biancabrad.com
Comentarii

Arhiva comentarii



[pagina precedenta] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]

Numar total mesaje afisate pana in momentul de fata: 2568, mesaje pe aceasta pagina: 616.


Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,

Imi pare rau ca ai suferit o asemenea drama … o durere cumplita, un infern din care cu greu iti poti reveni si nimeni nu este capabil sa inteleaga... ci doar cele asemenea tie.. care si-au trait propria drama.
Cosmarul meu a inceput in septembrie 2005 cand am urmat un tratament pentru o infectie la ureche, am luat antibiotice, antiinflamatoare, ca mai apoi la sfarsitul lunii sa aflu ca sunt insarcinata.. m-am bucurat si am plins de fericire pentru ca mi-l doream cu toata fiinta mea. Pentru ca dupa o saptamina sa simt un cutit in suflet cand asistenta de la ORL mi-a spus “ar fi mai bine sa avortati doamna este un mare pericol”
Am cautat cei mai buni doctori, cel putin asa am crezut si .... nu exista nici un pericol pentru perioada in care luasem medicamentele.
Asa ca m-am bucurat din tot sufletul si am anuntat pe toti cit sunt de fericita.
Eu si puiulul meu, Mateo, ne-am linistit in final si eram linistiti si cresteam pe zi ce trece, si vorbeam si ne mingiiam si faceam dus impreuna, si ascultam muzica si eram unul si acelasi. Chiar daca taticul nu era atat de prezent si o facea nefericita pe mama lui.
A urmat o perioada de zbucium, de stres, de multe calatorii cu avionul....
De ziua mea in dec 2005 facusem 31 de ani, am primit cel mai frumos cadou.. prima ecografie in care mi se spunea sexul... asa am aflat ca este el, Mateo – vesel si jucaus care imi umplea inima de bucurie.
Ma umflam si retineam foarte multa apa. Atunci doctorita la care mergeam la Medsana m-a trimis la endocrinolog ca nu cumva sa sufar de hipotiroidie.
Am urmat sfatul, am facut ecografie si mi s-a depistat un mic nodul. Fara sa se mai faca alte investigatii mi s-a recomandat urgent trecerea pe medicatie cu eutirox.
Am plecat linistita in Italia si nu pot uita acea zi in care sotul meu m-a grabit sa prindem trenul in Roma. Simteam ca nu pot respira. Mersesem foarte mult pe jos, am fost sa vizitez o prietena... timpul s-a scurs si riscam sa pierdem timpul. Am alergat usor si ...exact cind am pus piciorul pe scara ..a plecat trenul din statie. M-am asezat abia respirand pe scaun si am simtit mici intepaturi … Pentru prima oara am simtit o frica imensa. Iar acum ma gindesc cu disperare daca nu cumva a fost vina mea….
Ajunsesem in 18 saptamini si totul parea in regula. Vomitam dimineata dupa eutirox si uneori simteam ca ma sufoc. Eram mereu trista si plingeam din orice.
Incepusem sa-l simt pe Mateo cum misca si asta ma linistea.
Problemele cu sotul ma deprimau si eram apatica, dormeam foarte mult, ma plimbam si imi faceam vise pentru mine si Mateo. Era frig in casa unde stateam la socri si imi doream sa ajung cit mai repede acasa.
Cand am plecat spre casa a fost ca o usurare... abia asteptam sa ajung. Pe 8 ianuarie 2006 am vazut o mica singerare si am intrat in panica. Am mers la primul spital care mi-a venit in minte, fiind simbata.... la Medsana nu era doctorita si numar de mobil nu mi-l lasase pentru ca nu considera necesar. Unde sa ma duc? Eram in panica.. Am ajuns la Filantropia. M-a consultat o doctorita care era de servici. A facut ecografia si era totul in regula, printre lacrimi am inteles ca Mateo era bine. Dar... “daca va doare burtica veniti urgent sa va internati!” atunci am inteles ca este ceva in neregula.... dar nimeni nu imi spunea nimic...
Am ajuns acasa si noaptea au inceput durerile.... M-am intors la acelasi spital nestiind ce ma asteapta, neconcepand ca exista asa ceva!
M-a consultat din nou medicul de garda si am ajuns intr-un salon cu 8 paturi. Ma durea tot si nu puteam vorbi. Nu puteam sa pling, nu puteam sa cer nimic .... eram pierduta in mine.. nu mai gindeam.. am incercat sa adorm. In salon cu mine erau alte femei cu probleme ale sarcinii dar nici una din ele nu parea trista sau ingrijorata. Am incercat sa-mi fac curaj vorbin cu ele. Doctorita care m-a consultat a ajuns abia la 11 dimineata si m-a asigurat ca daca va fi necesar imi va face “serclaj”... eram ca si hipnotizata asteptand sa se intample ceva.. nu ma mai deranja nici wc-ul insalubru din spital si faptul ca mergeam atat de mult pana acolo, unde era un geam spart si era frig.. ca nu existau medicamente si sotul meu a mers sa imi cumpere “progesteron” ..
Mi s-a pus o perfuzie cu calmante si sedative, nu stiu exact ce era dar stiu ca ma simteam de parca as fi fost drogata..., nici nu mai vedeam clar, imi pierdusem puterea si ma simteam pierduta, nu gaseam nici un ajutor, nici o persoana care sa ma linisteasca sau sa imi spuna o vorba buna. Sotul meu era acasa, dupa ce a adus medicamentele, a plecat... Sotia tatului meu, mi-a adus o perna si mincare si a plecat si ea.. trista.
Iar eu eram atat de singura, imi doream o minune, dar ..
La un moment dat am simtit ca imi vine sa fac pipi, nu mai suportam nici o perfuzie, asa ca am scos-o si am pornit catre toaleta..
Nu imi amintesc cum am reusit sa fac pipi, stiu doar ca ma tineam de pereti si eram plina de singe.
Am ajuns foarte greu pana la salon, pe hol nu era nimeni.
Fetele din salon s-au speriat si au chemat medicii de garda.
Am ajuns pe pat si stringeam perna in brate de durere si nu vroiam sa mai ma misc de acolo. Imi doream sa dau timpul inapoi si sa pot fi in alt loc. Nu puteam vorbi pentru ca sedativele imi amortisera limba. Of Doamne era cumplit! Nu poti crede prin ce am trecut!
M-am simtit luata pe sus si dusa in sala de opratii. Nu am simtit nici o durere fizica atat de mare era suferinta mea. Nu puteam plinge.
Mi l-au luat pe Mateo, erau voci, era multa lumina ... si cineva m-a intrebat “daca il vreau” “am zis nu...cum as putea?” “atunci semneaza”... nu mai stiu nimic..
M-am trezit in alt salon si am cautat cu disperare telefonul. Imi tremurau miinile si nu puteam forma numarul sotului meu. Am apelat ultimul numar care era el lui, era noapte nu stiu cat era ora, stiu ca l-am trezit, dar nu puteam articula cuvintele.. au fost cele mai grele cuvinte pronuntate vreodata “l-am pierdut”
M-au lasat in acel pat plina de singe pina dimineata. Nu aveau vata. A fost mai mult decat inuman. Eram lucida, rece, cu privirea pierduta. Mi-am sunat prietena, pe Ana, care a venit sa ma vada. Am cautat sa ajung sa imi iau lucrurile si sa plec. Am coborat la celalalt etaj si intre timp pe foaia mea de externare trecusera “a fugit”.
Doamne, un balamuc.. in acel spital, nu stiam cum sa plec mai repede.
Am ajuns acasa si am plins in continuu zile intregi.
Ma sunau prietenii sa ma intrebe cind nasc. Nu ma mai incapeau hainele. Aveam sanii umflati si au regresat foarte greu. Am fost la Euroclinic cautand un raspuns “de ce?”
Nimeni nu stia ce sa imi spuna. La Filantropia mi s-a spus “astrele” cum e posibil?
Treceam printr-un cosmar care nu se mai termina. Mi-am facut analize si analize... si intr-un final un doctor a stiut sa-mi spuna ce s-a intamplat.
Nu aveam hipotiroidie. Am luat eutirox. Corpul meu a respins sarcina. Deci eu sunt unica vinovata de tot ceea ce s-a intamplat. Am crezut in doctori si nu am cautat sa ma ingrijesc suficient.
Am suferit cumplit. Nici acum dupa 2 ani nu pot vedea femei care nasc. Ma simt inchisa ca intr-o carapace si nu pot face nimic. In urma cu un an am divortat, era imposibil sa mai continuam fiecare avea viata lui, iar eu eram singura in doi. Am trait drama dupa drama.
Uneori ma intreb de unde am atata putere, de unde mai gasesc optimism si cum pot inca sa sper la un nou inceput. Ma rog si sper ca voi intalni omul potrivit si ca voi avea si eu puiul meu.
Am scris toate aceste lucruri asa cum le-am simtit cu speranta ca voi, cei care le cititi sa invatati ceva din asta. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, poate ca a fost o lectie de viata? Poate ca e viata insasi, cu bune si cu rele. Poate ca este destinul.

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, am aflat de drama ta urmarind emisiunea "Nasul" de ieri 06.02.2008 si astfel am ajuns sa citesc aici marturiile tale si ale altor femei care au avut experinte similare.
Sunt suferinte sfasietoare pentru care nu suntem pregatiti nici macar sa acceptam ca se pot intampla intr-o lume moderna, asa cum pretimdem ca este cea in care traim.
Suferinta ta si curajul tau de a-ti spune povestea trista aduce in fata opiniei publice durerea tuturor mamelor care ies din maternitate indoliate si cu sufletul pustiit.
Este de necrezut ca atat de multe femei trec prin aceste traumatizante experiente !

Desi Spitalul romanesc ar trebui sa fie locul in care sa ne gasim cu speranta si incredere tratamentul si vindecarea suferintelor trupesti si chiar sufletesti, acesta a ajuns sa fie un iad in care nu-ti doresti sa ajungi, iar medicii si asistentele medicale ne par a fi niste unelte diabolice de tortura.

Maternitatea a ajuns un loc macabru in care femeia gravida intra inspaimantata nu atat de durerile nasterii, cat de nenorocirile ce i s-ar putea intampla ei insasi, dar mai ales pruncului inca nenascut de pe urma incompetentei si indolentei personalului medical pe mana caruia e nevoita sa se lase .

Cand cauzele sunt legate de insuficienta dotare a unitatilor medicale incerci sa fii rational si sa accepti dependenta de un sistem gresit conceput, prost organizat si ineficient condus.
Dar cum sa reactionezi cand ajungi in spital pe mana unor felceri cu suflete impietrite de propriile neputinte, de lacomia buzunarelor albe intoarse catre tine ostentativ, de dispretul intiparit pe chipurile arogante cand nu le-ai platit "dreptul cuvenit" ? Cum sa reactionezi in fata cruzimii acestor hiene obsedate sa-si faca averi de pe urma suferintelor altor oameni ? Cum sa reactionezi la indiferenta lor criminala ?
Am ajuns sa blamam intreaga pleiada medicala pentru ca sunt mult-mult prea putini aceia care fac tot ce pot, tot ce stiu si tot ce trebuie pentru binele pacientilor lor !

Bianca, iarta-ma, poate nu am gasit cuvintele potrivite pentru alinarea unei mame indoliate. Dar am simtit nevoia sa fiu prin orice fel de cuvinte aproape de tine.
Chiar si prin cuvintele de indignare in fata unui sistem medical transformat de unii in mijloc de parvenire .

Curajul tau de a pune degetul de rana este impresionant si este o lectie de viata pentru cei care au puterea de a schimba ceva . Este semnalul de alarma tras in numele tuturor femeilor. Este strigatul nostru de disperare. Este toata suferinta milioanelor de mamici care-si plang bebelusii luati in ceruri .

Campania ta trebuie intens mediatizata . Am observat ca in ultimii ani au avut rasunet in constiinta publica acele campaniile desfasurate “in forta” pe televiziuni.
Cum orice decizie in tara asta are un substrat politic, as sugera ca si aceasta campanie sa aiba niste trimiteri acuzatoare spre zona politicului, pentru ca ei sunt cei care se bat cu caramida in piept in campanii electorale ca vor face totul pentru binele oamenilor.
Anul acesta este an electoral si intuiesc ca problemele femeilor, privite prin prisma maternitatii, vor incinge bine spiritele atat de mult incat sa zdruncine bine mecanismele ruginite ale acestui sistem medical corupt si ineficient .
Iti multumim, Bianca, pentru tot acest demers !
Si iarta-ne daca nu stim toti sa reactionam in fata suferintei. Dumnezeu ne invata insa prin glasul tau, prin atitudinea ta curajoasa , prin exemplul tau si prin schimbarile pe care le vei produce prin campania ta .
Liliana,
Femeie si Mama .
Bucuresti

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
ALINA.BIANCA,IMI PARE FOARTE RAU PT CE S_A INTAMPLAT...EU TE ADMIR FOARTE MULT DE CAND AI APARUT PE ECRANE IAR MAMA MEA E UN FAN AL TAU......EU AM UN BAIETEL DE UN AN SI O LUNA...DIN FERICIRE S_A NASCUT SANATOS.NASTEREA SA A FOST DIFICILA ...CAM 15 ORE A DURAT PT CA NU A FOST UN DOCTOR LANGA MINE CI DOAR ASISTENTE.ABIA IN A 14 a ORA A APARUT SI UN DOCTOR.AM SCAPAT IN FINAL CU BINE SI EU SI TEO DAR MI_A FOST FOARTE TEAMA.TE ROG,AI GRIJA DE LUCA PENTRU CA EL ARE NEVOIE DE TINE!ADUNA_TI FORTELE SI MERGI MAI DEPARTE PT TOTI CEI CARE TE IUBESC,FAMILIA TA,PRIETENII TAI SI PT LUMEA CARE TE VEDE.NU POT SA INTELEG DUREREA PT CA NU AM TRECUT PRIN ASTA DAR STIU CE INSEAMNA SA_TI INGROPI TATAL SI DUREREA E CAM LA FEL ...CRED.SA AI SANATATE SI MULTA PUTERE SI SA NE INCANTI MEREU CU PREZENTA TA.TE ASTEPTAM LA VALENII DE MUNTE SA NE CANTI!

Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,

Ma numesc Mihaela **** si sunt mama a trei copii,imi pare rau ptr ceea ce ti sa intamplat si Dumnezeu sa iti dea putere si fi sigura ca ingerul tau Emma are grija de tine de acolo de sus.Am urmarit emisiunea de pe B1 si sunt de acord cu tot ce ai spus despre biserica si sistemul sanitar din Romania.Eu spre norocul meu am nascut toti cei trei copii in Germania si ii multumesc lui D-zeu ca nu am nascut in Romania si nu m-am luat dupa dr din Romania care sunt foarte in urma cu tot ce tine de ginecologie,spun asta deoarece eu sunt rh-negativ si nu am stiut ptr ca mi-au gresit rh la analizele de sarcina fiind insarcinata cu primul copil.Am depistat asta cand eram insarcinata in luna a 8 a cu cel de-al doilea copil si a trebuit sa plec de urgenta in Germania ptr a-mi provoca nasterea ptr ca anticorpii crescusera f mult si era grav ptr copil.Dupa trei zile de provocare de sarcina am nascut fetita care a fost dusa imediat ptr ai administra o conserva de sange si a stat in spital 2 saptamani.Vreau sa spun ca in cele trei zile inainte de a naste,psihic nu mai puteam gandindu-ma la tot cei mai rau si am cerut sa mi se faca cezariana dar toti dr atat de frumos mi-au vorbit si m-au convins ca nu am de ce sa fac cezariana atata timp cat totul o sa decurga normal si este bine ptr mine sa nasc natural ca si primul copil si intr-adevar asa a fost si ii mulumesc lui Dumnezeu ca totul a decurs bine.Am ramas insarcinata cu cel de-al treilea copil,am gasit un singur dr in Romania care ma incurajat sa pastrez sarcina si sa fie o sarcina urmarita si mi-a spus ca sa imi urmaresc saptamanal anticorpii.In luna a 7 sa vazut ca as avea lichid amniotic putin si copilu nu este dezvoltat la luna care eram si mi sa sugerat sa fac o ecografie la Bucuresti eu fiind din Ploiesti.Am mers la Bucuresti la clinica Medsana unde ptr 15min am platit o gramada de bani ca sa mi se vorbeasca de sus de parca nu platisem nimica de ,,asa zisul marele Ancar Benedict,,care in primul rand cand a auzit ca am rh-negativ ma certat ca de ce am ramas insarcinata stiind ca am rh-negativ,ma certat ca am luat 10Kg care la toate sarcinile nu am luat m-ai mult de 13kg exact cat este normal dar probabil ca dansul este in urma si ma speriat atat de rau in legatura cu copilu,ca in cele din urma sa imi spuna ca trebuie sa scot copilu afara eu fiind in 7 luni.Nu va pot spune cum am ajuns acasa impreuna cu sotul meu gandiindu-ne la tot ce este mai rau si am mers la dr ginecolog din Ploiesti si i-am povestit ce mi sa spus la Bucuresti,dansul mi-a spus ca el nu a vazut sa fie asa grav si mi-a spus sa ma duc in Germania la clinica unde am nascut cea de-a doua fetita si a doua zi m-am urcat in avion si am plecat direct la clinica.Acolo aveau dosarul meu si toate datele si au inceput imediat investigatiile,unde vreau sa ajung este ca am fost pe mana unui prof,dr.universitar care stia cazul meu de rh incopatibil si nimic din ceea ce mi-a spus ,,marele Ancar Benedict,,nu a fost adevarat si am nascut normal si la termen,plus ca atat de frumos mi sa vorbit si am fost tratata asa cum nu cred ca o sa existe vreodata in Romania incepand de la moase si pana la dr.In privinta bisericii ortodoxe care au regulile date de ei si nu de la D-zeu sau sa respecte cu adevarat ce scrie la biblie.Eu am copii botezati dupa religia sotului adica evanghelica si vorbind cu un preot ortodox ,ce cearta am putut sa primesc,spunandu-mi ca m-am lepadat de D-zeu botezandu-mi copii evanghelic.Atata timp cat copii sunt crescuti crestineste prea putin conteaza religia,numai Dumnezeu stie care religie este buna sau care nu si nu biserica ortodoxa care are propiile reguli adica reguli facute de ei.Tare mult m-as bucura sa se schimbe ceva in bine si in tara asta atat in sistemul sanitar cat si in privinta bisericii ortodoxe.Iti doresc multa sanatate si multa putere si tarie.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Scrie aici...Bianca,se spune mereu ca ingerasii sunt cei care ne pazesc,ne apara de tot ce-i rau ,ne ajuta in tot si,mai ales,NE SUNT MEREU APROAPE...EMMA ta este un INGERAS care va avea grija de voi,care va fi mereu cu voi si care va fi lipit de sufletelul fratiorului,a mamei, a tatalui...Durerea voastra e de neconceput,e durerea parintelui care isi pierde puiutul drag....nu exista nici mangaiere,nici o vorba sau vreo fapta a cuiva n-ar putea stinge nemasurata durere,poate ar alina-o ,si,niciodata NU VETI UITA,PENTRU CA E PARTE DIN NOI,e o bucatica care nu se va desprinde niciodata din sufletul celor dragi...Trebuie sa CREZI in DUMNEZEU, sa te rogi(iti va alina sufletul),sa vorbesti ,sa te bucuri,atat cat poti,de copilaria baietelului tau .Sunt sigura ca vei reusi sa iti continui viata ,chiar daca e o incercare pe care sa nu o aiba nimeni,avandu-i alaturi pe cei dragi,mai ales simtind-o alaturi ,in tot ce faci ,pe micuta EMMA care vegheaza pentru voi,se bucura cu voi,traieste prin voi....Nu vei fi singura niciodata!!!Sunt mamica,si crede-ma,nu vreau sa ma gandesc ca ar putea pati ceva "bulgarul meu de soare'"si inteleg pe deplin durerea ta si a tuturor mamelor.....Mult curaj !

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
am plans mult,te-am visat,baietelul nostru cel mic,Tudor,s-a nascut cu cordonul de 2 ori in jurul gatului si,cu toate ca mergeam regulat la medigul ginecolog,acesta nu a venit la nastere.Medicul de garda nici nu s-a trezit(am nascut la 2.10 noaptea),cu toate ca am fost "atenta"cu ea si am nascut cu o asistenta si o infirmiera.Copilul mi l-au dat mai tarziu ,dar mi l-au luat la fel de repede,deoarece era vanat,l-au pus la incubator. Am plans atat si am vrut sa mor,dar trebuia sa fiu tare pentru Tudor,dar si pentru Silviu,baiatul mai mare!Dumnezeu mi i-a lasat sanatosi ,Tudor are acum 3 ani,dar ma gandesc mereu ca era puteam trece printr-o tragedie.Te admir!!!! Te respect!! Am plans ,imi pare rau,sa-ti dea Dumnezeu forta ,Luca te lumineaza in fiecare zi!.......

Mesaj de la: Ralu data: Joi 7 februarie 2008
A-si dori sa stiu mai multe despre acea campanie despre care vorbeati aseara la Nasu (B1TV) Ralu,Bucurest

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Oamenii s-au obisnuit ca Bianca Brad sa apara ,sa zambeasca,sa sfatuiasca.Bianca Brad este si ea tot om si are tot felul de trairi ca noi toti dealtfel.Imi pare rau ca o femeie ca tine a fost nevoita sa treaca prin asa ceva .Cu asta ne-ai aratat ca esti un om sensibil iar faptul ca vrei sa vorbesti pe tema asta este de apreciat .Arata ca esti o fire foarte deschisa.pe scurt ...IMI PARE FOARTE RAU PENTRU TINE,fii tare....TREBUIE.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
BUNA BIANCA
AM VAZUT EMISIUNEA NASUL SI AM FOST TARE IMPRESIONATA DE TRAGEDIA TA. IMI PARE SINCER RAU PENTRU TINE !DOAMNE AJUTA !

