! medicii sunt niste ecscroci nu au suflet eu cred ca legile ar cam trebui scibate in ceea cei priveste!scapa prea usor ori de cate ori sunt gasiti vinivati! si despre cum sau purtat cu mine cand am ajuns la spital ...teribil ma trageau de par ca eu nu puteam merge pe picioare doar in 4 picioare si im spunea asistenta taci si hai odata ca atunci ti-a placut... am ramas taumatizata mi-e frica sa mai fac copii azi am 23 de ani viata mea sa schimbat mult si nici cu nposibilitatile mele care sunt bune fata de atunci mi-e frica! mi-au distrus aceasta dorinta de a deveni mama! si faptul ca mi-au ars copilul ca pe o carpa si nu am unde sa-l plang e o mare durere! si in plus deb asta nici nu mi sa spus de ce a murit nu am primit nimic e groaznic !! asa se intampla cand nu ai bani in spital te trateaza ca pe un gunoi si faptul ca mai esti si tanara parca tunu ai dreptul sa fii mama !am suferit mult si mai sufar si voi suferi toata viata cu ziceai si tu m-am saturat de atata indiferenta si replici de genu ...asa a vrut Dumnezeu sau o sa faci altu azi nu ma mai ganesc sa fac altu din cauza lor ca nu se pot numi doctori mai degraba le-ar sta bine in jungla nu intre oameni!!!!!!!!
    Mesaj de la: Roxana data: Sambata 17 mai 2008
    Numele meu este Roxana ****, sunt de profesie asistent social (din 1994) si sunt mama unui baietel superb in virsta de 5 ani (Andrei Cezar). Consider ca initiativa ta este deosebita si raspunde unei nevoi reale care nu a facut obiect de interes pentru nici o initiativa guvernamentala sau neguvernamentala. In prezent sunt la un program de doctorat in USA, dar voi veni in Romania pe 26 Mai, si doresc sa imi exprim disponibilitatea sa te ajut in eforturile tale. Adresa mea de email este ****@****.edu, iar numarul de telefon la care ma poti gasi dupa data de 26 mai este 02****. Astept vesti de la tine. Numai bine, Roxana
    Mesaj de la: Jeni data: Vineri 16 mai 2008
    i-mi pareatat de rau pentru fiecare copilas si pentru fiecare mamica care sufera,nu doresc nimanui asa un necaz,am 2 copii un baiat si o fata dar nu stiu ce m-as face fara unu din ei....jeni.
    Mesaj de la: Iulia data: Joi 15 mai 2008
    Bianca... nici nu stiu cum sa ma adresez... Nu ne cunoastem si eu am doar 24 de ani... nu am trecut printr-o astfel de experienta, nici macar de departe si nici nu imi doresc. As putea spune doar ca am trecut acum impreuna cu tine. Am plans, si inca mai plang. Imi doresc enorm sa fiu mamica si imi doresc sa am si o fetita... Adevarul e ca nu stiu cum te-as putea incuraja pantru ca sunt constienta ca nimic nu iti poate alina durerea, nimic nu te va mai face sa fii ferictita cum ai fi putut fi cu ea... nimeni nu poate inlocui pe nimeni, indiferent ca e un copil, batran, sau chiar un animalut. E unic!

    In ceea ce priveste problema cu biserica si eu am un mare semn de intrebare. Parca nu avem voie sa judecam... de ce judeca si aleg preotii pe cei carora sa le faca slujba si pe cei carora sa nu le faca? Cum sa nu faci slujba unui ingeras? Unei fetite dulci care nu a avut sansa sa respire acelasi aer pe care il respira mama ei si sa nu o mangaie si ea pe mama ei asa cum a mangaiat-o ea, asa cum a strans-o inbrate si cum si-a dorit-o atat de mult?

    Am citit si celelalte povesti si comentarii! Nu pot decat sa va fiu alaturi cu sufletul. Am vazut toti copilasii deveniti ingerasi, i-am vazut in momentul cand am citit aceste randuri. Sper sa le fie bine. Eu cred in Dumnezeu si stiu ca el are grija de ei, de sufletele mamicilor si a celor care au suferit si carora nimic nu le poate alina durerea!

    Va rog sa ma iertati daca "m-am bagat si eu in seama"! Chiar daca nu am trecut prin aceste clipe ingrozitoare nu pot sa raman indiferenta! Indiferenta e mai rea ca ura si uitarea e si mai rea, de aceea nu-i uitati pe ingerasi! Iubiti-i! Ei traiesc prin voi cele care le-ati dat viata... ca ei au trait in burticile voastre!

