Arhiva comentarii
[pagina precedenta] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]
Numar total mesaje afisate pana in momentul de fata: 2346, mesaje pe aceasta pagina: 616.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Imi pare rau ca ai suferit o asemenea drama … o durere cumplita, un infern din care cu greu iti poti reveni si nimeni nu este capabil sa inteleaga... ci doar cele asemenea tie.. care si-au trait propria drama.
Cosmarul meu a inceput in septembrie 2005 cand am urmat un tratament pentru o infectie la ureche, am luat antibiotice, antiinflamatoare, ca mai apoi la sfarsitul lunii sa aflu ca sunt insarcinata.. m-am bucurat si am plins de fericire pentru ca mi-l doream cu toata fiinta mea. Pentru ca dupa o saptamina sa simt un cutit in suflet cand asistenta de la ORL mi-a spus “ar fi mai bine sa avortati doamna este un mare pericol”
Am cautat cei mai buni doctori, cel putin asa am crezut si .... nu exista nici un pericol pentru perioada in care luasem medicamentele.
Asa ca m-am bucurat din tot sufletul si am anuntat pe toti cit sunt de fericita.
Eu si puiulul meu, Mateo, ne-am linistit in final si eram linistiti si cresteam pe zi ce trece, si vorbeam si ne mingiiam si faceam dus impreuna, si ascultam muzica si eram unul si acelasi. Chiar daca taticul nu era atat de prezent si o facea nefericita pe mama lui.
A urmat o perioada de zbucium, de stres, de multe calatorii cu avionul....
De ziua mea in dec 2005 facusem 31 de ani, am primit cel mai frumos cadou.. prima ecografie in care mi se spunea sexul... asa am aflat ca este el, Mateo – vesel si jucaus care imi umplea inima de bucurie.
Ma umflam si retineam foarte multa apa. Atunci doctorita la care mergeam la Medsana m-a trimis la endocrinolog ca nu cumva sa sufar de hipotiroidie.
Am urmat sfatul, am facut ecografie si mi s-a depistat un mic nodul. Fara sa se mai faca alte investigatii mi s-a recomandat urgent trecerea pe medicatie cu eutirox.
Am plecat linistita in Italia si nu pot uita acea zi in care sotul meu m-a grabit sa prindem trenul in Roma. Simteam ca nu pot respira. Mersesem foarte mult pe jos, am fost sa vizitez o prietena... timpul s-a scurs si riscam sa pierdem timpul. Am alergat usor si ...exact cind am pus piciorul pe scara ..a plecat trenul din statie. M-am asezat abia respirand pe scaun si am simtit mici intepaturi … Pentru prima oara am simtit o frica imensa. Iar acum ma gindesc cu disperare daca nu cumva a fost vina mea….
Ajunsesem in 18 saptamini si totul parea in regula. Vomitam dimineata dupa eutirox si uneori simteam ca ma sufoc. Eram mereu trista si plingeam din orice.
Incepusem sa-l simt pe Mateo cum misca si asta ma linistea.
Problemele cu sotul ma deprimau si eram apatica, dormeam foarte mult, ma plimbam si imi faceam vise pentru mine si Mateo. Era frig in casa unde stateam la socri si imi doream sa ajung cit mai repede acasa.
Cand am plecat spre casa a fost ca o usurare... abia asteptam sa ajung. Pe 8 ianuarie 2006 am vazut o mica singerare si am intrat in panica. Am mers la primul spital care mi-a venit in minte, fiind simbata.... la Medsana nu era doctorita si numar de mobil nu mi-l lasase pentru ca nu considera necesar. Unde sa ma duc? Eram in panica.. Am ajuns la Filantropia. M-a consultat o doctorita care era de servici. A facut ecografia si era totul in regula, printre lacrimi am inteles ca Mateo era bine. Dar... “daca va doare burtica veniti urgent sa va internati!” atunci am inteles ca este ceva in neregula.... dar nimeni nu imi spunea nimic...
Am ajuns acasa si noaptea au inceput durerile.... M-am intors la acelasi spital nestiind ce ma asteapta, neconcepand ca exista asa ceva!
M-a consultat din nou medicul de garda si am ajuns intr-un salon cu 8 paturi. Ma durea tot si nu puteam vorbi. Nu puteam sa pling, nu puteam sa cer nimic .... eram pierduta in mine.. nu mai gindeam.. am incercat sa adorm. In salon cu mine erau alte femei cu probleme ale sarcinii dar nici una din ele nu parea trista sau ingrijorata. Am incercat sa-mi fac curaj vorbin cu ele. Doctorita care m-a consultat a ajuns abia la 11 dimineata si m-a asigurat ca daca va fi necesar imi va face “serclaj”... eram ca si hipnotizata asteptand sa se intample ceva.. nu ma mai deranja nici wc-ul insalubru din spital si faptul ca mergeam atat de mult pana acolo, unde era un geam spart si era frig.. ca nu existau medicamente si sotul meu a mers sa imi cumpere “progesteron” ..
Mi s-a pus o perfuzie cu calmante si sedative, nu stiu exact ce era dar stiu ca ma simteam de parca as fi fost drogata..., nici nu mai vedeam clar, imi pierdusem puterea si ma simteam pierduta, nu gaseam nici un ajutor, nici o persoana care sa ma linisteasca sau sa imi spuna o vorba buna. Sotul meu era acasa, dupa ce a adus medicamentele, a plecat... Sotia tatului meu, mi-a adus o perna si mincare si a plecat si ea.. trista.
Iar eu eram atat de singura, imi doream o minune, dar ..
La un moment dat am simtit ca imi vine sa fac pipi, nu mai suportam nici o perfuzie, asa ca am scos-o si am pornit catre toaleta..
Nu imi amintesc cum am reusit sa fac pipi, stiu doar ca ma tineam de pereti si eram plina de singe.
Am ajuns foarte greu pana la salon, pe hol nu era nimeni.
Fetele din salon s-au speriat si au chemat medicii de garda.
Am ajuns pe pat si stringeam perna in brate de durere si nu vroiam sa mai ma misc de acolo. Imi doream sa dau timpul inapoi si sa pot fi in alt loc. Nu puteam vorbi pentru ca sedativele imi amortisera limba. Of Doamne era cumplit! Nu poti crede prin ce am trecut!
M-am simtit luata pe sus si dusa in sala de opratii. Nu am simtit nici o durere fizica atat de mare era suferinta mea. Nu puteam plinge.
Mi l-au luat pe Mateo, erau voci, era multa lumina ... si cineva m-a intrebat “daca il vreau” “am zis nu...cum as putea?” “atunci semneaza”... nu mai stiu nimic..
M-am trezit in alt salon si am cautat cu disperare telefonul. Imi tremurau miinile si nu puteam forma numarul sotului meu. Am apelat ultimul numar care era el lui, era noapte nu stiu cat era ora, stiu ca l-am trezit, dar nu puteam articula cuvintele.. au fost cele mai grele cuvinte pronuntate vreodata “l-am pierdut”
M-au lasat in acel pat plina de singe pina dimineata. Nu aveau vata. A fost mai mult decat inuman. Eram lucida, rece, cu privirea pierduta. Mi-am sunat prietena, pe Ana, care a venit sa ma vada. Am cautat sa ajung sa imi iau lucrurile si sa plec. Am coborat la celalalt etaj si intre timp pe foaia mea de externare trecusera “a fugit”.
Doamne, un balamuc.. in acel spital, nu stiam cum sa plec mai repede.
Am ajuns acasa si am plins in continuu zile intregi.
Ma sunau prietenii sa ma intrebe cind nasc. Nu ma mai incapeau hainele. Aveam sanii umflati si au regresat foarte greu. Am fost la Euroclinic cautand un raspuns “de ce?”
Nimeni nu stia ce sa imi spuna. La Filantropia mi s-a spus “astrele” cum e posibil?
Treceam printr-un cosmar care nu se mai termina. Mi-am facut analize si analize... si intr-un final un doctor a stiut sa-mi spuna ce s-a intamplat.
Nu aveam hipotiroidie. Am luat eutirox. Corpul meu a respins sarcina. Deci eu sunt unica vinovata de tot ceea ce s-a intamplat. Am crezut in doctori si nu am cautat sa ma ingrijesc suficient.
Am suferit cumplit. Nici acum dupa 2 ani nu pot vedea femei care nasc. Ma simt inchisa ca intr-o carapace si nu pot face nimic. In urma cu un an am divortat, era imposibil sa mai continuam fiecare avea viata lui, iar eu eram singura in doi. Am trait drama dupa drama.
Uneori ma intreb de unde am atata putere, de unde mai gasesc optimism si cum pot inca sa sper la un nou inceput. Ma rog si sper ca voi intalni omul potrivit si ca voi avea si eu puiul meu.
Am scris toate aceste lucruri asa cum le-am simtit cu speranta ca voi, cei care le cititi sa invatati ceva din asta. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, poate ca a fost o lectie de viata? Poate ca e viata insasi, cu bune si cu rele. Poate ca este destinul.
|
|
|
Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
|
Bianca, am aflat de drama ta urmarind emisiunea "Nasul" de ieri 06.02.2008 si astfel am ajuns sa citesc aici marturiile tale si ale altor femei care au avut experinte similare.
Sunt suferinte sfasietoare pentru care nu suntem pregatiti nici macar sa acceptam ca se pot intampla intr-o lume moderna, asa cum pretimdem ca este cea in care traim.
Suferinta ta si curajul tau de a-ti spune povestea trista aduce in fata opiniei publice durerea tuturor mamelor care ies din maternitate indoliate si cu sufletul pustiit.
Este de necrezut ca atat de multe femei trec prin aceste traumatizante experiente !
Desi Spitalul romanesc ar trebui sa fie locul in care sa ne gasim cu speranta si incredere tratamentul si vindecarea suferintelor trupesti si chiar sufletesti, acesta a ajuns sa fie un iad in care nu-ti doresti sa ajungi, iar medicii si asistentele medicale ne par a fi niste unelte diabolice de tortura.
Maternitatea a ajuns un loc macabru in care femeia gravida intra inspaimantata nu atat de durerile nasterii, cat de nenorocirile ce i s-ar putea intampla ei insasi, dar mai ales pruncului inca nenascut de pe urma incompetentei si indolentei personalului medical pe mana caruia e nevoita sa se lase .
Cand cauzele sunt legate de insuficienta dotare a unitatilor medicale incerci sa fii rational si sa accepti dependenta de un sistem gresit conceput, prost organizat si ineficient condus.
Dar cum sa reactionezi cand ajungi in spital pe mana unor felceri cu suflete impietrite de propriile neputinte, de lacomia buzunarelor albe intoarse catre tine ostentativ, de dispretul intiparit pe chipurile arogante cand nu le-ai platit "dreptul cuvenit" ? Cum sa reactionezi in fata cruzimii acestor hiene obsedate sa-si faca averi de pe urma suferintelor altor oameni ? Cum sa reactionezi la indiferenta lor criminala ?
Am ajuns sa blamam intreaga pleiada medicala pentru ca sunt mult-mult prea putini aceia care fac tot ce pot, tot ce stiu si tot ce trebuie pentru binele pacientilor lor !
Bianca, iarta-ma, poate nu am gasit cuvintele potrivite pentru alinarea unei mame indoliate. Dar am simtit nevoia sa fiu prin orice fel de cuvinte aproape de tine.
Chiar si prin cuvintele de indignare in fata unui sistem medical transformat de unii in mijloc de parvenire .
Curajul tau de a pune degetul de rana este impresionant si este o lectie de viata pentru cei care au puterea de a schimba ceva . Este semnalul de alarma tras in numele tuturor femeilor. Este strigatul nostru de disperare. Este toata suferinta milioanelor de mamici care-si plang bebelusii luati in ceruri .
Campania ta trebuie intens mediatizata . Am observat ca in ultimii ani au avut rasunet in constiinta publica acele campaniile desfasurate “in forta” pe televiziuni.
Cum orice decizie in tara asta are un substrat politic, as sugera ca si aceasta campanie sa aiba niste trimiteri acuzatoare spre zona politicului, pentru ca ei sunt cei care se bat cu caramida in piept in campanii electorale ca vor face totul pentru binele oamenilor.
Anul acesta este an electoral si intuiesc ca problemele femeilor, privite prin prisma maternitatii, vor incinge bine spiritele atat de mult incat sa zdruncine bine mecanismele ruginite ale acestui sistem medical corupt si ineficient .
Iti multumim, Bianca, pentru tot acest demers !
Si iarta-ne daca nu stim toti sa reactionam in fata suferintei. Dumnezeu ne invata insa prin glasul tau, prin atitudinea ta curajoasa , prin exemplul tau si prin schimbarile pe care le vei produce prin campania ta .
Liliana,
Femeie si Mama .
Bucuresti
|
|
|
Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
|
|
ALINA.BIANCA,IMI PARE FOARTE RAU PT CE S_A INTAMPLAT...EU TE ADMIR FOARTE MULT DE CAND AI APARUT PE ECRANE IAR MAMA MEA E UN FAN AL TAU......EU AM UN BAIETEL DE UN AN SI O LUNA...DIN FERICIRE S_A NASCUT SANATOS.NASTEREA SA A FOST DIFICILA ...CAM 15 ORE A DURAT PT CA NU A FOST UN DOCTOR LANGA MINE CI DOAR ASISTENTE.ABIA IN A 14 a ORA A APARUT SI UN DOCTOR.AM SCAPAT IN FINAL CU BINE SI EU SI TEO DAR MI_A FOST FOARTE TEAMA.TE ROG,AI GRIJA DE LUCA PENTRU CA EL ARE NEVOIE DE TINE!ADUNA_TI FORTELE SI MERGI MAI DEPARTE PT TOTI CEI CARE TE IUBESC,FAMILIA TA,PRIETENII TAI SI PT LUMEA CARE TE VEDE.NU POT SA INTELEG DUREREA PT CA NU AM TRECUT PRIN ASTA DAR STIU CE INSEAMNA SA_TI INGROPI TATAL SI DUREREA E CAM LA FEL ...CRED.SA AI SANATATE SI MULTA PUTERE SI SA NE INCANTI MEREU CU PREZENTA TA.TE ASTEPTAM LA VALENII DE MUNTE SA NE CANTI!