Mesaj de la: Alin data: Joi 7 februarie 2008
Buna ziua, BIANCA, am avut ocazia sa urmaresc aseara 06.02.2008. emisiunea TV de la "NASU'" si crede-ma ca am ramas "INTERZIS" la povestirile despre pierderea copilului tau, nu am reusit sa adorm toata noaptea, ca barbat a fost a 2 oara cand mi-au dat lacrimile. Sunt proaspat casatorit (9 luni) si inca nu pot sa inteleg, sa simt, acel sentiment de parinte pentru ca inca nu avem un copil, dar aseara urmarimd starile si toate acele sentimente de o inegalabila sinceritate cred ca incep sa simt acel sentiment de INTREG care il poate avea nastrerea unui copil in familie, mi-am privit sotia si am tinut-o in brate ca pe un copil pana dimineata in zori, vreau sa fiu alaturi de cei care ti-au fost alaturi in acele clipe de...cumpana, de acei doctori dim germania cere au stiut sa fie sinceri si aproape ca o familie de tine. Eu nu pot exprima in cuvinte si sentimente durerea din suflet pentru asa ceva, nu pot sa-ti urez decat toata dragostea familiei mele, fericire, putere de viata si sa fie alaturi de tine toti cei dragi sufletului tau. Cu stima Alin-Lucian, GALATI

Mesaj de la: Iustina data: Joi 7 februarie 2008
Buna sunt Iustina din Sibiu si te-am urmarit foarte mult la emisiunile la care ai fost invitata.As vrea sa iti spun ca esti super tare.Si eu am patit la fel ca tine poate mai crunt a fost, deoarece bebelusul meu nu avea absolut nimic,iar eu am avut o sarcina supernormala fara nici un fel de probleme.Dar acest vis al meu a devenit cosmar odata cu internarea mea in maternitatea din SIBIU.Povestea mea este foarte trista si foarte greu reusesc sa trec peste tot ce sa intimplat.Aveam 40 de saptamini iar RAUL nu dadea nici un semn ca ar vrea sa paraseasca burtica mea.Am mers la spital unde ma preluat o doamna doctor si mi-a facut o ecografie unde Raul era ok dar lichidul amniotic era usor diminuat.Mi sa spus sa merg acasa caci Raul se pregateste de nastere.La 3 zile dupa respectiva consultatie a inceput sa ma doara burta,am mers din nou la maternitate unde durata consultatiei mele a fost nu mai mult de 3 min.La fel mi sa spus sa merg acasa.Dar ma intreb eu cit puteam sa mai tin bebelusul in burtica?Aveam deja 42 saptamini mergeam pe 43 cind m-am internat.La internare mi sa facut o ecografie unde normal lichidul era diminuat din ce in ce mai mult.Dar altceva nimic,a doua zi avenit la mine un medic rezident iar eu am intrebat mie nu imi faceti nimic? si foarte sec mi sa raspuns ca nu.Normal ca in dupa amiaza respectiva Raul a murit.Mentionez ca in momentul in care sa constatat decesul eu nu mai aveam absolut deloc lichid.Si uite asa in data de 28 august 2007 a trebuit sa nasc normal un bebelus mort de 3,6oo.Am primit si raspunsul de la necropsie normal ca bebelusul nu avea absolut nimic.Dar incompetenta medicilor lasa de dorit.Inainte de a ma interna tot la 2 zile mergeam la spital,dar ma trimitaeu acasa.Mentionez ca medicul care ma supravegheat pe timpul sarcinii era in concediu de odihna.Pentu el am tot respectul din lumea asta dar doar pentru el.Din 29 august pina in 31 decemdrie 2007 au murit 13 copii numai in maternitatea din SIBIU.Este ceva de necrezut ceva se intimpla.Trebuie sa facem ceva nu se poate sa fim calcate in picoare.pentru mai multe informatii ma gasiti la adresa de mail ****@yahoo.com

Mesaj de la: Sonia data: Joi 7 februarie 2008
buna Bianca sunt sonia de la sibiu si si eu am trecut prin aceasta drama prin care au mai trecut multe femei dar numai ca la mine a fost cu totul altel.Am avut o nastere normala am nascut un baietel de 3,400 si era foarte sanatos.dar dupa 6 luni a anceput sa se lasa cam mole dar nu dadea semne ca era bolnav radea,gangurea,se juca pur si simlu cine al vede nu zicea ca baietelul meu e bolnav.mergeam de 2 sau chiar de 3 ori pe sapt la medicul de familie dar aceasta ami zicea sonia nu mai veni asa de des cu baiatul ca nu are nimic iar eu iam spuc ca daca nu are nimic de ce nu mai are baiatul mue puterea ce a avuto aninte ca sa se lase molesit,iar dansa mia dat un rasp pe care nu lam anteles nici an ziua de astazi mia spus"sonia tu trebiue sa mergi la un spital din jud ca baiatul tau e RETARDAT psihic"iam cerut sa ami dea o trimitere al un alt specialist sa ai fac o radiografie iar ia mia spus ca"de ce sa ati dau trimitere ca baiatul tau nu are nimic" am venit acasa miam anbracat baiatul si mam dus la Targu-Mures,iar acolo ia facut mai multe analize ,mai multe controale si sa constatat ca nu mai avea mult timp de trait. Medici miau spun ca sa merg la sibiu judetul unde am nascut si sa ma inernez cu el la sibiu ptr ca ei stiau ca nu mai e nimic de facut.am venit acasa am chemat SMURDUL a venit si mam dus la spital unde ma inetrnat de urgenta.la pus an perfuzi ,lau contactat la aparatul de inima ca sa vada daca se mai poate face ceva ca sal salveze.a venit mama si a vorbit cu doctorita an ce srate e baiatul la care doctorita ia zis 'facem tot posibilul,noi lucram cu el din ora an ora'dar dupa 3-4 zile trebuia sa ai faca alte analiza ca sa vada cum decurge baiatul.seama mam dus ca sa ai spun rug si sa duc pampers la asistente mam uitat la copilul meu iar el dormea iam dat un sarut de noape buna si am plecat ptr ca nu ami dadeau voie sa stau mai mult timp langa el.an acea seara cand am plecat de la el mam dus an salonul meu mam pus pe genunchi si mam rugat la Dumnezeu sal ajute si sal scape de ori si ce ar avea,dar nu mai mult dupa aproape o ora a veni asistenta ce avea grija de el an permanenta si mia spun mama Stoica veniti pana jos ca vrea doctorita la baiat sa va vorbeasca nu stiam ce avea sa se antample si mam dus speriata sa vad ce sa antamplat,dupa 10 min a iesit doamna doctor si mia zis"Sonia ne pare foatre rau dar de o jumatate de ora ne luptam sa salvam viata copilului tau"va dati seama ce a fost an sufletul meu pur si simplu nu ami venea sa cred ce tocmai am auzit a venit toata fam mea la mine la spital si ami spuneau "sonia stai linistita ca baiatul tau nu are nimic sia revenit numai ca sa ma antareasca.mam dus acasa cu fam bine anteles fara copil ptr ca,daca adecedat an spital trebuia sa i se faca autopsie.la autopia ce sa facut sa constatat ca a avut PNEUMONIE care pe parcurs sa agravat si fa facut STOP CARDIO RESPIRATOR. BINEATELES CA CU AJUTORUL PRIETENILOR VECINILOR SI A FAM AM TRECUT SI DEPRESIA ASTA.PE BAIAT AL CHEMA. PE BAIETELUL MEU LA CHEMAT STOICA NICOLAS_DARIUS CARE AVEA NUMAI 8 LUNI dar ami pare foarte rau ca nu am auzit din gura lui dariusica cuv MAMA.dar acum an preuna cu fetita ta BIENCUTA si cu alti mai multi copii au ajuns ANGERASI se joaca anpreuna si vor avea mereu grija de MAMICILE lor care leau iubit enorm de mult.Cu mult drag si respect Sonia mama lui Darius. daca ai vrea sa vorbim mai multe despre cele antamplate ma poti suna la nr de tel 07*** sau la adresa de mess ****

Mesaj de la: Daniela data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,am vazut emisiunea de aseara..si vreau sa iti spun sincer ,din suflet ca imi pare rau pt tot ceea ce ai patimit,stiu ca nu ai primit mesaje de la cei dragi,de la cei apropiati tie,dar de la mine o necunoscuta iti spun inca o data sa fi tare,gandeste-te ca puiul tau Luca are nevoie de tine,Dumnezeu ti la dat pt al face fericit si pt ai oferi o familie,sa stii ca un copil nu vine niciodata degeaba,nu iti pierde speranta,cumpatul,si tine capul sus,nu iti voi spune sa nu mai plangi ,descarca-te dar gandeste-te ca cineva are nevoie de tine,si aceeia sunt familia ta..te stimez,te apreciez si te pup... daniela

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
eu nu am am pierdut sarcina,a trebuit s fac avort de teama parintilor.C toate k n stiau
acum regret pentru k era decizia mea si imi pare rau k nu l-am pastrat.ce ar fi trebuit sa fac?

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Am vazut emisiunea de aseara de pe B1 pot sa-ti spun ca imi pare ffff rau ati inteleg durerea si sa-ti dea Dumnezeu puterea de a te mai linisti ca de uitat niciodata nu o sa poti . Am retrait si eu aseara odata cu tine durerea de a pierde un copil. Bianca ma numesc Elena din Dambovita si in aprilie 2007 am pierdut sarcina de fapt a doua sarcina la 5 luni eram plina de bucurie c avoi astepta un copil eram fericiti parca nici un parinte nu ear ca noi , dar sa intamplat Pot sa-ti spun ca am trecut peste , dar nu am uitat nici un moment cu ajutorul sotului meu incepusem sa imi pierd mintea simnteam ca mor de durere . Am urmat la Giulesti la o DR. foarte buna a venit de acasa ma asteptat la spital sa sosesc a fost o bunatate de om tot personalul sa ocupat de mine .
Trist a fost ca in acea seara au mai fost 4 femei cu aceeasi problema printre care si Ioana Ginghina a fost ingrozitor Eu am fost prima dupa cateva ore de chin care am avortat mia provocat nasterea nu o sa uit niciodata asta in viata mea
Cel mai greu moment a fost a doua zi cand o asistenta a venit la mine sa-mi ceara acordul de fapt sa semnez ca sunt deacord cu incinerarea copilului am simntit ca mor nici nu mai vedeam bine , undeva mai sus erau trecute datele mele personale si sexul copilului , era baiat ceea ce ne doream f mult amandoi langa sexul copilului era si numele daca vroiam sa-l trec , dar a fost atat de mare durerea incat nu am realizat ca trebuie sa-i dau un nume si am lasat asa atat de rau imi pare tot timpul ma gandesc la asta ca macar sa se duca si el in ceruri cu un nume Nici in ziua de azi nu iam spus sotului meu ca acel copil era baiat nu am avut puterea taria de ai spune chiar nu stiu dc sa o fac sau nu , iar durerea si mai mare a fost cand lam vazut pe holurile spitalului pe sot plangand ceea ce nu lam vazut niciodata atat de afectat de ceva. Mi sa luat fatul si placenta in laborator si dupa 3 luni am primit rezultatele . mi sa spus ca din cauza unui sindrom de coagulare am pierdut sarcina ca am avut un chiag de sange in spatele placentei si din cauza asta Am stat in spital mai tot timpul in astea 5 luni numai cu tartament , dar acum vraeu sa o iai de la capat sa mai incerc sa raman insarcinada si sper din tot sufletul sa nu mai trec prin ce am trecut (mentionez ca nu mai am nici un copil)Mam decis sa-ti spun si eu drama prin care am trecut Ma cutremurat povestea ta sa dea Domnul sa va lumineze sa fiti sanatosi si Luca sa fie un baiat puternic si sanatos. Astept cu drag raspunsul tau Vreau sa-ti fiu alaturi in Fundatia pe care vrei sa o faci daca pot sa te ajut cu mare placere vreau sa o fac o sa-ti las telefonul meu 07****

Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
BUNA DRAG BIANCA
AM CITIT ARTICOLUL AFISAT PE NET DESPRE PIERDEREA SARCINII TALE SI NU POT SA ITI SPUN DC CA IMI PARE F RAU SI EU AM UN BAIELTE CARE AZI FACE 11 LUNI SI INAITE DE AL AVEA PE DAVID -FLORIN AM AVUT O SARCINA PE ACARE MAIM DORITO SI PE PE CARE NU AM PUTUT SA O TIN DIN CAUZA MAMEI MELE AVEM 18 ANI SI A SPUS CA NU SUTN IN STARE SA FAC UN COPIL ASA TANARAFORTATA AM FOST SA FAC AVORT CEEA CE A URMAT DUPA E GREU DE E XPLICAT IN CUVINTE AVEAM UN GOL MARE IN SUFLET AM PLANS NOPTI SI ZILE LA RAND PANA AM FACUR DEPRESIE AM ZIS CA VIATA FARA BEBE AL MEU NU MAI ARE ROST.AM TRECUT PRIN NISTE CLIPE SI MOMENTE FFFF GRELE AM FOST INTERNATA INTRUN SPITAL CU BOLI PSIHICE SI AM FOST APOI O LUAN DE ZILE LA RECUPERARE/MIAM REVENIT FFFFFFFFF GREU SI ACUM IMI ADUC AMINTE DE BEBE SI IMI GREU SI IMI PARE ARU DE CE AM FACUT DAR CUM SUNT O FEMEIE IMPLINTA IL AM PE DAVID-FLORIN EL E VIATA MEA SI AM UN SOT CARE MA IUBETSE CA IN PRIMA ZI SI EU PE EL LA FEL SI MA GANDESC CA POATE INTRO ZI VOM AVEA INCA UN BEBE MIAS DORI O FETTA DAR NU MA MAI GANDESC LA CE VA FI SA FIE SANATOS ASTA E CEL MAI IMPORTANT.MULTUMIM MULT PT ARTICOLUL DE PE NET SI SA STII CA CHAIR DOAR O MAMA CARE A TRECUT PRIN ASA CEVA TE INELEGE EU TE INTELEG SI ITI DORESC MULTA SANATATE SA ITI TRAIASCA BAIETELUL SI SATE AJUTE DUMNEZEU SA TRECI PESTE ACEST MOMENT GREU DIN VIATA TA TE PUPAM CU MULT DRAG MIHAELA SI DAVID-FLORIN astept un mic raspuns sa imi spui cum te mai simti!

Mesaj de la: Lavinia data: Joi 7 februarie 2008
Bianca,tare mult as vrea sa fiu langa tine,vorbele nu iti umple golul,doar cine a trecut poate sa te inteleaga,sa te strang in brate si atata.Mama mea a trecut prin asta stiu ce inseamna,pacat ca ea numai e printre noi sa iti scrie.Lupta sa faci ceva si in Romania,sa schimbi mentalitatea.IN TOATE SUNT ALATURI DE TINE,undeva in BANAT,in CARAS SEVERIN,in ORAVITA,ai o prietena.MEREU MA GANDESC LA TINE.LAVINIA.

Mesaj de la: Laura data: Joi 7 februarie 2008
BUNA BIANCA SUNT LAURA DIN TIRGOVISTE TE-AM URMARIT LA EMISIUNEA DE LA B1 SI VREAU SA-TI SPUN CA TE ADMIR PTR CEEA CE FACI TU ACUM CIND AI TRECUT PRIN ACEASTA MARE DURERE
EU NU AM PIEDUT SARCINA SI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU NICI COPILUL DAR AM TRECUT SI EU PRIN CLIPE DE GROAZA LA MATERNITATE CIND UNELE ASISTENTE IMI SPUNEAU CUVINTE DE GENUL ;ORICUM O SA FIE O LEGUMA;ATUNCI CIND EU NU MA PUTEAM OPRI DIN PLINS SAU CIND AM AUZIT ;N-O SA TRAIASCA; SIMTEAM SA SE NARUIE TOT IN JURUL MEU . AM VAZUT CA AI VB DESPRE CUM A TREBUI SA VORBEASCA MEDICII ,ASISTENTELE,MOASELE CU NOI FEMEILE ATUNCI CIND TRECEM PRIN ASEMENEA DURERI.STII CITE FEMEI TREC PRIN ACEST TRATAMENT IN SPITALELE NOASTRE.POATE CA TU VEI PUTEA AJUTA SA SE SCHIMBE CEVA PTR CA ESTI FORTE PUTERNICA EU ASA TE VAD SI SUNT SIGURA CA VEI REUSI SA AJUTI ACOLO UNDE E NEVOIE
CU TOATA STIMA ,LAURA

Mesaj de la: Luna data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

Te-am vazut aseara la emisiunea Nasul. Eu nu am stiut de necazul tau pana atunci si nu pot decat sa presupun prin ce treci. Stiu,insa, cum este sa moara cei dragi, cum este ne-obisnuita ochilor de a nu-i mai vedea si, totusi, credinta sufletului ca ne vom revedea.

Acum iti scriu doar ca sa iti spun sa stai in bratele mele putin si sa plangi daca iti trebuie. Data viitoare vom povesti mai multe. In mine ai un voluntar priceput la multe, loial si entuziast.
Luna - ****@yahoo.com

Mesaj de la: Denisa data: Joi 7 februarie 2008
Bianca ma numesc Denisa si am nu baiat de 21 de ani.Nici nu-mi pot imagina prin ce treci de unde mai ai putere...probabilDumnezeu le da astfel de incercari oamenilor puternici si tot El le da si puterea de a merge mai departe.E greu cind pierzi un parinte un frate sotul dar este peste puterile unui om sa-si ingroape copilul.Imi pare foarte rau pentru Emma Nicole dar sunt sigura ca vei gasi energia necesara de a merge mai departe.Mereu va ramine in inima ta si tot timpul din lume nu-ti va vindeca ranile din inima.Multa putere iti doresc si intelepciune ca sa poti intelege de ce tocmai tu de ce Emma Nicole...

Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
* TE ROG DIN TOT SUFLET, AM SCRIS PESTE TOT, AM FACUT SESIZARI, RUGAMINTI, VREAU CA MINISTERUL SANATATII SA INFIINTEZE O CLINICA DE ANALIZE GENETICE, UNDE FIECARE FEMEIE INSARCINATA SA-SI POATA FACE ANALIZELE IN TIMPUL SARCINI PENTRU A SE PREVENII ACESTE BOLI GRAVE (In Italia aceste analize genetice se fac GRATUIT-pentru ca sunt considerate boli grave)

Cu tot respectul,
Alexandra ****
Bucuresti
****@yahoo.com

Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca stiu ce simti pentru ca si eu am trecut prin ce treci tu, baietelul meu a decedat la varsta de 7 luni, deci am trait 5 luni prin spital, am am cautat disperata din august 2006 dupa ce baietelul nostru a decedat, sa facem aceste analize genetice pentru a vedea daca intradevar baietelul nostru a avut aceasta boala genetica de care a fost suspectat-Amiotrofie Spinala Tip 1, dar nu am gasit nici o clinica care sa faca aici in Romania aceste analize genetice.
Dupa nenumarate analize, tomografie craniana, punctii, la varsta de 4 luni i sa facut Biopsie Musculara la Spitalul Colentina din Bucuresti, dar rezultatul a fost NECLAR.
Dignostic: Epilepsie Polimorfa Simtomatica, Encefalopatie Hipoxic Ischemica, Sindrom Hipoton si Suspect de Amiotrofie Spinala Tip1.
Nu am stiut si nimeni nu ne-a zis ca aceste analize nu se pot face in Romania, ca altfel luam probe de sange, de muschiulet, de par , de orice si trimiteam in strainatate pentru un Diagnostic SIGUR, dar nimeni nu ne-a spus decat ca exista II variante, ori copilul a suferit de lipsa de oxigen in burta sau la nastere, de aceea are aceste afectiuni, ORI intradevar este vorba de aceasta boala genetica Amiotrofie Spinala Tip 1, care ii slabeste musculatura, nu-si tine caputul, micarile sunt foarte lente, nu se stie daca copilul vedea - pentru ca testele si echografiile facute la ochisori au iesit perfect, atat ca el nu ne urmarea cu privirea si intorcea capul probabil dupa auz, nu stim, oricate teste i-am facut nu urmarea lumina.
Intr-o zi a facut temperatura mare, ne-am internat cu diagnosticul Bronhopneumonie, in doua zile a intrat in coma si a facut Hemoragie Interna, Stop Cardio-Respirator si ... a devenit ingeras in 2 august 2006.
Avem 32 ani, sotul meu are inca 3 frati si toti au copii sanatosi, NU AM AVUT CAZURI DE SMA IN FAMILIE, nici nu am stiut ce este aceasta boala pana nu ne-a trimis d-na doctor de la Spitalul V. Gomoiu sa facem Biopsia Musculara, crezand ca vom afla cu totii Diagnosticul Sigur. Dar din pacate CONCLUZIA suna asa: Aspectul morfologic al fragmentului muscular prelevat sugereaza amiotrofia spinala de tip Werdning-Hoffmann, fara a fi insa absolut tipic pentru aceasta - Spitalul Colentina, iar CARIOTIPUL efectuat la Institutul Parhon este 46XY.- Ce ati inteles?
Aceste analige genetice se pot efectua prin Clinica GENETIC LAB-Bucuresti, extrag ADN si il trimit la analizat in Belgia, dar preturile sunt peste puterea noastra financiara iar daca exista suspiciuni la testele ADN, se solicita si analiza de AMNIOCENTEZA.
* La sfatul unei doamne doctor genetician am insistat la Spital si au gasit inghetate cateva lamele de tesut si un mic fragmentel de muschi inghetat de la baietelul nostru de cand i-au facut biopsia musculara, acum ramane problema sa extragem ADN-ul si va dati seama ca trebuie trimis in Strainatate - Italia, Germania, Spania, Belgia acolo unde se fac astfel de analize, m-am interesat (http://www.genetests.org/).
Si tot caut si tot sper ca intr-o zi vom trimite analizele ADN-ul sa aflam daca suntem purtatori ai acestei gene si daca baietelul nostru a avut aceasta boala genetica sau nu.
Ne dorim tare mult un copil iar clipele grele prin care am trecut si suferintele copilului ne face sa stam si sa analizam fiecare miscare inainte de o alta sarcina.

* TE ROG DIN TOT SUFLETUL, AM SCRIS PESTE TOT, AM FACUT SESIZARI, RUGAMINTI, VREAU CA MINISTERUL SANATATII SA INFIINTEZE O CLINICA DE ANALIZE GENETICE, UNDE FIECARE FEMEIE INSARCINATA SA-SI POATA FACE ANALIZELE IN TIMPUL SARCINI PENTRU A SE PREVENII ACESTE BOLI GRAVE (In Italia aceste analize genetice se fac GRATUIT-pentru ca sunt considerate boli grave)

Cu tot respectul,
Alexandra ****
Bucuresti
****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
imi pare tare rau Bianca pentru tragedis prin care treci...chiar nu-mi pot inchipui ce inseamna asta.Probabil Dumnezeu le da astfel de incercari oamenilor puternici dar in acelasi timp le da si putere sa mearga mai departe.Am un baiat de 21 de ani este student la Cluj dar cred ca daca l-as fi pierdut viata mea s-ar fi oprit acolo...sau poate Dumnezeu nu m-ar fi lasat.Iti doresc sa gasesti energia de a merge mai departe pentru ca sunt sigura ca Emma Nicole va ramine vesnic in inima ta.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
sunt fericita ca ti-ai revenit. o mare pierdere,dar multa putere si increere te ajuta.iti doresc tot binele din lume si sa auzim ca in curand o sa aduci pe lume alta fetita. pupici

Mesaj de la: Jeni data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

In seara aceasta, ceva anume m-a determinat sa ma uit la emisiunea "Nasul" nestiind ce subiect se va discuta.
Sincer, prin tine,prin drama ta mi-am retrait dramele mele. Da, dramele mele prin pierderea celor doua fetite - sarcini mari de 4 luni si 2 sapt. respectiv 5 luni, cu raspunsuri primite la intrebarea: de ce ? - "nu se cunosc cauzele, ne pare nespus de rau..." N-a fost tot in acel an - 1996 - an negru, de cumpana pentru mine, dupa prima sarcina pierduta in februarie, am avut accident de masina cu tatal copilasilor mei, in luna august, in care acesta a murit pe loc, eu am fost in inconstiienta - coma aproape 24 de ore; nu aveam de unde sa stiu in acele momente, zile ca eu sant insarcinata ( aveam 2-3 saptamani), domnul Prof. care m-a operat la chirurgie faciala mi-a sugerat sa merg la control pentru ca am simtomele unei femei insarcinate ( am fost tare mirata cum si-a dat seama mai ales ca eram destul de tumefiata la fata ). A avut mare dreptate. Toti doctorii care au avut tangenta cu mine mi-au spus ca am avut mare noroc de traiesc mai ales c-am fost pe locul mortului, si miracolul ca nu am pierdut sarcina. Dar, acest noroc nu a tinut mult. In decembrie, de sarbatori, am fost retinuta la spital in urma unui control de rutina al sarcinii, deoarece voi pierde sarcina ! Sant sigura ca stii cum m-am simtit, cat imi venea sa urlu, cate "de ce-uri" spuneam,.... Si Doamne Dumnezeule cat de crunte sant durerile nasterii prin pierderea fatului, cand te lasa sa te chinui nu ore ci zile pana cand vine momentul dureros al despartirii de copilasul mult dorit ! Stii Bianca, ca am fost tare marcata si la prima si la a doua nastere deoarece am apucat sa le vad pe fetite - pe Laura si pe Cristiana, asa le spun eu cand le pomenesc la morti, daca nimeni, nimeni nu m-a ajutat in acele momente macar cu faptul sa nu se poarte urat asistenta cu fetita mea, punand-o intr-o tava, jos, in stanga mesei de nasteri, si am ramas cu imaginea ei ca o papusa, cu par pe cap, am vazut cum a mai rasuflat odata ! SI N-AM AVUT NICI O putere sa mai spun ceva decat sa plang si sa fiu dusa la pat. N-AM FACUT NIMIC ! Si acum ma urmaresc acele imagini. Si pe prima si pe a doua fetita le-am vazut. Acum nu sunt singura. Am un baietel de 8 ani si 8 luni. Da, tot prin sacrificiu, dureri sufletesti, umilinte si lupta continua cu soarta. Stiu ca nu sant singura a carei viata a avut umbre si abisuri, caut sa lupt desi nu odata ci de multe, multe ori aveam nevoie de o fiinta dezinteresata intr-un fel sau altul sa ma inteleaga, sa ma asculte, sa nu-mi intoarca spatele, sa am un umar pe care sa plang fara sa ma dojeneasca; doar sa ma asculte. Am spus prea multe din prima mea corespondenta. Nu odata doream sa impartasesc tot tumultul sufletului meu. Dar nu am gasit persoana potrivita sau poate nu a fost momentul oportun. In general cei pe care ii ai in jurul tau te trateaza ca pe alte femei care au "probleme" te pun in plan secundar ( lasa ca o sa-ti revii tu !"- cam asa pun problema). -- Am o dorinta inca nerealizata: este asemanatoare cu a ta. Am impartasit-o la doua -trei doamne care sant singure ca si mine ( santem doar noi doi, Flavian si cu mine, de 8 ani aproape - deci au mai fost ani de calvar; anumiti indivizi cu buna stiinta profita de durerea si starea prin care ai trecut, numai scopul lor sa si-l atinga !) -- Daca as avea o situatie stabila a copilului si a mea, as infiinta o "Casa a sufletelor albasre" unde sa poata sa se refugieze si sa-si gaseasca alinare acele femei care simt ca nu au pe nimeni alaturi. Stiu cum e. -- Am sa mai revin. Scuza-ma pentru valurile naratiei mele, pentru greselile ortografice, de exprimare. Multumesc daca imi citesti scrisoarea. Cu drag, mereu alaturi de sufletul tau, Jeni *** (Timisoara)

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asemenea suferinta, apreciez atitudinea si nobletea sufleteasca de care ai dat dovada.DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!