    Te felicit Bianca pentru aceasta initiativa! Eu vad in tine o femeie adevarata, frumusetea sufletului, si nu doar a chipului (asa cum face majoritatea oamenilor). La fel ca si celorlalte mamici care au trecut prin aceleasi momente grele sau trec prin alte momente grele si lupta pentru sanatatea copilasilor nascuti bolnavi, iti acord titlul de MAMA EROINA! Capul sus si sa o sarbatoresti mereu pe Emma ca ea e langa tine!

    Te pup!
    Mesaj de la: Gabriela data: Joi 15 mai 2008
    buna ziua..numele meu este gabriela ichim am 26 ani si sunt casatorita.as vrea sa stiu cu ce pot ajuta organizatia emma.vreau sa ma implic cu ce se poate.am terminat ase-relatii economice internationale.am facut doi ani de pishologie,,etc...nu ezitati sa ma contactati..momentan prin email..voi sosi in tara in luna iunie.baby_bulina@yahoo.com.va astept cu bratele si inima deschisa.
    tuturor mamicilor de ingeri le doresc putere cat mai multa...si cum zicea si mai jos cineva..plangeti si povestiti.aveti id ul meu...poate vb mai multe pe mail.
    cu dragoste nemarginita,gabriela ichim
    Mesaj de la: Anonim data: Joi 15 mai 2008
    Condoleante. Te admir pentru curajul tau, al vostru.
    Mesaj de la: Alina data: Miercuri 14 mai 2008
    BINE V-AM GASIT DRAGI MAMICI DE INGERASI
    Ma numesc Alina, si sunt din Timisoara.Si eu am trecut prin aceleasi suferinte nemarginite de trei ori,in momentul de fata am 3 operatii cezariene si doar un copilas pe nume Casian, de care ne putem bucura intr-adevar dupa atata suferinta.
    Intr-adevar indolenta medicilor este fara margini,nu au empatie pentru nimeni si nimic si nici o remuscare daca ti se intampla o nenorocire,care de cele mai multe ori este din cauza lor.
    Prima mea sarcina a inceput cu cateva sangerari la intervale de timp dar a spus medicul ca nu e asa o problema mare si cu medicatie mergem mai departe.De la 4
    luni si jumatate am inceput sa fac tensiune care in loc sa scada cu medicamente era tot mai mare,si asa m-au dus nenorocitii pana la 7 luni cand au fost obligati sa-mi faca cezariana pt.ca am inceput sa vomit si sa vad ca prin ceata la o distanta de 5m.Am facut operatia dar mi-au spus ca plamanii copilului nu sunt maturizati bine si ca nu o sa supravietuiasca(greutatea la nastere fiind de 1350g).Cum puteau fi asa inbecili sa ma tina atata timp cu asa tensiune mare stiind ca acel copil nu se hraneste bine,nu creste bine atata timp cat este tensiune acel fat este in suferinta.Am ramas incremenita cand a venit seful sectiei de neonatologie si mi-a spus ca trebuie sa-l deconecteze da la aparate ca nu mai are nici o sansa.Fiind operata nu am putut sa merg sa-l vad si nici acasa nu mi l-au dat fiind considerat avorton pt.ca mai avea o saptamana pana sa implineasa 7 luni.Nu pot sa-mi explic nici acum, cum a fost avorton daca ne-au pus sa-i facem certificat de nastere si deces?Crunt,am plecat acasa cu mainile goale,sufletu impietrit de durere ,fara ca cineva din spital sa vorbeasca cu mine despre tot ce sa intamplat.Si astazi ma gandesc tot timpul cum a aratat Razvan al meu(asa ii pusesem numele),daca as fi putut macar o data sa-l ating.
    Dupa un an si... am ramas din nou insarcinata,din nou cateva sangerari.I-am cerut medicului, ca daca ceva nu e in regula as vrea sa renunt acum,de teama sa nu se repete din nou cea ce am trait."Nu e nimic mergem mai departe"mi-a spus un mare profesor.Si am mers,pana la 5 luni cand am inceput sa am dureri intr-o duminica seara.Nu am plecat la spital atunci crezand ca ma vor lasa si i-mi era rusine sa il deranjez,dar pana dimineata am asteptat mult prea mult.Am ajuns la spital aproape ca nu mai puteam merge de durere,m-a consultat un alt medic,pt."domn" profesor nu era ,si i-a spus asistentei sa ma duca la sala ca voi naste.Nu mi-a venit sa cred cea ce i-mi auzeau urechile,si ma si certa ca de ce nu am venit de cu seara de cand am inceput sa am dureri,ii pare rau dar nu are ce sa mai i-mi faca.L-am implorat ca trebuie sa-mi faca ceva nu se poate sa nasc.In urmatoare ora am nascut o fetita care era deja moarta de vreo doua zile in mine.Am vazut-o,era intr-o tavita renala,era axact cat acea tavita.Dupa ce am nascut ma intrebat dr.daca eu mi-am facut analiza de toxoplasmoza,NU pentru ca nimeni pana atunci nu-mi spusese de acea analiza(fiind in 1999 nu erau asa multe cazuri,probabil,de toxoplasma).Am plans zile in sir ,eram disperata nu intelegeam cum se poate sa nu ma fi pus nimeni sa fac acea analiza cand acele sangerari anuntau ca ceva nu este in regula.Lacrimi,lacrimi si durere.Am facut apoi analiza de toxoplasma si intr-adevar asta era,am urmat un banal tratament de o luna cu Rowamicina si acid folic,tratament pe care daca l-as fi facut la timp nu ajungem sa pierd doi copii pt.ca ei nu m-au pus sa fac acea analiza.