|
|
|
Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Ma numesc Mihaela **** si sunt mama a trei copii,imi pare rau ptr ceea ce ti sa intamplat si Dumnezeu sa iti dea putere si fi sigura ca ingerul tau Emma are grija de tine de acolo de sus.Am urmarit emisiunea de pe B1 si sunt de acord cu tot ce ai spus despre biserica si sistemul sanitar din Romania.Eu spre norocul meu am nascut toti cei trei copii in Germania si ii multumesc lui D-zeu ca nu am nascut in Romania si nu m-am luat dupa dr din Romania care sunt foarte in urma cu tot ce tine de ginecologie,spun asta deoarece eu sunt rh-negativ si nu am stiut ptr ca mi-au gresit rh la analizele de sarcina fiind insarcinata cu primul copil.Am depistat asta cand eram insarcinata in luna a 8 a cu cel de-al doilea copil si a trebuit sa plec de urgenta in Germania ptr a-mi provoca nasterea ptr ca anticorpii crescusera f mult si era grav ptr copil.Dupa trei zile de provocare de sarcina am nascut fetita care a fost dusa imediat ptr ai administra o conserva de sange si a stat in spital 2 saptamani.Vreau sa spun ca in cele trei zile inainte de a naste,psihic nu mai puteam gandindu-ma la tot cei mai rau si am cerut sa mi se faca cezariana dar toti dr atat de frumos mi-au vorbit si m-au convins ca nu am de ce sa fac cezariana atata timp cat totul o sa decurga normal si este bine ptr mine sa nasc natural ca si primul copil si intr-adevar asa a fost si ii mulumesc lui Dumnezeu ca totul a decurs bine.Am ramas insarcinata cu cel de-al treilea copil,am gasit un singur dr in Romania care ma incurajat sa pastrez sarcina si sa fie o sarcina urmarita si mi-a spus ca sa imi urmaresc saptamanal anticorpii.In luna a 7 sa vazut ca as avea lichid amniotic putin si copilu nu este dezvoltat la luna care eram si mi sa sugerat sa fac o ecografie la Bucuresti eu fiind din Ploiesti.Am mers la Bucuresti la clinica Medsana unde ptr 15min am platit o gramada de bani ca sa mi se vorbeasca de sus de parca nu platisem nimica de ,,asa zisul marele Ancar Benedict,,care in primul rand cand a auzit ca am rh-negativ ma certat ca de ce am ramas insarcinata stiind ca am rh-negativ,ma certat ca am luat 10Kg care la toate sarcinile nu am luat m-ai mult de 13kg exact cat este normal dar probabil ca dansul este in urma si ma speriat atat de rau in legatura cu copilu,ca in cele din urma sa imi spuna ca trebuie sa scot copilu afara eu fiind in 7 luni.Nu va pot spune cum am ajuns acasa impreuna cu sotul meu gandiindu-ne la tot ce este mai rau si am mers la dr ginecolog din Ploiesti si i-am povestit ce mi sa spus la Bucuresti,dansul mi-a spus ca el nu a vazut sa fie asa grav si mi-a spus sa ma duc in Germania la clinica unde am nascut cea de-a doua fetita si a doua zi m-am urcat in avion si am plecat direct la clinica.Acolo aveau dosarul meu si toate datele si au inceput imediat investigatiile,unde vreau sa ajung este ca am fost pe mana unui prof,dr.universitar care stia cazul meu de rh incopatibil si nimic din ceea ce mi-a spus ,,marele Ancar Benedict,,nu a fost adevarat si am nascut normal si la termen,plus ca atat de frumos mi sa vorbit si am fost tratata asa cum nu cred ca o sa existe vreodata in Romania incepand de la moase si pana la dr.In privinta bisericii ortodoxe care au regulile date de ei si nu de la D-zeu sau sa respecte cu adevarat ce scrie la biblie.Eu am copii botezati dupa religia sotului adica evanghelica si vorbind cu un preot ortodox ,ce cearta am putut sa primesc,spunandu-mi ca m-am lepadat de D-zeu botezandu-mi copii evanghelic.Atata timp cat copii sunt crescuti crestineste prea putin conteaza religia,numai Dumnezeu stie care religie este buna sau care nu si nu biserica ortodoxa care are propiile reguli adica reguli facute de ei.Tare mult m-as bucura sa se schimbe ceva in bine si in tara asta atat in sistemul sanitar cat si in privinta bisericii ortodoxe.Iti doresc multa sanatate si multa putere si tarie.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Scrie aici...Bianca,se spune mereu ca ingerasii sunt cei care ne pazesc,ne apara de tot ce-i rau ,ne ajuta in tot si,mai ales,NE SUNT MEREU APROAPE...EMMA ta este un INGERAS care va avea grija de voi,care va fi mereu cu voi si care va fi lipit de sufletelul fratiorului,a mamei, a tatalui...Durerea voastra e de neconceput,e durerea parintelui care isi pierde puiutul drag....nu exista nici mangaiere,nici o vorba sau vreo fapta a cuiva n-ar putea stinge nemasurata durere,poate ar alina-o ,si,niciodata NU VETI UITA,PENTRU CA E PARTE DIN NOI,e o bucatica care nu se va desprinde niciodata din sufletul celor dragi...Trebuie sa CREZI in DUMNEZEU, sa te rogi(iti va alina sufletul),sa vorbesti ,sa te bucuri,atat cat poti,de copilaria baietelului tau .Sunt sigura ca vei reusi sa iti continui viata ,chiar daca e o incercare pe care sa nu o aiba nimeni,avandu-i alaturi pe cei dragi,mai ales simtind-o alaturi ,in tot ce faci ,pe micuta EMMA care vegheaza pentru voi,se bucura cu voi,traieste prin voi....Nu vei fi singura niciodata!!!Sunt mamica,si crede-ma,nu vreau sa ma gandesc ca ar putea pati ceva "bulgarul meu de soare'"si inteleg pe deplin durerea ta si a tuturor mamelor.....Mult curaj !
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
am plans mult,te-am visat,baietelul nostru cel mic,Tudor,s-a nascut cu cordonul de 2 ori in jurul gatului si,cu toate ca mergeam regulat la medigul ginecolog,acesta nu a venit la nastere.Medicul de garda nici nu s-a trezit(am nascut la 2.10 noaptea),cu toate ca am fost "atenta"cu ea si am nascut cu o asistenta si o infirmiera.Copilul mi l-au dat mai tarziu ,dar mi l-au luat la fel de repede,deoarece era vanat,l-au pus la incubator. Am plans atat si am vrut sa mor,dar trebuia sa fiu tare pentru Tudor,dar si pentru Silviu,baiatul mai mare!Dumnezeu mi i-a lasat sanatosi ,Tudor are acum 3 ani,dar ma gandesc mereu ca era puteam trece printr-o tragedie.Te admir!!!! Te respect!! Am plans ,imi pare rau,sa-ti dea Dumnezeu forta ,Luca te lumineaza in fiecare zi!.......
|
|
|
Mesaj de la: Ralu data: Joi 7 februarie 2008
|
|
A-si dori sa stiu mai multe despre acea campanie despre care vorbeati aseara la Nasu (B1TV) Ralu,Bucurest
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Oamenii s-au obisnuit ca Bianca Brad sa apara ,sa zambeasca,sa sfatuiasca.Bianca Brad este si ea tot om si are tot felul de trairi ca noi toti dealtfel.Imi pare rau ca o femeie ca tine a fost nevoita sa treaca prin asa ceva .Cu asta ne-ai aratat ca esti un om sensibil iar faptul ca vrei sa vorbesti pe tema asta este de apreciat .Arata ca esti o fire foarte deschisa.pe scurt ...IMI PARE FOARTE RAU PENTRU TINE,fii tare....TREBUIE.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
BUNA BIANCA
AM VAZUT EMISIUNEA NASUL SI AM FOST TARE IMPRESIONATA DE TRAGEDIA TA. IMI PARE SINCER RAU PENTRU TINE !DOAMNE AJUTA !
|
|
|
Mesaj de la: Alin data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna ziua, BIANCA, am avut ocazia sa urmaresc aseara 06.02.2008. emisiunea TV de la "NASU'" si crede-ma ca am ramas "INTERZIS" la povestirile despre pierderea copilului tau, nu am reusit sa adorm toata noaptea, ca barbat a fost a 2 oara cand mi-au dat lacrimile. Sunt proaspat casatorit (9 luni) si inca nu pot sa inteleg, sa simt, acel sentiment de parinte pentru ca inca nu avem un copil, dar aseara urmarimd starile si toate acele sentimente de o inegalabila sinceritate cred ca incep sa simt acel sentiment de INTREG care il poate avea nastrerea unui copil in familie, mi-am privit sotia si am tinut-o in brate ca pe un copil pana dimineata in zori, vreau sa fiu alaturi de cei care ti-au fost alaturi in acele clipe de...cumpana, de acei doctori dim germania cere au stiut sa fie sinceri si aproape ca o familie de tine. Eu nu pot exprima in cuvinte si sentimente durerea din suflet pentru asa ceva, nu pot sa-ti urez decat toata dragostea familiei mele, fericire, putere de viata si sa fie alaturi de tine toti cei dragi sufletului tau. Cu stima Alin-Lucian, GALATI
|
|
|
Mesaj de la: Iustina data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna sunt Iustina din Sibiu si te-am urmarit foarte mult la emisiunile la care ai fost invitata.As vrea sa iti spun ca esti super tare.Si eu am patit la fel ca tine poate mai crunt a fost, deoarece bebelusul meu nu avea absolut nimic,iar eu am avut o sarcina supernormala fara nici un fel de probleme.Dar acest vis al meu a devenit cosmar odata cu internarea mea in maternitatea din SIBIU.Povestea mea este foarte trista si foarte greu reusesc sa trec peste tot ce sa intimplat.Aveam 40 de saptamini iar RAUL nu dadea nici un semn ca ar vrea sa paraseasca burtica mea.Am mers la spital unde ma preluat o doamna doctor si mi-a facut o ecografie unde Raul era ok dar lichidul amniotic era usor diminuat.Mi sa spus sa merg acasa caci Raul se pregateste de nastere.La 3 zile dupa respectiva consultatie a inceput sa ma doara burta,am mers din nou la maternitate unde durata consultatiei mele a fost nu mai mult de 3 min.La fel mi sa spus sa merg acasa.Dar ma intreb eu cit puteam sa mai tin bebelusul in burtica?Aveam deja 42 saptamini mergeam pe 43 cind m-am internat.La internare mi sa facut o ecografie unde normal lichidul era diminuat din ce in ce mai mult.Dar altceva nimic,a doua zi avenit la mine un medic rezident iar eu am intrebat mie nu imi faceti nimic? si foarte sec mi sa raspuns ca nu.Normal ca in dupa amiaza respectiva Raul a murit.Mentionez ca in momentul in care sa constatat decesul eu nu mai aveam absolut deloc lichid.Si uite asa in data de 28 august 2007 a trebuit sa nasc normal un bebelus mort de 3,6oo.Am primit si raspunsul de la necropsie normal ca bebelusul nu avea absolut nimic.Dar incompetenta medicilor lasa de dorit.Inainte de a ma interna tot la 2 zile mergeam la spital,dar ma trimitaeu acasa.Mentionez ca medicul care ma supravegheat pe timpul sarcinii era in concediu de odihna.Pentu el am tot respectul din lumea asta dar doar pentru el.Din 29 august pina in 31 decemdrie 2007 au murit 13 copii numai in maternitatea din SIBIU.Este ceva de necrezut ceva se intimpla.Trebuie sa facem ceva nu se poate sa fim calcate in picoare.pentru mai multe informatii ma gasiti la adresa de mail ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Sonia data: Joi 7 februarie 2008
|
|
buna Bianca sunt sonia de la sibiu si si eu am trecut prin aceasta drama prin care au mai trecut multe femei dar numai ca la mine a fost cu totul altel.Am avut o nastere normala am nascut un baietel de 3,400 si era foarte sanatos.dar dupa 6 luni a anceput sa se lasa cam mole dar nu dadea semne ca era bolnav radea,gangurea,se juca pur si simlu cine al vede nu zicea ca baietelul meu e bolnav.mergeam de 2 sau chiar de 3 ori pe sapt la medicul de familie dar aceasta ami zicea sonia nu mai veni asa de des cu baiatul ca nu are nimic iar eu iam spuc ca daca nu are nimic de ce nu mai are baiatul mue puterea ce a avuto aninte ca sa se lase molesit,iar dansa mia dat un rasp pe care nu lam anteles nici an ziua de astazi mia spus"sonia tu trebiue sa mergi la un spital din jud ca baiatul tau e RETARDAT psihic"iam cerut sa ami dea o trimitere al un alt specialist sa ai fac o radiografie iar ia mia spus ca"de ce sa ati dau trimitere ca baiatul tau nu are nimic" am venit acasa miam anbracat baiatul si mam dus la Targu-Mures,iar acolo ia facut mai multe analize ,mai multe controale si sa constatat ca nu mai avea mult timp de trait. Medici miau spun ca sa merg la sibiu judetul unde am nascut si sa ma inernez cu el la sibiu ptr ca ei stiau ca nu mai e nimic de facut.am venit acasa am chemat SMURDUL a venit si mam dus la spital unde ma inetrnat de urgenta.la pus an perfuzi ,lau contactat la aparatul de inima ca sa vada daca se mai poate face ceva ca sal salveze.a venit mama si a vorbit cu doctorita an ce srate e baiatul la care doctorita ia zis 'facem tot posibilul,noi lucram cu el din ora an ora'dar dupa 3-4 zile trebuia sa ai faca alte analiza ca sa vada cum decurge baiatul.seama mam dus ca sa ai spun rug si sa duc pampers la asistente mam uitat la copilul meu iar el dormea iam dat un sarut de noape buna si am plecat ptr ca nu ami dadeau voie sa stau mai mult timp langa el.an acea seara cand am plecat de la el mam dus an salonul meu mam pus pe genunchi si mam rugat la Dumnezeu sal ajute si sal scape de ori si ce ar avea,dar nu mai mult dupa aproape o ora a veni asistenta ce avea grija de el an permanenta si mia spun mama Stoica veniti pana jos ca vrea doctorita la baiat sa va vorbeasca nu stiam ce avea sa se antample si mam dus speriata sa vad ce sa antamplat,dupa 10 min a iesit doamna doctor si mia zis"Sonia ne pare foatre rau dar de o jumatate de ora ne luptam sa salvam viata copilului tau"va dati seama ce a fost an sufletul meu pur si simplu nu ami venea sa cred ce tocmai am auzit a venit toata fam mea la mine la spital si ami spuneau "sonia stai linistita ca baiatul tau nu are nimic sia revenit numai ca sa ma antareasca.mam dus acasa cu fam bine anteles fara copil ptr ca,daca adecedat an spital trebuia sa i se faca autopsie.la autopia ce sa facut sa constatat ca a avut PNEUMONIE care pe parcurs sa agravat si fa facut STOP CARDIO RESPIRATOR. BINEATELES CA CU AJUTORUL PRIETENILOR VECINILOR SI A FAM AM TRECUT SI DEPRESIA ASTA.PE BAIAT AL CHEMA. PE BAIETELUL MEU LA CHEMAT STOICA NICOLAS_DARIUS CARE AVEA NUMAI 8 LUNI dar ami pare foarte rau ca nu am auzit din gura lui dariusica cuv MAMA.dar acum an preuna cu fetita ta BIENCUTA si cu alti mai multi copii au ajuns ANGERASI se joaca anpreuna si vor avea mereu grija de MAMICILE lor care leau iubit enorm de mult.Cu mult drag si respect Sonia mama lui Darius. daca ai vrea sa vorbim mai multe despre cele antamplate ma poti suna la nr de tel 07*** sau la adresa de mess ****
|
|
|
Mesaj de la: Daniela data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Draga Bianca,am vazut emisiunea de aseara..si vreau sa iti spun sincer ,din suflet ca imi pare rau pt tot ceea ce ai patimit,stiu ca nu ai primit mesaje de la cei dragi,de la cei apropiati tie,dar de la mine o necunoscuta iti spun inca o data sa fi tare,gandeste-te ca puiul tau Luca are nevoie de tine,Dumnezeu ti la dat pt al face fericit si pt ai oferi o familie,sa stii ca un copil nu vine niciodata degeaba,nu iti pierde speranta,cumpatul,si tine capul sus,nu iti voi spune sa nu mai plangi ,descarca-te dar gandeste-te ca cineva are nevoie de tine,si aceeia sunt familia ta..te stimez,te apreciez si te pup... daniela
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
eu nu am am pierdut sarcina,a trebuit s fac avort de teama parintilor.C toate k n stiau
acum regret pentru k era decizia mea si imi pare rau k nu l-am pastrat.ce ar fi trebuit sa fac?
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Am vazut emisiunea de aseara de pe B1 pot sa-ti spun ca imi pare ffff rau ati inteleg durerea si sa-ti dea Dumnezeu puterea de a te mai linisti ca de uitat niciodata nu o sa poti . Am retrait si eu aseara odata cu tine durerea de a pierde un copil. Bianca ma numesc Elena din Dambovita si in aprilie 2007 am pierdut sarcina de fapt a doua sarcina la 5 luni eram plina de bucurie c avoi astepta un copil eram fericiti parca nici un parinte nu ear ca noi , dar sa intamplat Pot sa-ti spun ca am trecut peste , dar nu am uitat nici un moment cu ajutorul sotului meu incepusem sa imi pierd mintea simnteam ca mor de durere . Am urmat la Giulesti la o DR. foarte buna a venit de acasa ma asteptat la spital sa sosesc a fost o bunatate de om tot personalul sa ocupat de mine .