Mesaj de la: Georgiana data: Joi 7 februarie 2008
sa fii tare in continuare!georgiana,braila

Mesaj de la: Aida data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, nu pot sa spun decat ca ma rog pentru tine si pentru noi, toate mamicile care am trait astfel de momente. Nu cred ca ajuta cu ceva sa ne intrebam "de ce noi?".Ma gandesc la ceilalti parinti care traiesc tragedii cumplite, care isi vad copii cum se chinuie sa traiasca,constienti de faptul ca orice ar face,nu pot le prelungi viata sau nu le pot usura durerea. Ei cu ce au gresit sa merite asa ceva? Ador copiii si asteptam clipa minunata in care sa imi tin copilul in brate.In februarie 2006 hotarat ca este momentul sa devenim parinti si am avut norocul sa reusim din prima luna.Am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant.La 13 saptamani s-a descoperit la ecograf ca fatul avea o tumoare uriasa in abdomen, care impiedicase dezvoltarea normala a celorlate organe, dar intrucat nu se stia ce contine acea tumoare doctorii mi-au recomandat intreruperea sarcinii.Au motivat ca viata mea era in pericol, iar copilul chiar daca supravietuia, printr-un miracol, pana la sfarsitul sarcinii ar fi murit in maxim 2 saptamani. Printr-un noroc am ajuns la dl.dr. Suciu de la Polizu care mi-a recomandat nasterea normala, pentru a putea analiza tumoarea si pentru recuperarea cat mai rapida a organismului meu. Mi-au provocat nasterea, iar travaliul a durat, culmea, 48 ore. Nu pot sa iti descriu cum au fost clipele acelea, parea de necrezut ca nu pot naste un baietel de aproximativ 200 g. Organismul meu incerca sa apere sarcina aceasta, iar eu stiam ca baietelul meu lupta cu toate fortele sa traiasca si ma simteam ca o criminala.Cand s-a terminat dl. dr. mi-a pus o intrebare care m-a socat "Vrei sa il vezi?". Cum puteam sa spun nu....., macar atat sa fac pentru el. La 13 saptamani m-am asteptat la un organism in formare, dar in fata mea era un baietel in miniatura care dormea.In acele cateva momente cat l-am putut privi am vazut cat de mult semana cu sotul meu, cu degetele mici si cu ochisori mari cu gene lungi. Tu ai descris perfect sentimentul : crezi ca timpul s-a oprit in loc, tot universul incremeneste, iar tu astepti ca puiul sa se trezeasca. Multi nu m-au inteles ca l-am vazut si au catalogat gestul ca o ciudatenie morbida, dar tu stii ca este doar copilasul tau, ca merita macar o privire din partea celei care ar fi trebuit sa-l apere de toate relele. Ma macina gandul ca am facut un avort si am intrebat 2 preoti. Unul, foarte batran mi-a spus ca nu este considerat pacat, celalalt mai tanar, mi-a spus ca este avort, ca daca Dumnezeu considera altfel ar fi fost avort spontan. Pe cine sa cred? Dupa efectuarea analizelor nu s-a putut stabili un diagnostic stiintific, explicatia primita " un accident".....
Dincolo de durerea incomparabila, de multe a trebuit sa infrunt parerile, comentariile, sfaturile celor din jurul meu, care asteptau parca o justificare a tragediei noastre, puteam sa le citesc gandul " a facut ea ceva gresit" aproape tuturor.Ca si tine, sunt o persoana temperata, cu o viata fara excese, o graviduta grijulie.....
Intamplare sau nu, in luna in care ar fi trebuit sa se nasca baietelul meu am ramas din nou insarcinata.Acum am o fetita de 6 luni pe care o ador.
Dar din nou ne lovim de medicii nostri.La 2 luni am sesizat ca are un ochisor mai inlacrimat decat ar fi normal. Sunt din Ploiesti, iar medicii de aici i-au pus un diagnostic gresit " canal lacrimal opturat" si l-au tratat ca atare.
Diagnosticul corect a fost "glaucom congenital" si a fost operata la 5 luni la Spitalul Clinic de urgente oftalmologice Ascar. Aceasta boala afecteaza foarte rapid nervul optic, iar stabilirea precoce poate salva vederea unui bebelus.Deci eroarea lor o voi plati scump, eu si ingerasul meu.
CRED CA DRAMELE NOASTRE NE POT UNI INTR-UN DEMERS CARE, CEL PUTIN TEORETIC, AR PUTEA SCHIMBA CEVA IN SISTEMUL NOSTRU SANITAR.PORNIND DE LA ATITUDINEA SI PROFESIONALISMUL MEDICILOR SI TERMINAND CU CEL AL INFIRMIERELOR DIN MATERNITATILE NOASTRE.CRED CA TREBUIE SA LE REAMINTIM DE CE AU ALES ACESTE PROFESII, CA SE JOACA CU VIETILE NOASTRE SI ALE COPIILOR NOSTRII, CA NU SUNTEM NOI VINOVATI CA SUNT FOARTE AGLOMERATI, NU SUNT PLATITI SUFICIENT, NU SUNT BINE PREGATITI, s.a.m.d.
CRED CA DACA S-AR STRANGE UN NUMAR IMPORTANT DE SEMNATURI SI S-AR SESIZA MINISTERUL SANATATII SI AL EDUCATIEI S-AR PUTEA PUNE LA PUNCT UN PROGRAM DE "SENSIBILIZARE SI PERFECTIONARE PSIHOLOGICA" A PERSONALULUI MEDICAL PRIN CARE SA SE CONSTIENTIZERE RESPONSABILIZAREA ACTULUI MEDICAL.
Iti multumesc Bianca ca mi-ai dat posibilitatea de a imi impartasi durerea.
Ai incredere in tine, credinta in Dumnezeu si vei reusi sa alegi ce a fost frumos in perioada in care ai avut-o pe Emma, ca de inteles "de ce?" cred ca este imposibil. Cred ca Dumnezeu ne va rasplati clipele indurerate cu clipe de fericire, ramane la latitudinea noastra sa le descoperim. Poate asa apreciem ce avem la adevarata valoare, tu pe Luca, eu pe Raluca. Adresa mea este ****@yahoo.com. Te imbratisez cu drag!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,iti multumesc ca ai infiintat acest site pentru ca pot sa-ti spun ca iti impartasesc durerea deoarece prin aceeasi drama am trecut si eu de sase ori si recunosc ca vazandu-te aseara pe B1 am realizat ca nu numai ca nu sunt "vindecata" dar am avut impresia ca cineva imi stia durerea ,pentru ca exact la fel am patit si eu ,am mers la un ecograf asa ca sa vad ce mai face "bebe-ul meu"iar acolo am aflat cu stupoare ca nu se misca dar inima inca ii batea.Doamna Doctor ca sa ma linisteasca a spus ca poate doarme si sa ma reintorc a doua zi sa mai facem inca un eco.Nu pot sa spun tot ce-am trait in noaptea aceea ,de obicei copilasul meu noaptea era foarte activ ba chiar atunci cand doream eu sa se miste vorbeam cu el si se misca ; cand doream sa ne culcam la fel procedam si inceta sa se mai miste,in fine cert e ca in aceea noapte m-am rugat toata noaptea sa se miste si..nu s-a mai miscat niciodata.A doua zi cand m-am reintors la d-na Doctor mi s-a confirmat ca murise.Bineinteles ca am ajuns la spital,era vineri m-au internat in sala de travaliu, in acea seara nu exagerez dar cred ca nu trecea o ora si venea pe lume un alt bebelus,nu pot exprima in cuvinte ce simte o mama care asteapta sa nasca un copilas mort,m-am simtit cea mai inapta femeie din lume,nu vroiam sa vad pe nimeni , l-am gonit pe sotul meu acasa,mamei mele i-am spus ca nu doresc s-o vad ;si astazi am in fata ochii lor plini de lacrimi si sufletul lor sfasiat de durere.Tot ce pot spune e ca de la ultima pierdere au trecut trei ani ,imaginile imi sunt vii si astazi ,in fiecare noapte inainte de a adormi ma tot intreb de ce eu nu am un copilas ,cand as fi putut avea casa plina de copii,sansele de a aduce un copil sunt mici pentru ca nimeni nu a descoperit o cauza anume desi am ajuns in Bucuresti (eu fiind din Tulcea)si mi s-au facut o serie de analize nu au descoperit nimic,sa raman din nou insarcinata imi este frica pentru ca de fiecare data mi-am facut sperante si de fiecare data am patit la fel.Tot ce-ti pot spune e ca niciodata nu poti uita copilasul pe care l-ai pirdut pentru ca dragostea de mama e mai profunda decat oricare alt sentiment,iar daca simti golul unei banale masele stricate pe care ti-o scoate un dentist pentru ca te deranjaza si tot o cauti cateva zile pentru ca stiai ca este acolo,nu ai cum sa nu simti lipsa celei mai iubite fiinte atunci cand este luata din tine si nu o poti avea langa tine.Nu vreau sa-ti spun banalitati ca totul merge mai departe pentru ca m-as minti in primul rand pe mine ci doar ca aceasta drama ne invata sa fim mai buni decat suntem,mai sensibili la durerile celorlalti pentru ca fiecare la un moment dat trecem si prin lucruri dureroase.Eu iti multumesc din suflet ca existi pentru ca am putut sa-mi descarc supletul in fata unei fiinte care cunoate aceasta durere pentru ca din pacate in Tulcea nu ai nici macar un psiholog unde sa mergi si sa-ti descarci sufletul stiind ca nu vei fi compatimita ci indrumata cum sa faci fata situatiile.In legatura cu organizatia pe care doresti s-o infiintezi una din sugestiile mele daca pot spune asa,eu mi-as fi dorit de fiecare data cant am pierdut sarcina ca in fiecare maternitate sa existe un psiholog care sa ma asculte,sa ma linistesca pentru ca cum ai spus si tu in emisiune gandul oricarei mame care pateste asa ceva este sa plece de pe lumea asta odata cu copilasul ei.Iti multumesc ca existi si D-zeu sa ne ajute sa mergem mai departe!

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Numele meu este Simona.Am un baiat sanatos nascut in 8 ian 2004.Ii multumesc lui Dumnezeu zi si noapte.Sunt alaturi de tine ,nu pot sa simt ce simti tu,dar imi pot imagina.Este groaznic.Nimic nu este mai rau pe lumea asta decat sa-ti moara copilul.Cand l-am nascut pe Vlad am stat in Spitaul Filantropia,intr-o rezerva cu o fata,nu-i mai retin numele,dar a trecut printr-o situatie similara cu a ta.aS VREA SA O REVAD SA-I spun ca-mi pare rau ca nu am stiut cum sa ma port cu ea.Eram fericita pt copilul meu si nu stiam ce cuvinte ar fi potrivite pentru ea.Plangea noaptea in somn, iar cand preotul a intrat in camera a inceput sa planga,SPER CA dUMNEZEU a ajutat-o si a binecuvantat-o si cu alt copil sa-i mai aline durerea de atunci.Poate daca seregaseste in aceste randuri ma cauta.Era in perioada 10.11.2004,Spitalul Filantropia,avea in jur de 36 de ani.Bianca numai tu si Dumnezeu stiti ce este in inima.Esti o fata deosebita,sa ai numai noroc si sa poti sa-ti duci crucea ta. ****@adrbi.ro

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
draga bianca, eu cred ca fiecare trebuie sa avem o menire in viata, chiar daca uneori existenta este meteorica, asa ca a fetitei tale. menirea ei o realizezi tu, prin ceea ce faci,dar este a ei si tu o ajuti sa si-o implineasca ajutand mamele de ingerasi.
simona, mamica unei fetite- bianca (imaginea acestui nume ai fost tu dintotdeauna)

Mesaj de la: Ancuta data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca. Am 27 ani, si te admiri de cand eram copil. Am si eu un baietel de 7 luni si jumatate, pe care l-am nascut in Londra. Desi eram unul dintre emigrantii nedoriti de ei, am avut parte de un tratament foarte bun, avand o nastere declansata, la 42 de saptamani. Am participat si la niste cursuri tinute pentru mamicile care sunt la prima sarcina. Imi pare nespus de rau pentru tragedia prin care ai trecut. Multa tarie si putere de a merge mai departe iti doresc. Daca te pot ajuta cu ceva, adresa mea de mail este : ****@yahoo.com

Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Numele meu este Alexandra,sunt din sighisoara si m-a impresionat enorm drama prin care ai trecut,si cu siguranta ca asa ceva nu poti sa uiti niciodata.Imi pare foarte rau,si stiu ca nici un cuvant,si nimic din lumea asta nu iti poate alina suferinta.eu am 19 ani,si imi doresc sa devin MOASA.si acum,dupa ce am urmarit emisiunea de pe euforia tv,sunt si mai hotarata sa urmez facultatea de medicina,specializarea Moase,pentru a putea sa ofer ajutor medical,moral,afectiv,tuturor femeilor care au nevoie de el.spre ca o sa reusesc si,mai sper ca pana o sa termin eu facultatea o sa se schimbe cate ceva in sistemul sanitar,si ca toate mamele din Romania vor putea beneficia de asistenta medicala de specialitate,si mai ales de niste cadre medicale,care sa se dedice in totalitate meseriei pe care s-iau ales-o,si sa fie alaturi de pacienti si la bine si la rau. iti urez mult mult succes in demersul tau,si multa multa putere si sanatate pentru a putea merge mai departe.si daca voi putea fi de folos cumva, ca voluntar,iti stau la dispozitie.te imbratisez cu drag.adresa mea de email este: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Florina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Florina , sunt din Buzau si zilele trecute am aflat de cumplita drama prin care treci tu!
Cu greu gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima sentimentele.
Ma rog Domnului sa-ti dea liniste,putere, taria de a merge mai departe si de a avea grija de Luca.Sa aiba grija si de micuta ta pe care a chemat-o la El prea devreme sa faca parte din oastea ingerilor.Nu cred ca imi pot imagina infinita durere pe care o simti!Am plans alaturi de tine si voi varsa lacrimi ori de cate ori imi voi aminti de povestea ta sfasietoare.Si pentru voi , celelalte mamici de ingerasi, sa fiti puternice si tari pentru voi si familia voastra!Sunt alaturi de voi toate si daca aveti nevoie de voluntari...iata ..sunt gata sa va ajut asa cum pot.Adresa mea de mail este ****@yahoo.com.
Nimeni si nimic nu poate alina durerea unei mame care isi pierde copilul.Ma bucur Bianca ca ai avut puterea sa strangi in brate acel trup micut , chiar daca era fara viata. Era fetita ta , cea careia i-ai vorbit si i-ai cantat timp de cateva luni.Vei pastra in veci in amintire chipul sau si va fi intotdeauna pentru tine fetita ta mult iubita si dorita!Sa ne dea Dumnezeu sanatate sa putem schimba mentalitati si sa indepartam prejudecatile!Am simtit nevoia sa-ti scriu ca sa sti ca multi oameni sunt aproape de tine cel putin cu sufletul.

Mesaj de la: Nicoleta data: Joi 7 februarie 2008
nu stiu ce sa spun, de dimineata citesc, am plans, m-am abtinut apoi pentru ca sunt la serviciu. eu sunt cea care crede ca tot ce este rau i se poate intampla. si cand se intampla am impresia ca sunt cel mai pedepsit om de pe pamant. si uite ca nu e asa. nu stiu ce sa iti spun bianca, decat ca imi doresc, cu tot egoismul din lume, sa nu mi se intample asta niciodata.
am o fetita de 5 ani, este minunea mea, este tot ce mi-am dorit sa fie copilul meu. am vrut mereu sa am 2 copii si dupa ce am inteles cat de multa bucurie imi aduce maria mi-a fost frica sa nu stric acesta bucurie prin a aduce pe lume un copil bolnav. nu stiu de ce am avut aceasta teama, dar am considerat ca nu mi se cuvine totul si ca maria este o minune atat de rara incat nu se poate repeta.
si apoi, vazand ca ea isi doreste foarte mult o surioara, am avut curaj si am ramas insarcinata. nu m-am bucurat incercand sa imi reprim bucuria, gandindu-ma ca nu e bine sa te bucuri prea din timp, desi imi doresc din tot sufletul ca acest copil sa se nasca sanatos. apoi Dumnezeu m-a ajutat sa imi implinesc o veche dorinta, si de craciun mi-am vizitat sora, care este foarte departe. dar nu m-am bucurat, am fost foarte bolnava, am avut probabil gripa, nu stiu stiu sigur, am zacut in pat, am luat apoi medicamente la recomandarea medicilor din romania. pentru ca in america o femeie gravida nu este considerata o prioritate, nu stiu ce medici ati gasit voi in alte tari dar eu am stat 4 ore in sala de asteptare de la urgente, intrun spital din america, apoi am plecat acasa aflan de la ceilalti pacienti ca stateau de 14 ore.
asa ca nu stiu ce am avut, dar cand m-am intors in tara medicul meu a spus ca probabil am avut gripa si virusul poate sa imi fi afectat foarte grav copilasul, spunand ca nu exista nici o analiza care sa iti dea certitudinea ca vei aduce pe lume un copil sanatos. am aflat de la sotia lui ca, s-au confruntat cu aceeasi problema si au decis sa intrerupa sarcina. apoi am cautat intelegere la prieteni, si am constatat ca toata lumea ma sfatuia sa nu tin copilul. eram singura nebuna care credea ca acest copil trebuie sa vina pe lume. dar convinsa de sotul meu, care si el este medic, am acceptat sa fac un avort. m-am programat in ziua de 25 ianuarie, foarte dureros pentru ca pe 26 implineam 6 ani casatorie si ma gandeam ce cadou imi face sotul meu, pe care il simteam ca ma priveste ca pe ceva stricat. doar ca pe 24, seara, s-a intamplat ceea ce eu numesc o minune, si sper sa fie asa, si am cunoscut un om, cu credinta in Dumnezeu, care ne-a facut sa intelegem ca alesesem o cale gresita.
foarte fericita am mers si le-am spus parintilor mei ca m-am razgandit si au primit vestea de parca le-am facut lor un mare deserviciu. apoi mi-am sunat cea mai buna prietena, care a reactionat la fel, am mai vorbit cu ea apoi si nu m-a intrebat nimic despre sarcina. nu stiu de ce oamenii din jur se asteapta ca noi sa luam deciziile pe care ei le considera corecte. de fapt nimeni nu a afirmat ca puiul meu ar avea vreo problema, ci doar ca exista un risc. acum ma simt vinovata ca am vrut sa fac acel lucru oribil, si sper ca Dumnezeu sa nu ne pedepseasca. mi-am facut dublu test si mi-a iesit un risc crescut de sindrom down, imi este tare frica, ma asteapta un drum lung cu foarte multe investigatii. nici nu stiu daca sunt pregatita pentru ce urmeaza. si totusi ma intreb de ce le fac, pentru ca nu stiu daca asi lua o decizie radicala, chiar si daca mi s-ar spune ca puiul meu este bolnav. am primit aceleasi incurajari ca pot avea si alti copii, ca nu are rost sa ma chinui, dar oare copii trebuie sa ii primim asa, fara nici un efort? am inteles acum ca nu sunt eu ciudata pentru ma leg de un sufletel care nu stiu cum arata, si ca nu m-am inselat atunci cand am simtit ca sunt datoare fata de acest copil inca de pe acum, ca sunt deja mama lui si trebuie sa il apar. prietenii imi spuneau, si eu am crezut ca trebuie sa intrerup aceasta sarcina, pentru fetita mea, pentru a nu ii distruge armonia de care se bucura acum si pentru a nu o intrista aducandu-i acasa o surioara sau un fratior bolnav, care candva va deveni responsabilitatea ei.
va multumesc pentru ca simtiti la fel ca mine, pentru ca deja am doi copii nu unul, si trebuie sa ma gandesc la amandoi. Dumnezeu sa va dea forta sa depasiti momentele grele si sa va puteti bucura de ce este frumos in viata. daca aveti timp sa imi scrieti, sunt nerabdatoare sa aflu ce au hotarat alte mame care au fost in situatia mea si daca ati cunoscut astfel de cazuri cu un final fericit mi-ati face noptile mai usoare scriindu-mi. nicoleta, 34 ani. ****@yahoo.com

Mesaj de la: Camelia data: Joi 7 februarie 2008
este un mare act de curaj si in acelasi timp foarte bun in a ajuta zecile poate chiar sutele de mamici care toata viata sufera dupa pierderea unui suflet gingas, nevinovat si foarte dorit, care nu a avut sansa sa vada, poate niciodata, ce frumoasa este viata. Sunt profund impresionata de ceea ce ai patit, draga Bianca, si iti doresc mult curaj sa duci mai departe lupta pe care ai inceput-o. Sunt alaturi de tine si de toate mamicile care au trecut prin astfel de momente tragice. Cu tot dragul te imbratiseaza o mamica de 44 de ani, Camelia A.R.