    Am incercat sa raman din nou insarcinata dupa cateva luni,dar la cat de disperata eram da a vea din nou un copil nu am ramas insarcinata mai mult de un an.Avenit si momentul mult asteptat si nu-mi venea sa cred.Am stat in pat toate cele 9 luni de frica sa nu patesc ceva.A fost totul bine dar din nou am facut tensiune dar de data asta aveam 8 luni.Am stat asa fara sa simt tensiunea pana intr-o zi cand am sangerat putin .Am fugit de data asta repede la spital,mi sa facut eco si doctorita care era de garda a vazut ca fetita era in suferinta dar a spus "lasa ca dimineata intra in garda dr.. si o face el".Dimineata intr-adevar am fost operata si am nascut o fetita perfect sanatoasa dar cu o greutate de doar 2000g.Mi-au spus ca analizele sunt bune si are timp sa creasca.Eram bucuroasa dar nu pt.mult timp deoarece dupa doua zile starea fetitei nu mai era asa de buna ,ii scoteau sange proaspat din stomac(asta mi-au spus doar dupa o saptamana,pana atunci mi-au spus ca pune in greutate ca are deja 2350g).Nu mai stiau ce sa-i faca si m-am trezit intr-o dimineata ca trebuie sa ne transferam la Sp.de copii.Acolo dupa inca o saptamana abia au descoperi ce are de fapt.SOCANT fusese infectata cu clebsiela in timpul nasterii(o infectie intraspitaliceasca).A avut urcusuri si coborasuri timp de 6 saptamani,transfuzii de sange,a facu otit ,a racit dar cu toate astea d-na doctor ne-a spus ca avem sperante sa plecam acasa.In zadar,toate s-au naruit,fetita mea Casiana s-a stins sub ochii nostrii sotul meu tinandu-i lumanarea.A facut stop cardio-respirator,blocaj renal,septicemie,acel microb nu a putut fi stapanit.
    Am crezut ca murim,am vrut sa ma sinucid si eu si sotul meu,nu puteam crede ca din nou ni s-a intamplat o nenorocire,o imploram pe doctorita ca trebuie sa o salveze pt.ca am 2 cezariene si nu mai pot avea copii(si orica-ti as fi putut avea eu pe ea o voiam,i-am dat sa manance timp de 6 saptamani,am tinut-o in bratele mele,am schimbat-o,AM IUBIT-O,aveam totu pregatit acasa pt. ea patut,haine,vanita de baie tot,tot)Am reusit sa o botezam in spital si sa o inmormantam crestineste.Urlam prin casa de bateau vecinii la usa sa ma linisteasa.Mergeam zilnic la cimitir si nu voiam sa mai plec,voiam sa raman acolo sa dorm cu ea, sau voiam sa sap, sa o scot din pamant si sa o duc acasa.Tragedia tragediilor,nu mai puteam accepta nimic,nu mai voiam sa ascult nici o mangaiere de la nimeni care i-mi spunea lasa ca...stiti voi aceleasi fraze,mai bine sa taca.In tot acest timp cat am stat cu ea in spital nimeni nu mi-a spus cand am plecat din maternitate sa am grija cum stau cu picioarele ca sunt proaspat operata si se pot forma hematoame de la operatie.In prima zi am stat toata noaptea pe un scaun in fata incubatorului cu picioarele sub scaun,dimineata m-am trezit cu piciorul dr unflat si pana a doua zi nu am mai putut calca pe el.Am fugit la medicul de fam.sa vad ce am,ma pus sa intind piciorul si a spus"mai tu ai facut tromboflebita "si ma trimis imediat la cardiolog,acea doctorita dupa ce ma vazut in aceeasi zi a vrut sa ma interneze ca facusem tromboflebita profunda la pulpa dr.Am refuzat sa ma internez pt. ca trebuia sa-mi alaptez copilul din trei in trei ore si nu puteam sta in spital.Mi-a dat acele injectii anticoagulante care se fac in burta si mi le-am facut singura.Asadar ma alesesem si cu aceea tromboflebita tot din cauza lor.
    Dupa inmormantarea fetei la trei zile am facut embolie pulmonara,nu stie nimeni cum am scapat,s-au mirat toti doctorii(cred ca Casiana ma pazit,si Dumnezeu binenteles ,pentru ca mai aveam de realizat ceva pe acest pamant).
    Scapand din acea embolie am fost sigura ca eu voi avea un copil si va fi perfect sanatos.Casiana a murit in septembrie 2002.
    Mutandu-ma la alta maternitate ,in 2005 am reusit sa aduc pe lume un baietel perfect sanatos,cu o greutate de 2900g.Multumesc lui Dumnezeu si doamnei doctor care ma urmarit, cred ca mai mult ca pe propriul ei copil.Am venit cu el acasa dar ne era frica sa ne bucuram,(nu am dat de baut la nimeni cum facuse sotul meu cand sa nascut Casiana)ne era frica parca in fiecare zi asteptam sa se intample ceva nefericit asa cum eram obisnuiti.
    Asadar, dragi mamici de ingerasi aveti incredere ca odata ve-ti reusi daca va doriti cu adevarat.Nu m-am lasat invinsa de nimic,adevarul e ca nu stiu nici eu,CUM am reusit sa trecem peste toate.Acum suntem fericiti,dar o parte din sufletul nostru este la cei 3 copilasi care s-au dus de langa noi,mult prea multi.Va multumesc ca m-ati ascultat si va doresc toate cele bune si multa multa fericire.
    Bianca te felicit pentru cea ce vrei sa schimbi in maternitatile din Romania si sunt profund alaturi de tine la tot cea ce ti sa intamplat.Plangi,vorbeste,povesteste caci asa te vei vindeca.
    Va pup pe toate Alina.adresa de email ****@yahoo.com
    Mesaj de la: Liliana data: Marti 13 mai 2008
    Vreau sa semnalez aparitia site-ului www.organizatiaemma.ro !