Trist a fost ca in acea seara au mai fost 4 femei cu aceeasi problema printre care si Ioana Ginghina a fost ingrozitor Eu am fost prima dupa cateva ore de chin care am avortat mia provocat nasterea nu o sa uit niciodata asta in viata mea
Cel mai greu moment a fost a doua zi cand o asistenta a venit la mine sa-mi ceara acordul de fapt sa semnez ca sunt deacord cu incinerarea copilului am simntit ca mor nici nu mai vedeam bine , undeva mai sus erau trecute datele mele personale si sexul copilului , era baiat ceea ce ne doream f mult amandoi langa sexul copilului era si numele daca vroiam sa-l trec , dar a fost atat de mare durerea incat nu am realizat ca trebuie sa-i dau un nume si am lasat asa atat de rau imi pare tot timpul ma gandesc la asta ca macar sa se duca si el in ceruri cu un nume Nici in ziua de azi nu iam spus sotului meu ca acel copil era baiat nu am avut puterea taria de ai spune chiar nu stiu dc sa o fac sau nu , iar durerea si mai mare a fost cand lam vazut pe holurile spitalului pe sot plangand ceea ce nu lam vazut niciodata atat de afectat de ceva. Mi sa luat fatul si placenta in laborator si dupa 3 luni am primit rezultatele . mi sa spus ca din cauza unui sindrom de coagulare am pierdut sarcina ca am avut un chiag de sange in spatele placentei si din cauza asta Am stat in spital mai tot timpul in astea 5 luni numai cu tartament , dar acum vraeu sa o iai de la capat sa mai incerc sa raman insarcinada si sper din tot sufletul sa nu mai trec prin ce am trecut (mentionez ca nu mai am nici un copil)Mam decis sa-ti spun si eu drama prin care am trecut Ma cutremurat povestea ta sa dea Domnul sa va lumineze sa fiti sanatosi si Luca sa fie un baiat puternic si sanatos. Astept cu drag raspunsul tau Vreau sa-ti fiu alaturi in Fundatia pe care vrei sa o faci daca pot sa te ajut cu mare placere vreau sa o fac o sa-ti las telefonul meu 07****
|
|
|
Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
|
BUNA DRAG BIANCA
AM CITIT ARTICOLUL AFISAT PE NET DESPRE PIERDEREA SARCINII TALE SI NU POT SA ITI SPUN DC CA IMI PARE F RAU SI EU AM UN BAIELTE CARE AZI FACE 11 LUNI SI INAITE DE AL AVEA PE DAVID -FLORIN AM AVUT O SARCINA PE ACARE MAIM DORITO SI PE PE CARE NU AM PUTUT SA O TIN DIN CAUZA MAMEI MELE AVEM 18 ANI SI A SPUS CA NU SUTN IN STARE SA FAC UN COPIL ASA TANARAFORTATA AM FOST SA FAC AVORT CEEA CE A URMAT DUPA E GREU DE E XPLICAT IN CUVINTE AVEAM UN GOL MARE IN SUFLET AM PLANS NOPTI SI ZILE LA RAND PANA AM FACUR DEPRESIE AM ZIS CA VIATA FARA BEBE AL MEU NU MAI ARE ROST.AM TRECUT PRIN NISTE CLIPE SI MOMENTE FFFF GRELE AM FOST INTERNATA INTRUN SPITAL CU BOLI PSIHICE SI AM FOST APOI O LUAN DE ZILE LA RECUPERARE/MIAM REVENIT FFFFFFFFF GREU SI ACUM IMI ADUC AMINTE DE BEBE SI IMI GREU SI IMI PARE ARU DE CE AM FACUT DAR CUM SUNT O FEMEIE IMPLINTA IL AM PE DAVID-FLORIN EL E VIATA MEA SI AM UN SOT CARE MA IUBETSE CA IN PRIMA ZI SI EU PE EL LA FEL SI MA GANDESC CA POATE INTRO ZI VOM AVEA INCA UN BEBE MIAS DORI O FETTA DAR NU MA MAI GANDESC LA CE VA FI SA FIE SANATOS ASTA E CEL MAI IMPORTANT.MULTUMIM MULT PT ARTICOLUL DE PE NET SI SA STII CA CHAIR DOAR O MAMA CARE A TRECUT PRIN ASA CEVA TE INELEGE EU TE INTELEG SI ITI DORESC MULTA SANATATE SA ITI TRAIASCA BAIETELUL SI SATE AJUTE DUMNEZEU SA TRECI PESTE ACEST MOMENT GREU DIN VIATA TA TE PUPAM CU MULT DRAG MIHAELA SI DAVID-FLORIN astept un mic raspuns sa imi spui cum te mai simti!
|
|
|
Mesaj de la: Lavinia data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Bianca,tare mult as vrea sa fiu langa tine,vorbele nu iti umple golul,doar cine a trecut poate sa te inteleaga,sa te strang in brate si atata.Mama mea a trecut prin asta stiu ce inseamna,pacat ca ea numai e printre noi sa iti scrie.Lupta sa faci ceva si in Romania,sa schimbi mentalitatea.IN TOATE SUNT ALATURI DE TINE,undeva in BANAT,in CARAS SEVERIN,in ORAVITA,ai o prietena.MEREU MA GANDESC LA TINE.LAVINIA.
|
|
|
Mesaj de la: Laura data: Joi 7 februarie 2008
|
BUNA BIANCA SUNT LAURA DIN TIRGOVISTE TE-AM URMARIT LA EMISIUNEA DE LA B1 SI VREAU SA-TI SPUN CA TE ADMIR PTR CEEA CE FACI TU ACUM CIND AI TRECUT PRIN ACEASTA MARE DURERE
EU NU AM PIEDUT SARCINA SI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU NICI COPILUL DAR AM TRECUT SI EU PRIN CLIPE DE GROAZA LA MATERNITATE CIND UNELE ASISTENTE IMI SPUNEAU CUVINTE DE GENUL ;ORICUM O SA FIE O LEGUMA;ATUNCI CIND EU NU MA PUTEAM OPRI DIN PLINS SAU CIND AM AUZIT ;N-O SA TRAIASCA; SIMTEAM SA SE NARUIE TOT IN JURUL MEU . AM VAZUT CA AI VB DESPRE CUM A TREBUI SA VORBEASCA MEDICII ,ASISTENTELE,MOASELE CU NOI FEMEILE ATUNCI CIND TRECEM PRIN ASEMENEA DURERI.STII CITE FEMEI TREC PRIN ACEST TRATAMENT IN SPITALELE NOASTRE.POATE CA TU VEI PUTEA AJUTA SA SE SCHIMBE CEVA PTR CA ESTI FORTE PUTERNICA EU ASA TE VAD SI SUNT SIGURA CA VEI REUSI SA AJUTI ACOLO UNDE E NEVOIE
CU TOATA STIMA ,LAURA
|
|
|
Mesaj de la: Luna data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
Te-am vazut aseara la emisiunea Nasul. Eu nu am stiut de necazul tau pana atunci si nu pot decat sa presupun prin ce treci. Stiu,insa, cum este sa moara cei dragi, cum este ne-obisnuita ochilor de a nu-i mai vedea si, totusi, credinta sufletului ca ne vom revedea.
Acum iti scriu doar ca sa iti spun sa stai in bratele mele putin si sa plangi daca iti trebuie. Data viitoare vom povesti mai multe. In mine ai un voluntar priceput la multe, loial si entuziast.
Luna - ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Denisa data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Bianca ma numesc Denisa si am nu baiat de 21 de ani.Nici nu-mi pot imagina prin ce treci de unde mai ai putere...probabilDumnezeu le da astfel de incercari oamenilor puternici si tot El le da si puterea de a merge mai departe.E greu cind pierzi un parinte un frate sotul dar este peste puterile unui om sa-si ingroape copilul.Imi pare foarte rau pentru Emma Nicole dar sunt sigura ca vei gasi energia necesara de a merge mai departe.Mereu va ramine in inima ta si tot timpul din lume nu-ti va vindeca ranile din inima.Multa putere iti doresc si intelepciune ca sa poti intelege de ce tocmai tu de ce Emma Nicole...
|
|
|
Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
|
* TE ROG DIN TOT SUFLET, AM SCRIS PESTE TOT, AM FACUT SESIZARI, RUGAMINTI, VREAU CA MINISTERUL SANATATII SA INFIINTEZE O CLINICA DE ANALIZE GENETICE, UNDE FIECARE FEMEIE INSARCINATA SA-SI POATA FACE ANALIZELE IN TIMPUL SARCINI PENTRU A SE PREVENII ACESTE BOLI GRAVE (In Italia aceste analize genetice se fac GRATUIT-pentru ca sunt considerate boli grave)
Cu tot respectul,
Alexandra ****
Bucuresti
****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca stiu ce simti pentru ca si eu am trecut prin ce treci tu, baietelul meu a decedat la varsta de 7 luni, deci am trait 5 luni prin spital, am am cautat disperata din august 2006 dupa ce baietelul nostru a decedat, sa facem aceste analize genetice pentru a vedea daca intradevar baietelul nostru a avut aceasta boala genetica de care a fost suspectat-Amiotrofie Spinala Tip 1, dar nu am gasit nici o clinica care sa faca aici in Romania aceste analize genetice.
Dupa nenumarate analize, tomografie craniana, punctii, la varsta de 4 luni i sa facut Biopsie Musculara la Spitalul Colentina din Bucuresti, dar rezultatul a fost NECLAR.
Dignostic: Epilepsie Polimorfa Simtomatica, Encefalopatie Hipoxic Ischemica, Sindrom Hipoton si Suspect de Amiotrofie Spinala Tip1.
Nu am stiut si nimeni nu ne-a zis ca aceste analize nu se pot face in Romania, ca altfel luam probe de sange, de muschiulet, de par , de orice si trimiteam in strainatate pentru un Diagnostic SIGUR, dar nimeni nu ne-a spus decat ca exista II variante, ori copilul a suferit de lipsa de oxigen in burta sau la nastere, de aceea are aceste afectiuni, ORI intradevar este vorba de aceasta boala genetica Amiotrofie Spinala Tip 1, care ii slabeste musculatura, nu-si tine caputul, micarile sunt foarte lente, nu se stie daca copilul vedea - pentru ca testele si echografiile facute la ochisori au iesit perfect, atat ca el nu ne urmarea cu privirea si intorcea capul probabil dupa auz, nu stim, oricate teste i-am facut nu urmarea lumina.
Intr-o zi a facut temperatura mare, ne-am internat cu diagnosticul Bronhopneumonie, in doua zile a intrat in coma si a facut Hemoragie Interna, Stop Cardio-Respirator si ... a devenit ingeras in 2 august 2006.
Avem 32 ani, sotul meu are inca 3 frati si toti au copii sanatosi, NU AM AVUT CAZURI DE SMA IN FAMILIE, nici nu am stiut ce este aceasta boala pana nu ne-a trimis d-na doctor de la Spitalul V. Gomoiu sa facem Biopsia Musculara, crezand ca vom afla cu totii Diagnosticul Sigur. Dar din pacate CONCLUZIA suna asa: Aspectul morfologic al fragmentului muscular prelevat sugereaza amiotrofia spinala de tip Werdning-Hoffmann, fara a fi insa absolut tipic pentru aceasta - Spitalul Colentina, iar CARIOTIPUL efectuat la Institutul Parhon este 46XY.- Ce ati inteles?
Aceste analige genetice se pot efectua prin Clinica GENETIC LAB-Bucuresti, extrag ADN si il trimit la analizat in Belgia, dar preturile sunt peste puterea noastra financiara iar daca exista suspiciuni la testele ADN, se solicita si analiza de AMNIOCENTEZA.
* La sfatul unei doamne doctor genetician am insistat la Spital si au gasit inghetate cateva lamele de tesut si un mic fragmentel de muschi inghetat de la baietelul nostru de cand i-au facut biopsia musculara, acum ramane problema sa extragem ADN-ul si va dati seama ca trebuie trimis in Strainatate - Italia, Germania, Spania, Belgia acolo unde se fac astfel de analize, m-am interesat (http://www.genetests.org/).
Si tot caut si tot sper ca intr-o zi vom trimite analizele ADN-ul sa aflam daca suntem purtatori ai acestei gene si daca baietelul nostru a avut aceasta boala genetica sau nu.
Ne dorim tare mult un copil iar clipele grele prin care am trecut si suferintele copilului ne face sa stam si sa analizam fiecare miscare inainte de o alta sarcina.
* TE ROG DIN TOT SUFLETUL, AM SCRIS PESTE TOT, AM FACUT SESIZARI, RUGAMINTI, VREAU CA MINISTERUL SANATATII SA INFIINTEZE O CLINICA DE ANALIZE GENETICE, UNDE FIECARE FEMEIE INSARCINATA SA-SI POATA FACE ANALIZELE IN TIMPUL SARCINI PENTRU A SE PREVENII ACESTE BOLI GRAVE (In Italia aceste analize genetice se fac GRATUIT-pentru ca sunt considerate boli grave)
Cu tot respectul,
Alexandra ****
Bucuresti
****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
imi pare tare rau Bianca pentru tragedis prin care treci...chiar nu-mi pot inchipui ce inseamna asta.Probabil Dumnezeu le da astfel de incercari oamenilor puternici dar in acelasi timp le da si putere sa mearga mai departe.Am un baiat de 21 de ani este student la Cluj dar cred ca daca l-as fi pierdut viata mea s-ar fi oprit acolo...sau poate Dumnezeu nu m-ar fi lasat.Iti doresc sa gasesti energia de a merge mai departe pentru ca sunt sigura ca Emma Nicole va ramine vesnic in inima ta.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
sunt fericita ca ti-ai revenit. o mare pierdere,dar multa putere si increere te ajuta.iti doresc tot binele din lume si sa auzim ca in curand o sa aduci pe lume alta fetita. pupici
|
|
|
Mesaj de la: Jeni data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
In seara aceasta, ceva anume m-a determinat sa ma uit la emisiunea "Nasul" nestiind ce subiect se va discuta.
Sincer, prin tine,prin drama ta mi-am retrait dramele mele. Da, dramele mele prin pierderea celor doua fetite - sarcini mari de 4 luni si 2 sapt. respectiv 5 luni, cu raspunsuri primite la intrebarea: de ce ? - "nu se cunosc cauzele, ne pare nespus de rau..." N-a fost tot in acel an - 1996 - an negru, de cumpana pentru mine, dupa prima sarcina pierduta in februarie, am avut accident de masina cu tatal copilasilor mei, in luna august, in care acesta a murit pe loc, eu am fost in inconstiienta - coma aproape 24 de ore; nu aveam de unde sa stiu in acele momente, zile ca eu sant insarcinata ( aveam 2-3 saptamani), domnul Prof. care m-a operat la chirurgie faciala mi-a sugerat sa merg la control pentru ca am simtomele unei femei insarcinate ( am fost tare mirata cum si-a dat seama mai ales ca eram destul de tumefiata la fata ). A avut mare dreptate. Toti doctorii care au avut tangenta cu mine mi-au spus ca am avut mare noroc de traiesc mai ales c-am fost pe locul mortului, si miracolul ca nu am pierdut sarcina. Dar, acest noroc nu a tinut mult. In decembrie, de sarbatori, am fost retinuta la spital in urma unui control de rutina al sarcinii, deoarece voi pierde sarcina ! Sant sigura ca stii cum m-am simtit, cat imi venea sa urlu, cate "de ce-uri" spuneam,.... Si Doamne Dumnezeule cat de crunte sant durerile nasterii prin pierderea fatului, cand te lasa sa te chinui nu ore ci zile pana cand vine momentul dureros al despartirii de copilasul mult dorit ! Stii Bianca, ca am fost tare marcata si la prima si la a doua nastere deoarece am apucat sa le vad pe fetite - pe Laura si pe Cristiana, asa le spun eu cand le pomenesc la morti, daca nimeni, nimeni nu m-a ajutat in acele momente macar cu faptul sa nu se poarte urat asistenta cu fetita mea, punand-o intr-o tava, jos, in stanga mesei de nasteri, si am ramas cu imaginea ei ca o papusa, cu par pe cap, am vazut cum a mai rasuflat odata ! SI N-AM AVUT NICI O putere sa mai spun ceva decat sa plang si sa fiu dusa la pat. N-AM FACUT NIMIC ! Si acum ma urmaresc acele imagini. Si pe prima si pe a doua fetita le-am vazut. Acum nu sunt singura. Am un baietel de 8 ani si 8 luni. Da, tot prin sacrificiu, dureri sufletesti, umilinte si lupta continua cu soarta. Stiu ca nu sant singura a carei viata a avut umbre si abisuri, caut sa lupt desi nu odata ci de multe, multe ori aveam nevoie de o fiinta dezinteresata intr-un fel sau altul sa ma inteleaga, sa ma asculte, sa nu-mi intoarca spatele, sa am un umar pe care sa plang fara sa ma dojeneasca; doar sa ma asculte. Am spus prea multe din prima mea corespondenta. Nu odata doream sa impartasesc tot tumultul sufletului meu. Dar nu am gasit persoana potrivita sau poate nu a fost momentul oportun. In general cei pe care ii ai in jurul tau te trateaza ca pe alte femei care au "probleme" te pun in plan secundar ( lasa ca o sa-ti revii tu !"- cam asa pun problema). -- Am o dorinta inca nerealizata: este asemanatoare cu a ta. Am impartasit-o la doua -trei doamne care sant singure ca si mine ( santem doar noi doi, Flavian si cu mine, de 8 ani aproape - deci au mai fost ani de calvar; anumiti indivizi cu buna stiinta profita de durerea si starea prin care ai trecut, numai scopul lor sa si-l atinga !) -- Daca as avea o situatie stabila a copilului si a mea, as infiinta o "Casa a sufletelor albasre" unde sa poata sa se refugieze si sa-si gaseasca alinare acele femei care simt ca nu au pe nimeni alaturi. Stiu cum e. -- Am sa mai revin. Scuza-ma pentru valurile naratiei mele, pentru greselile ortografice, de exprimare. Multumesc daca imi citesti scrisoarea. Cu drag, mereu alaturi de sufletul tau, Jeni *** (Timisoara)
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asemenea suferinta, apreciez atitudinea si nobletea sufleteasca de care ai dat dovada.DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!
|
|
|
Mesaj de la: Georgiana data: Joi 7 februarie 2008
|
|
sa fii tare in continuare!georgiana,braila
|
|
|
Mesaj de la: Aida data: Joi 7 februarie 2008
|
Bianca, nu pot sa spun decat ca ma rog pentru tine si pentru noi, toate mamicile care am trait astfel de momente. Nu cred ca ajuta cu ceva sa ne intrebam "de ce noi?".Ma gandesc la ceilalti parinti care traiesc tragedii cumplite, care isi vad copii cum se chinuie sa traiasca,constienti de faptul ca orice ar face,nu pot le prelungi viata sau nu le pot usura durerea. Ei cu ce au gresit sa merite asa ceva? Ador copiii si asteptam clipa minunata in care sa imi tin copilul in brate.In februarie 2006 hotarat ca este momentul sa devenim parinti si am avut norocul sa reusim din prima luna.Am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant.La 13 saptamani s-a descoperit la ecograf ca fatul avea o tumoare uriasa in abdomen, care impiedicase dezvoltarea normala a celorlate organe, dar intrucat nu se stia ce contine acea tumoare doctorii mi-au recomandat intreruperea sarcinii.Au motivat ca viata mea era in pericol, iar copilul chiar daca supravietuia, printr-un miracol, pana la sfarsitul sarcinii ar fi murit in maxim 2 saptamani. Printr-un noroc am ajuns la dl.dr. Suciu de la Polizu care mi-a recomandat nasterea normala, pentru a putea analiza tumoarea si pentru recuperarea cat mai rapida a organismului meu. Mi-au provocat nasterea, iar travaliul a durat, culmea, 48 ore. Nu pot sa iti descriu cum au fost clipele acelea, parea de necrezut ca nu pot naste un baietel de aproximativ 200 g. Organismul meu incerca sa apere sarcina aceasta, iar eu stiam ca baietelul meu lupta cu toate fortele sa traiasca si ma simteam ca o criminala.Cand s-a terminat dl. dr. mi-a pus o intrebare care m-a socat "Vrei sa il vezi?". Cum puteam sa spun nu....., macar atat sa fac pentru el. La 13 saptamani m-am asteptat la un organism in formare, dar in fata mea era un baietel in miniatura care dormea.In acele cateva momente cat l-am putut privi am vazut cat de mult semana cu sotul meu, cu degetele mici si cu ochisori mari cu gene lungi. Tu ai descris perfect sentimentul : crezi ca timpul s-a oprit in loc, tot universul incremeneste, iar tu astepti ca puiul sa se trezeasca. Multi nu m-au inteles ca l-am vazut si au catalogat gestul ca o ciudatenie morbida, dar tu stii ca este doar copilasul tau, ca merita macar o privire din partea celei care ar fi trebuit sa-l apere de toate relele. Ma macina gandul ca am facut un avort si am intrebat 2 preoti. Unul, foarte batran mi-a spus ca nu este considerat pacat, celalalt mai tanar, mi-a spus ca este avort, ca daca Dumnezeu considera altfel ar fi fost avort spontan. Pe cine sa cred? Dupa efectuarea analizelor nu s-a putut stabili un diagnostic stiintific, explicatia primita " un accident".....