Mesaj de la: Florina data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca! Buna si voua, celor ce scrieti aici...m-am uitat numai la data..si nu mi-a venit sa cred..in cateva zile aici s-au strans o multime de marturii..o multime de femei care isi plang ingerasii, care au nevoie de mangaiere, alinare, ajutor, un umar pe care sa planga,...cineva cu care sa impartaseasca ce simt. Si toate astea in cateva zile. Nu am copii, dar ma intreb...cate sunt in situatia asta, cate Doamne, si cate nu au curajul sa scrie, nu mai au cuvinte, lacrimi, putere sa scoata la suprafata ceea ce e ascuns adanc in sufletele lor. imi doresc sa fie mai mult decat atat, sa reusiti sa schimbati ceva in tot ce ne inconjoara, in sistemul sanitar, in oamenii de langa voi, de la care ar trebuii sa primiti atat de multe, fara sa oferiti ceva in schimb.. am 22 de ani, nu mi-am terminat inca studiile, dar stiu ca o sa vreau sa am si eu o familie a mea; "copiii mei se vor naste intr-o lume mai buna", asa zic mereu...dar stiu ca e greu..lumea nu se schimba peste noapte. nu stiu ce inseamna sa fii mama, dar vreau sa aflu..voi avea oare curajul sa dau viata copilului meu inconjurata fiind de oameni incompetenti...sau pur si simplu rai..insensibili? poate voi primii un raspuns...sau poate ve-ti schimba voi ceva. va stau la dispozitie, in cazul in care aveti nevoie de ajutor, de orice fel. ****@yahoo.com, numele meu este Florina.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca, Biserica prin slujitorii ei nu este pasiva, dar trebuie sa intelegi ca nu ne putem ruga prin slujbe direct pentru cei adormiti care nu sunt botezati, deoarece doar prin Botezul in numele Sfintei si celei de-o-fiinta si nedespartitei Treimi, un om devine membru al Bisericii, fiind incorporat in trupul tainic al lui Hristos, cum spune Sf. Ap. Pavel., care este defapt Biserica. Deci noi, comunitatea nu ne putem ruga impreuna, adica prin cultul public, pentru cei care nu fac parte din Biserica, pentru acestia ne putem insa ruga in rugaciunile noastre private sau in cultul nostru personal(adica rug de dimineata, de seara, din toata vremea). Aici nimeni nu ne impiedica sa ne rugam pt oricine. Biserica noastra Ortodoxa totusi daca suntem atenti la sfintele slujbe, imbratiseaza intreaga creatie, dar la propriu nu o face pt cei care nu fac parte si nu au facut parte din ea, pe acestia totusi nu ii repudiaza, ci ii lasa in si la mila si dragostea cea nesfarsita a lui Dumnezeu. As vrea sa mai atrag atentia asupra inca unui fapt, si anume: Dumnezeu nu ne blesteama, nu ne vrea raul, deoarece El nu este autorul raului sau a tott ceea ce izvoraste din acesta, El este Izvorul Vietii, al Iubirii, deaceea Sf Scriptura si Sf Parinti ne invata ca ceea ce savarsim in aceasta viata, bine sau rau, se intoarce pana la urma inapoi spre noi. Deci pana la urma izvorul unei binecuvantari, a unei bunatati sau a unei rautati sunt proopriile noastre fapte. Deaceea Hristos ne-a si poruncit: Sa va iubiti unul pe altul, precum si Eu v-am iubit pe voi! Deci sa ne iubim, sa ne iertam, sa ne ajutam unii pe altii si sa traim in pace unii cu ceilalti, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui prin Sf Euharistie si asa vom avea parte in viata noastra de binecuvantarea Sa cea sfanta, de tot Harul Duhul Sfant. . . Deci sfatul meu este: sa nu descurajezi, sa privesti in viata ta si sa vezi daca tot ceea ce ai savarsit tu a fost bine, daca nu ai gresit cumva in vreun fel, sa mergi apoi sa te spovedesti si sa te caiesti de faptele tale si sa-l primesti pe Domnul in tine, prin Euharistie. Si fiind tanara inca, sa-l rogi sa-ti daruiasca alt copil, ca fruct adevarat al iubirii din casnicia ta si a binecuvantarii Sale.
P.S. te rog sa cauti libraria Sophia din Bucuresti, acolo vei gasi carti care te pot ajuta si nu uita de rugaciunea, personala si comunitara! Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Dragostea lui Dumnezeu Tatal si Partasia Sfantului Duh sa fie cu tine si cu familia ta! Amin!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
ma gindesc de citeva zile daca sa scru sau nu ,intr-un final am hotarit sa sriu ,fara sa-mi dau numele deocamdata .In 04.04.2005 am adus pe lume un baietel ,pe care in 06.4.2005 l-am pierdut Atit doua zile am putut spune sunt mama a doi baieti . Te inteleg perfect !!! Au trecut doi ani jumatate nu am uitat nimic din ce a fost . Imi tremura miinile cind scriu ,de cite ori incerc sa vorbesc despre asta sunt atit de emotionata incit nu-mi gasesc cuvintele.Am fost la psiholog am invata cum sa dorm ,cum sa traiesc mai departe cum sa reactinoez in societate multe ,nu am invatat insa cum sa traiesc cu dorul de copilul meu ,daca tu sti sau ai primit raspunsul la intrebarea asta ajuta-ma si pe mine . Imi pare rau pentru tine si familia ta ,crede-ma stiu ce traiti .Sa va dea Dumnezeu putere sa merge-ti inainte .Daca gasesti putere poate imi raspunzi daca nu -nu. Momentan o mamica trista ca si tine

Mesaj de la: Simina data: Joi 7 februarie 2008
Buna ziua, Bianca!
Am vazut emisiunea de aseara de pe B1 TV si sunt inca inmarmurita. Am citit si comentariile de pe site... si stau sa ma intreb daca Dumnezeu care da atata suferinta unor oameni onesti si care da noroace de milioane de euro la loto unor oameni deja bogati material (dar poate numai atat!)este acelasi... ca daca e acelasi e nedrept si ar trebui sa se schimbe si la el ceva! E poate prozaic si stupefiant ce spun...dar e adevarat. Stiu, o sa spuneti ca banii nu conteaza, ca ei nu aduc nici sanatate nici fericire...Asa o fi. Dar tot nedrept mi se pare. De ce da in continuare mult celor care au mult deja? Unora bani, altora necazuri si nefericire...
Sunt mamica unei fetite de 10 ani, frumoasa si sanatoasa. Eu nu am trecut prin ce ati trecut voi, draga Bianca si dragi mamici... De aceea, imi stau cuvintele in gat.
Iti doresc sa fii puternica, pentru Luca, pentru familia ta si pentru tine. Fii in continuare aceeasi femeie frumoasa pe care o stim cu toti. Emma ar fi meritat mamica asta!
Daca vreodata o sa ai nevoie de voluntariat pentru cauza asta, cu drag ma alatur sa te ajut. Sunt masterata in Comunicare si Relatii Publice, cu experienta de 16 ani in domeniul economic si bancar. Am mailul ****@yahoo.com
Simina, Bucuresti, 7 februarie 2008

Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
tu treecator opresteti calea si te abate p la mn caci sieu am fost odta trup cu suflet k si tn .insa moartea indurerata m-a cuprins in al ei lat ,lasandu-mi in lume parinti si rude indurerati.imi pare f rau,din suflet,imi curge o lacrima,cuvintele tale sunt sfasietoare.nu te chinui ea este akum printre ingeri si te priveste de acolo d sus!!!!!!!!.inca o data imi pare rau!!!

Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Bianca!
ma numesc Maria, solidarizez cu toate persoanele care ti-au scris pana acum, mamici si tatici, si cu toate cele care au suferit o astfel de dureroasa pierdere...
Asa cum spunea Alice, Emma este o stea, in trecere, prin lumea noastra, care a deschis o Cale!! totul a fost cu rost!!
paradoxal, durerea ne da, uneori, mai multa fortza decat bucuria...Emma a deschis Calea Mamicilor Indurerate, a Descatusat Inimile impietrite de durere ale Parintilor, iar acest lucru este Miraculos!!
ca si trecerea Emmei, printre noi..

Te felicit, Bianca pentru puterea si initiativa ta, amintindu-ti totodata ca sunt atatea fetitze abandonate in maternitati, incat adoptia uneia dintre ele, n-ar substitui,dar ar compensa pierderea...ar fi un gest sublim, dus pana la capat!! Viatza, pentru Viatza!!

Mult NOROC!!

Mesaj de la: Yolanda data: Joi 7 februarie 2008
Draga BIANCA !
Tatal Ceresc sa-ti trimita razele Lui de iubire sa te intareasca si sa-ti aline durerea!
Nimic din ce traim in viata nu este intamplator,(nici faptul ca am urmarit emisiunile in care am aflat despre marea ta durere), avand perceptii am simtit multe lucruri pe care vreau sa ti le impartasesc poate te ajuta.Cand ai spus ca fetita ta iti da putere si te ajuta asa si aste,ca e un inger la fel.
Fetita ta este un inger din ordinul Heruvimilor,ati avut aceasta intelegere la nivel de suflet ca ea sa interactioneze la un moment dat cu viata ta si sa te ajute in misiunea ta pe pamantul acestui timp.Tot timpul sarcinii ti-a transmis informatii care sunt acum inmagazinate in aura ta care iti vor servi in misiunea planului tau Divin.Ea este in continuare cu tine te ajuta,probabil o vei putea simti in momente de liniste,poti sa-i ceri sa-si ajute sa te deschizi in perceptii,sa puteti comunica.
Poate te intrebi de ce tocmai tu a trebuit sa platesti acesti tribut? Ei bine Tatal Ceresc ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem pe noi,El stie cat de puternica esti,cat de responsabila esti si ce misiune ai aici pe pamant.
Nu intamplator fetita ta Emma a ales sa vina in aceasta perioada 2008 fiind anul schimbarilor,a adevarului,a transformarilor in bine.Misiunea ta asta e,trebuie sa faci ceea ce ai inceput,sa ajuti pe cele care sufera,sa aduci schimbare in conduita medicilor,spitalelor,in religie(care este in dezechilibru in momentul de fata)datorita dogmelor.In toate acestea Emma te ajuta ea ti-a adus Lumina din lumina ei.La randul tau tu esti un spirit puternic,care nu intamplator ti-ai ales o misiune asa de importanta pentru omenire.
Asi vrea sa-ti recomand o carte de la Editura for-you Matei vorbeste-mi despre rai se Suzan Word,(daca nu ai citit-o inca )te va ajuta mult sa intelegi tot ceea ce s-a intamplat,scriitoarea a trecut prin ceea ce ai trecut tu poate mai dureros pierzand un baiat de 17 ani,care mai tarziu a comunicat cu ea editand mai multe volume de carti in folosul omenirii.
la randul meu sunt mama a doi copii 28,respectiv 24 ani,mi-am amintit in timpul emisiunii ca am fost si eu chinuita,apasata,n-am nascut nici unul din copii cu medicul curant,la fel l-am vazut si eu a doua zi,nici macar n-a intrat sa intrebe de mine desi m-a vazut pe coridor,dar soarta a fost altfel,cu voia lui Dumnezeu. Fiecare avem necazuri care ne incearca,ne indurereaza,dar precum diamantul care sufera cand se slefuieste asa si sufletele noastre devin mai fine mai luminoase,mai aproape de Divin.
Iti doresc din tot sufletul sa faci fata,si sa nu renunti la misiune,pentru tine,pentru Emma (care este un suflet atat de pur incat nu a mai avut nevoie sa se intrupeze pe pamant),pentru femeile care au nevoie de ajutor,pentru omenire si pentru Mama Pamant in evolutia ei spre dimensiuni superioare.

Cu multa compasiune si dragoste Yolanda din arad
****@freemail.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Sunt alaturi de tine, Bianca, insa, sunt alturi de toate mamicile care au trecut prin astfel de experiente. Sunt o mamica fericita, pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu, am doi baieti sanatosi si ca orice maminca ii consider a fi frumosi si destepti. Important in viata e sa constientizam ca cel mai important este Dumezeu, iar copii nostri sunt darul lui. Nimic nu este intamplator in viata. Nu va pierdeti speranta si credinta. Fiti tari si ganditi-va la Dumnezeu.

Mesaj de la: Ioana data: Joi 7 februarie 2008
bianca sunt ioanasam doar 14 ani dar citind aceste randuri imi dau seama cate durere e in sufletul tau care niciodata nu va fi vindecat. imi dau seama cu cate durere ai scris aceste randuri si cred ca ti-ai fi dorit ca acest lucru sa fie doar un cosmar nu o realitae. aseara(6.2.2008) ai spus intr-o emisiune ca daca vrem sa stim prin ce treci tu e sa ne gandim" cum ar fi sa ti o persoana draga in brate si sa stii ca aceasta este moarta" unii zic ca poti sa mai faci si alti copii dar nu e asa nici unul nu poate alina pierderea altuia si parca daca stai si te gandesti mai bine parca iti este frica sa mai nasti alt copil si sa terci (doamne fereste) prin acelasi chin. unii mai zic si ca nu poti sa iubesti un copil asa tare doar pt ca l-ai tinut in burtica timp da 9luni.... dar nu e asa. orice mamica isi face niste vise cu acel copil e mandra ca e al ei si ca il va iubi. imi dau seama ca baiatul tau luca este un mare sprijn pt tine si un umar pe care sa plangi. cred, si sunt aproape sigura ca si sotul tau e la fel de indurerat chiar daca poate nu o arata incercand sa te tina pe tine langa el vie si sanatoase si nu descarcanduse si el. cum e sigur si luca creca debea stepta sa aiba o surioara da el poate inca nu constientizeaza asa tare ca voi in primu rand tu care ai tinut acel copil in burtica si sotul tau care ti-a fost aproape si probabil ca la simtit prin tine. eiu iti doresc multa sanatate si multa putere ca sa mergi inainte si sa nu te lasi doborata. le doresc acest lucru si familiei tale din toata inima mea. popici dulci

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
ce sa mai spun...ma gandesc ca sunt binecuvantata...am o fata de 7ani tot Emma e numele ei,nu am trecut prin ce treci tu,dar asta nu inseamna ca nu am fost miscata si indurerata de ce tis-a intamplat.cu grijile de zi-cu-zi uitam ce este cu adevarat important VIATA SI COPII NOSTRII.sper sa apreciez mai mult ce am!sunt alaturi de tine si de toate mamele carora le-a fost dat sa treaca prin acest cosmar!sper sa gasiti puterea sa merge-ti mai departe!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
nu stiu daca ai primit mesajul meu deoarece nu stiu daca l-am trimis,scriam la el si nu stiu pe ce am apasat,cred ca l-am trimis...iti inteleg durerea deoarece si eu am trecut prin ceva la fel de dureros...si nimeni nu iti intelege durerea mai bine decat o mama...fi tare si gandeste-te ca il ai pe luca,el are nevoie de o mama...fi tare pentru el.......
IMI PARE RAU DE PIERDEREA PE CARE AI SUFERIT-O....

Mesaj de la: Luana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

Am citit ceea ce ai scris si am fost rascolita...Si mie mi s-a intamplat sa pierd copilul in luna a doua de sarcina si pierderea asta m-a schimbat pentru totdeauna. Afli ca esti insarcinata, iti faci vise si sperante, esti fericita,increzatoare, iar apoi totul (pe neasteptate si fara nici un fel de avertisment) se prabuseste. Nu intelegi de ce ti se intampla tocmai tie, cu atat mai mult cu cat intotdeauna ai avut analizele la zi si ai pregatit totul cu atentie, discutand cu medicul ginecolog care te-a asigurat ca ai toate datele pentru a avea o sarcina normala si un copil sanatos.

In fine, dupa ceea ce mi s-a intamplat (si asta este al doilea motiv pentru care am scris acest mesaj, primul motiv fiind faptul ca vreau sa-ti spun ca-mi pare rau pentru pierderea ta) am mers la mai multi medici mai mult sau mai putini cunoscuti pentru a descoperi cauza. Unul dintre ei (singurul din aprox. 7 medici) si-a dat seama ca din analizele mele (care pareau a fi perfecte) lipseste una dintre analizele aplicabile clamidiei. Repetand analizele a reiesit faptul ca IGA -ul era pozitiv (IGM-ul si IGG-ul fiind negative). In urma experientei mele 2 prietene care fie pierdusera sarcina prin avort spontan sau prin oprirea in evolutie, fie avusesera sarcini extrauterine (din motive necunoscute) si-au repetat analizele si a reiesit ca aveau clamidia.

Am vrut sa atrag atentia asupra acestei infectii care poate avea consecinte extrem de grave si care este inca tratata cu superficialitate. De ex, medicii care lucreaza in clinici cunoscute care au contract cu diferite firme nu includ in pachetul de analize si analiza clamidiei inainte de sarcina, ci doar dupa. Doar ca uneori dupa inseamna prea tarziu.....

Multumesc si multa, multa tarie. Nu-ti pierde speranta si increderea. Micul ingeras nu va fi uitat vreodata, dar iti doresc sa ai cat de curand o mica printesa sanatoasa, frumoasa si vesela.

Luana

Mesaj de la: Anna data: Joi 7 februarie 2008
Catre Bianca si toate mamicile care au trait drama "fatului mort" cum este catalogata medical.Ma numesc Anna,am 51 ani si acum 17 ani am trecut si eu prin aceasta cumplita incercare.A fost ,asa cum spunea Bianca,ultimul vagon al ultimului tren......pluteam de fericire pentru ca,maternitatea la 21 ani nu se compara cu cea de la 34...,trecusm de toate perioadele dificile,eram siguri,mai aveam o saptamana,poate doua......si totul s-a naruit.Drama o cunoasteti si nu poate fi descrisa in cuvinte,dar veti intelege daca va spun ca de 17 ani sufletul meu este cernit in fiecare luna februarie.Ceea ce doresc sa va spun este ca , asa cum se spune,ceea ce nu te omoara te face sau trebuie sa te faca mai puternic.Paradoxal,aceasta pierdere de fapt mi-a daruit mai mult decat mi-a luat.Plangand,jelind, mi-am dat seama ca ma cert,ca cer socoteala si explicatii CELUI CARE A FACUT CERUL SI PAMANTUL. EL m-a ajutat sa inteleg apoi ca viata si moartea noastra este scrisa in stele si ca oricine si orice am fi nu putem schimba asta. Incet ,incet, din cenusa aceea am renascut eu iar azi sunt un alt om ,cu totul diferit de ceea ce am fost. Cumplita pierdere nu a fost sa fie o pedeapsa pentru mine,pentru ca nimic nu ne apartine aici din moment ce plecam cu mainile goale...ea a fost misiunea acelui suflet,ingerul meu care s-a sacrificat pentru ca eu sa-mi redecopar TATAL si lumeA pe care EL ne-a daruit-o,lume de care eu ma ratacisem.Cred cu toata fiinta mea ca, analizandu-va viata de dupa aceea cu lumina in ochi,nu cu lacrimi,veti descoteri care a fost misiunea ingerului vostru ,ce cai v-a deschis spre voi,spre EL,spre oameni sau alti oameni si veti gasi ca a facut o minune pentru voi.Cautati si sigur veti gasi aceasta,dar cautati in voi,nu in biserica,nu in doctori,nu la altii.Totul este in voi ,in inima voastra. Bianca, nu cumva sacrificiul ingerului tau te va motiva in lupta pentru a schimba ceva in soarta mamelor cu "fat mort"??!!Fiind in media,o poti face.Voi, celelalte,uitati-va in voi si in jurul vostru,si ganditi-va la sacrificiul ingerului vostru care sigur va va arata o cale.....

Mesaj de la: Clementina data: Joi 7 februarie 2008
am adormit plangand cerand somnului uitarea............nu a venit...m-am trezit cu gandul sa citesc ce ai spus aseara la nasul..........impresionant.pt mine nu sau inventat cuvintele cu care sa descriu ce am simtit cand am citit.nu am fericirea de a ma numara printre mamici...doar daca intreruperea voluntara a unei sarcini nu mi-ar fi dat aceasta ocazie pe care nu am stiut sa o am de partea mea.desi a fost voluntara pt mine ziua de 2 august 2001 va fi pt totdeauna o zi neagra!!!!!ce am avut oare in cap?
acum as vrea un copil dar se pare ca nu mai apare.
as vrea sa fiu voluntar in aceasta campanie,locuiesc acum in timisoara.in speranta ca vei citi aceste randuri scriu si adresa mea de mail: ****@yahoo.com.iti multumesc pt timpul acordat.
cu sufletul aproape:clementina.

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa o mare nenorocire.
Imi aduc aminte ce drag de fata aceea mereu vesela si optimista din timpul anilor
de liceu...
Sunt Simona T., fosta ta colega
Iti las mail-ul meu ****@yahoo.com
Sper sa putem lua legatura curand

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Ionela din Vaslui si vreau sa stii BIANCA ca imi pare nespus de rau pt ceea ce ti sa intamplat si credema ca am plans cand am citit ceea ce ai scris pe site cata forta si tarie de caracter ai avut ca sa descrii suferinta ta .FIE CA DOMNUL SA TE AJUTE SA MERGI INAINTE SI SA STII CA VIATA E UNA SINGURA CU BUNE SI RELE

Mesaj de la: Adriana data: Joi 7 februarie 2008
sunt alaturi de tine cu sufletul chiar daca nu te cunosc _adriana 18 ani

Mesaj de la: Adriana data: Joi 7 februarie 2008
Si mie mi-a murit bebelusa acum o luna,a trait doar doua saptamani.Nu prea pot vorbi acum despre acest subiect ca este prea devreme,ma doare tare mult si plang mai tot timpu,dar as vrea si eu o carte care sa ma poata ajuta,de unde o pot cumpara?este doar in limba germana?Adriana

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
BUNA BIANCA,
Sincer imi pare rau de ce ti sa intamplat.Am plans cand am auzit acest lucru deoarece eu am o fetita de 3 saptamani si siner am nascut foarte greu cu probleme la nastere si fetita a suferi ce sa mai spun de mine am crezut la un momendat ca se va naste moarta pt ca nu mai iesea si eu am fost cam lesinata in ultima ora de travali nu mai stiam ce se intampla in jurul meu de fapt.
Imi pare rau sa spun dar cadrele medicale sunt josnice ce sa spun de comunicare intre pacient si medic este 0.Ma intreb de ce isi aleg unele femei meseria de moasa sau de ginecolog daca ele se comporta cu mamele ca si cu niste animale nu se gandesc la fiintele care sunt in burticile lor?!
BIANCA EU ITI DORESC SA TRECI PESTE ACEASTA INCERCARE PE CARE T-A DATO DUMNEZEU SA STII CA NU ESTE DURERE MAI MARE NU CRED CA EXISTA.
Nu uita ca ai un inger care se uita mereu la tine si te va iubi mereu asa cum o iubesti si tu.
Cu respect D.A.-CLUJ

Mesaj de la: Sinziana data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca, eu sunt insarcinata in opt luni. Aud atatea povesti si ma ingrozesc nu pot decat sa sper ca la mine va fi bine. Nu stiu ce sa spun .. nu am cuvinte...doar ca ma rog pentru tine sa iti revii sa poti trece peste atata durere si sa iti multumesc pentru ceea ce vrei sa faci. Sper sa poti schimba ceva. Cu mare drag te voi ajuta cum pot doar sa imi spui.
Iti dedic o imagine creata de mine: http://sinziana.deviantart.com/art/Emptiness-68178778 si tutoror femeilor care au trecut prin asa o tragedie. (As vrea sa iti trimit varianta originala si mai mare daca ai putea sa imi dai o adresa de mail ar fi perfect)
Cu multa dragoste si respect, Sinziana

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Numele meu este Mihaela, da-mi voi sa-ti spun ca-mi pare nespus de rau ce-ti sa intamplat,ca a trebuit sa treci prin...... chiar daca nu sunt inca mama si nu cunosc sentimentul sau mai bine zis sentimentele cred ca este foarte greu....iti doresc din sflet sa ai putere....sa mergi mai departe....ai grija de tine.....