    Sa fie intr-un ceas bun!

    Este la incepul, este inca in faza de constructie, insa forumul este activ si puteti deja sa intrati in dialog cu mamicile de ingeri si nu numai .

    Sunt deschise subiecte diverse, aveti posibilitatea sa va confirmati din nou calitatea de voluntari, puteti citi diverse informatii referitoare la activitatea Organizatiei EMMA, un scurt istoric, obiectivele si realizarile acesteia.

    Iata, in acest moment se confirma realizarea unuia din obiectivele enumerate mai sus : "creearea unui site al organizatiei care sa ofere sprijin celor interesati de acest subiect prin : deschiderea unui forum de discutii, publicarea de material informativ si prin comunicarea actiunilor intreprinse , a celor viitoare, programe desfasurate prin voluntari sau prin colaborarea cu alte institutii, fundatii, organizatii etc"

    Bianca, ar fi bine sa pui o bifa acestui obiectiv ca fiind "Realizat" !
    Contabilizarea realizarilor sporeste increderea si energia pozitiva , entuziasmul si implicarea cu mai mult aplomb .

    Mult success mai departe, Bianca !

    Liliana
    Bucuresti
    Mesaj de la: Anonim data: Marti 13 mai 2008
    am o boala ginecologica numita candida as dori sa raman insarcinata de un an nu am ramas deloc ce sa fac?sunt disperata va rog nu ma ocoliti
    Mesaj de la: Adriana data: Marti 13 mai 2008
    Draga mea Bianca,in primul rand vreau sa-ti multumesc ,pentru ce ai realizat pana acum pentru noi ,mamicile de ingerasi,pt ca ne-ai dat posibilitatea sa ne plangem puii,plecati prea devreme de langa noi,fara ca nimeni sa ne judece sau sa ne condamne.Am gasit in E.M.M.A.,o familie,care a inteles suferinta noastra si ne-a ajutat,pe fiecare in parte, sa putem duce mai usor aceasta durere,care ne macina sufletele in fiecare zii.Am indraznit si sper sa nu te superi,sa aprind o stea pe cerul ingerasilor,pentru micuta Emma-Nicole.Daca vrei,poti sa o vezi pe:parinti.com,apoi ingerasi,apoi :priveste cerul.
    Te imbratiseaza cu drag Adriana din Tulcea.Ma poti suna la :074****
    Mesaj de la: Liliana data: Luni 12 mai 2008
    Cine doreste sa vada inregistrarea interviului cu Bianca din cadrul Galei UNICEF, difuzata la TVR1, poate accesa pagina http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=3622# .
    In josul acesteia veti gasi doua link-uri catre cele doua parti ale Galei. Interviul cu Bianca se regaseste in cea de-a doua parte "10.05.2008- dupa ora 22.10" .Mai exact, din minutul ora 23:41 incepe o scurta introducere in subiect, dupa care Andree