Dincolo de durerea incomparabila, de multe a trebuit sa infrunt parerile, comentariile, sfaturile celor din jurul meu, care asteptau parca o justificare a tragediei noastre, puteam sa le citesc gandul " a facut ea ceva gresit" aproape tuturor.Ca si tine, sunt o persoana temperata, cu o viata fara excese, o graviduta grijulie.....
Intamplare sau nu, in luna in care ar fi trebuit sa se nasca baietelul meu am ramas din nou insarcinata.Acum am o fetita de 6 luni pe care o ador.
Dar din nou ne lovim de medicii nostri.La 2 luni am sesizat ca are un ochisor mai inlacrimat decat ar fi normal. Sunt din Ploiesti, iar medicii de aici i-au pus un diagnostic gresit " canal lacrimal opturat" si l-au tratat ca atare.
Diagnosticul corect a fost "glaucom congenital" si a fost operata la 5 luni la Spitalul Clinic de urgente oftalmologice Ascar. Aceasta boala afecteaza foarte rapid nervul optic, iar stabilirea precoce poate salva vederea unui bebelus.Deci eroarea lor o voi plati scump, eu si ingerasul meu.
CRED CA DRAMELE NOASTRE NE POT UNI INTR-UN DEMERS CARE, CEL PUTIN TEORETIC, AR PUTEA SCHIMBA CEVA IN SISTEMUL NOSTRU SANITAR.PORNIND DE LA ATITUDINEA SI PROFESIONALISMUL MEDICILOR SI TERMINAND CU CEL AL INFIRMIERELOR DIN MATERNITATILE NOASTRE.CRED CA TREBUIE SA LE REAMINTIM DE CE AU ALES ACESTE PROFESII, CA SE JOACA CU VIETILE NOASTRE SI ALE COPIILOR NOSTRII, CA NU SUNTEM NOI VINOVATI CA SUNT FOARTE AGLOMERATI, NU SUNT PLATITI SUFICIENT, NU SUNT BINE PREGATITI, s.a.m.d.
CRED CA DACA S-AR STRANGE UN NUMAR IMPORTANT DE SEMNATURI SI S-AR SESIZA MINISTERUL SANATATII SI AL EDUCATIEI S-AR PUTEA PUNE LA PUNCT UN PROGRAM DE "SENSIBILIZARE SI PERFECTIONARE PSIHOLOGICA" A PERSONALULUI MEDICAL PRIN CARE SA SE CONSTIENTIZERE RESPONSABILIZAREA ACTULUI MEDICAL.
Iti multumesc Bianca ca mi-ai dat posibilitatea de a imi impartasi durerea.
Ai incredere in tine, credinta in Dumnezeu si vei reusi sa alegi ce a fost frumos in perioada in care ai avut-o pe Emma, ca de inteles "de ce?" cred ca este imposibil. Cred ca Dumnezeu ne va rasplati clipele indurerate cu clipe de fericire, ramane la latitudinea noastra sa le descoperim. Poate asa apreciem ce avem la adevarata valoare, tu pe Luca, eu pe Raluca. Adresa mea este ****@yahoo.com. Te imbratisez cu drag!
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna Bianca,iti multumesc ca ai infiintat acest site pentru ca pot sa-ti spun ca iti impartasesc durerea deoarece prin aceeasi drama am trecut si eu de sase ori si recunosc ca vazandu-te aseara pe B1 am realizat ca nu numai ca nu sunt "vindecata" dar am avut impresia ca cineva imi stia durerea ,pentru ca exact la fel am patit si eu ,am mers la un ecograf asa ca sa vad ce mai face "bebe-ul meu"iar acolo am aflat cu stupoare ca nu se misca dar inima inca ii batea.Doamna Doctor ca sa ma linisteasca a spus ca poate doarme si sa ma reintorc a doua zi sa mai facem inca un eco.Nu pot sa spun tot ce-am trait in noaptea aceea ,de obicei copilasul meu noaptea era foarte activ ba chiar atunci cand doream eu sa se miste vorbeam cu el si se misca ; cand doream sa ne culcam la fel procedam si inceta sa se mai miste,in fine cert e ca in aceea noapte m-am rugat toata noaptea sa se miste si..nu s-a mai miscat niciodata.A doua zi cand m-am reintors la d-na Doctor mi s-a confirmat ca murise.Bineinteles ca am ajuns la spital,era vineri m-au internat in sala de travaliu, in acea seara nu exagerez dar cred ca nu trecea o ora si venea pe lume un alt bebelus,nu pot exprima in cuvinte ce simte o mama care asteapta sa nasca un copilas mort,m-am simtit cea mai inapta femeie din lume,nu vroiam sa vad pe nimeni , l-am gonit pe sotul meu acasa,mamei mele i-am spus ca nu doresc s-o vad ;si astazi am in fata ochii lor plini de lacrimi si sufletul lor sfasiat de durere.Tot ce pot spune e ca de la ultima pierdere au trecut trei ani ,imaginile imi sunt vii si astazi ,in fiecare noapte inainte de a adormi ma tot intreb de ce eu nu am un copilas ,cand as fi putut avea casa plina de copii,sansele de a aduce un copil sunt mici pentru ca nimeni nu a descoperit o cauza anume desi am ajuns in Bucuresti (eu fiind din Tulcea)si mi s-au facut o serie de analize nu au descoperit nimic,sa raman din nou insarcinata imi este frica pentru ca de fiecare data mi-am facut sperante si de fiecare data am patit la fel.Tot ce-ti pot spune e ca niciodata nu poti uita copilasul pe care l-ai pirdut pentru ca dragostea de mama e mai profunda decat oricare alt sentiment,iar daca simti golul unei banale masele stricate pe care ti-o scoate un dentist pentru ca te deranjaza si tot o cauti cateva zile pentru ca stiai ca este acolo,nu ai cum sa nu simti lipsa celei mai iubite fiinte atunci cand este luata din tine si nu o poti avea langa tine.Nu vreau sa-ti spun banalitati ca totul merge mai departe pentru ca m-as minti in primul rand pe mine ci doar ca aceasta drama ne invata sa fim mai buni decat suntem,mai sensibili la durerile celorlalti pentru ca fiecare la un moment dat trecem si prin lucruri dureroase.Eu iti multumesc din suflet ca existi pentru ca am putut sa-mi descarc supletul in fata unei fiinte care cunoate aceasta durere pentru ca din pacate in Tulcea nu ai nici macar un psiholog unde sa mergi si sa-ti descarci sufletul stiind ca nu vei fi compatimita ci indrumata cum sa faci fata situatiile.In legatura cu organizatia pe care doresti s-o infiintezi una din sugestiile mele daca pot spune asa,eu mi-as fi dorit de fiecare data cant am pierdut sarcina ca in fiecare maternitate sa existe un psiholog care sa ma asculte,sa ma linistesca pentru ca cum ai spus si tu in emisiune gandul oricarei mame care pateste asa ceva este sa plece de pe lumea asta odata cu copilasul ei.Iti multumesc ca existi si D-zeu sa ne ajute sa mergem mai departe!
|
|
|
Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna, Numele meu este Simona.Am un baiat sanatos nascut in 8 ian 2004.Ii multumesc lui Dumnezeu zi si noapte.Sunt alaturi de tine ,nu pot sa simt ce simti tu,dar imi pot imagina.Este groaznic.Nimic nu este mai rau pe lumea asta decat sa-ti moara copilul.Cand l-am nascut pe Vlad am stat in Spitaul Filantropia,intr-o rezerva cu o fata,nu-i mai retin numele,dar a trecut printr-o situatie similara cu a ta.aS VREA SA O REVAD SA-I spun ca-mi pare rau ca nu am stiut cum sa ma port cu ea.Eram fericita pt copilul meu si nu stiam ce cuvinte ar fi potrivite pentru ea.Plangea noaptea in somn, iar cand preotul a intrat in camera a inceput sa planga,SPER CA dUMNEZEU a ajutat-o si a binecuvantat-o si cu alt copil sa-i mai aline durerea de atunci.Poate daca seregaseste in aceste randuri ma cauta.Era in perioada 10.11.2004,Spitalul Filantropia,avea in jur de 36 de ani.Bianca numai tu si Dumnezeu stiti ce este in inima.Esti o fata deosebita,sa ai numai noroc si sa poti sa-ti duci crucea ta. ****@adrbi.ro
|
|
|
Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
|
draga bianca, eu cred ca fiecare trebuie sa avem o menire in viata, chiar daca uneori existenta este meteorica, asa ca a fetitei tale. menirea ei o realizezi tu, prin ceea ce faci,dar este a ei si tu o ajuti sa si-o implineasca ajutand mamele de ingerasi.
simona, mamica unei fetite- bianca (imaginea acestui nume ai fost tu dintotdeauna)
|
|
|
Mesaj de la: Ancuta data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna Bianca. Am 27 ani, si te admiri de cand eram copil. Am si eu un baietel de 7 luni si jumatate, pe care l-am nascut in Londra. Desi eram unul dintre emigrantii nedoriti de ei, am avut parte de un tratament foarte bun, avand o nastere declansata, la 42 de saptamani. Am participat si la niste cursuri tinute pentru mamicile care sunt la prima sarcina. Imi pare nespus de rau pentru tragedia prin care ai trecut. Multa tarie si putere de a merge mai departe iti doresc. Daca te pot ajuta cu ceva, adresa mea de mail este : ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Numele meu este Alexandra,sunt din sighisoara si m-a impresionat enorm drama prin care ai trecut,si cu siguranta ca asa ceva nu poti sa uiti niciodata.Imi pare foarte rau,si stiu ca nici un cuvant,si nimic din lumea asta nu iti poate alina suferinta.eu am 19 ani,si imi doresc sa devin MOASA.si acum,dupa ce am urmarit emisiunea de pe euforia tv,sunt si mai hotarata sa urmez facultatea de medicina,specializarea Moase,pentru a putea sa ofer ajutor medical,moral,afectiv,tuturor femeilor care au nevoie de el.spre ca o sa reusesc si,mai sper ca pana o sa termin eu facultatea o sa se schimbe cate ceva in sistemul sanitar,si ca toate mamele din Romania vor putea beneficia de asistenta medicala de specialitate,si mai ales de niste cadre medicale,care sa se dedice in totalitate meseriei pe care s-iau ales-o,si sa fie alaturi de pacienti si la bine si la rau. iti urez mult mult succes in demersul tau,si multa multa putere si sanatate pentru a putea merge mai departe.si daca voi putea fi de folos cumva, ca voluntar,iti stau la dispozitie.te imbratisez cu drag.adresa mea de email este: ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Florina data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
Ma numesc Florina , sunt din Buzau si zilele trecute am aflat de cumplita drama prin care treci tu!
Cu greu gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima sentimentele.
Ma rog Domnului sa-ti dea liniste,putere, taria de a merge mai departe si de a avea grija de Luca.Sa aiba grija si de micuta ta pe care a chemat-o la El prea devreme sa faca parte din oastea ingerilor.Nu cred ca imi pot imagina infinita durere pe care o simti!Am plans alaturi de tine si voi varsa lacrimi ori de cate ori imi voi aminti de povestea ta sfasietoare.Si pentru voi , celelalte mamici de ingerasi, sa fiti puternice si tari pentru voi si familia voastra!Sunt alaturi de voi toate si daca aveti nevoie de voluntari...iata ..sunt gata sa va ajut asa cum pot.Adresa mea de mail este ****@yahoo.com.
Nimeni si nimic nu poate alina durerea unei mame care isi pierde copilul.Ma bucur Bianca ca ai avut puterea sa strangi in brate acel trup micut , chiar daca era fara viata. Era fetita ta , cea careia i-ai vorbit si i-ai cantat timp de cateva luni.Vei pastra in veci in amintire chipul sau si va fi intotdeauna pentru tine fetita ta mult iubita si dorita!Sa ne dea Dumnezeu sanatate sa putem schimba mentalitati si sa indepartam prejudecatile!Am simtit nevoia sa-ti scriu ca sa sti ca multi oameni sunt aproape de tine cel putin cu sufletul.
|
|
|
Mesaj de la: Nicoleta data: Joi 7 februarie 2008
|
nu stiu ce sa spun, de dimineata citesc, am plans, m-am abtinut apoi pentru ca sunt la serviciu. eu sunt cea care crede ca tot ce este rau i se poate intampla. si cand se intampla am impresia ca sunt cel mai pedepsit om de pe pamant. si uite ca nu e asa. nu stiu ce sa iti spun bianca, decat ca imi doresc, cu tot egoismul din lume, sa nu mi se intample asta niciodata.
am o fetita de 5 ani, este minunea mea, este tot ce mi-am dorit sa fie copilul meu. am vrut mereu sa am 2 copii si dupa ce am inteles cat de multa bucurie imi aduce maria mi-a fost frica sa nu stric acesta bucurie prin a aduce pe lume un copil bolnav. nu stiu de ce am avut aceasta teama, dar am considerat ca nu mi se cuvine totul si ca maria este o minune atat de rara incat nu se poate repeta.
si apoi, vazand ca ea isi doreste foarte mult o surioara, am avut curaj si am ramas insarcinata. nu m-am bucurat incercand sa imi reprim bucuria, gandindu-ma ca nu e bine sa te bucuri prea din timp, desi imi doresc din tot sufletul ca acest copil sa se nasca sanatos. apoi Dumnezeu m-a ajutat sa imi implinesc o veche dorinta, si de craciun mi-am vizitat sora, care este foarte departe. dar nu m-am bucurat, am fost foarte bolnava, am avut probabil gripa, nu stiu stiu sigur, am zacut in pat, am luat apoi medicamente la recomandarea medicilor din romania. pentru ca in america o femeie gravida nu este considerata o prioritate, nu stiu ce medici ati gasit voi in alte tari dar eu am stat 4 ore in sala de asteptare de la urgente, intrun spital din america, apoi am plecat acasa aflan de la ceilalti pacienti ca stateau de 14 ore.
asa ca nu stiu ce am avut, dar cand m-am intors in tara medicul meu a spus ca probabil am avut gripa si virusul poate sa imi fi afectat foarte grav copilasul, spunand ca nu exista nici o analiza care sa iti dea certitudinea ca vei aduce pe lume un copil sanatos. am aflat de la sotia lui ca, s-au confruntat cu aceeasi problema si au decis sa intrerupa sarcina. apoi am cautat intelegere la prieteni, si am constatat ca toata lumea ma sfatuia sa nu tin copilul. eram singura nebuna care credea ca acest copil trebuie sa vina pe lume. dar convinsa de sotul meu, care si el este medic, am acceptat sa fac un avort. m-am programat in ziua de 25 ianuarie, foarte dureros pentru ca pe 26 implineam 6 ani casatorie si ma gandeam ce cadou imi face sotul meu, pe care il simteam ca ma priveste ca pe ceva stricat. doar ca pe 24, seara, s-a intamplat ceea ce eu numesc o minune, si sper sa fie asa, si am cunoscut un om, cu credinta in Dumnezeu, care ne-a facut sa intelegem ca alesesem o cale gresita.