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare rau Bianca de pierderea ta.Intelegfoarte bine suferinta ta .Si eu am pierdut persoana care pentru mine a fost cea mai importanta .Nu am pierdut un copil ci jumatatea mea, sufletul pereche.Se spune ca foarte rar intilnesti pe cineva pe care sa il simti ca te completeaza, ca impreuna formati un tot. Eu asa l-am simtit si il voisimti toata viata. Dar Dumnezeu sau soarta a vrut sa ne desparta. Durerea pe care o simti nu poate fi descrisa ,iar lipsa de compasiune a celor din jur doare foarte tare. Dupa cum ai spus si tu un singur imi pare rau este de ajuns .Faptul ca iti spun sa nu mai plingi, ca asa este viata, ca pina la urma toti ne ducem acolo nu te ajuta cu nimic, ci te fac sa te revoltisi mai mult pe viata. Cel putin eu asa simt. Dar cind nici macar prietenii nu te ajuta si nu spun nimic, ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic ,doare foarte tare. Asa ca iti inteleg dezamagirea. Nu am cunoscut durerea de mama care isi pierde copilul si imi doresc sa nu o cunosc niciodata. Dar cunosc durerea pierderii omului care si-a dorit sa fii sotia lui si mama copiilor lui. Dar soarta nu a vrut sa fie asa. Este normal sa te revolti in special sa fii suparat pe Dumnezeu penru ca in puterea Lui sta totul.Fiecare credem ca El le poate rezolva pe toate si in puterea Lui sta sa se faca o minune. Iar cind nu se intimpla este normal sa ne suparam pe El si sa ne intrebam de ce si de ce noi? Cu ce am gresit si de ce nu ne-a ajutat cind l-am rugat.Multi spun ca timpul le vindeca pe toate. Dar ce simt eu este o durere tot mai mare .Faptul ca nu poti sa faci nimic ca sa salvezi persoana iubita iti da un sentiment de vinovatie care nu trece asa de usor.Ma bucur ca am putut sa-ti scriu chir daca nu am avut aceeasi pierdere, dar faptul ca am putut sa ma descarc si sa spun cuiva suferinta mea pentru mine a insemnat mult. Esti o femeie puternica si te vei obisnui cu durerea.Faptul ca il ai pe Luca linga tine te va ajuta mult.Iti doresc sa-ti gasesti linistea si impacare cu viata .

Mesaj de la: Andreea data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare nespus de rau ca sunt persoane care trec prin asemenea chinuri, si spun persoane pentru ca pierderea unui copil afecteaza toata familia.Imi pare rau pentru tine Bianca, pentru logodnicul tau si de asemenea pentru fiul tau Luca, pentru ca nu si-a cunoscut surioara, pentru ca asa cum ai spus aseara la emisiune, durerea a fost mult prea mare si fara voie l-ai mai repezit cateodata.Numele meu este Andreea am 25 de ani, nu am copii, nu am trecut prin asemenea calvar,si as fii ipocrita sa pretind sau sa afirm ca inteleg durerea, cred doar ca in momentele acelea treci prin focurile iadului si te intrebi doar de ce? De ce ai tras tu lozul acela "necastigator"? Eu imi doresc nespus de mult un copil, iar oamenii din jurul meu inca nu inteleg prea bine asta, imi repeta la nesfarsit ca nu e momentul, dar din dorinta asta arzatoare a mea, se intampla de multe ori sa visez ca sunt insarcinata.Sa visez ca imi mangai burtica... ca vorbesc cu el... ca ii cumpar hainute...ma inunda un sentiment de implinire, de fericire nemarginita si nemaisimtita pana atunci...apoi ma trezesc si imi dau seama ca nu a fost decat un vis si ma golesc, sunt trista, suparata...efectiv goala.Gandindu-ma la ce simt eu atunci cand ma trezesc dintr-un vis, un simplu vis banal, i-am putea spune, cand ma gandesc ca trairile mele sunt atat de profunde, imi dau seama ca nimeni nu ar putea explica in cuvinte atunci ce simti atunci cand pierzi un copil in realitate.Cuvintele sunt puerile si mult prea seci pentru a descrie durerea si disperarea, care sunt decat niste etichete mult prea comune pentru o multime de sentimente. Inca o data spun IMI PARE NESPUS DE RAU, nimeni nu merita asa ceva si te admir pentru puterea pe care o ai.FORTA in continuare pentru ca o sa ai nevoi de foarte multa forta pentru a schimba ceva in Tara lui Papaura Voda.Sper din tot sufletul sa reusesti.

Mesaj de la: Alexandra data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare sincer rau nu sunt mama inca dar m-a impresionat profud povestea ta,stiu ca durerea din suflet nu iti va trece.Te felicit ca ai avut curajul sa povestesti lumi ce s-a intamplat nu este usor sa vorbesti despre asta.Dupa cum vezi multa lume te sustine si iti impartaseste sentimentele.Iti doresc numai bine.Alexandra 23 ani.

Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
Bianca,tot ce pot sa iti spun e ca imi pare rau...am doar 19 ani,dar am ramas marcata de povestea ta...stiu cum e sa pierzi pe cineva drag...dar stiu ca e acolo si ma priveste...tata...e ingerul meu pazitor!Asa cred ca este si Emma pentru tine...Iti doresc din tot sufletul putere,credinta si speranta!Esti o femeie demna de admirat!Iti doresc tot binele din lume!Alina

Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
IMI PARE ENORM DE RAU PENTRU CEEA CE S-A INTAMPLAT.Eu imi doresc sa fiu mama de un an si 5 luni.Viata este dura , vad copilasi in metrou cersind si ma gandesc cu durere in suflet , aceste suflete nevinovate ce isi vor aminti de copilaria lor ? Noi ne dorim foarte mult copii si nu putem sa ii avem , iar altii ii au si isi bat joc de ei .Nu stiu efectiv ce sa scriu despre ceea ce vi s-a intamplat , decat CA IMI PARE FOARTE RAU !Eu v-am admirat mereu si va admir in continuare . Trebuie sa fiti tare pentru LUCA . Va doresc DIN SUFLET MULTA SANATATE SI PUTERE IN CONTINUARE .DUMNEZEU SA ITI AJUTE .

Mesaj de la: Ramona data: Joi 7 februarie 2008
eu nu pot sa mai scriu nimic decat ca plang in hohote pt toti copiii ingerasi in ceruri si iti transmit parearea mea de rau eterna si ca povestea ta mi-a devastat inima de mamica si-ti doresc putere si intelepciune sa-L intelegi pe Dumnezeu , cu toate ca-n multe momente cred ca nu-L intelegem si suntem furiosi pe EL pentru ce ni se intampla si ne intrebam mereu "de ce eu , de ce mie?"...te imbratiseaza cu multa prietenie ramona...

Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

Nu imi pot imagina sentimentele care te-au cuprins, dar am avut un asemenea caz in familie. Din fericire, Dumnezeu i-a ajutat sa treaca mai usor peste aceasta suferinta oferindu-le un "Ingeras de Fetita" dupa un an de la pierderea primului Ingeras.
Cu totii cunoastem sistemul sanitar din Romania si oamenii care lucreaza in acest sistem. Dar mai sunt si oameni in acest sistem, care au suflet si care sunt alaturi de pacienti. Doctorul care a ingrijit-o pe verisoara mea, i-a fost alaturi, a ajutat-o sa nasca normal pentru a putea ramane din nou insarcinata cat mai repede si, poate, pentru a trece mai usor peste acea suferinta.
Nu cred ca ca va trece vreodata peste aceasta durere dar a fost ameliorata de "Frumoasa Isabella"
Iti suntem alaturi!!

Monica

Mesaj de la: Oana data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
De cele mai multe ori, in fata durerii ramanem muti. Nu stiu daca un cuvant poate alina o durere, dar cred ca simplul gest de a fi alaturi de cineva este suficient. Dar cred ca este foarte bine ca ai exteriorizat experienta si sentimentele tale, oferind un exemplu celorlalte femei. Daca vei avea nevoie de ajuto in cadrul campaniei pe care ai initiat-o, te pot ajuta oricand (adesa de e-mail este ****@yahoo.fr). O imbratisare calda si respectuoasa. Oana, Constanta

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
draga BIANCA iti multumesc ca existi datorita tie mi-am dorit ca in cazul in care voi avea o fetita sa se numeasca BIANCA , dar eu nu am decit un baietel si multumesc DOMNULUI NOSTRU ISUS pt asta . Acum vreau sa-ti dau o veste buna spunindu-ti ca eu tot am o fetita cu numele BIANCA este nepotica si finuta mea ,am spus ca iti dau o veste buna si iat-o ;considera ca ingerasul tau traieste prin BIANCA mea. Scuza-ma daca te-am ranit cu aceste cuvinte.ica

Mesaj de la: Delia data: Joi 7 februarie 2008
Am vazut si eu aseara emisiunea "Nasul" si nu m-am putut abtine sa nu plang.Ascultand povestea m-am regasit pt ca si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare in anul 2003.Pe data de 8 mai nascusem un baietel pe care si eu si sotul ni l-am dorit din tot sufletul,dar care, dupa doua zile a decedat din cauza unei malformatii:hidrocefalie cerebrala.Regret mult ca nu l-am vazut, desi a fost la usa salonului meu.In acele momente nu am avut puterea, Mi-am dorit mult sa merg la inmormantare, dar, asistentele m-au sedat in toata ziua aceea astfel ca am dormit, iar cand m-am trezit era deja ora 18 si totul se terminase.Toti au zis ca e mai bine asa, dar nimeni nu a inteles ce era si e in sufletul meu de mama. Era primul copil.Desi am incercat sa vorbesc de multe ori despre asta cu sotul meu, parca evita.A murit in bratele lui Adrian(pt ca asa ii pusesem numele)si tot el, impreuna cu alti colegi i-au facut slujba inmormantarii(sotul este preot).A plans f. mult in zilele acelea, dar fafa ca eu sa il vad. Ii citeam doar suferinta in priviri.Am vrut de multe ori sa il intreb ce a simtit cand l-a tinut in brate si cand a vazut ca...dintr-o data nu mai respira...dar nu am avut niciodata puterea. Merg des la mormant, dar...cu asta am ramas... .Nascusem cu cezariana.Dupa operatie facusem niste coplicatii si am mai stat in spital.A fost o perioada de chin.A trebuit sa fiu operata din nou.Din cauza unor probleme pe care le-am avut, la nici un an mi s-a spus ca daca mai vreau sa incerc sa am un copil, singura sansda ar fi sa incerc acum.Am facut tratamente, am consultat medisci...parerile erau impartite. Unii spuneu sa incerc, iar altii ma consolau spunandu-mi ca "sunt atatia copii care au nevoie de parinti" dar eu voiam copilul meu cu orice pret.Sotul meu m-a incurajat f. mult pt ca si el isi dorea la fel de mult ca si mine spunandu-mi ca "trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, si daca El va vrea sa ne dea un copil asa va fi".Si am reusit. Dupa multe tratamente si spitalizare pe toata perioada sarcinii,dupa ce toata lumea ne-a spus ca sansele sunt destul de mici sa fie totul ok., pe data de 18 oct.2004, am adus pe lume un ingeras Marina Codruta, perfect sanatoasa,frumoasa si cuminte.A fost greu pt ca am nascut tot cu cezariana.Mi-as mai dori un copil.As vrea sa am si un baietel.Nu se stie niciodata....DELIA-Alba

Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
Ma numar si eu printre cei care iti sunt alaturi in aceste clipe grele.Numele meu e Anca si imi doresc cu disperare sa devin mama, dar inca nu s-a intamplat acest lucru.Aparitiile tale la televiziune din ultimul timp au fost un real suport pentru cele care trec prin astfel de momente, de aceea cred ca trebue sa fii sprijinita de toti cei care doresc sa schimbe ceva pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intample.Pentru orice fel de ajutor , imi poti scrie la adresa: ****@yahoo.fr

Mesaj de la: Mirona data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Mirona si nu am cuvinte sa imi exprim durerea pe care o simt acum dupa ce am vazut materialele de mai sus si de asemenea dupa ce am cunoscut povestea ta... Imi pare enorm de rau pentru toate maicile care trec printr-o asemenea experienta. Eu, din fericire nu am trecut prin asa ceva, am o fetita de 3 ani perfect sanatoasa si ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru acest minunat dar... Totusi am o prietena care a trcut prin ceva asemanator si cred ca ceea ce i s-a intamplat este cumplit nu imi pot imagina ceea ce poate simti o mama care trece prin asemenea momente. Nu exista cuvinte care sa descrie o astfel de stare, o femeie care isi pierde sotul se numeste VADUVA, un copil care isi pierde parinti se numeste ORFAN dar CUM POTI NUMI UN PARINTE CARE ISI PIERDE COPILUL????? Poate pentru ca durerea este atat de mare nici nu se poate gasi un cuvant care sa descrie ce este un parinte caruia ii moare copilul... Plang... pentru voi toate mamicile care treceti printr-o experienta atat de groaznica si vreu sa stiti ca sunt alaturi de voi chiar daca numai sufletste. Tot ceea ce pot sa spun este ca doar timpul cred ca va putea sa mai atenueze o asemenea durere si trebuie sa fiti puternice si sa gasiti in voi acea forta de a merge mai departe, de a spera si asa cum spune Bianca "sa acceptam ceea ce nu putem schimba"
Prietena mea si-a pierdut copilul acum 2 ani. A ramas insarcinata dupa 10 ani in care a facut sute de tratamente si investigatii, trebuia sa fie primul lor copil....Sarcina a decurs normal, copilul era sanatos - asa reiesea din numeroasele ecografii pe care le facuse - cu o 1 saptamana inainte de nastere, medicul care urmarise sarcina i-a spus ca nasterea trebuie provocata intrucat copilul era foarte mare si nu exista suficient lichid amniotic..., i s-a facut o injectie si a fost trimisa acasa urmand ca din moment in moment sa i se declanseze travaliul. Au trecut aproximativ 2 zile in care nu s-a intamplat nimic, copilul din pantecele ei nu mai misca. La inceput a crezut ca este din cauza ca el era prea mare si nu avea spatiu suficient pentru a se misca. In cele din urma s-a prezentat la Maternitatea din Ploiesti iar medicul care era de garda i-a confirmat ca puiul de om este mort... A fost dusa in sala de nasteri unde a fost lasata sa nasca normal acel copil care era mort. Nu-mi pot imagina cum au fost atat de cruzi acei medici! Sa ii spui unei mame ca copilul ei este mort si apoi sa o lasi sa nasca normal ... sa treaca prin "durerile facerii" in starea de soc in care era... Ceva trebuie sa schimbe in acest sistem! Sunt prea multe erori si prea putin suflet! In urma investigatiilor care s-au facut nu s-a descoperit nimic, i-au spus ca nu existat nici o eroare medicala, pur si simplu copilul a murit.
Astazi prietena mea este insarcinata in 35 de saptamani si va naste in strainatate.
ODIHNEASCA-SE IN PACE TOTI COPII INGERI!

Mesaj de la: Lenuta data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Am 42 de ani si un flacau care face 17 ani saptamana viitoare si care este lumina ochilor pentru mine si sotul meu. Am fost 5 frati (trei fete si doi baieti). Spun am fost deoarece in aprilie se implinesc 4 ani decand unul dintre frati stabilit in Anglia (cu doar cateva zile inainte de a implini 41 ani) s-a dus sus in ceruri. Chiar daca avea varsta care o avea si era bolnav, o stiam cu totii, in momentul in care am fost anuntati ca a decedat socul a fost foarte mare. Pentru mama durerea nu a trecut si nu va trece niciodata. Incercam sa ii spun ca mai suntem ceilalti 4 copii care au nevoie de ea, dar spunea ca fiecare copil pentru ea inseamna foarte mult si ca niciunul nu il va putea inlocui pe celalalt. A plans zile si nopti in sir. A durat trei saptamani pana am reusit sa-l aducem in tara. Durerea, daca pot spune asa a mai fost atenuata de bucuria ca il poate inmormanta acasa si poate sa-i planga si sa puna o lumanare la capatai. Deci durerea unei mame cand isi pierde copilul este mare indiferent de varsta copilului. Tuturor mamelor care au trecut prin aeasta trauma le doresc numai bine, sa fie puternice si sa priveasca inainte. Imi pare rau.
Lenuta

Mesaj de la: Camelia data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Camelia si am o fetita de 8 ani, Teodora, pe care am nascut-o tarziu, la 38 ani. Anul acesta implinesc 47...
Si eu iti impartasesc suferinta su sunt alaturi de tine. Tot de la Nasul am aflat...
Legat de biserica, vreau sa-ti spun ce sfat am primit eu intr-un moment de grea cumpana a vietii mele, de la Parintele GALERIU, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am facut 3 avorturi, in trecut. Cand a aflat parintele, mi-a spus "ai ucis" - fusesera avorturi facute din inconstienta, deoarece eram casatorita, dar sotul meu era inca student(fostul sot, nu cel cu care am fetita)...
Parintele a considerat ca nici nu mai trebuie cautat in alta parte motivul pentru care avusesem un accident vascular, cu pierderea auzului definitiv la urechea stanga. Si mi-a spus: intotdeauna pomeneste-i in acatiste pe "pruncii lepadati". Asa s-a exprimat el - prunci, desi aveau cam 5 saptamani.
Deci nu vad de ce, un copil dorit, care fara vina nimanui a fost nascut fara suflare, sa nu aiba parte de slujbe religioase.
Ai fost la Preotul Teofil de la Sambata (cel orb)? Oare ce-ar spune el ?
Noi ne alinam la el deseori.

Mesaj de la: Iulia data: Joi 7 februarie 2008
Bună Bianca. Mă numesc Iulia şi sunt din Piteşti. Mai întâi vreau să-mi exprim sincera părere de rău pentru ce ţi s-a întâmplat şi vreau să şti că sunt alături de tine, întrucât ştiu prin ce ai trecut şi prin ce treci în continuare... am trecut şi eu prin această durere de două ori în viaţă(acum 20, respectiv 18 ani, dar parcă este în momentul de faţă, fiindcă aşa ceva nu se uită). Mi-au murit doi copii: primul la 5 zile după naştere-o fetiţă- şi al doilea, la o zi după naştere-un băieţel. Fetiţa a fost primul meu copil pe care l-am născut normal, dar la 5 zile mi-a murit în spital, înainte de a ieşi cu ea din spital. Durerea a fost mai mare cu atât mai mult cu cât a supt la sân până înainte de a muri. Mi-a comunicat doctorul că a pus-o la perfuzii peste noapte deoarece li s-a părut că nu se simte bine şi până dimineaţa a murit. Cred că nu a fost durere mai mare decât momentul când mi s-a comunicat această tragedie... nu pot să-ţi descriu prin ce am trecut...La un an de zile am născut un băieţel-prin cezariană-care are 19 ani şi jumătate şi este sănătos, mulţumesc lui Dumnezeu. Am vrut să am şi eu doi copii(mai ales că îmi murise fetiţa şi credeam că poate o să am o fetiţă) şi la doi ani după băiat am rămas iar însărcinată şi am născut-tot prin cezariană- un băieţel, dar, din păcate, a murit la o zi după naştere- cauza- mi s-a spus că nu este nimeni de vină, ci faptul că am RH-ul negativ, însă nu cred că afectează la a treia sarcină... dar poate aşa a fost să fie... Ca o ironie a sorţii, amândoi copiii mi-au murit în aceeaşi zi- 9 mai- la o distanţă de 3 ani... Pentru mine a fost ca o mângâiere copilul pe care-l aveam în viaţă, dacă nu era el cred că clacam... ......... când ai povestit la emisiune cum te-ai simţit, am retrăit momentele de atunci...îmi pare sincer rău pentru toatele femeile care trec prin aşa experienţă. Nu cred că este durere mai mare ca atunci când îţi pierzi copilul... te sărut şi....să te bucuri de cel mic.

Mesaj de la: Gabriela data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Gabriela si am 24 de ani,acum 2ani am nascut un baietel,care a trebuit sa sufere din cauza medicului ginecolog.Am nascut pe cale naturala desi copilul meu a avut la nastere 4,200kg,deoarece medicul a refuzat sa-mi faca cezariana pe motiv ca sunt tanara si ma voi dilata repede.Mam internat pe 23 feb.la ora 2p.m. iar dimineata la ora 6 mi-au pus o perfuzie ca sa-mi provoace nasterea deoarece nu aveam dureri,iar apa mi se rupseses.Pe la ora 10 aveam 6cm. dilatatie si niste dureri cumplite,mi-au dat o injectie de la care nu am mai avut dureri asa mari.La ora 12,la pranz mau dus in sala de nasteri ca sa nasc pentru ca aveam dilataia mxima si i se vedea capul.Din cauza ca,copilul a fost mare nu am putut sa-l nasc,a trebuit sa-l scoata cu forcepsul.Copilul a ramas fara oxigen cateva minute si din aceasta cauza a avut probleme mari de sanatate.Sufera de EHIP,o boala la capsor pe care am reusit cu multe eforturi sa o stapanim.Momentul in care mi-am vazut copilul,si mi-a spus medicul neonatolog de ce sufera am crezut ca imi pica cerul in cap.Luca,ca asa l-am botezatfacea convulsi si avea creierul plin cu cheaguri de sange.Medicul neonatolog,o femeie cu mult sufletne-a trimis la un medic neurolog foarte bun care ne-a ajutat copilul enorm de mult.Astazi copilul meu e sanatos,dupa ce un an si opt luni am facut tratamente pest tratamente ca sa il vedem sanatos.Medicul neonatalog ne-a spus ca este o minune ca sa vindecat atat de repede,dar noua ni sa parut un secol tot acest timp,a fost cea mai grea asteptare dar a meritat efortul,iar acum putem sa dormim linistiti si ne putem bucura de fiul nostru.Pe medicul ginecolog l-au sanctionat doar cu zece la suta din salar timp de trei luni.Este foarte dureros ca in Romania medici care gresesc nu sunt sanctionati in functie de gravitatea faptelor lor.Imi pare rau pentru ce ti sa intamplat si sper ca Dumnezeu sa-ti dea alinare.

Mesaj de la: Iulia data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Bianca !
Ma numesc Iulia, sunt din RM.Valcea , am 24 de ani si iubesc f mult copii. Am vazut aseara la BITV emisiunea cu tine. Aseara am auzit despre cuplita intamplare din viata ta. Nici nu stiu ce sa fac, sa-ti zic toate acele cuvinte pe care le auzi din partea tuturor cand aud de ce ti s-a intamplat sau sa-ti zic ca fetita ta este un ingeras care este acolo sus in cer si te vegheaza, clipa de clipa si este mandra de mamica ei puternica. Nu am putut sa citesc tot ceea ce ai scris tu, este prea emotionat.(cand iti scriu aceste randuri, lacrimile imi curg necontenit).
Spuneai aseara despre o campanie si despre voluntariat.Spune-mi cum te pot ajuta !adresa mea de email este ****@yahoo.com
Multa sanatate, mult curaj si ai incredere in tine !

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
M-a impresionat profund poveste trista , dureroasa traire de care ai avut parte. Nu cred ca sint cuvinte potrivite care sa te alinte. As dori doar sa-ti spun ca esti o femeie si o mama deosebita, ma doare sufletul si imi pare rau pentru tine si pentru toate mamele care au parte de o asemenea durere. Am si eu o prietena care a trait o asemena drama doar ca fetita ei a trait 3 zile, cred ca drama e aceeasi, durerea la fel de nemarginita si poate in momentele acelea nu prea am stiut cum sa ne comportam cu ea, noua prietenilor ei ne era teama ca nu cumva prein prezenta noastra sau prin vorbele noastre sa nu ii deschidem rana din suflet, din acea cauza am hotarit sa o vizitam abia dupa 3 saptamini dupa tragedie.Atunci ea dar si sotul ei pareau resemnati dar durerea li se citea pe chip, in gesturi...nici nu stiu cum as putea descrie ceea ce am trait in acele momente alaturi de acea familie...
Ce as mai vrea sa iti spun este ca iti multumesc ca ne-ai mipartasit durerea ta si ca doresti sa schimbi in acest fel mentalitatea oamenilor, a bisericii in special, a cadrelor medicale (care de multe ori se comporta jenant cu gravidele, eu am trecut prin asa ceva cu o nesimtita de asistenta in momentul cind ma pregatea de cezariana).
In incheere as vrea sa-ti doresc o viata linistita alaturi de copilasul tau Luca precum si alaturi de logadnicul tau iar amintirea fetitei tale sa-ti dea puterea de a merge mai departe...

Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Ma numesc Monica si vreau sa-ti spun cit de rau imi pare ca trebuie sa treci prin aceasta drama, ca ai o cruce atit de mare de dus... Cuvintele sint de prisos...Tacerea se asterne...Lacrimile curg si suferinta te macina tot mai adinc...Iar gindurile noastre, ale celor ce nu pot fi de piatra atunci cind iti vad privirea impietrita de durere, gindurile noastre se indreapta catre tine...Nu putem face nimic sa-ti alinam macar putin suferinta, nu putem intelege ce e in sufletul tau si stam neputinciosi...Putem doar sa-ti scriem si sa-ti spunem ca am vrea sa-ti dam cite putin din puterea noastra pentru a putea sa-ti opresti siroaiele de lacrimi...Sa-ti dea Dumnezeu putere si sanatate sa-ti poti creste baietelul de pe pamint si sa-ti veghezi in gind ingerasul din cer atitea zile cite vei avea!

Mesaj de la: Ema data: Joi 7 februarie 2008
si sunt convinsa ca Dumnezeu iti va da puterea sa mergi mai departe..
Poate e ciudat , ca eu ma numesc in acte Ema si iti trimit gandul asta ..dar stiu ca ea e un ingeras si ca vrea ca fratiorul ei ..toata familia ei sa fie bine si ..eu personal imi doresc sa se transforme dintr-o drama intr-o experienta de viata pozitiva si sa pretuiti ce este langa noi bun , in realitate.
Cunosc o familie care acum trece prin momente asemanatoare , sotiei i s-a recomandat amniocenteza, si nu au 12 milioane pentru test plus inca 5 pentru inca alt test, peste o luna.
Va rog, daca cunoasteti o asociatie sau o clinica , cu tarife mai omenesti , mai ales pentru asemenea teste sa imi spuneti si mie..
Imi doresc sa ii ajut si nu stiu cum
pe langa stresul si panica ..avuta de "recomandarea dr" acum este si stresul lipsei banilor.
Va multumesc din suflet
TNumai bine si multa sanatate Ema

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
urmarindu-te la emisiunea de aseara mi-au revenit toate amintirile...in urma cu 5 ani,fericiti si plini de sperante ne anuntam prietenii si familia ca vom fi parinti...insa visul nostru sa spulberat la 10 saptamani..plans,durere,intebari...nici un raspuns din partea medicilor...esti prea mica,corpul nu este pregatit(aveam 20 ani)...un microb..voia lui dumnezeu..am preferat sa cred in dumnezeu in continuare chiar daca eram furioasa...priveam mamicile cu copii iesiti in parc si lacrimam...eu cand voi avea un copil?...dupa 1 an am ramas iar insarcinata...atunci mi-a fost frica sa mai anunt pe cineva..doar eu si sotul meu stiam si ne bucuram sperand ca acum va fi bine...la 8 saptamani...iar probleme..m-am internat in spital cu diagnosticul iminenta de avort...la fel nu vreau sa dau numele unei doctorite care ma controla si in cealalta mana avea tigara aprinsa si concluzia ewi a fost ca in acea noapte ar fi mai bine sa ma chiureteze pentru ca nu am nici o sansa...am refuzat sa cred si am cautat un alt doctor,dr.ciobotaru jean,cu ajutorul caruia ma adus pe lume la 40 saptamani un baietel sanatos...mandria mea acum..are 3ani si 7 luni...simona,galati

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
ti-am scris si aseara in timpul emisiunii NAsul dar vad ca nu mi-a aprut mesajul...
Bianca..nu am cuvinte..IMI PARE RAU..atat iti pot spune, eram aseara eu la un tlevizor cu fetia noastra de 1 an si cateva zile si sotul in sufrageri la televizor..ne uitam la tin..eu de admir de mult timp....am fost fericita sa aflu ca vei avea o fetita ..si foarte trista cand am aflat cumplita veste....nici eu si nici sotul nu mai aveam cuvinte..ne uitam toti 3 la tine, iar el a zis...ca esti o femeie tare si nu a mai putut sa te priveasca si a schimbat canalul si a venit si ne-a privit...iar eu azi noapte reciteam ce ai scris pe site...plangeam, am plans alaturi de tine..nu stiu nu imi pot imagina prin ce treci suntem alaturi de tine, nu vreau sa stiu cum e.. multumesc lui Dumnezeu pentru minunea noastra si iti doresc sa ai puterea sa mergi mai departe in ceea ce ti-ai propus. Pentru Emma si Luca esti, ai fost si vei fi o mama perfecta...ai 2 copii perfecti..un inger si un baieteliar amandoi iti da putere..felicitari pentru tot ceea ce esti si pentru tot ceea ce faci.

Mesaj de la: Ramona data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Sunt Ramona, am 22 de ani si vroiam sa iti spun ca m-au emotionat foarte tare trairile tale...imi pare nespus de rau atat pentru tine cat si pentru celelalte mame care au suferit din cauza pierderii cipilasului. M-am uitat aseara la emisiune si am stat cu lacrimi in ochi de tristete, si cu admiratie pentru tine cand te vedeam atat de tare, chiar daca poate este numai in exterior, in suflet doar Dumnezeu stiind ce se intampla. Eu imi doresc foarte mult un copil, poate si eu sunt considerata copil si multi spun ca e prea devreme, dar atata timp cat ti-l doresti si esti pregatita sa fi mama niciodata nu e prea devreme. La anul ma voi casatori si dupa, cat de curand vreau sa am un bebe, imi e foarte frica insa, citind si auzind cate se pot intampla, sper sa nu am probleme fiind foarte sensibila la ovare si racesc imediat (prietenul meu este bolnav de hepatita).
E foarte bine ca se mediatizeaza aceasta, e foarte bine sa trezim viitoarele mamici la realitate sa stie ca nu e atat de usor sa aducem un scump copilas pe lume, mai ales in ziua de azi cand majoritatea tinerelor nu stiu altceva decat distractie cu tigari, alcool si fuste scurte si chiar daca ai mare grija de tine, asa cum si tu si celelalte mamici au avut, tot se poate intampla ceva. Asta sa fie un mare semnal de alarma!
Iti multumesc pentru tot! Iti doresc multa tarie pe mai departe si multa incredere in Dumnezeu. Te pup
email ****@yahoo.com

Mesaj de la: Geanina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

iti multumim pt tot cea ce faci.Aceasta campanie in numele fetitei tale iti va da forta de care vei avea nevoie. Am si eu un baietel de doi ani operat aici de inima la 7 luni asa ca in parte stiu prin ceea ce treci.

Dar as vrea sa vorbesc despre altceva, despre cum sa ii schimbam pe medici. Am fost prof in Canada si am lucrat cu studenti care urmau sa mearga la medicina. Citeva idei despre cum sa schimbam comunicarea care lipseste cu desavirsire la personalul medical.
--citeva cuvinte pe care tu le-ai pute spune in univ de medicina la viitorii doctori, la scolile de asistenti, etc.

--chiar in spitalele mari se pot tine asa ceva cu acordul conducerii.

Campania, media, vizibilitatea ta va face mult pt aceasta. Cred ca la noi in scoala nu se insista deloc pe comunicare. Unde am lucrat eu aproape o trieme din cursurile pt medici tineau de comunicare, si cred ca asta nu ii ajuta numai pe pacient ci si pe doctor. O atitudine urita (cam 90% in Romania) ii acreste si le provoaca rau si celor care o fac in primul rind.
O asistenta de acolo sintetiza foarte simple"ma port cu pacientii asa cum as vrea sa fiu tratata si eu..."
(Orice doctor, profesor din tara asta poate acum sa acceseze website -urile universitatilor din lume sa-si faca o idee ce se intimpla acolo: exemplu
http://www.facmed.utoronto.ca/)

Iti doresc multa multa forta, si cred ca Dumnezeu a admis asta tocmai ca tu sa salvezi inmiit mai mult....)

Geanina

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
nu numai despre pierderea sarcini vreau sa vb ci sa ma ajuta-ti, despre pierderea sotiei la numai 20 de ani si copilu pe care il purta in pantece la 7 luni
totul se intampla din cauza oamenilor fara suflet numiti doctori
va scriu din botosani in speranta ca poate ma va ajuta cineva,totul a inceput in decembrie 2007 cand sotia insarcinata a 7 luna , acuza niste dureri de spate si voma + era constipata,am dus-o la maternitate si i-au pus diagnosticul de colica biliara si i-au dat drumul acasa dupa 4 zile,in ianuarie durerile persistau am dus-o din nou ,a 2 zi au trimis-o cu diagnosticul de ampeticita acuta observatie peritonita dar dr de la judetian a pus-o sub observatie 3 zile pana i-a venit schimbul din concediu(DE CE)DUPA 3 ZILE A INTRAT IN OPERATIE DAR PREA TARZIU A DAT IN SEPTICEMIE SI IA OMORAT FATUL APOI A FACUT O EMBOLIE PE CREIER SI A MURIT LASAND O FETITA DE 4 ANI ACASA ASTEPTAND-O.CINE E VINOVAT ?SUNT SINGUR IMPOTRIVA SISTEMULUI CORUPT SI FARA SUFLET DIN BOTOSANI.CE SA FAC?CINE MA AJUTA?POATE TRIMITE-TI DV ACEST MESAJ UNDEVA MAI DEPARTE IN SPERANTA CA POATE MA VA AJUTA CINEVA.TEL.07****.VA MULTUMESC

Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
Am vazut aseara emisiunea Nasul la televizor si am ramas gandidu-ma la tine!! Acum am intrat pe acest site si de la prima propozitie se pare ca nu ma pot opri din plans!!! Nici nu cred ca aceasta durere se poate compara cu ceva, si m-ai facut sa vad cat de mici si idioate sunt toate celelate griji zilnice pe care noi oamenii ne faceam sa para asa de importante si de greu de rezolvat! Imi pare nespus de rau pentru tine si fetita ta! Dumnezeu sa te ajute si sa o tinea in paza pe fetita ta!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
stau de ore intregi lipita de monitor,nu mi-e foame, nu mi-e sete...imi simt doar sufletul amortit-atata durere exista pe pamintul asta, atatia oameni cu sufletul mutilat.Tocmai am citit de curand:capodopera creatiei lui Dumnezeu este dragostea de mama, deci suferinta unei mame este fara termen de comparatie, nu exista ceva mai cumplit.Si eu sunt mama si din proprie experienta stiu ca e adevarat,stiu ca atunci cand suntem loviti de tragedii cautam o explicatie: de ce eu, de ce mie,etc.,cautam unde nu trebuie,nu de explicatii avem nevoie ci de Cel care poate da explicatii-Dumnezeu.Iubitele mele cred ca e tot ce va pot spune, restul ar fi de prisos.Ma rog ca Dumnezeu sa fie cu voi,sa va intareasca:"Nu te teme de nimic,caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu"

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Chiar daca nu am trecut prin asa ceva nu pot dupa ce am citit aceste randuri sa nu-mi dau seama cat este de greu sa traiesti astfel de momente.Sunt mama unui baietel de 11 ani si multumesc la Dumnezeu ca exista, pentru ca este cea mai importanta persoana din viata mea si este ratiunea mea de a trai.Cuvintele sunt prea nesemnificative pentru a putea consola pe cineva care si-a pierdut copilul indiferent cand s-a intamplat acest lucru.Ceea ce te-ai hotarat sa faci tu,Bianca este un lucru minunat si sunt convinsa ca multe mame care au nevoie de o alinare in astfel de momente,o sa-ti fie profund recunoscatoare.Esti o femeie cu suflet mare si Dumnezeu iti va da putere sa treci mai departe iar consolarea ta va fi faptul ca o sa poti ajuta alte mame care au nevoie de acest lucru.Astfel, sufletul tau isi va regasi cat de cat linistea de care ai nevoie.Sunt din Sibiu iar daca as putea sa te ajut in vreun fel in campania ta as fi fericita sa pot face acest lucru.Adresa mea de mail ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
nu pot sa inteleg prin ce treci pentru ca eu inca nu am trait experienta de a fi insarcinata dar stiu ce inseamna sa pierzi o persoana draga
stiu ce inseamna golul care se casca in suflet si furia pe care o ai pentru ca nu intelegi de ce s-a intamplat asa

dar stiu si ce inseamna vorbele goale spuse de cei din jurul tau in astfel de momente si expresiile folosite

cu toate astea vazandu-te aseara la TV si intrand astazi pe acest site am realizat ca durerea cuiva nu trebuie inteleasa , trebuie acceptata

tot ce pot sa-ti spun este ca imi pare extrem de rau pentru tine si imi doresc sa gasesti puterea necesara pentru a trece peste acest moment cat mai usor

iar faptul ca incerci sa ajuti si alte persoane care trec prin ce treci si tu este remarcabil

sunt convinsa ca de acolo de sus fetita ta te priveste si zambeste pentru voi

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draba Bianca!
Povestea ta m-a impresionat pana la lacrimi.
Anul acesta am trecut si eu printr-o drama, la numai 22 de ani.
Un copil dorit de toata lumea si asteptat aproape un an de zile, dar nu a fost sa fie.La un simplu control mi s-a spus "SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE".Avea 9 saptamani.Pentru ca eram socata si nu vroiam sa accept am mers la inca trei doctori pentru confirmare, dar din pacate acelasi raspuns.Nu mai spun ca doctorita care mi-a dat vestea s-a purtat ingrozitor cu mine.Nu am auzit din gura ei nici macar un "IMI PARE RAU", ci di contra "SA VI SA-TI SCOT MIZERIA ASTA DE AICI".Si asta la un renumit spital din Bucuresti. A fost cumplit, si totusi nu i-am simtit miscarile, nu apucase sa-mi creasca burtica sau sa stiu de ce sex este.Drama ar fi fost mult mai mare atunci.Nu am ramas decat cu o poza facuta la ecografia de 7 saptamani unde se vede un mic punctulet. Am auzit multe cuvinte de genul "LASA CA ESTI TANARA, AI TOT TIMPUL SA FACI COPII", dar eu imi doream copilul acela. Niciun altul nu-l va inlocui.
Acum am depasit momentul si sunt increzatoare ca intr-o zi v-a veni si bebelusul mult dorit.
Iti doresc mult succes in aceasta campanie si sper din tot sufletul sa reusesti ceea ce te-ai propus.
Mult curaj!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca. Nu am trecut prin durerea pierderii unui copil dar am avut persoane foarte apropiate care au trecut. Pana nu am devenit tatic, nu am inteles pe deplin ce inseamna asa ceva, iar pentru o mama, nici nu mai vorbesc ce dureros poate fi. De ajutat mai mult decat cu o vorba buna si sa-i spui, celui in cauza, ca esti alaturi de el 24 din 24, nu prea ai cu ce sa-l ajuti. Cel mai mare ajutor ar trebui sa vina insa din partea cadrelor medicale care ar trebui sa aibe o pregatire psihologica pentru astfel de momente, dar multe dintre ele nu sunt pregatite sa se poarte nici macar cu o femeie normala, daramite cu una suferinda. De ex. nevasta-mea, dupa ce a nascut, de emotii, oboseala si alte cele, a inceput sa planga in fata pediatrei care ca sa o consoleze ii zice ca daca ii da ea doua palme, atunci poate sa planga, altfel nu. In momentul ala am zis ca o bat (pe pediatra, evident) pana o umfla rasul, dar tinand cont de starea neveste-mii m-am abtinut, zicandu-mi ca mai rau i-as face. Din fericire, restul cadrelor medicale s-au comportat cat de cat bine (daca facem abstractie de spagile care trebuie date sau de faptul ca mi s-a mai cerut supliment la spaga).
Bianca, sper ca prin actiunea ta, ministerul sanatatii sa tina cont si de pregatirea psihologica a cadrelor medicale, nu doar de pregatirea teoretica si practica (de dotari nici nu mai vorbesc). Odata si odata trebuie sa intelegem cu totii ca orice medicament trebuie neaparat insotit de empatie, altfel are efect zero.
In incheiere, iti urezez sanatate multa iar bucuria sa-ti revina cat mai curand in suflet.

Mesaj de la: Andreea data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca, imi pare rau pentru durerea ta ,si chiar daca poate nu o inteleg pe deplin nefiind mama, am simtit ca trebuie sa iti scriu. Am vazut emisiunea de pe B1 din 6 februarie si m-a impresionat faptul ca desi traiesti o asemenea drama ai gasit in sufletul tau puterea de a impartasi si de a lupta ca sa ii ajuti pe altii. Iti doresc sa ai putere si credinta si sper sa ii inveti si pe romani ce inseamna "a fi puternic" atunci cand pierzi pe cineva drag. Imi pare rau...dar imi pare bine ca exista persoane ca tine.Te imbratisez, Andreea M

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
urmarindu-te la emisiunea de aseara mi-au revenit toate amintirile...in urma cu 5 ani,fericiti si plini de sperante ne anuntam prietenii si familia ca vom fi parinti...insa visul nostru sa spulberat la 10 saptamani..plans,durere,intebari...nici un raspuns din partea medicilor...esti prea mica,corpul nu este pregatit(aveam 20 ani)...un microb..voia lui dumnezeu..am preferat sa cred in dumnezeu in continuare chiar daca eram furioasa...priveam mamicile cu copii iesiti in parc si lacrimam...eu cand voi avea un copil?...dupa 1 an am ramas iar insarcinata...atunci mi-a fost frica sa mai anunt pe cineva..doar eu si sotul meu stiam si ne bucuram sperand ca acum va fi bine...la 8 saptamani...iar probleme..m-am internat in spital cu diagnosticul iminenta de avort...la fel nu vreau sa dau numele unei doctorite care ma controla si in cealalta mana avea tigara aprinsa si concluzia ewi a fost ca in acea noapte ar fi mai bine sa ma chiureteze pentru ca nu am nici o sansa...am refuzat sa cred si am cautat un alt doctor,dr.ciobotaru jean,cu ajutorul caruia ma adus pe lume la 40 saptamani un baietel sanatos...mandria mea acum..are 3ani si 7 luni...simona,galati

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
..ce se mai poate spune dupa ce ai citit cite s-au scris!

Mesaj de la: Catalina data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Catalina si sunt mama unui baietel de 1 an si 5 luni care este lumina ochilor mei...nu-mi gasesc cuvintele sa_ti pot alina suferinta prin care treci...nu-mi pot imagina viata fara el...nu pot...imi pare rau Bianca

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
Nu sunt mama, dar in mod sigur imi doresc sa fiu. Cititnd aceste randuri imi dau seama ca este imens de greu sa porti noua luni un copil si apoi sa te trezesti ca nu mai e. Moartea reprezinta pentru mine o poarta pe care am vazut-o de nenumarate ori. Prima si cea mai grea perioada in care moartea si-a aratat fata, a fost in ziua in care am implinit 17 ani, iar tata a murit. Nu se pot compara situatiile, asa e, dar in acel moment am simtit ca toata lumea mea se prabuseste, ca nimic nu mai are sens si mi-am dorit sa mor si eu. Totusi azi am inceput sa zambesc cand ma gandesc la el, sa imi aduc aminte de discutiile lungi si de cum radeam noi doi de crizele mamei cand eu faceam cate o boroboata.

Imi dau seama acum ca pentru mine a fost mai usor, am avut o gramada de amintiri care m-au ajutat sa merg mai departe. Am avut imgainea tatei care tot timpul mi-a zambit. Imi dau seama ca pentru tine ca mama este groaznic si nu stiu ce cuvinte se pot spune unei femei care trece prin asa ceva. Stiu ca trebuie sa mergem mai departe, pentru cei care sunt langa noi si care ne privesc cu speranta.

E trist cand un inger pleaca prea repede, dar probabil ca Dumnezeu, cel care ne da putere in momentele cele mai grele.

Citind despre faptul ca nu ai gasit nimic despre unui copil si despre faptul ca acest subiect e tabu, trebuie sa spun ca la noi, in Romania, toate subiectele dureroase sunt tabu. Nu vorbim atunci cand ne doare, suntem inchisi in cochilii. Pacat pentru ca e o adevarata terapie. Eu m-am trezit in fata unor idei preconcepute ca acelea ca trebuie sa tin doliu un an sau ca trebuie sa plang mai mult. Nu pot sa nu imi aduc aminte ca mult timp mi-a atarnat de gat placuta cu fata fara tata, care poate fi calcata in picioare. Asa am invatat sa am apar si sa lovesc la randul meu.

E dureros si greu. E trist si urat. E ca o prapastie care nu se mai termina. E ca o camera fara aer. E ca un cer pe care nu mai iese soarele. Nu trece niciodata, doar inveti sa traiesti asa, cu durerea.

Simona ****, 26 de ani

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Bianca.Nici macar nu imi pot imagina prin ce trebuie sa fi trecut.Am un baietel de 8 luni, Luca.In timpul sarcinii nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cum as putea supravietui daca totul nu ar fi decurs cum trebuie.Si am ajuns la concluzia ca nu as putea.Dar acum vazandu-te pe tine imi dau seama ca nu iti poti imaginea durerea asta daca nu o traiesti.Imi pare groaznic de rau pentru ceea ce ti s-a intamplat tie si ingerului tau.Am plans pana am ramas fara lacrimi.Multa sanatate si putere.Si iubeste-o asa in continuare.Daca nu o poti tine in brate nu inseamna ca nu e a ta si ca nu exista.Dimpotriva, noi avem copii, tu ai si un inger.Sa-ti dea Dumnezeu curaj mult...mult...cum numai el stie sa dea cand avem mai mare nevoie...Si iti multumesc din suflet ca mi-ai adus aminte ca nu apreciez minunatul copil pe care il am indeajuns uneori...Numai bine.