foarte fericita am mers si le-am spus parintilor mei ca m-am razgandit si au primit vestea de parca le-am facut lor un mare deserviciu. apoi mi-am sunat cea mai buna prietena, care a reactionat la fel, am mai vorbit cu ea apoi si nu m-a intrebat nimic despre sarcina. nu stiu de ce oamenii din jur se asteapta ca noi sa luam deciziile pe care ei le considera corecte. de fapt nimeni nu a afirmat ca puiul meu ar avea vreo problema, ci doar ca exista un risc. acum ma simt vinovata ca am vrut sa fac acel lucru oribil, si sper ca Dumnezeu sa nu ne pedepseasca. mi-am facut dublu test si mi-a iesit un risc crescut de sindrom down, imi este tare frica, ma asteapta un drum lung cu foarte multe investigatii. nici nu stiu daca sunt pregatita pentru ce urmeaza. si totusi ma intreb de ce le fac, pentru ca nu stiu daca asi lua o decizie radicala, chiar si daca mi s-ar spune ca puiul meu este bolnav. am primit aceleasi incurajari ca pot avea si alti copii, ca nu are rost sa ma chinui, dar oare copii trebuie sa ii primim asa, fara nici un efort? am inteles acum ca nu sunt eu ciudata pentru ma leg de un sufletel care nu stiu cum arata, si ca nu m-am inselat atunci cand am simtit ca sunt datoare fata de acest copil inca de pe acum, ca sunt deja mama lui si trebuie sa il apar. prietenii imi spuneau, si eu am crezut ca trebuie sa intrerup aceasta sarcina, pentru fetita mea, pentru a nu ii distruge armonia de care se bucura acum si pentru a nu o intrista aducandu-i acasa o surioara sau un fratior bolnav, care candva va deveni responsabilitatea ei.
va multumesc pentru ca simtiti la fel ca mine, pentru ca deja am doi copii nu unul, si trebuie sa ma gandesc la amandoi. Dumnezeu sa va dea forta sa depasiti momentele grele si sa va puteti bucura de ce este frumos in viata. daca aveti timp sa imi scrieti, sunt nerabdatoare sa aflu ce au hotarat alte mame care au fost in situatia mea si daca ati cunoscut astfel de cazuri cu un final fericit mi-ati face noptile mai usoare scriindu-mi. nicoleta, 34 ani. ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Camelia data: Joi 7 februarie 2008
|
|
este un mare act de curaj si in acelasi timp foarte bun in a ajuta zecile poate chiar sutele de mamici care toata viata sufera dupa pierderea unui suflet gingas, nevinovat si foarte dorit, care nu a avut sansa sa vada, poate niciodata, ce frumoasa este viata. Sunt profund impresionata de ceea ce ai patit, draga Bianca, si iti doresc mult curaj sa duci mai departe lupta pe care ai inceput-o. Sunt alaturi de tine si de toate mamicile care au trecut prin astfel de momente tragice. Cu tot dragul te imbratiseaza o mamica de 44 de ani, Camelia A.R.
|
|
|
Mesaj de la: Florina data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Buna Bianca! Buna si voua, celor ce scrieti aici...m-am uitat numai la data..si nu mi-a venit sa cred..in cateva zile aici s-au strans o multime de marturii..o multime de femei care isi plang ingerasii, care au nevoie de mangaiere, alinare, ajutor, un umar pe care sa planga,...cineva cu care sa impartaseasca ce simt. Si toate astea in cateva zile. Nu am copii, dar ma intreb...cate sunt in situatia asta, cate Doamne, si cate nu au curajul sa scrie, nu mai au cuvinte, lacrimi, putere sa scoata la suprafata ceea ce e ascuns adanc in sufletele lor. imi doresc sa fie mai mult decat atat, sa reusiti sa schimbati ceva in tot ce ne inconjoara, in sistemul sanitar, in oamenii de langa voi, de la care ar trebuii sa primiti atat de multe, fara sa oferiti ceva in schimb.. am 22 de ani, nu mi-am terminat inca studiile, dar stiu ca o sa vreau sa am si eu o familie a mea; "copiii mei se vor naste intr-o lume mai buna", asa zic mereu...dar stiu ca e greu..lumea nu se schimba peste noapte. nu stiu ce inseamna sa fii mama, dar vreau sa aflu..voi avea oare curajul sa dau viata copilului meu inconjurata fiind de oameni incompetenti...sau pur si simplu rai..insensibili? poate voi primii un raspuns...sau poate ve-ti schimba voi ceva. va stau la dispozitie, in cazul in care aveti nevoie de ajutor, de orice fel. ****@yahoo.com, numele meu este Florina.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca, Biserica prin slujitorii ei nu este pasiva, dar trebuie sa intelegi ca nu ne putem ruga prin slujbe direct pentru cei adormiti care nu sunt botezati, deoarece doar prin Botezul in numele Sfintei si celei de-o-fiinta si nedespartitei Treimi, un om devine membru al Bisericii, fiind incorporat in trupul tainic al lui Hristos, cum spune Sf. Ap. Pavel., care este defapt Biserica. Deci noi, comunitatea nu ne putem ruga impreuna, adica prin cultul public, pentru cei care nu fac parte din Biserica, pentru acestia ne putem insa ruga in rugaciunile noastre private sau in cultul nostru personal(adica rug de dimineata, de seara, din toata vremea). Aici nimeni nu ne impiedica sa ne rugam pt oricine. Biserica noastra Ortodoxa totusi daca suntem atenti la sfintele slujbe, imbratiseaza intreaga creatie, dar la propriu nu o face pt cei care nu fac parte si nu au facut parte din ea, pe acestia totusi nu ii repudiaza, ci ii lasa in si la mila si dragostea cea nesfarsita a lui Dumnezeu. As vrea sa mai atrag atentia asupra inca unui fapt, si anume: Dumnezeu nu ne blesteama, nu ne vrea raul, deoarece El nu este autorul raului sau a tott ceea ce izvoraste din acesta, El este Izvorul Vietii, al Iubirii, deaceea Sf Scriptura si Sf Parinti ne invata ca ceea ce savarsim in aceasta viata, bine sau rau, se intoarce pana la urma inapoi spre noi. Deci pana la urma izvorul unei binecuvantari, a unei bunatati sau a unei rautati sunt proopriile noastre fapte. Deaceea Hristos ne-a si poruncit: Sa va iubiti unul pe altul, precum si Eu v-am iubit pe voi! Deci sa ne iubim, sa ne iertam, sa ne ajutam unii pe altii si sa traim in pace unii cu ceilalti, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui prin Sf Euharistie si asa vom avea parte in viata noastra de binecuvantarea Sa cea sfanta, de tot Harul Duhul Sfant. . . Deci sfatul meu este: sa nu descurajezi, sa privesti in viata ta si sa vezi daca tot ceea ce ai savarsit tu a fost bine, daca nu ai gresit cumva in vreun fel, sa mergi apoi sa te spovedesti si sa te caiesti de faptele tale si sa-l primesti pe Domnul in tine, prin Euharistie. Si fiind tanara inca, sa-l rogi sa-ti daruiasca alt copil, ca fruct adevarat al iubirii din casnicia ta si a binecuvantarii Sale.
P.S. te rog sa cauti libraria Sophia din Bucuresti, acolo vei gasi carti care te pot ajuta si nu uita de rugaciunea, personala si comunitara! Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Dragostea lui Dumnezeu Tatal si Partasia Sfantului Duh sa fie cu tine si cu familia ta! Amin!
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
ma gindesc de citeva zile daca sa scru sau nu ,intr-un final am hotarit sa sriu ,fara sa-mi dau numele deocamdata .In 04.04.2005 am adus pe lume un baietel ,pe care in 06.4.2005 l-am pierdut Atit doua zile am putut spune sunt mama a doi baieti . Te inteleg perfect !!! Au trecut doi ani jumatate nu am uitat nimic din ce a fost . Imi tremura miinile cind scriu ,de cite ori incerc sa vorbesc despre asta sunt atit de emotionata incit nu-mi gasesc cuvintele.Am fost la psiholog am invata cum sa dorm ,cum sa traiesc mai departe cum sa reactinoez in societate multe ,nu am invatat insa cum sa traiesc cu dorul de copilul meu ,daca tu sti sau ai primit raspunsul la intrebarea asta ajuta-ma si pe mine . Imi pare rau pentru tine si familia ta ,crede-ma stiu ce traiti .Sa va dea Dumnezeu putere sa merge-ti inainte .Daca gasesti putere poate imi raspunzi daca nu -nu. Momentan o mamica trista ca si tine
|
|
|
Mesaj de la: Simina data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna ziua, Bianca!
Am vazut emisiunea de aseara de pe B1 TV si sunt inca inmarmurita. Am citit si comentariile de pe site... si stau sa ma intreb daca Dumnezeu care da atata suferinta unor oameni onesti si care da noroace de milioane de euro la loto unor oameni deja bogati material (dar poate numai atat!)este acelasi... ca daca e acelasi e nedrept si ar trebui sa se schimbe si la el ceva! E poate prozaic si stupefiant ce spun...dar e adevarat. Stiu, o sa spuneti ca banii nu conteaza, ca ei nu aduc nici sanatate nici fericire...Asa o fi. Dar tot nedrept mi se pare. De ce da in continuare mult celor care au mult deja? Unora bani, altora necazuri si nefericire...
Sunt mamica unei fetite de 10 ani, frumoasa si sanatoasa. Eu nu am trecut prin ce ati trecut voi, draga Bianca si dragi mamici... De aceea, imi stau cuvintele in gat.
Iti doresc sa fii puternica, pentru Luca, pentru familia ta si pentru tine. Fii in continuare aceeasi femeie frumoasa pe care o stim cu toti. Emma ar fi meritat mamica asta!
Daca vreodata o sa ai nevoie de voluntariat pentru cauza asta, cu drag ma alatur sa te ajut. Sunt masterata in Comunicare si Relatii Publice, cu experienta de 16 ani in domeniul economic si bancar. Am mailul ****@yahoo.com
Simina, Bucuresti, 7 februarie 2008
|
|
|
Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
|
|
tu treecator opresteti calea si te abate p la mn caci sieu am fost odta trup cu suflet k si tn .insa moartea indurerata m-a cuprins in al ei lat ,lasandu-mi in lume parinti si rude indurerati.imi pare f rau,din suflet,imi curge o lacrima,cuvintele tale sunt sfasietoare.nu te chinui ea este akum printre ingeri si te priveste de acolo d sus!!!!!!!!.inca o data imi pare rau!!!
|
|
|
Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna, Bianca!
ma numesc Maria, solidarizez cu toate persoanele care ti-au scris pana acum, mamici si tatici, si cu toate cele care au suferit o astfel de dureroasa pierdere...
Asa cum spunea Alice, Emma este o stea, in trecere, prin lumea noastra, care a deschis o Cale!! totul a fost cu rost!!
paradoxal, durerea ne da, uneori, mai multa fortza decat bucuria...Emma a deschis Calea Mamicilor Indurerate, a Descatusat Inimile impietrite de durere ale Parintilor, iar acest lucru este Miraculos!!
ca si trecerea Emmei, printre noi..
Te felicit, Bianca pentru puterea si initiativa ta, amintindu-ti totodata ca sunt atatea fetitze abandonate in maternitati, incat adoptia uneia dintre ele, n-ar substitui,dar ar compensa pierderea...ar fi un gest sublim, dus pana la capat!! Viatza, pentru Viatza!!
Mult NOROC!!
|
|
|
Mesaj de la: Yolanda data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga BIANCA !
Tatal Ceresc sa-ti trimita razele Lui de iubire sa te intareasca si sa-ti aline durerea!
Nimic din ce traim in viata nu este intamplator,(nici faptul ca am urmarit emisiunile in care am aflat despre marea ta durere), avand perceptii am simtit multe lucruri pe care vreau sa ti le impartasesc poate te ajuta.Cand ai spus ca fetita ta iti da putere si te ajuta asa si aste,ca e un inger la fel.
Fetita ta este un inger din ordinul Heruvimilor,ati avut aceasta intelegere la nivel de suflet ca ea sa interactioneze la un moment dat cu viata ta si sa te ajute in misiunea ta pe pamantul acestui timp.Tot timpul sarcinii ti-a transmis informatii care sunt acum inmagazinate in aura ta care iti vor servi in misiunea planului tau Divin.Ea este in continuare cu tine te ajuta,probabil o vei putea simti in momente de liniste,poti sa-i ceri sa-si ajute sa te deschizi in perceptii,sa puteti comunica.
Poate te intrebi de ce tocmai tu a trebuit sa platesti acesti tribut? Ei bine Tatal Ceresc ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem pe noi,El stie cat de puternica esti,cat de responsabila esti si ce misiune ai aici pe pamant.
Nu intamplator fetita ta Emma a ales sa vina in aceasta perioada 2008 fiind anul schimbarilor,a adevarului,a transformarilor in bine.Misiunea ta asta e,trebuie sa faci ceea ce ai inceput,sa ajuti pe cele care sufera,sa aduci schimbare in conduita medicilor,spitalelor,in religie(care este in dezechilibru in momentul de fata)datorita dogmelor.In toate acestea Emma te ajuta ea ti-a adus Lumina din lumina ei.La randul tau tu esti un spirit puternic,care nu intamplator ti-ai ales o misiune asa de importanta pentru omenire.
Asi vrea sa-ti recomand o carte de la Editura for-you Matei vorbeste-mi despre rai se Suzan Word,(daca nu ai citit-o inca )te va ajuta mult sa intelegi tot ceea ce s-a intamplat,scriitoarea a trecut prin ceea ce ai trecut tu poate mai dureros pierzand un baiat de 17 ani,care mai tarziu a comunicat cu ea editand mai multe volume de carti in folosul omenirii.
la randul meu sunt mama a doi copii 28,respectiv 24 ani,mi-am amintit in timpul emisiunii ca am fost si eu chinuita,apasata,n-am nascut nici unul din copii cu medicul curant,la fel l-am vazut si eu a doua zi,nici macar n-a intrat sa intrebe de mine desi m-a vazut pe coridor,dar soarta a fost altfel,cu voia lui Dumnezeu. Fiecare avem necazuri care ne incearca,ne indurereaza,dar precum diamantul care sufera cand se slefuieste asa si sufletele noastre devin mai fine mai luminoase,mai aproape de Divin.
Iti doresc din tot sufletul sa faci fata,si sa nu renunti la misiune,pentru tine,pentru Emma (care este un suflet atat de pur incat nu a mai avut nevoie sa se intrupeze pe pamant),pentru femeile care au nevoie de ajutor,pentru omenire si pentru Mama Pamant in evolutia ei spre dimensiuni superioare.
Cu multa compasiune si dragoste Yolanda din arad
****@freemail.
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Sunt alaturi de tine, Bianca, insa, sunt alturi de toate mamicile care au trecut prin astfel de experiente. Sunt o mamica fericita, pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu, am doi baieti sanatosi si ca orice maminca ii consider a fi frumosi si destepti. Important in viata e sa constientizam ca cel mai important este Dumezeu, iar copii nostri sunt darul lui. Nimic nu este intamplator in viata. Nu va pierdeti speranta si credinta. Fiti tari si ganditi-va la Dumnezeu.
|
|
|
Mesaj de la: Ioana data: Joi 7 februarie 2008
|
|
bianca sunt ioanasam doar 14 ani dar citind aceste randuri imi dau seama cate durere e in sufletul tau care niciodata nu va fi vindecat. imi dau seama cu cate durere ai scris aceste randuri si cred ca ti-ai fi dorit ca acest lucru sa fie doar un cosmar nu o realitae. aseara(6.2.2008) ai spus intr-o emisiune ca daca vrem sa stim prin ce treci tu e sa ne gandim" cum ar fi sa ti o persoana draga in brate si sa stii ca aceasta este moarta" unii zic ca poti sa mai faci si alti copii dar nu e asa nici unul nu poate alina pierderea altuia si parca daca stai si te gandesti mai bine parca iti este frica sa mai nasti alt copil si sa terci (doamne fereste) prin acelasi chin. unii mai zic si ca nu poti sa iubesti un copil asa tare doar pt ca l-ai tinut in burtica timp da 9luni.... dar nu e asa. orice mamica isi face niste vise cu acel copil e mandra ca e al ei si ca il va iubi. imi dau seama ca baiatul tau luca este un mare sprijn pt tine si un umar pe care sa plangi. cred, si sunt aproape sigura ca si sotul tau e la fel de indurerat chiar daca poate nu o arata incercand sa te tina pe tine langa el vie si sanatoase si nu descarcanduse si el. cum e sigur si luca creca debea stepta sa aiba o surioara da el poate inca nu constientizeaza asa tare ca voi in primu rand tu care ai tinut acel copil in burtica si sotul tau care ti-a fost aproape si probabil ca la simtit prin tine. eiu iti doresc multa sanatate si multa putere ca sa mergi inainte si sa nu te lasi doborata. le doresc acest lucru si familiei tale din toata inima mea. popici dulci
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
ce sa mai spun...ma gandesc ca sunt binecuvantata...am o fata de 7ani tot Emma e numele ei,nu am trecut prin ce treci tu,dar asta nu inseamna ca nu am fost miscata si indurerata de ce tis-a intamplat.cu grijile de zi-cu-zi uitam ce este cu adevarat important VIATA SI COPII NOSTRII.sper sa apreciez mai mult ce am!sunt alaturi de tine si de toate mamele carora le-a fost dat sa treaca prin acest cosmar!sper sa gasiti puterea sa merge-ti mai departe!
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
nu stiu daca ai primit mesajul meu deoarece nu stiu daca l-am trimis,scriam la el si nu stiu pe ce am apasat,cred ca l-am trimis...iti inteleg durerea deoarece si eu am trecut prin ceva la fel de dureros...si nimeni nu iti intelege durerea mai bine decat o mama...fi tare si gandeste-te ca il ai pe luca,el are nevoie de o mama...fi tare pentru el.......
IMI PARE RAU DE PIERDEREA PE CARE AI SUFERIT-O....
|
|
|
Mesaj de la: Luana data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
Am citit ceea ce ai scris si am fost rascolita...Si mie mi s-a intamplat sa pierd copilul in luna a doua de sarcina si pierderea asta m-a schimbat pentru totdeauna. Afli ca esti insarcinata, iti faci vise si sperante, esti fericita,increzatoare, iar apoi totul (pe neasteptate si fara nici un fel de avertisment) se prabuseste. Nu intelegi de ce ti se intampla tocmai tie, cu atat mai mult cu cat intotdeauna ai avut analizele la zi si ai pregatit totul cu atentie, discutand cu medicul ginecolog care te-a asigurat ca ai toate datele pentru a avea o sarcina normala si un copil sanatos.
In fine, dupa ceea ce mi s-a intamplat (si asta este al doilea motiv pentru care am scris acest mesaj, primul motiv fiind faptul ca vreau sa-ti spun ca-mi pare rau pentru pierderea ta) am mers la mai multi medici mai mult sau mai putini cunoscuti pentru a descoperi cauza. Unul dintre ei (singurul din aprox. 7 medici) si-a dat seama ca din analizele mele (care pareau a fi perfecte) lipseste una dintre analizele aplicabile clamidiei. Repetand analizele a reiesit faptul ca IGA -ul era pozitiv (IGM-ul si IGG-ul fiind negative). In urma experientei mele 2 prietene care fie pierdusera sarcina prin avort spontan sau prin oprirea in evolutie, fie avusesera sarcini extrauterine (din motive necunoscute) si-au repetat analizele si a reiesit ca aveau clamidia.
Am vrut sa atrag atentia asupra acestei infectii care poate avea consecinte extrem de grave si care este inca tratata cu superficialitate. De ex, medicii care lucreaza in clinici cunoscute care au contract cu diferite firme nu includ in pachetul de analize si analiza clamidiei inainte de sarcina, ci doar dupa. Doar ca uneori dupa inseamna prea tarziu.....
Multumesc si multa, multa tarie. Nu-ti pierde speranta si increderea. Micul ingeras nu va fi uitat vreodata, dar iti doresc sa ai cat de curand o mica printesa sanatoasa, frumoasa si vesela.
Luana
|
|
|
Mesaj de la: Anna data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Catre Bianca si toate mamicile care au trait drama "fatului mort" cum este catalogata medical.Ma numesc Anna,am 51 ani si acum 17 ani am trecut si eu prin aceasta cumplita incercare.A fost ,asa cum spunea Bianca,ultimul vagon al ultimului tren......pluteam de fericire pentru ca,maternitatea la 21 ani nu se compara cu cea de la 34...,trecusm de toate perioadele dificile,eram siguri,mai aveam o saptamana,poate doua......si totul s-a naruit.Drama o cunoasteti si nu poate fi descrisa in cuvinte,dar veti intelege daca va spun ca de 17 ani sufletul meu este cernit in fiecare luna februarie.Ceea ce doresc sa va spun este ca , asa cum se spune,ceea ce nu te omoara te face sau trebuie sa te faca mai puternic.Paradoxal,aceasta pierdere de fapt mi-a daruit mai mult decat mi-a luat.Plangand,jelind, mi-am dat seama ca ma cert,ca cer socoteala si explicatii CELUI CARE A FACUT CERUL SI PAMANTUL. EL m-a ajutat sa inteleg apoi ca viata si moartea noastra este scrisa in stele si ca oricine si orice am fi nu putem schimba asta. Incet ,incet, din cenusa aceea am renascut eu iar azi sunt un alt om ,cu totul diferit de ceea ce am fost. Cumplita pierdere nu a fost sa fie o pedeapsa pentru mine,pentru ca nimic nu ne apartine aici din moment ce plecam cu mainile goale...ea a fost misiunea acelui suflet,ingerul meu care s-a sacrificat pentru ca eu sa-mi redecopar TATAL si lumeA pe care EL ne-a daruit-o,lume de care eu ma ratacisem.Cred cu toata fiinta mea ca, analizandu-va viata de dupa aceea cu lumina in ochi,nu cu lacrimi,veti descoteri care a fost misiunea ingerului vostru ,ce cai v-a deschis spre voi,spre EL,spre oameni sau alti oameni si veti gasi ca a facut o minune pentru voi.Cautati si sigur veti gasi aceasta,dar cautati in voi,nu in biserica,nu in doctori,nu la altii.Totul este in voi ,in inima voastra. Bianca, nu cumva sacrificiul ingerului tau te va motiva in lupta pentru a schimba ceva in soarta mamelor cu "fat mort"??!!Fiind in media,o poti face.Voi, celelalte,uitati-va in voi si in jurul vostru,si ganditi-va la sacrificiul ingerului vostru care sigur va va arata o cale.....
|
|
|
Mesaj de la: Clementina data: Joi 7 februarie 2008
|
am adormit plangand cerand somnului uitarea............nu a venit...m-am trezit cu gandul sa citesc ce ai spus aseara la nasul..........impresionant.pt mine nu sau inventat cuvintele cu care sa descriu ce am simtit cand am citit.nu am fericirea de a ma numara printre mamici...doar daca intreruperea voluntara a unei sarcini nu mi-ar fi dat aceasta ocazie pe care nu am stiut sa o am de partea mea.desi a fost voluntara pt mine ziua de 2 august 2001 va fi pt totdeauna o zi neagra!!!!!ce am avut oare in cap?
acum as vrea un copil dar se pare ca nu mai apare.
as vrea sa fiu voluntar in aceasta campanie,locuiesc acum in timisoara.in speranta ca vei citi aceste randuri scriu si adresa mea de mail: ****@yahoo.com.iti multumesc pt timpul acordat.
cu sufletul aproape:clementina.
|
|
|
Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa o mare nenorocire.
Imi aduc aminte ce drag de fata aceea mereu vesela si optimista din timpul anilor
de liceu...
Sunt Simona T., fosta ta colega
Iti las mail-ul meu ****@yahoo.com
Sper sa putem lua legatura curand
|
|
|
Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Ma numesc Ionela din Vaslui si vreau sa stii BIANCA ca imi pare nespus de rau pt ceea ce ti sa intamplat si credema ca am plans cand am citit ceea ce ai scris pe site cata forta si tarie de caracter ai avut ca sa descrii suferinta ta .FIE CA DOMNUL SA TE AJUTE SA MERGI INAINTE SI SA STII CA VIATA E UNA SINGURA CU BUNE SI RELE
|
|
|
Mesaj de la: Adriana data: Joi 7 februarie 2008
|
|
sunt alaturi de tine cu sufletul chiar daca nu te cunosc _adriana 18 ani
|
|
|
Mesaj de la: Adriana data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Si mie mi-a murit bebelusa acum o luna,a trait doar doua saptamani.Nu prea pot vorbi acum despre acest subiect ca este prea devreme,ma doare tare mult si plang mai tot timpu,dar as vrea si eu o carte care sa ma poata ajuta,de unde o pot cumpara?este doar in limba germana?Adriana
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
BUNA BIANCA,
Sincer imi pare rau de ce ti sa intamplat.Am plans cand am auzit acest lucru deoarece eu am o fetita de 3 saptamani si siner am nascut foarte greu cu probleme la nastere si fetita a suferi ce sa mai spun de mine am crezut la un momendat ca se va naste moarta pt ca nu mai iesea si eu am fost cam lesinata in ultima ora de travali nu mai stiam ce se intampla in jurul meu de fapt.
Imi pare rau sa spun dar cadrele medicale sunt josnice ce sa spun de comunicare intre pacient si medic este 0.Ma intreb de ce isi aleg unele femei meseria de moasa sau de ginecolog daca ele se comporta cu mamele ca si cu niste animale nu se gandesc la fiintele care sunt in burticile lor?!
BIANCA EU ITI DORESC SA TRECI PESTE ACEASTA INCERCARE PE CARE T-A DATO DUMNEZEU SA STII CA NU ESTE DURERE MAI MARE NU CRED CA EXISTA.
Nu uita ca ai un inger care se uita mereu la tine si te va iubi mereu asa cum o iubesti si tu.
Cu respect D.A.-CLUJ
|
|
|
Mesaj de la: Sinziana data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca, eu sunt insarcinata in opt luni. Aud atatea povesti si ma ingrozesc nu pot decat sa sper ca la mine va fi bine. Nu stiu ce sa spun .. nu am cuvinte...doar ca ma rog pentru tine sa iti revii sa poti trece peste atata durere si sa iti multumesc pentru ceea ce vrei sa faci. Sper sa poti schimba ceva. Cu mare drag te voi ajuta cum pot doar sa imi spui.
Iti dedic o imagine creata de mine: http://sinziana.deviantart.com/art/Emptiness-68178778 si tutoror femeilor care au trecut prin asa o tragedie. (As vrea sa iti trimit varianta originala si mai mare daca ai putea sa imi dai o adresa de mail ar fi perfect)
Cu multa dragoste si respect, Sinziana
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Numele meu este Mihaela, da-mi voi sa-ti spun ca-mi pare nespus de rau ce-ti sa intamplat,ca a trebuit sa treci prin...... chiar daca nu sunt inca mama si nu cunosc sentimentul sau mai bine zis sentimentele cred ca este foarte greu....iti doresc din sflet sa ai putere....sa mergi mai departe....ai grija de tine.....
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Imi pare rau Bianca de pierderea ta.Intelegfoarte bine suferinta ta .Si eu am pierdut persoana care pentru mine a fost cea mai importanta .Nu am pierdut un copil ci jumatatea mea, sufletul pereche.Se spune ca foarte rar intilnesti pe cineva pe care sa il simti ca te completeaza, ca impreuna formati un tot. Eu asa l-am simtit si il voisimti toata viata. Dar Dumnezeu sau soarta a vrut sa ne desparta. Durerea pe care o simti nu poate fi descrisa ,iar lipsa de compasiune a celor din jur doare foarte tare. Dupa cum ai spus si tu un singur imi pare rau este de ajuns .Faptul ca iti spun sa nu mai plingi, ca asa este viata, ca pina la urma toti ne ducem acolo nu te ajuta cu nimic, ci te fac sa te revoltisi mai mult pe viata. Cel putin eu asa simt. Dar cind nici macar prietenii nu te ajuta si nu spun nimic, ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic ,doare foarte tare. Asa ca iti inteleg dezamagirea. Nu am cunoscut durerea de mama care isi pierde copilul si imi doresc sa nu o cunosc niciodata. Dar cunosc durerea pierderii omului care si-a dorit sa fii sotia lui si mama copiilor lui. Dar soarta nu a vrut sa fie asa. Este normal sa te revolti in special sa fii suparat pe Dumnezeu penru ca in puterea Lui sta totul.Fiecare credem ca El le poate rezolva pe toate si in puterea Lui sta sa se faca o minune. Iar cind nu se intimpla este normal sa ne suparam pe El si sa ne intrebam de ce si de ce noi? Cu ce am gresit si de ce nu ne-a ajutat cind l-am rugat.Multi spun ca timpul le vindeca pe toate. Dar ce simt eu este o durere tot mai mare .Faptul ca nu poti sa faci nimic ca sa salvezi persoana iubita iti da un sentiment de vinovatie care nu trece asa de usor.Ma bucur ca am putut sa-ti scriu chir daca nu am avut aceeasi pierdere, dar faptul ca am putut sa ma descarc si sa spun cuiva suferinta mea pentru mine a insemnat mult. Esti o femeie puternica si te vei obisnui cu durerea.Faptul ca il ai pe Luca linga tine te va ajuta mult.Iti doresc sa-ti gasesti linistea si impacare cu viata .
|
|
|
Mesaj de la: Andreea data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Imi pare nespus de rau ca sunt persoane care trec prin asemenea chinuri, si spun persoane pentru ca pierderea unui copil afecteaza toata familia.Imi pare rau pentru tine Bianca, pentru logodnicul tau si de asemenea pentru fiul tau Luca, pentru ca nu si-a cunoscut surioara, pentru ca asa cum ai spus aseara la emisiune, durerea a fost mult prea mare si fara voie l-ai mai repezit cateodata.Numele meu este Andreea am 25 de ani, nu am copii, nu am trecut prin asemenea calvar,si as fii ipocrita sa pretind sau sa afirm ca inteleg durerea, cred doar ca in momentele acelea treci prin focurile iadului si te intrebi doar de ce? De ce ai tras tu lozul acela "necastigator"? Eu imi doresc nespus de mult un copil, iar oamenii din jurul meu inca nu inteleg prea bine asta, imi repeta la nesfarsit ca nu e momentul, dar din dorinta asta arzatoare a mea, se intampla de multe ori sa visez ca sunt insarcinata.Sa visez ca imi mangai burtica... ca vorbesc cu el... ca ii cumpar hainute...ma inunda un sentiment de implinire, de fericire nemarginita si nemaisimtita pana atunci...apoi ma trezesc si imi dau seama ca nu a fost decat un vis si ma golesc, sunt trista, suparata...efectiv goala.Gandindu-ma la ce simt eu atunci cand ma trezesc dintr-un vis, un simplu vis banal, i-am putea spune, cand ma gandesc ca trairile mele sunt atat de profunde, imi dau seama ca nimeni nu ar putea explica in cuvinte atunci ce simti atunci cand pierzi un copil in realitate.Cuvintele sunt puerile si mult prea seci pentru a descrie durerea si disperarea, care sunt decat niste etichete mult prea comune pentru o multime de sentimente. Inca o data spun IMI PARE NESPUS DE RAU, nimeni nu merita asa ceva si te admir pentru puterea pe care o ai.FORTA in continuare pentru ca o sa ai nevoi de foarte multa forta pentru a schimba ceva in Tara lui Papaura Voda.Sper din tot sufletul sa reusesti.
|
|
|
Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Imi pare sincer rau nu sunt mama inca dar m-a impresionat profud povestea ta,stiu ca durerea din suflet nu iti va trece.Te felicit ca ai avut curajul sa povestesti lumi ce s-a intamplat nu este usor sa vorbesti despre asta.Dupa cum vezi multa lume te sustine si iti impartaseste sentimentele.Iti doresc numai bine.Alexandra 23 ani.
|
|
|
Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Bianca,tot ce pot sa iti spun e ca imi pare rau...am doar 19 ani,dar am ramas marcata de povestea ta...stiu cum e sa pierzi pe cineva drag...dar stiu ca e acolo si ma priveste...tata...e ingerul meu pazitor!Asa cred ca este si Emma pentru tine...Iti doresc din tot sufletul putere,credinta si speranta!Esti o femeie demna de admirat!Iti doresc tot binele din lume!Alina
|
|
|
Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
|
|
IMI PARE ENORM DE RAU PENTRU CEEA CE S-A INTAMPLAT.Eu imi doresc sa fiu mama de un an si 5 luni.Viata este dura , vad copilasi in metrou cersind si ma gandesc cu durere in suflet , aceste suflete nevinovate ce isi vor aminti de copilaria lor ? Noi ne dorim foarte mult copii si nu putem sa ii avem , iar altii ii au si isi bat joc de ei .Nu stiu efectiv ce sa scriu despre ceea ce vi s-a intamplat , decat CA IMI PARE FOARTE RAU !Eu v-am admirat mereu si va admir in continuare . Trebuie sa fiti tare pentru LUCA . Va doresc DIN SUFLET MULTA SANATATE SI PUTERE IN CONTINUARE .DUMNEZEU SA ITI AJUTE .
|
|
|
Mesaj de la: Ramona data: Joi 7 februarie 2008
|
|
eu nu pot sa mai scriu nimic decat ca plang in hohote pt toti copiii ingerasi in ceruri si iti transmit parearea mea de rau eterna si ca povestea ta mi-a devastat inima de mamica si-ti doresc putere si intelepciune sa-L intelegi pe Dumnezeu , cu toate ca-n multe momente cred ca nu-L intelegem si suntem furiosi pe EL pentru ce ni se intampla si ne intrebam mereu "de ce eu , de ce mie?"...te imbratiseaza cu multa prietenie ramona...
|
|
|
Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
Nu imi pot imagina sentimentele care te-au cuprins, dar am avut un asemenea caz in familie. Din fericire, Dumnezeu i-a ajutat sa treaca mai usor peste aceasta suferinta oferindu-le un "Ingeras de Fetita" dupa un an de la pierderea primului Ingeras.