Mesaj de la: Oana data: Joi 7 februarie 2008
Nu am curaj sa citesc...
Desi povestea noastra, cu ajutorul lui D-zeu si al unui medic exceptional, a fost in cele din urma fericita.
De mult vroiam sa scriu si sa incerc sa ajut alte mame care trec, inca mai trec, prin ceea ce am trecut eu cu fetita mea. O sa fac un scurt rezumat, pentru ca, din pacate de 3 si 9 luni, trecem prin multe...
Mi-am dorit mult de tot un copilas. Dupa ani de incercari, fara tratament, am ramas, surprinzator, insarcinata. La 9 saptamani am facut prima ecografie si cred eu aceasta a fost salvarea noastra. Atunci, acel dr. mi-a spus ca IR-urile sunt f. crescute (ir-urile artere uterine). Altceva nu mi-a spus dar a subliniat acest lucru. Ajunsa acasa am inceput sa caut pe net sa vad ce inseamna. Am gasit o sg explicatie cat de cat: copilul nu se hraneste. Am inceput sa umblu pe la dr. NIMIC! Nu-mi ofereau decat niste explicatii aberante sau crude: "Nu-i nimic o scoatem mai devreme". Dar timpul trecea iar IR-urile aveau valori crescute. Fetita mea crestea f. greu si incepuse sa inregistreze cat mai multa intarziere. DPN se mutase deja din ianuarie in februarie. Am ajuns la Fundeni, am inceput un tratament dar fara nici un rezultat. Si am cautat pana cand am gasit un dr. care se ocupa de aceasta pb. Imi pare si acum rau ca nu m-am dus la acest dr. din prima clipa cand am auzit de el. (asta a fost cea mai mare greseala a mea). Am ajuns in 21 de saptamani de sarcina. Cu tratamentul aplicat de acest dr. (trat. care se aplica in germania dar pe care medicii de la noi refuza sa-l aplice)am reusit ca fetita mea sa nu mai piarda in greutate. Nu vreau sa va povestesc cum au fost ultimele saptamani. Mergeam zilnic la monitorizare iar cand fetita intra in suferinta fetala dr. meu se chinuia sa obtina autorizarea cezarianei. Nu o obtinea! Nu! Si fetita mea continua sa sufere in burtica (din pacate, trat. este mult mai eficient in prima parte a sarcinii. Asa cum imi spunea dr. fetita mea se hranea o data la 4 zile cand imi faceam injectia).Din dec. pana-n ianuarie mi s-a refuzat cezariana. Oricand copilul meu ar fi putut...Nu! Nici nu pot spune! Nici nu va pot descrie portile la care am batut ca sa-mi salvez fetita.
Pe 5 ian am obtinut aprobarea cez. O fetita de 2.400 grame si 43 de cm. Dar, din pacate, aici s-a incheiat misiunea dr. ginecolog minune. Nu am reusit nici pana acum sa gasesc un medic pediatru la fel de bun. Pentru ca tb sa fiu sincera: un copil cu o asemenea suferinta in burtica va avea alta traiectorie dupa nastere. Dar nimeni nu mi-a spus. Am rasuflat usurata dupa ce am nascut. Fetita mea nu a avut parte de medic neonatolog bun. Era prematur/dismatur (nici acum nimeni nu se poate spune). Si de atunci am trecut prin multe sperieturi: la doua sapt. s-a inecat rau de tot. Nici acum nu pot sa vb despre acel episod. Am umblat cu ea pe la dr. dar explicatiile au fost care de care mai traznite: in primul rand au grija sa invinovateasca mama- ea este de vina, transmite emotii copilului si altele. Am ajuns cu ea si la 2 neurol. Unul mi-a zis ca a avut ori in burtica ori imediat dupa nastere un edem cerebral. Celalalt mi-a spus ca este posibil dar nimeni nu a cercetat acest lucru si se va recupera cumva! Dar cum i se da omului cat poate duce...La 9 luni a racit/sau nu. Am ajuns pentru niste muci sa fim internate. I s-au adminsitrat 2 antib. puternice, pentru o greutate mai mare, cu un diagnostic incert: pneumonie interstitiala, de aspiratie, bronsita, bronsiolita. De atunci, ne luptam cu malabsorbtie. Au trecut 2 ani si inca ia o mana de pastile. Tot atunci in spital i s-a dat un medicament care i-a generat un reflux gastroesofagian. Suntem intr-un cerc vicios: malab. si refluxul. Tot caut un trat. Practic fetita mea in acest moment tolereaza f. putine alimente si se hraneste cu un lapte medicament (din aminoacizi). Si, din pacate, sunt multi copii ca noi, cu acelasi istoric. Nimeni nu-i baga in seama in burtica si daca au norocul sa scape nu-i baga nimeni in seama nici dupa. In maternitate nu ai nici un fel de consiliere, nici un fel de educare. Eu nu am apucat sa citesc, inainte de a naste, ce tb sa fac cu un copil prematur cu suferinta fetala. Greseala mea! De cand s-a nascut fetita mea sunt langa ea 24 de ore. Imi este frica sa o las (la 9 luni cand am fost prima data internate in spital mi-au spus ca putea sa m... oricand...sindromul mortii subite-au reusit sa-mi faca si mai mult rau). Si tot caut...ca in sarcina...un pediatru pentru fetita mea. Refuz sa cred ca nu exista o solutie. Sunt sg ca solutia este una simpla dar nu exista nici un fel de interes in aceasta directie. Majoritatea dr. spun ca o sa treaca cand va creste...dar pana atunci eu o umplu de chimicale.? Cat o sa-i mai pot spune care nu-i face bine la burtica? Am incercat sa scriu pe scurt. Imi cer scuze pentru eventualele greseli dar as vrea sa fiu de ajutor. Eu cred ca exista o solutie pentru a evita asemenea situatii dureroase, extrem de dureroase.
Bianca, sper ca Dumnezeu sa-ti dea putere...Sper ca strigatul tau sa ajute cat mai multe mamici.Dr. minune spunea "In Romania singurul avantaj este ca femeile insarcinate sunt inteligente". Numele meu este Oana **** iar adresa mea ****@gmail.com

Mesaj de la: Minodora data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Iti multumesc ca ai "inventat" acest site si ca acum, tot ca o forma de terapie, pot sa spun si eu prin ce trec... E ciudat ca nu pot sa spun aceste lucruri celor care imi sunt aproape si ma iubesc, dar nu pot, pur si simplu ma opreste ceva si trebuie sa joc un fel de teatru ieftin, sa arat ca sunt vesela, puternica, ca am trecut peste marele soc. Dar in realitate nu este de loc asa.
Te inteleg prin ce treci si te admir ca ai reusit sa depasesti intr-un fel sau altul momentul. Eu nu am avut tocmai o sarcina, adica am avut, dar nu stiam, pentru ca timp de 2 luni eu am avut menstruatie neintrerupta. Medicii m-au tinut o saptamana in spital, mi-au facut pana si un chiuretaj, pentru a-mi "curata" uterul, pe buletinul histopatologic a aparut "sarcina?", deci nici ei nu erau siguri... Raspunsul la aceasta intrebare a fost unul negativ, de altfel chiar in timpul procedurii cei doi medici au vorbit intre ei in limba maghiara, unul dintre ei i-a spus celuilalt "ai vazut, omule? nu era sarcina". Spre ghinionul meu am inteles. Am facut un scandal monstru, caci nimeni nu imi spusese nimic si toate testele de sarcina au iesit negative. Dupa o saptamana m-au trimis acasa si pe biletul de externare scria simplu "iese in stare vindecat". AU trecut trei saptamani si dupa o vizita la un alt medic am fost internata din nou pentru ca aveam un chist pe ovarul stang "cat un ou de rata". am stat in spital inca patru zile si nimeni nu imi spunea si nu imi facea nimc. Luam doar calmante, caci aveam dureri cumplite, si somnifere. Cand intr-un final am dat medicului "atentia cuvenita" a spus simplu "JOI" si m-au operat joi. Totul ar fi fost ok, dar in timpul operatiei nu am fost adormita, o mica problema legata de inima, si, astfel, am auzit tot ce se intampla in jurul meu. Am vrut sa vad ce au scos afara, caci nu stiam daca a ramas totul la locul potrivit, si un medic rezident, femeie, a venit cu tavita sa imi arate: un chist foarte mare (1,130 kg), chisturi mai mici din jurul ovarului drept si o formatiune mica ..., alb-rozalie denumita crud: sarcina extra-uterina! Cerurile au cazut asupra mea, orice durere fizica era incomesurabila in fata durerii fizice si a celei sufletesti... Am inteles ca oricum nu se putea face nimic, dar nu pot exprima in cuvinte starea aceea...
Au urmat apoi 3 ani de tratamente hormonale, fara nici un consult endocrinologic, desi eu am intrebat daca nu ar fi necesar, dar mi s-a spus ca eu am o problema cunoscuta si ca nu necesit consultatii in plus. M-am ingrasat 3o de kg, mi s-a desfundat trompa stanga, care este permeabila, dar "lunga si sinuoasa", mi s-au facut hidrotubatii, o procedura dureroasa, am facut tot ce mi-a stat in putinta, fara nici un rezultat, insa. Am renuntat o vreme caci nu mai aveam putere sa lupt, dar in ianuarie am hotarat ca trebuie sa o iau de la capat. Am 32 de ani si vreau sa fiu mama. Am cautat un alt medic si am vazut diferenta: franc si in acelasi timp delicat, intelegator dar sincer. Mi-a spus deschis ca sansele mele sunt sub 40%, ca daca mi s-ar fi facut tratamentul corect din 2001, deci dupa operatie, acum as fi avut copil de mers la gradinita. Acum astept rezultatul tuturor analizelor, inclusiv a hormonilor tiroidieni, pentru a vedea daca mai am vreo sansa, chiar si prin fertilizarea in-vitro... E cumplit, asadar, ca din prostia si nepasarea medicilor sa suferim si sa ramanem traumatizate pe viata. Eu am obseravt ca ceva nu e in regula cu corpul meu de la varsta de 19 ani, cand, inca virgina fiind, medicul ginecolog a refuzat sa ma consulte sau sa imi dea un diagnostic. Acum stiu de ce boala sufar :sindromul ovarului polichistic, dar cu ce pret? Cu pierderea ingerasului meu... el a vrut sa vina la mine dar trupul meu nu l-a acceptat...
Iata de ce imi pare rau, sincer, de pierderea ta si te admir ca ai curajul sa povestesti despre ea si ca ai depasit acum momentul... Eu nu cred ca as fi putut sa trec peste... De aceea sper ca in timp oamenii sa isi schimbe mentalitatea si sa inteleaga cat de greu ne este si sa ne lase sa ne plangem durerea asa cum vrem si sa nu ni se mai spuna "Lasa, draga, asa a vrut Dumnezeu." Uneori Dumnezeu nu are nici o vina...
Te imbratisez,
Minodora

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bibi,dupa emisiunea de aseara m-am hotarat sa-ti trimit si eu cateva ganduri .cel mai frumos sentiment este sa fi mama pentru o femeie...si crede-ma ca stiu...am un baietel superb de un an si jumatate...el este viata mea....si pentru el fug acasa in fiecare zi...
Alaltaieri am aflat ca sunt din nou insarcinata.....o asemenea veste in mod normal ar fi trebuit sa ma faca si mai fericita dar am primit aceasta veste cu lacrimi si multa durere in suflet...nu pentru ca nu imi doresc inca un copil...mi-l doresc din toata inima si eu si sotul meu dar gandind la rece(real)nu imi permit d.p.d.v. financiar inca un copil.in totdeauna am judecat in cel mai rau mod femeile care fac avord spunand despre ele ca nu au fulet si ca nu merita darul pe care il au de la D-zeu de a putea face copii....de a fi mame...dar uite ca am ajuns si eu aici....chiar daca are doar 2 saptamani pentru mine tot copilul meu este...si gandul ca voi accepta sa moara ma innebuneste...il mangai si ii vorbesc si in continuu ii cer iertare ca nu voi putea sa-l las sa se nasca....sunt disperata .
Te rog sa nu ma intelgi gresit, nu consider ca pentru a avea inca un copil trebuie sa ai averi...nici pe departe...insa trebuie sa ai siguranta unui acoperis (casa) ceea ce eu nu am.Stau intr-un apartament cu chirie si risc sa vina oricand proprietara sa-mi spuna ca trebuie sa plecam sau sa imi mareasca chiria...
de multe ori sunt nervoasa pe tot ce se intampla in tara asta...pe conditiile care ni le ofera....
am ajuns la concluzia ca daca nu ai parinti care sa te ajute sau daca nu ai bani si relatii sus puse nu poti sa iesi din saracie...imi pare foarte rau ca trebuie sa spun aceste lucruri despre romania dar asa vad eu.
sunt sigura ca in situatia mea sunt foarte multe femei(cupluri)
imi pare rau daca ti-am rapit tipul cu mesajul meu da am vrut sa sti si drama femeilor care isi doresc copii si din cauza situatie financiare nu isi permit...in tara asta sa ai copii a devenit un lux ... este strigator la cer...oare de suntem pedepsiti in halul acesta...cei care pot sa faca copii nu au cu ce sa-i creasca iar cei care au totul sa nu se poata bucura de copii...Alina (****@yahoo.com)

Mesaj de la: Daniela data: Joi 7 februarie 2008
Dragă Bianca. Mă numesc Daniela şi sunt din Suceava. Am plâns nespus de tare când te-am auzit povestind la NAŞUL şi când am citit ce ai scris. Crede-mă că am simţit o durere cumplită, de parcă aş fi fost în locul tău. Imi parte tare rău pt ce ţi s-a întâmplat. Nu sunt mămică dar îmi doresc mult.Dacă te pot ajuta cu ceva, te rog scrie-mi pe adresa mea ****@yahoo.com. Te admir pentru cine eşti şi pentru ceea ce faci. Să nu-ţi pierzi încrederea în Dumnezeu. EL ştie ce face. Doamne ajută.

Mesaj de la: Daniela data: Joi 7 februarie 2008
Unii oameni spun:"nu mai plânge,nu vezi că te usuci pe picioare!"Eu sunt convinsă că plânsul îţi dă putere,te ajută să te ridici cât ar fi de greu!
În martie,acum şase ani,am pierdut un suflet drag.Era frăţiorul meu mai mic,pe care l-am crescut ca o mamă(aşa erau timpurile atunci ca fraţii mai mari să vadă de cei mici)Fără să vorbesc de durerea mamei mele care nu se poate estima,vă spun ca eu aş fi vrut să mor,să nu văd,să nu aud pe nimeni.În perioada aceea fetiţa mea avea cinci luni.A fost singurul lucru pentru care încercam să stau pe picioare.Am fost egoistă,nu vroiam sa vad durerea celorlalţi,care sufereau la fel ca mine,poate mai rau,fiind vorba de părinţii mei,sora mea.Plângeam zi de zi,seară de seară şi încă mai plâg,şi sunt convinsă că lacrimile mele pentru el nu se vor sfârşi niciodată.Anul trecut în martie,exact,in ziua cand trebuia să ma închid in mine şi să-i plâng plecarea,cum făceam în fiecare an,Dumnezeu a facut în aşa fel încât s-a născut a doua mea fetiţă!N-am înţeles de ce a făcut asta,dar aşa a fost!În ziua aceea jumatate din inima mea era ruptă,sfâşiată de durere,de dor şi plângea,iar cealaltă jumătate se bucura pentru noul suflet ce a venit printre noi.Acum în luna ce vine nu ştiu ce ar fi mai corect să fac pe 15 martie-să sărbătoresc şi să-i mulţumesc lui D-zeu că am încă o fetiţă sănătoasă
sau să stau să plâng moartea frăţiorului meu!
Naşul nostru mi-a spus că fratele meu s-a sacrificat pentru fericirea mea şi că ar trebui să fiu fericită că este printre îngeri să n-e ajute!E dureros dar câteodată cred asta!Fiecare vieţuitoare,fiecare plantă,fiecare om moare cu un scop!Nu ia pe nimeni D-zeu degeaba!Aşa şi fetiţa ta are un drum frumos conturat printre îngeri!!!!!Cu multă durere în suflet sunt alături de tine Bianca!Îmi pare rău!Condoleanţe pentru întreaga ta familie îndurerată!Daniela C
(***@yahoo.com)

Mesaj de la: Catalina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,

iarta-ma ca mi-am permis sa-ti spun Bianca...in momentul de fata plang...si imi e greu sa ma adun...nu am trecut prin drama ta...si nici nu cred ca am puterea sa inteleg durerea ta...asadar, iarta-ma, inca odata...sunt mama unui baiat care are varsta baiatului tau Luca...te-am admirat cand ai aparut pe post si ai spus ce greu a fost dupa o cezariana...toate durerile tale le retraiam si eu...l-am nascut pe Andrei prematur la 32 de saptamani de sarcina...1700g si 45 cm...l-am vazut prea putin, pentru ca fiind mic l-au luat repede,...eram disperata ca nu pot sa-l vad mai mult...ganduri sumbre ma bantuiau atunci, daca ceva nu e in regula cu el, daca are vreo problema, daca va trai...dupa 24 de ore de terapie intensiva cand ai voie sa te dai jos din pat, aproape m-am tarat ca sa ajung la terapie intensiva la bebelusi ca sa-l vad...nu voi uita niciodata cum imi batea inima de tare...erau 4 copii din care 2 erau la incubatoare...mari frumosi si rozalii...unul mare rozaliu care dormea linistit in patul lui si al meu care era mic, mic de tot...si nu era in incubator...era in patut si dormea...cu camasuta mare si lalaie si boneta in care daca se straduiau sa-l puna incapea cu totul...cu branula pusa pe piciorusul firav...(ca sa mai fac o paranteza, bratara pe care o poarta bebelusul la manuta de obicei, al meu a purtat-o la picior si la ultima perforatiune...)...m-a apucat un plans vinovat ca nu l-am putut tine pana la termen in burtica,...ca din cauza mea se chinue el,...atunci a aparut medicul neonatolog care a avut tact (si caruia ii multumesc ori de cate ori am ocazia!) si mi-a spus ca trebuie sa plang de bucurie ca este un copil sanatos si ca nu a avut nevoie de ventilator ca a respirat singur...ca mananca singur(ca stie sa suga!) si ea nu l-a gavat ca sa nu-si piarda reflexul...prima noapte alaturi de el a fost cumplita...desi esti epuizata si te doare....n-am putut dormi pentru ca eu eram disperata sa-l aud cum respira...sa nu pateasca ceva si eu sa nu observ... acum privind retrospectiv sunt "suparata" pe mine ca nu m-am putut bucura pe deplin de multe momente unice si ireversibile...dar sunt norocoasa si am avut "sansa de atrage lozul castigator"... iti multumesc pentru tot ce ai facut Bianca!nu stiu ce sa-ti spun...decat iarta-ma inca odata si...IMI PARE RAU!

catalina,bucuresti

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
iubita mea, cu lacrimi in ochi iti spun ca imi pare foarte foarte rau. eu am cancer la san si in luna asa mi s-a scos sarcina , o fetita. medicii mi-au spus brutal, aproape tipand (mama mea era de fata) sa aleg intre viata copilului si viata mea. oribil!!!!!!!! ingrozitor!!!!! nu gasesc cuvinte sa spun ce-am simtit si ce-am trait. dar se pare ca asta e viata. iar oamenii de langa mine au fugit toti. habar n-am de ce. iubit si prieteni. iubit si prieteni? si ma uitam in jur si vroiam sa ma agat cu disperare de ceva care sa ma ajute sa continui. si mai ales sa lupt. se intampla in 2006.
am inteles ca nu trebuie sa astepti ajutor de la oameni ! ci numai de la Dumnezeu. instictiv (pt ca nimeni, absolut nimeni , nici macar de la oncologie nu mi-au recomadat vreo carte)sau poate ca Bunul Dumnezeu mi-a indrumat pasii catre carti pe care le-am descoperit singura si pe care le-am citit cu sufletul la gura. mi-au ajutat, desigur. inca ma straduiesc sa-mi vindec sufletul. ma rog pentru asta. Dumnnezeu sa fie cu tine si cu fetita ta din ceruri!

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,am vazut aseara la B1 tragedia ta si m-a impresionat foarte mult.Am plans, si toata noaptea mi-am tinut fetita de 4 ani si jumatate in brate.Imi pare foarte rau,si te felicit pentru campania pe care ai initiat-o.Sa te ajute Domnul sa treci peste asta,si sa ajuti alte mame care trec prin asemenea situatii.Iti spun sincer ca imi doresc din tot sufletul inca un copil,dar mi-e teama......La cate se intampla si cand aud ca tot mai multi bebelusi se nasc cu probleme,ma descurajez,mai ales ca sistemul nostru sanitar lasa mult de dorit.
Iti doresc multa sanatate.CRISTINA.

Mesaj de la: Vera data: Joi 7 februarie 2008
verasunt din RM Vilcea imi pare rau si te respect pentru tot ceai facut tu ai fost STRIGATUL NOSTRU un strigat care sper sa se auda ma rog pentru caDumnezeu sa te ajute in tot cea ce faci

Mesaj de la: Silvia data: Joi 7 februarie 2008
PLÂNGI...PLÂNGI...PLÂNGI...SPUNE CUI VREA SĂ TE ASCULTE DUREREA TA PENTRU CĂ ÎŢI FACE BINE ...AŞA CEVA NU SE UITĂ , SE ASCUNDE ÎN SUFLETUL TĂU ,ESTE NUMAI AL TĂU ,DAR NU MAI DOARE AŞA TARE DUPĂ ANI ŞI ANI.
A APĂRUT PE LUME O MINUNE DE FETIŢĂ, CRISTINA-CAMELIA CARE A ÎMPLINIT 9 ANI ÎN 9 IUNIE 2007 ŞI CARE NE UMPLE CASA ALĂTURI DE IOANA (18ANI) ŞI ROMINA (16ANI).
SILVIA

Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
buna sant monica nu am copi pentruca nu pot sa am nupot simti ce ai simtit tu dar doare foarte tare .sant alaturi de tine,ati doresc multa sanatate si liniste sufleteasca.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Cu lacrimi in ochi, imi pare rau!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Daca traiesti in Ro stii ca e legea junglei. Cine e mai puternic supravietuieste. O mamica scria "ce nu te ucide te face mai puternic." Crud de adevarat. Am pierdut 2 sarcini dar Dumnezeu ne-a dat apoi doua printese minunate. Dar sarcini cu probelem si sacrificii. Nu e asta important acum. Ce vreau sa zic e:

- ce putem face sa ne ajutam intre noi?
- sistemul actual nu face mare lucru mai ales ca am avut nesansa sa il vad pe viu. de ex. la a 2 sarcina pierduta dupa chiuretaj (bb era mort) am stat in salon cu gravide ce urmau sa nasca si care ma intrebau de ce am facut avort (ceea ce pt mine e altceva decat sarcina oprita in evolutie) sau sa fiu lasata in salon gravida fiind si cu contractii si speriata ca pot sa pierd copilul cu 2 mame care au avut nesansa sa isi piarda copilasii
- doctorii nu stau de vorba cu mamele cand pierd sarcinile, nu stau sa explice si mai mult prima dr a mea a fost chiar neprofesionista la modul grosier exprimandu-se de asa natura incat sa inteleg ca nu am de ce sa ma plang ca am pierdut un bb ca si asa era mic.
- vreau sa ajut. Spuneti-mi cum.