Cu totii cunoastem sistemul sanitar din Romania si oamenii care lucreaza in acest sistem. Dar mai sunt si oameni in acest sistem, care au suflet si care sunt alaturi de pacienti. Doctorul care a ingrijit-o pe verisoara mea, i-a fost alaturi, a ajutat-o sa nasca normal pentru a putea ramane din nou insarcinata cat mai repede si, poate, pentru a trece mai usor peste acea suferinta.
Nu cred ca ca va trece vreodata peste aceasta durere dar a fost ameliorata de "Frumoasa Isabella"
Iti suntem alaturi!!
Monica
|
|
|
Mesaj de la: Oana data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
De cele mai multe ori, in fata durerii ramanem muti. Nu stiu daca un cuvant poate alina o durere, dar cred ca simplul gest de a fi alaturi de cineva este suficient. Dar cred ca este foarte bine ca ai exteriorizat experienta si sentimentele tale, oferind un exemplu celorlalte femei. Daca vei avea nevoie de ajuto in cadrul campaniei pe care ai initiat-o, te pot ajuta oricand (adesa de e-mail este ****@yahoo.fr). O imbratisare calda si respectuoasa. Oana, Constanta
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
draga BIANCA iti multumesc ca existi datorita tie mi-am dorit ca in cazul in care voi avea o fetita sa se numeasca BIANCA , dar eu nu am decit un baietel si multumesc DOMNULUI NOSTRU ISUS pt asta . Acum vreau sa-ti dau o veste buna spunindu-ti ca eu tot am o fetita cu numele BIANCA este nepotica si finuta mea ,am spus ca iti dau o veste buna si iat-o ;considera ca ingerasul tau traieste prin BIANCA mea. Scuza-ma daca te-am ranit cu aceste cuvinte.ica
|
|
|
Mesaj de la: Delia data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Am vazut si eu aseara emisiunea "Nasul" si nu m-am putut abtine sa nu plang.Ascultand povestea m-am regasit pt ca si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare in anul 2003.Pe data de 8 mai nascusem un baietel pe care si eu si sotul ni l-am dorit din tot sufletul,dar care, dupa doua zile a decedat din cauza unei malformatii:hidrocefalie cerebrala.Regret mult ca nu l-am vazut, desi a fost la usa salonului meu.In acele momente nu am avut puterea, Mi-am dorit mult sa merg la inmormantare, dar, asistentele m-au sedat in toata ziua aceea astfel ca am dormit, iar cand m-am trezit era deja ora 18 si totul se terminase.Toti au zis ca e mai bine asa, dar nimeni nu a inteles ce era si e in sufletul meu de mama. Era primul copil.Desi am incercat sa vorbesc de multe ori despre asta cu sotul meu, parca evita.A murit in bratele lui Adrian(pt ca asa ii pusesem numele)si tot el, impreuna cu alti colegi i-au facut slujba inmormantarii(sotul este preot).A plans f. mult in zilele acelea, dar fafa ca eu sa il vad. Ii citeam doar suferinta in priviri.Am vrut de multe ori sa il intreb ce a simtit cand l-a tinut in brate si cand a vazut ca...dintr-o data nu mai respira...dar nu am avut niciodata puterea. Merg des la mormant, dar...cu asta am ramas... .Nascusem cu cezariana.Dupa operatie facusem niste coplicatii si am mai stat in spital.A fost o perioada de chin.A trebuit sa fiu operata din nou.Din cauza unor probleme pe care le-am avut, la nici un an mi s-a spus ca daca mai vreau sa incerc sa am un copil, singura sansda ar fi sa incerc acum.Am facut tratamente, am consultat medisci...parerile erau impartite. Unii spuneu sa incerc, iar altii ma consolau spunandu-mi ca "sunt atatia copii care au nevoie de parinti" dar eu voiam copilul meu cu orice pret.Sotul meu m-a incurajat f. mult pt ca si el isi dorea la fel de mult ca si mine spunandu-mi ca "trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, si daca El va vrea sa ne dea un copil asa va fi".Si am reusit. Dupa multe tratamente si spitalizare pe toata perioada sarcinii,dupa ce toata lumea ne-a spus ca sansele sunt destul de mici sa fie totul ok., pe data de 18 oct.2004, am adus pe lume un ingeras Marina Codruta, perfect sanatoasa,frumoasa si cuminte.A fost greu pt ca am nascut tot cu cezariana.Mi-as mai dori un copil.As vrea sa am si un baietel.Nu se stie niciodata....DELIA-Alba
|
|
|
Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Ma numar si eu printre cei care iti sunt alaturi in aceste clipe grele.Numele meu e Anca si imi doresc cu disperare sa devin mama, dar inca nu s-a intamplat acest lucru.Aparitiile tale la televiziune din ultimul timp au fost un real suport pentru cele care trec prin astfel de momente, de aceea cred ca trebue sa fii sprijinita de toti cei care doresc sa schimbe ceva pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intample.Pentru orice fel de ajutor , imi poti scrie la adresa: ****@yahoo.fr
|
|
|
Mesaj de la: Mirona data: Joi 7 februarie 2008
|
Ma numesc Mirona si nu am cuvinte sa imi exprim durerea pe care o simt acum dupa ce am vazut materialele de mai sus si de asemenea dupa ce am cunoscut povestea ta... Imi pare enorm de rau pentru toate maicile care trec printr-o asemenea experienta. Eu, din fericire nu am trecut prin asa ceva, am o fetita de 3 ani perfect sanatoasa si ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru acest minunat dar... Totusi am o prietena care a trcut prin ceva asemanator si cred ca ceea ce i s-a intamplat este cumplit nu imi pot imagina ceea ce poate simti o mama care trece prin asemenea momente. Nu exista cuvinte care sa descrie o astfel de stare, o femeie care isi pierde sotul se numeste VADUVA, un copil care isi pierde parinti se numeste ORFAN dar CUM POTI NUMI UN PARINTE CARE ISI PIERDE COPILUL????? Poate pentru ca durerea este atat de mare nici nu se poate gasi un cuvant care sa descrie ce este un parinte caruia ii moare copilul... Plang... pentru voi toate mamicile care treceti printr-o experienta atat de groaznica si vreu sa stiti ca sunt alaturi de voi chiar daca numai sufletste. Tot ceea ce pot sa spun este ca doar timpul cred ca va putea sa mai atenueze o asemenea durere si trebuie sa fiti puternice si sa gasiti in voi acea forta de a merge mai departe, de a spera si asa cum spune Bianca "sa acceptam ceea ce nu putem schimba"
Prietena mea si-a pierdut copilul acum 2 ani. A ramas insarcinata dupa 10 ani in care a facut sute de tratamente si investigatii, trebuia sa fie primul lor copil....Sarcina a decurs normal, copilul era sanatos - asa reiesea din numeroasele ecografii pe care le facuse - cu o 1 saptamana inainte de nastere, medicul care urmarise sarcina i-a spus ca nasterea trebuie provocata intrucat copilul era foarte mare si nu exista suficient lichid amniotic..., i s-a facut o injectie si a fost trimisa acasa urmand ca din moment in moment sa i se declanseze travaliul. Au trecut aproximativ 2 zile in care nu s-a intamplat nimic, copilul din pantecele ei nu mai misca. La inceput a crezut ca este din cauza ca el era prea mare si nu avea spatiu suficient pentru a se misca. In cele din urma s-a prezentat la Maternitatea din Ploiesti iar medicul care era de garda i-a confirmat ca puiul de om este mort... A fost dusa in sala de nasteri unde a fost lasata sa nasca normal acel copil care era mort. Nu-mi pot imagina cum au fost atat de cruzi acei medici! Sa ii spui unei mame ca copilul ei este mort si apoi sa o lasi sa nasca normal ... sa treaca prin "durerile facerii" in starea de soc in care era... Ceva trebuie sa schimbe in acest sistem! Sunt prea multe erori si prea putin suflet! In urma investigatiilor care s-au facut nu s-a descoperit nimic, i-au spus ca nu existat nici o eroare medicala, pur si simplu copilul a murit.
Astazi prietena mea este insarcinata in 35 de saptamani si va naste in strainatate.
ODIHNEASCA-SE IN PACE TOTI COPII INGERI!
|
|
|
Mesaj de la: Lenuta data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Am 42 de ani si un flacau care face 17 ani saptamana viitoare si care este lumina ochilor pentru mine si sotul meu. Am fost 5 frati (trei fete si doi baieti). Spun am fost deoarece in aprilie se implinesc 4 ani decand unul dintre frati stabilit in Anglia (cu doar cateva zile inainte de a implini 41 ani) s-a dus sus in ceruri. Chiar daca avea varsta care o avea si era bolnav, o stiam cu totii, in momentul in care am fost anuntati ca a decedat socul a fost foarte mare. Pentru mama durerea nu a trecut si nu va trece niciodata. Incercam sa ii spun ca mai suntem ceilalti 4 copii care au nevoie de ea, dar spunea ca fiecare copil pentru ea inseamna foarte mult si ca niciunul nu il va putea inlocui pe celalalt. A plans zile si nopti in sir. A durat trei saptamani pana am reusit sa-l aducem in tara. Durerea, daca pot spune asa a mai fost atenuata de bucuria ca il poate inmormanta acasa si poate sa-i planga si sa puna o lumanare la capatai. Deci durerea unei mame cand isi pierde copilul este mare indiferent de varsta copilului. Tuturor mamelor care au trecut prin aeasta trauma le doresc numai bine, sa fie puternice si sa priveasca inainte. Imi pare rau.
Lenuta
|
|
|
Mesaj de la: Camelia data: Joi 7 februarie 2008
|
Ma numesc Camelia si am o fetita de 8 ani, Teodora, pe care am nascut-o tarziu, la 38 ani. Anul acesta implinesc 47...
Si eu iti impartasesc suferinta su sunt alaturi de tine. Tot de la Nasul am aflat...
Legat de biserica, vreau sa-ti spun ce sfat am primit eu intr-un moment de grea cumpana a vietii mele, de la Parintele GALERIU, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am facut 3 avorturi, in trecut. Cand a aflat parintele, mi-a spus "ai ucis" - fusesera avorturi facute din inconstienta, deoarece eram casatorita, dar sotul meu era inca student(fostul sot, nu cel cu care am fetita)...
Parintele a considerat ca nici nu mai trebuie cautat in alta parte motivul pentru care avusesem un accident vascular, cu pierderea auzului definitiv la urechea stanga. Si mi-a spus: intotdeauna pomeneste-i in acatiste pe "pruncii lepadati". Asa s-a exprimat el - prunci, desi aveau cam 5 saptamani.
Deci nu vad de ce, un copil dorit, care fara vina nimanui a fost nascut fara suflare, sa nu aiba parte de slujbe religioase.
Ai fost la Preotul Teofil de la Sambata (cel orb)? Oare ce-ar spune el ?
Noi ne alinam la el deseori.
|
|
|
Mesaj de la: Iulia data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Bună Bianca. Mă numesc Iulia şi sunt din Piteşti. Mai întâi vreau să-mi exprim sincera părere de rău pentru ce ţi s-a întâmplat şi vreau să şti că sunt alături de tine, întrucât ştiu prin ce ai trecut şi prin ce treci în continuare... am trecut şi eu prin această durere de două ori în viaţă(acum 20, respectiv 18 ani, dar parcă este în momentul de faţă, fiindcă aşa ceva nu se uită). Mi-au murit doi copii: primul la 5 zile după naştere-o fetiţă- şi al doilea, la o zi după naştere-un băieţel. Fetiţa a fost primul meu copil pe care l-am născut normal, dar la 5 zile mi-a murit în spital, înainte de a ieşi cu ea din spital. Durerea a fost mai mare cu atât mai mult cu cât a supt la sân până înainte de a muri. Mi-a comunicat doctorul că a pus-o la perfuzii peste noapte deoarece li s-a părut că nu se simte bine şi până dimineaţa a murit. Cred că nu a fost durere mai mare decât momentul când mi s-a comunicat această tragedie... nu pot să-ţi descriu prin ce am trecut...La un an de zile am născut un băieţel-prin cezariană-care are 19 ani şi jumătate şi este sănătos, mulţumesc lui Dumnezeu. Am vrut să am şi eu doi copii(mai ales că îmi murise fetiţa şi credeam că poate o să am o fetiţă) şi la doi ani după băiat am rămas iar însărcinată şi am născut-tot prin cezariană- un băieţel, dar, din păcate, a murit la o zi după naştere- cauza- mi s-a spus că nu este nimeni de vină, ci faptul că am RH-ul negativ, însă nu cred că afectează la a treia sarcină... dar poate aşa a fost să fie... Ca o ironie a sorţii, amândoi copiii mi-au murit în aceeaşi zi- 9 mai- la o distanţă de 3 ani... Pentru mine a fost ca o mângâiere copilul pe care-l aveam în viaţă, dacă nu era el cred că clacam... ......... când ai povestit la emisiune cum te-ai simţit, am retrăit momentele de atunci...îmi pare sincer rău pentru toatele femeile care trec prin aşa experienţă. Nu cred că este durere mai mare ca atunci când îţi pierzi copilul... te sărut şi....să te bucuri de cel mic.
|
|
|
Mesaj de la: Gabriela data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Ma numesc Gabriela si am 24 de ani,acum 2ani am nascut un baietel,care a trebuit sa sufere din cauza medicului ginecolog.Am nascut pe cale naturala desi copilul meu a avut la nastere 4,200kg,deoarece medicul a refuzat sa-mi faca cezariana pe motiv ca sunt tanara si ma voi dilata repede.Mam internat pe 23 feb.la ora 2p.m. iar dimineata la ora 6 mi-au pus o perfuzie ca sa-mi provoace nasterea deoarece nu aveam dureri,iar apa mi se rupseses.Pe la ora 10 aveam 6cm. dilatatie si niste dureri cumplite,mi-au dat o injectie de la care nu am mai avut dureri asa mari.La ora 12,la pranz mau dus in sala de nasteri ca sa nasc pentru ca aveam dilataia mxima si i se vedea capul.Din cauza ca,copilul a fost mare nu am putut sa-l nasc,a trebuit sa-l scoata cu forcepsul.Copilul a ramas fara oxigen cateva minute si din aceasta cauza a avut probleme mari de sanatate.Sufera de EHIP,o boala la capsor pe care am reusit cu multe eforturi sa o stapanim.Momentul in care mi-am vazut copilul,si mi-a spus medicul neonatolog de ce sufera am crezut ca imi pica cerul in cap.Luca,ca asa l-am botezatfacea convulsi si avea creierul plin cu cheaguri de sange.Medicul neonatolog,o femeie cu mult sufletne-a trimis la un medic neurolog foarte bun care ne-a ajutat copilul enorm de mult.Astazi copilul meu e sanatos,dupa ce un an si opt luni am facut tratamente pest tratamente ca sa il vedem sanatos.Medicul neonatalog ne-a spus ca este o minune ca sa vindecat atat de repede,dar noua ni sa parut un secol tot acest timp,a fost cea mai grea asteptare dar a meritat efortul,iar acum putem sa dormim linistiti si ne putem bucura de fiul nostru.Pe medicul ginecolog l-au sanctionat doar cu zece la suta din salar timp de trei luni.Este foarte dureros ca in Romania medici care gresesc nu sunt sanctionati in functie de gravitatea faptelor lor.Imi pare rau pentru ce ti sa intamplat si sper ca Dumnezeu sa-ti dea alinare.
|
|
|
Mesaj de la: Iulia data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna, Bianca !
Ma numesc Iulia, sunt din RM.Valcea , am 24 de ani si iubesc f mult copii. Am vazut aseara la BITV emisiunea cu tine. Aseara am auzit despre cuplita intamplare din viata ta. Nici nu stiu ce sa fac, sa-ti zic toate acele cuvinte pe care le auzi din partea tuturor cand aud de ce ti s-a intamplat sau sa-ti zic ca fetita ta este un ingeras care este acolo sus in cer si te vegheaza, clipa de clipa si este mandra de mamica ei puternica. Nu am putut sa citesc tot ceea ce ai scris tu, este prea emotionat.(cand iti scriu aceste randuri, lacrimile imi curg necontenit).
Spuneai aseara despre o campanie si despre voluntariat.Spune-mi cum te pot ajuta !adresa mea de email este ****@yahoo.com
Multa sanatate, mult curaj si ai incredere in tine !
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
M-a impresionat profund poveste trista , dureroasa traire de care ai avut parte. Nu cred ca sint cuvinte potrivite care sa te alinte. As dori doar sa-ti spun ca esti o femeie si o mama deosebita, ma doare sufletul si imi pare rau pentru tine si pentru toate mamele care au parte de o asemenea durere. Am si eu o prietena care a trait o asemena drama doar ca fetita ei a trait 3 zile, cred ca drama e aceeasi, durerea la fel de nemarginita si poate in momentele acelea nu prea am stiut cum sa ne comportam cu ea, noua prietenilor ei ne era teama ca nu cumva prein prezenta noastra sau prin vorbele noastre sa nu ii deschidem rana din suflet, din acea cauza am hotarit sa o vizitam abia dupa 3 saptamini dupa tragedie.Atunci ea dar si sotul ei pareau resemnati dar durerea li se citea pe chip, in gesturi...nici nu stiu cum as putea descrie ceea ce am trait in acele momente alaturi de acea familie...
Ce as mai vrea sa iti spun este ca iti multumesc ca ne-ai mipartasit durerea ta si ca doresti sa schimbi in acest fel mentalitatea oamenilor, a bisericii in special, a cadrelor medicale (care de multe ori se comporta jenant cu gravidele, eu am trecut prin asa ceva cu o nesimtita de asistenta in momentul cind ma pregatea de cezariana).
In incheere as vrea sa-ti doresc o viata linistita alaturi de copilasul tau Luca precum si alaturi de logadnicul tau iar amintirea fetitei tale sa-ti dea puterea de a merge mai departe...
|
|
|
Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Ma numesc Monica si vreau sa-ti spun cit de rau imi pare ca trebuie sa treci prin aceasta drama, ca ai o cruce atit de mare de dus... Cuvintele sint de prisos...Tacerea se asterne...Lacrimile curg si suferinta te macina tot mai adinc...Iar gindurile noastre, ale celor ce nu pot fi de piatra atunci cind iti vad privirea impietrita de durere, gindurile noastre se indreapta catre tine...Nu putem face nimic sa-ti alinam macar putin suferinta, nu putem intelege ce e in sufletul tau si stam neputinciosi...Putem doar sa-ti scriem si sa-ti spunem ca am vrea sa-ti dam cite putin din puterea noastra pentru a putea sa-ti opresti siroaiele de lacrimi...Sa-ti dea Dumnezeu putere si sanatate sa-ti poti creste baietelul de pe pamint si sa-ti veghezi in gind ingerasul din cer atitea zile cite vei avea!
|
|
|
Mesaj de la: Ema data: Joi 7 februarie 2008
|
si sunt convinsa ca Dumnezeu iti va da puterea sa mergi mai departe..
Poate e ciudat , ca eu ma numesc in acte Ema si iti trimit gandul asta ..dar stiu ca ea e un ingeras si ca vrea ca fratiorul ei ..toata familia ei sa fie bine si ..eu personal imi doresc sa se transforme dintr-o drama intr-o experienta de viata pozitiva si sa pretuiti ce este langa noi bun , in realitate.
Cunosc o familie care acum trece prin momente asemanatoare , sotiei i s-a recomandat amniocenteza, si nu au 12 milioane pentru test plus inca 5 pentru inca alt test, peste o luna.
Va rog, daca cunoasteti o asociatie sau o clinica , cu tarife mai omenesti , mai ales pentru asemenea teste sa imi spuneti si mie..
Imi doresc sa ii ajut si nu stiu cum
pe langa stresul si panica ..avuta de "recomandarea dr" acum este si stresul lipsei banilor.
Va multumesc din suflet
TNumai bine si multa sanatate Ema
|
|
|
Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
|
|
urmarindu-te la emisiunea de aseara mi-au revenit toate amintirile...in urma cu 5 ani,fericiti si plini de sperante ne anuntam prietenii si familia ca vom fi parinti...insa visul nostru sa spulberat la 10 saptamani..plans,durere,intebari...nici un raspuns din partea medicilor...esti prea mica,corpul nu este pregatit(aveam 20 ani)...un microb..voia lui dumnezeu..am preferat sa cred in dumnezeu in continuare chiar daca eram furioasa...priveam mamicile cu copii iesiti in parc si lacrimam...eu cand voi avea un copil?...dupa 1 an am ramas iar insarcinata...atunci mi-a fost frica sa mai anunt pe cineva..doar eu si sotul meu stiam si ne bucuram sperand ca acum va fi bine...la 8 saptamani...iar probleme..m-am internat in spital cu diagnosticul iminenta de avort...la fel nu vreau sa dau numele unei doctorite care ma controla si in cealalta mana avea tigara aprinsa si concluzia ewi a fost ca in acea noapte ar fi mai bine sa ma chiureteze pentru ca nu am nici o sansa...am refuzat sa cred si am cautat un alt doctor,dr.ciobotaru jean,cu ajutorul caruia ma adus pe lume la 40 saptamani un baietel sanatos...mandria mea acum..are 3ani si 7 luni...simona,galati
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
ti-am scris si aseara in timpul emisiunii NAsul dar vad ca nu mi-a aprut mesajul...
Bianca..nu am cuvinte..IMI PARE RAU..atat iti pot spune, eram aseara eu la un tlevizor cu fetia noastra de 1 an si cateva zile si sotul in sufrageri la televizor..ne uitam la tin..eu de admir de mult timp....am fost fericita sa aflu ca vei avea o fetita ..si foarte trista cand am aflat cumplita veste....nici eu si nici sotul nu mai aveam cuvinte..ne uitam toti 3 la tine, iar el a zis...ca esti o femeie tare si nu a mai putut sa te priveasca si a schimbat canalul si a venit si ne-a privit...iar eu azi noapte reciteam ce ai scris pe site...plangeam, am plans alaturi de tine..nu stiu nu imi pot imagina prin ce treci suntem alaturi de tine, nu vreau sa stiu cum e.. multumesc lui Dumnezeu pentru minunea noastra si iti doresc sa ai puterea sa mergi mai departe in ceea ce ti-ai propus. Pentru Emma si Luca esti, ai fost si vei fi o mama perfecta...ai 2 copii perfecti..un inger si un baieteliar amandoi iti da putere..felicitari pentru tot ceea ce esti si pentru tot ceea ce faci.
|
|
|
Mesaj de la: Ramona data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca,
Sunt Ramona, am 22 de ani si vroiam sa iti spun ca m-au emotionat foarte tare trairile tale...imi pare nespus de rau atat pentru tine cat si pentru celelalte mame care au suferit din cauza pierderii cipilasului. M-am uitat aseara la emisiune si am stat cu lacrimi in ochi de tristete, si cu admiratie pentru tine cand te vedeam atat de tare, chiar daca poate este numai in exterior, in suflet doar Dumnezeu stiind ce se intampla. Eu imi doresc foarte mult un copil, poate si eu sunt considerata copil si multi spun ca e prea devreme, dar atata timp cat ti-l doresti si esti pregatita sa fi mama niciodata nu e prea devreme. La anul ma voi casatori si dupa, cat de curand vreau sa am un bebe, imi e foarte frica insa, citind si auzind cate se pot intampla, sper sa nu am probleme fiind foarte sensibila la ovare si racesc imediat (prietenul meu este bolnav de hepatita).
E foarte bine ca se mediatizeaza aceasta, e foarte bine sa trezim viitoarele mamici la realitate sa stie ca nu e atat de usor sa aducem un scump copilas pe lume, mai ales in ziua de azi cand majoritatea tinerelor nu stiu altceva decat distractie cu tigari, alcool si fuste scurte si chiar daca ai mare grija de tine, asa cum si tu si celelalte mamici au avut, tot se poate intampla ceva. Asta sa fie un mare semnal de alarma!
Iti multumesc pentru tot! Iti doresc multa tarie pe mai departe si multa incredere in Dumnezeu. Te pup
email ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Geanina data: Joi 7 februarie 2008
|
Draga Bianca,
iti multumim pt tot cea ce faci.Aceasta campanie in numele fetitei tale iti va da forta de care vei avea nevoie. Am si eu un baietel de doi ani operat aici de inima la 7 luni asa ca in parte stiu prin ceea ce treci.
Dar as vrea sa vorbesc despre altceva, despre cum sa ii schimbam pe medici. Am fost prof in Canada si am lucrat cu studenti care urmau sa mearga la medicina. Citeva idei despre cum sa schimbam comunicarea care lipseste cu desavirsire la personalul medical.
--citeva cuvinte pe care tu le-ai pute spune in univ de medicina la viitorii doctori, la scolile de asistenti, etc.
--chiar in spitalele mari se pot tine asa ceva cu acordul conducerii.
Campania, media, vizibilitatea ta va face mult pt aceasta. Cred ca la noi in scoala nu se insista deloc pe comunicare. Unde am lucrat eu aproape o trieme din cursurile pt medici tineau de comunicare, si cred ca asta nu ii ajuta numai pe pacient ci si pe doctor. O atitudine urita (cam 90% in Romania) ii acreste si le provoaca rau si celor care o fac in primul rind.
O asistenta de acolo sintetiza foarte simple"ma port cu pacientii asa cum as vrea sa fiu tratata si eu..."
(Orice doctor, profesor din tara asta poate acum sa acceseze website -urile universitatilor din lume sa-si faca o idee ce se intimpla acolo: exemplu
http://www.facmed.utoronto.ca/)
Iti doresc multa multa forta, si cred ca Dumnezeu a admis asta tocmai ca tu sa salvezi inmiit mai mult....)
Geanina
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
nu numai despre pierderea sarcini vreau sa vb ci sa ma ajuta-ti, despre pierderea sotiei la numai 20 de ani si copilu pe care il purta in pantece la 7 luni
totul se intampla din cauza oamenilor fara suflet numiti doctori
va scriu din botosani in speranta ca poate ma va ajuta cineva,totul a inceput in decembrie 2007 cand sotia insarcinata a 7 luna , acuza niste dureri de spate si voma + era constipata,am dus-o la maternitate si i-au pus diagnosticul de colica biliara si i-au dat drumul acasa dupa 4 zile,in ianuarie durerile persistau am dus-o din nou ,a 2 zi au trimis-o cu diagnosticul de ampeticita acuta observatie peritonita dar dr de la judetian a pus-o sub observatie 3 zile pana i-a venit schimbul din concediu(DE CE)DUPA 3 ZILE A INTRAT IN OPERATIE DAR PREA TARZIU A DAT IN SEPTICEMIE SI IA OMORAT FATUL APOI A FACUT O EMBOLIE PE CREIER SI A MURIT LASAND O FETITA DE 4 ANI ACASA ASTEPTAND-O.CINE E VINOVAT ?SUNT SINGUR IMPOTRIVA SISTEMULUI CORUPT SI FARA SUFLET DIN BOTOSANI.CE SA FAC?CINE MA AJUTA?POATE TRIMITE-TI DV ACEST MESAJ UNDEVA MAI DEPARTE IN SPERANTA CA POATE MA VA AJUTA CINEVA.TEL.07****.VA MULTUMESC
|
|
|
Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Am vazut aseara emisiunea Nasul la televizor si am ramas gandidu-ma la tine!! Acum am intrat pe acest site si de la prima propozitie se pare ca nu ma pot opri din plans!!! Nici nu cred ca aceasta durere se poate compara cu ceva, si m-ai facut sa vad cat de mici si idioate sunt toate celelate griji zilnice pe care noi oamenii ne faceam sa para asa de importante si de greu de rezolvat! Imi pare nespus de rau pentru tine si fetita ta! Dumnezeu sa te ajute si sa o tinea in paza pe fetita ta!
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
|
stau de ore intregi lipita de monitor,nu mi-e foame, nu mi-e sete...imi simt doar sufletul amortit-atata durere exista pe pamintul asta, atatia oameni cu sufletul mutilat.Tocmai am citit de curand:capodopera creatiei lui Dumnezeu este dragostea de mama, deci suferinta unei mame este fara termen de comparatie, nu exista ceva mai cumplit.Si eu sunt mama si din proprie experienta stiu ca e adevarat,stiu ca atunci cand suntem loviti de tragedii cautam o explicatie: de ce eu, de ce mie,etc.,cautam unde nu trebuie,nu de explicatii avem nevoie ci de Cel care poate da explicatii-Dumnezeu.Iubitele mele cred ca e tot ce va pot spune, restul ar fi de prisos.Ma rog ca Dumnezeu sa fie cu voi,sa va intareasca:"Nu te teme de nimic,caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu"
|
|
|
Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
|
|
Chiar daca nu am trecut prin asa ceva nu pot dupa ce am citit aceste randuri sa nu-mi dau seama cat este de greu sa traiesti astfel de momente.Sunt mama unui baietel de 11 ani si multumesc la Dumnezeu ca exista, pentru ca este cea mai importanta persoana din viata mea si este ratiunea mea de a trai.Cuvintele sunt prea nesemnificative pentru a putea consola pe cineva care si-a pierdut copilul indiferent cand s-a intamplat acest lucru.Ceea ce te-ai hotarat sa faci tu,Bianca este un lucru minunat si sunt convinsa ca multe mame care au nevoie de o alinare in astfel de momente,o sa-ti fie profund recunoscatoare.Esti o femeie cu suflet mare si Dumnezeu iti va da putere sa treci mai departe iar consolarea ta va fi faptul ca o sa poti ajuta alte mame care au nevoie de acest lucru.Astfel, sufletul tau isi va regasi cat de cat linistea de care ai nevoie.Sunt din Sibiu iar daca as putea sa te ajut in vreun fel in campania ta as fi fericita sa pot face acest lucru.Adresa mea de mail ****@yahoo.com
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
nu pot sa inteleg prin ce treci pentru ca eu inca nu am trait experienta de a fi insarcinata dar stiu ce inseamna sa pierzi o persoana draga
stiu ce inseamna golul care se casca in suflet si furia pe care o ai pentru ca nu intelegi de ce s-a intamplat asa
dar stiu si ce inseamna vorbele goale spuse de cei din jurul tau in astfel de momente si expresiile folosite
cu toate astea vazandu-te aseara la TV si intrand astazi pe acest site am realizat ca durerea cuiva nu trebuie inteleasa , trebuie acceptata
tot ce pot sa-ti spun este ca imi pare extrem de rau pentru tine si imi doresc sa gasesti puterea necesara pentru a trece peste acest moment cat mai usor
iar faptul ca incerci sa ajuti si alte persoane care trec prin ce treci si tu este remarcabil
sunt convinsa ca de acolo de sus fetita ta te priveste si zambeste pentru voi
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Draba Bianca!
Povestea ta m-a impresionat pana la lacrimi.
Anul acesta am trecut si eu printr-o drama, la numai 22 de ani.
Un copil dorit de toata lumea si asteptat aproape un an de zile, dar nu a fost sa fie.La un simplu control mi s-a spus "SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE".Avea 9 saptamani.Pentru ca eram socata si nu vroiam sa accept am mers la inca trei doctori pentru confirmare, dar din pacate acelasi raspuns.Nu mai spun ca doctorita care mi-a dat vestea s-a purtat ingrozitor cu mine.Nu am auzit din gura ei nici macar un "IMI PARE RAU", ci di contra "SA VI SA-TI SCOT MIZERIA ASTA DE AICI".Si asta la un renumit spital din Bucuresti. A fost cumplit, si totusi nu i-am simtit miscarile, nu apucase sa-mi creasca burtica sau sa stiu de ce sex este.Drama ar fi fost mult mai mare atunci.Nu am ramas decat cu o poza facuta la ecografia de 7 saptamani unde se vede un mic punctulet. Am auzit multe cuvinte de genul "LASA CA ESTI TANARA, AI TOT TIMPUL SA FACI COPII", dar eu imi doream copilul acela. Niciun altul nu-l va inlocui.
Acum am depasit momentul si sunt increzatoare ca intr-o zi v-a veni si bebelusul mult dorit.
Iti doresc mult succes in aceasta campanie si sper din tot sufletul sa reusesti ceea ce te-ai propus.
Mult curaj!
|
|
|
Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
|
Buna Bianca. Nu am trecut prin durerea pierderii unui copil dar am avut persoane foarte apropiate care au trecut. Pana nu am devenit tatic, nu am inteles pe deplin ce inseamna asa ceva, iar pentru o mama, nici nu mai vorbesc ce dureros poate fi. De ajutat mai mult decat cu o vorba buna si sa-i spui, celui in cauza, ca esti alaturi de el 24 din 24, nu prea ai cu ce sa-l ajuti. Cel mai mare ajutor ar trebui sa vina insa din partea cadrelor medicale care ar trebui sa aibe o pregatire psihologica pentru astfel de momente, dar multe dintre ele nu sunt pregatite sa se poarte nici macar cu o femeie normala, daramite cu una suferinda. De ex. nevasta-mea, dupa ce a nascut, de emotii, oboseala si alte cele, a inceput sa planga in fata pediatrei care ca sa o consoleze ii zice ca daca ii da ea doua palme, atunci poate sa planga, altfel nu. In momentul ala am zis ca o bat (pe pediatra, evident) pana o umfla rasul, dar tinand cont de starea neveste-mii m-am abtinut, zicandu-mi ca mai rau i-as face. Din fericire, restul cadrelor medicale s-au comportat cat de cat bine (daca facem abstractie de spagile care trebuie date sau de faptul ca mi s-a mai cerut supliment la spaga).
Bianca, sper ca prin actiunea ta, ministerul sanatatii sa tina cont si de pregatirea psihologica a cadrelor medicale, nu doar de pregatirea teoretica si practica (de dotari nici nu mai vorbesc). Odata si odata trebuie sa intelegem cu totii ca orice medicament trebuie neaparat insotit de empatie, altfel are efect zero.
< |