Mesaj de la: Luminita data: Joi 7 februarie 2008
DE LA LUMINITA: imi pare nespus de rau Bianca pentru ce ti sa intamplat si cred ca nimeni nu isi doreste sa treaca prin ce ai trecut tu si mai cred ca ai foarte mare dreptate despre cadrele medicale din Romania care inca nu stiu sa se comporte in general.Spun asta pentru ca am si eu un baietel pe care il cheama Valentin in varsta de 4 anisori si slava Domnului este sanatos si stiu ce inseamna sa fii mamaica si am vazut cu ochii mei ce se intampla prin spitale deoarece sunt si eu asistenta in devenire si pot spune cu mana pe inima ca nu sunt de acordsi ca nu este in regula.Sper din toata inima sa treci cumva peste aceasta tragedie si ma rog pentru tine la BUNUL DUMNEZEU sa-ti trimita alt copilas chiar daca nu va fii ca fetiata pe care ai pierdut-o.
Te pup si iti doresc foarte multa sanatate si pace in suflet

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca sincera sa fiu ma apuvat plansu cand ti-am citit povestea . este incredibil prin ce treci dar dumnezul te-a intarit nu sa treci de acest lucru sa-ti ameliorezi cat de cat situatia .aceasta intamplare nu o vei uita toata viata ta . si o vei plange mereu cu toate ca nu ai apucat sa o cresti. sa stii ca merita sa mai incerci sa mai faci un copil in memoria celei pe care ai piedut-o . eu ma numesc olga si am un baietel de 4 anisori si de curand la-m operat de polipi o operatie usoara zic doctorii dar eu am inbatranit 10 ani in ziua respectiva cand il vedeam prin ce trece . nu avea dureri dar parca eu le simteam si vroiam sa le am eu .eu ma mir cum de mai esti intreaga .acum iti doresc sa-ti cresti baietelul tau luca cu multa dragoste si sa-l aperi de cele rele . am aflat de povestea de la tv la b1tv la nasu si cum am vazut am si intrat pe net sa vad situl .am incremenit cate povesti ca ale tale sunt nu credeam ca exista asa ceva pe lumea asta .chiar e dat de la dumnezue sa suferi atat ?????? poate o mama sa reziste acestei incercari???? eu sper sa iti revii sa fii sanatoasa si so tii in suflet toata viata ta . ma rog pt tina draga bianca .

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca sincera sa fiu ma apuvat plansu cand ti-am citit povestea . este incredibil prin ce treci dar dumnezul te-a intarit nu sa treci de acest lucru sa-ti ameliorezi cat de cat situatia .aceasta intamplare nu o vei uita toata viata ta . si o vei plange mereu cu toate ca nu ai apucat sa o cresti. sa stii ca merita sa mai incerci sa mai faci un copil in memoria celei pe care ai piedut-o . eu ma numesc olga si am un baietel de 4 anisori si de curand la-m operat de polipi o operatie usoara zic doctorii dar eu am inbatranit 10 ani in ziua respectiva cand il vedeam prin ce trece . nu avea dureri dar parca eu le simteam si vroiam sa le am eu .eu ma mir cum de mai esti intreaga .acum iti doresc sa-ti cresti baietelul tau luca cu multa dragoste si sa-l aperi de cele rele . am aflat de povestea de la tv la b1tv la nasu si cum am vazut am si intrat pe net sa vad situl .am incremenit cate povesti ca ale tale sunt nu credeam ca exista asa ceva pe lumea asta .chiar e dat de la dumnezue sa suferi atat ?????? poate o mama sa reziste acestei incercari???? eu sper sa iti revii sa fii sanatoasa si so tii in suflet toata viata ta . ma rog pt tina draga bianca .

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Chiar daca nu am trecut prin asa ceva nu pot dupa ce am citit aceste randuri sa nu-mi dau seama cat este de greu sa traiesti astfel de momente.Sunt mama unui baietel de 11 ani si multumesc la Dumnezeu ca exista, pentru ca este cea mai importanta persoana din viata mea si este ratiunea mea de a trai.Cuvintele sunt prea nesemnificative pentru a putea consola pe cineva care si-a pierdut copilul indiferent cand s-a intamplat acest lucru.Ceea ce te-ai hotarat sa faci tu,Bianca este un lucru minunat si sunt convinsa ca multe mame care au nevoie de o alinare in astfel de momente,o sa-ti fie profund recunoscatoare.Esti o femeie cu suflet mare si Dumnezeu iti va da putere sa treci mai departe iar consolarea ta va fi faptul ca o sa poti ajuta alte mame care au nevoie de acest lucru.Astfel, sufletul tau isi va regasi cat de cat linistea de care ai nevoie.Sunt din Sibiu iar daca as putea sa te ajut in vreun fel in campania ta as fi fericita sa pot face acest lucru.Liliana,33ani

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
Va multumesc!
Va multumesc pentru eforturile pe care le depuneti in dorinta de a ajuta, de a sprijini familiile care trec prin incercari atat de dureroase.
Va multumesc in numele tuturor celor care ar dori sa o faca dar nu indraznesc s-au nu au posibilitatea.
Va sunt alaturi, cuvintele nu ajung ... sunt mama.
Daca demersurile pe care incercati sa le faceti in dorinta de a schimba ceva, sau de a ajuta, au nevoie de sprijin va rog sa ma anuntati.
Cristina ****
****@gmail.com

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Nu-mi gasesc cuvintele....
Este ptr prima data cand vorbesc despre acest lucru, cu 3 ani in urma am ramas insarcinata, nici nu-mi mai amintesc sentimentele din acea peroada, am vrut sa uit totul, ca si cum n-ar fi existat niciodata. La mine cartea necastigatoare a fost barbatul de langa mine, om fara suflet, desi il iubeam nespus de mult.
Cand sarcina era deja de 2 luni si 3 saptamani, a reusit sa ma convinga ca e cel mai bine sa fac avort. M-am lasat pacalita de cel care trebuia sa-mi fie alaturi ptr toata viata, de cel pe care il iubeam mai mult decat pe mine, sau copilul care urma sa vina pe lume. Sunt o nenorocita de femeie si nu-mi voi ierta asta niciodata, am fot prea slaba, am fost prea oarba......
Durerea fizica nu a reusit niciodata sa fie mai mare decat cea sufleteasca, nici acum n-am reusit sa iert, pe mine NICIODATA.
Dupa ce am facut acest lucru ingrozitor, m-am afundat toata in munca, habar n-aveam cand rasare soarele, cand apune.... De covalescenta ...nici vorba, am incercat cat am putut de mult sa inchid acel capitol din viata mea DEFINITIV, n-am vrut sa-mi mai amintesc, n-am vrut sa vorbesc despre acest lucru niciodata, n-am mai vrut NIMIC. Acum incerc sa-mi refac viata, s-o iau de la capat, incerc sa raman iarasi gravida, dar sentimentul de vinovatie nu dispare.
Oare voi reusi sa uit?
oare voi reusi sa iert?
Oare voi reusi sa ma iert?
Oare ...............

Mesaj de la: Diana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Cuvintele sunt de prisos...iar cand iti este TARE,TARE dor,priveste inspre cer si zambeste...sigur o sa simti o adiere usoara...sunt doua aripioare de ingeras...
In rest,RUGACIUNE si SPERANTA !
Din inima, Diana

Mesaj de la: Elisabeta data: Joi 7 februarie 2008
NUMELE MEU ESTE ELISABETA SI IMI PARE FFOARTE RAU DE CEEA CE TI SA INTIMPLAT BIANCA...AM UN BAIETEL DE 11 ANI SI IMULTUMESC LUI DUMNEZEU NU AM TRECUT PRIM MOMENTELE TALE DAR VREU SA TE INTELEG . IERI AM PLANS CU TINE CAND POVESTEAI DRAMA TA , SI MA GANDEAM CA NU PUTEM INDEAJUNS APRECIA CA NASTEM COPII SANATOSI.
AI SPUS CA ERAI SUPARATA PE DUMNEZEU , TE CRED, DAR EL NU ARE NICI O VINA PENTRU CE SA INTAMPLAT . EU AM AVUT ALTE PROBLEME SI AM CAUTAT RASPUNSURI IN BIBLIE. DE ACOLO AM INTELES CA LUI DUMNEZEU NU I PLACE SUFERINTA SI NU DORESTE MOARTEA NIMANUI. AM CITIT CA CINE MOARE NU STIE NIMIC , NU L PUTEM AJUTA , NU MERGE IN CERURI CI ASTEAPTA SA VINA TIMPUL PENTRU INVIERE. SI EU CRED CEEA CE SCRIE IN BIBLIE , E CUVANTUL LUI DUMNEZEU. EMMA PRECIS CA VA INVIA AICI PE PAMANT SI ITI DORESC SA TE INTALNESTI CU EA. ESTE O SPERANTA CARE ITI DA PUTERE SA TRAIESTI PENTRU LUCA SI PENTRU EMMA . NUMAI BINE BIANCA

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Chiar daca nu am trecut prin asa ceva nu pot dupa ce am citit aceste randuri sa nu-mi dau seama cat este de greu sa traiesti astfel de momente.Sunt mama unui baietel de 11 ani si multumesc la Dumnezeu ca exista, pentru ca este cea mai importanta persoana din viata mea si este ratiunea mea de a trai.Cuvintele sunt prea nesemnificative pentru a putea consola pe cineva care si-a pierdut copilul indiferent cand s-a intamplat acest lucru.Ceea ce te-ai hotarat sa faci tu,Bianca este un lucru minunat si sunt convinsa ca multe mame care au nevoie de o alinare in astfel de momente,o sa-ti fie profund recunoscatoare.Esti o femeie cu suflet mare si Dumnezeu iti va da putere sa treci mai departe iar consolarea ta va fi faptul ca o sa poti ajuta alte mame care au nevoie de acest lucru.Astfel, sufletul tau isi va regasi cat de cat linistea de care ai nevoie.Liliana,Sibiu

Mesaj de la: Eugenia data: Joi 7 februarie 2008
ma numesc Eugenia,am un baietel de 1 an si jumatate si cea mai mare realizare a mea este aceea de mama.Toate celelalte nu le numesc realizari ci intamplari firesti intr-o lume nefireasca.Imi pare rau Bianca!Sunt niste cuvinte idioate, putine si sarace, dar sunt scrise cu sinceritate.Dumnezeu asa a ales, asa cum noi, pacatosii alegem florile cele mai frumoase de la piata, asa si EL,alege,uneori, oamenii cei mai buni,cei mai puri.Roaga-te pentru sufletelul ei firav,si in ficare an la momentul nasterii ei uitate spre cer, sa o vezi.Dumnezeu sa-ti ajute sufletul sfasiat de durere si sa-ti dea putere sa depasesti clipele de singuratate.Doamne ajuta!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca , sunt si eu alaturi de tine cu suferinta mea care,ai avut dreptate,nu se uita niciodata.Am pierdut si noi 2 baieti,unul la 2 saptamani iar celalalt la 2 zile dupa nastere(un cosmar cu reluare)din cauza unor malformatii la cord care ulterior am aflat ca sunt ereditare.Si noi am gasit taria de a merge mai departe, in fetita noastra minunata care are acum 24 ani,dar nu putem uita ca baietii ar fi avut 22 si 17 ani.Acum dupa atitia ani imi aduc aminte,desi pare ciudat, ca cel mai greu mi-a fost la al doilea baietel cind a trebuit sa-i faca intai certificatul de nastere si am fost intrebata de nume.Vroiam sa-l cheme Bogdan asa ca primul fratior dar in momentul acela am realizat ca o sa fie doua certificate de deces cu acelasi nume si am spus primul nume ce mi-a trecut prin minte,Raul.Ai avut dreptate cu grija poate putin exagerata care am avut-o apoi pt. fica noastra,dar cred ca asa am fost parinti mai buni.Si eu am fost suparata pe Dumnezeu si ma tot intrebam DE CE?
E o alinare sa aflu ca nu suntem singuri in durerea noastra,dar mai ales imi place sa cred ca acolo intr-o alta lume cpilasii nostrii simt toata dragostea noastra si poate comunica si ei.Pana acum m-am descurcat cu durerea aceasta,dar frica mea cea mare(care o tin doar pt. mine) e sa nu sufere la fel si fica mea.
Nu vreau sa va sperii cu durerea care nu trece dupa atatia ani,e asa cum spui Bianca,e o povara care trebuie sa inveti sa o duci si in acelasi timp te face sa vezi si sa pretuiesti altfel viata.CE NU TE DOBOARA TE INTARESTE

Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca!Am vazut emisiunea de la b1 tv si am citit si povestea relatata de tine.Sunt si eu mamica,am o fetita de 3 anisori care este sufletul meu,universul meu si tot ce am mai de pret pe lume.Am plans mult si aseara si azi cand am citit, prin ce ai trecut tu si alte mamici.Sincer nici celui mai mare dusman nu-i doresc sa treca prin ceace trec multe mame.Este o mare tragedie in viata lor si a familiilor lor.Am vazut ca esti o femeie puternica,care trage un MARE semnal de alarma si care vrea sa schimbe multe in ce priveste relatia MEDIC- VIITOARE MAMA.Comunicarea este cea mai importanta,lucru care la noi nu exista.Oare se va schimba ceva in sistemul sanitar?Nu pot decat sa-ti doresc mult succes in toata aceasta campanie din care toti avem ce invata,si anume sa fim OAMENI si sa ne sensibilizam ,sa fim alaturi de cei care trec printr-o asemenea suferinta.Pentru mine esti o MARE INVINGATOARE SI UN MODEL.Florentina

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Daca lui Bogdan i-ar fi fost dat sa ne fie alaturi anul acesta am fi caligrafiat literele,am fi silabisit fragmente de poveste,ne-am fi plimbat impreuna cu rolele prin parc....dar el traieste doar in sufletul meu,intr-o lume imaginara pe care eu cea de "zi de zi",cea cunoscuta de prieteni si colegi de serviciu o tin numai pentru mine pentru a putea trece drept "un om normal"....
Am alaturi un om deosebit,un sot asa cum ar trebui sa fie toti sotii de pe lume,un om atent la nevoile mele,intelegator,cald si dispus sa-mi ofere tot ce e posibil...un om care MA IUBESTE,nu doar o spune......alaturi de el am reusit sa merg mai departe desi de multe ori am simtit ca ma prabusesc si am avut sentimentul ca nimic de pe lumea asta nu mai are rost...
Am vrut sa scriu si eu cateva randuri,si o sa-mi cer scuze daca nu par coerenta,sunt doar "franturi de traire" pentru a ma alatura celor care au trait aceleasi povesti triste......
Oamenii din jur nu inteleg.....nu vor sau nu pot.....colegii ma intreaba uneori "ce probleme ai tu?n-ai copii deci n-ai bataie de cap,esti mai mult decat o sotie rasfatata,sotul nu te lasa sa faci nici macar curatenie.....ce probleme ai tu?".....la inceput ma enerva asta.....oamenii mi se pareau rai,dar daca ma gandesc mai bine imi dau seama ca sunt doar incapabili sa inteleaga...si parca pe undeva ma bucur intelegand ca ei nu au cum sa inteleaga ce simte un om care traieste o asemenea experienta.....de n-ar mai avea nimeni de acum incolo cum sa inteleaga.......
M-a frapat insa o persoana care mi-a spus odata....incerci sa pari un om vesel si reusesti...insa eu simt o mare tristete....un bioenergetician...se pare ca desi nu ne cunosc unii oameni simt sau reusesc cumva sa vada....
Nu vreau sa-ti spun cuvinte de imbarbatare,eu stiu ce simti si stiu si ce vei simti si peste 7 ani...si stiu ca niciodata durerea pierderii unei persoane dragi fie ca e parinte,frate sau copil nu se estompeaza.....insa cu trecerea timpului reusesti sau mai bine zis inveti sa traiesti cu ea....pot sa-ti spun insa ca IMI PARE RAU,foarte rau de fiecare data cand mai aud despre o astfel de imtampalre...
Tuturor celor care s-au alaturat durerii noastre comune le doresc sa aiva parte in viata macar de o persoana pentru care sa reprezinte sensul vietii lor..

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
desi sunt un copil in varsta de numai 17 ani am ramas socata de ceea ce am citit si stiu ca si eu la randul eu voi deveni mamica si nu as vrea sa mi se intample ceva de genul acesta,mama sa chinuit fffffff mult sa ma aiba din cauza unor probleme medicale.
Sincer imi pare fffff rau de ceea ce ti sa intamplat si iti doresc mult curaj si forta de munca .
iti doresc sa fii puternica ca si pana acuma te pupam si eu si mama mea aveti grija de dv.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
im pare rau pt tine stiu peste ce treci si chiar imi pare rau

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
DRAGA BIANCA numele meu este Alina,sunt insarcinata in luna a 6 a si sper ca avand ajutorul lui Dumnezeu totul sa decurga bine,nu stiu daca as avea puterea sa trec peste ceea ce tie cea fost dat sa traiesti insa ma bucur enorm ca ai puterea sa lupti,sa speri si sa intelegi ca toti suntem alaturi de tine...cu respect Alina

Mesaj de la: Violeta data: Joi 7 februarie 2008
imi pare sincer rau! am 25 de ani si nu am copii, nu am pierdut nici o sarcina si slava Domnului nu mi s-a intamplat ceva atat de ingrozitor. imi dau seama prin ce treci Bianca...imi pare rau!!! Violeta, Bucuresti

Mesaj de la: Andree data: Joi 7 februarie 2008
draga Bianca, sunt socata............Am si eu un baietel de un an jumate si sunt insarcinata in doua luni.ma gandesc cu groaza ca o sa nasc din nou in spitalele astea ramanesti, ma gandesc cu groaza la neomenia doctorilor...Imi pare nespus de rau pt ceea ce ti-i s-a intamplat.este cel mai groaznic lucru care i se poate intampla unei femei.nu stiu ce as face, as inebunii, as vrea sa mor si eu, dar totusi mai am un suflet pe care trebuie sa-l cresc, sa am grija.Baiatul meu are nevoie de mine mai mult ca de aer, spun asta pentru ca asta am simtit si eu cand eram copil.
Bianca sa -te ajute D-zeu si sa-ti dea putere sa mergi inainte.
Andree, Bistrita

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
Nu ma pot opri din plans.... nu sunt inca mamica...dar m-a impresionat profund ceea ce ai scris....e tare dureros!!!!!NU GASESC CUVINTE PENTRU A VA CONSOLA! IMI PARE NESPUS DE RAU!!!SUNT SUFLETESTE LANGA VOI!!!ESTI O FEMEIE DESEBITA, PUTERNICA, INTELEAPTA, CURAJOASA.....DUMNEZEU VA OCROTESTE SI VA DA PUTERE IN FIECARE ZI, SA PUTETI INDURA SUFERINTA..
PRETUITI FIECARE CLIPA A VIETII, CU BUNE, CU RELE....TOATE AU UN ROST...DUMNEZEU NE-A CREAT SA AVEM VIATA VESNICA!!!
VA IMBRATISEAZA,PE TOTI, CU MULT DRAG SIMONA SI ANDREI!

Mesaj de la: Mira data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, te imbratisez si vreau sa iti spun ca si eu am pierdut o sarcina in noiembrie, aveam 11 saptamani.Am fost la prima ecografie fericita ca o sa-i aud inimioara si cuvintele doctoritei "nu prezinta activitate cardiaca" m-au lovit ca un cutit in inima.Am crezut ca e ceva stricat la aparat, ca doctorita nu vede si nu aude inima copilului meu care trebuia sa bata...Cumplit a fost ce a simtit apoi inima mea cand am realizat ca nu e un cosmar, ca mi se intampla chiar mie, ca toata fericirea pe care o traisem acum disparuse brusc si in locul ei, eu purtam in mine un copil mort, care se dezvoltase pana la un moment dat si care s-a oprit si evolutie dintr-o cauza stiuta doar de Dumnezeu.Ironia sortii, am facut un chiuretaj, eu care am zis mereu ca mai bine mor eu decat sa fac vreodata asta,iar dupa chiuretaj, in lift am nimerit cu 5 mamici care se externau cu bebelusii lor, toti baietei,cu baloane, tatici fericiti, iar eu o strangeam pe mama mea de mana si ma intrebam oare copilul meu ar fi fost baietel sau fetita?Ma regasesc in randurile tale, exact asa cum spui sunt oameni care cred ca e mai bine sa se comporte ca si cum nu s-a intamplat nimic, ca a fost iluzie, sa nu iti adreseze un simplu imi pare rau ca ai pierdut un suflet si stiu ca sufletul tau acum nu mai e ca inainte!Acum sper ca Dumnezeu imi va da un copil si o sa ma lase sa il si pastrez viu si sanatos!Te admir Bianca pentru ceea ce faci si iti doresc multa putere sa treci peste clipele grele!Mira

Mesaj de la: Georgeta data: Joi 7 februarie 2008
draga bianca sincer imi pare rau prin ce ai trecut.noi doua am fost colege de lic la zoia si am aflat asta abia dupa ce am citit biografia si am vazut fotografia cu grupul din liceu.eu sunt fata din mijloc cu esarfa la gat ..tudor georgeta..si mam casatorit in timpul clasei a x-cea.am si eu doua fetite una de 22de ani si una de 20si le iubesc ,ca pe ochii din cap si de aseara de cand am vazut emisiunea la b1, am simtit nevoia sa iti spun k imi pare rau k a trebuit sa treci prin asa o mare pierdere .este adevarat k timpul le vindek pe toate dar numai noi mamele stim ce este durerea si grija pt puiutii nostri.dumnezeu iti va da puterea sa treci peste asa o mare cumpana. cu drag georgeta ****

Mesaj de la: Cami data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,

Iti doresc intii de toate putere in tot ceea ce faci, sa poti schimba ceva. Deja faptul ca se vorbeste deschis despre subiectul asta e o mare realizare.

Am pierdut si eu un baietel in decembrie 2007, cu citeva zile inainte de termen.
Am scris povestea mea pe mami.ro, n-am sa insist acum …

http://www.mami.ro/fertilitate/forum/pierderea-sarcinii.html?av-topic=121451

As vrea doar sa spun ca ma regasesc in povestea ta, in trairile tale. Oricit am fi de diferite, in fata durerii se pare ca toate reactionam la fel… Socul (negarea), furia, neintelegerea, sentimentul de vinovatie, si apoi golul si durerea… care numai trece…

Au trecut mai putin de doua luni de cind l-am pierdut pe Victor, fara sa fi avut parte de bucuria unei mame de a intilni privirea copilului ei… Am aflat cu patru zile inainte de termen ca inimioara nu ii mai bate.
Am nascut in Franta, si din fericire moasele au insistat putin spunindu-ne ca e mai bine sa il vedem. Nici eu nu am vrut initial, dar acum imi pare bine ca l-am vazut, ca mi-am putut lua rams bun de la el.
Cit despre reactia celor din jur… Eu am avut norocul sa am alaturi o mina de oameni dragi de tot, cu care am putut vorbi: sotul meu in primul rind si mama. Apoi citeva prietene adevarate si o verisoara - care au avut puterea si curajul sa ma asculte, oricit ar fi fost de "greu" subiectul. Am simtit cu adevarat sprijinul lor, si stiu ca au suferit impreuna cu noi.
Apoi au mai fost citiva prieteni, cu care am vorbit la inceput – insa apoi nu am mai deschis subiectul nici eu, si nici ei...
Intr-adevar e mult mai dureros cind cei din jur se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat… Pentru noi timpul s-a oprit in loc, si va trebui sa treaca multa vreme – si poate sa soseasca urmatorul bebe – ca sa putem din nou sa ne bucuram din toata inima de ceva. Durerea din suflet ramine acolo…
Am cunoscut pe net citeva mamici de ingerasi, si ne incurajam una pe alta.
Nimeni nu poate intelege mai bine decit o alta mama care a trait aceeasi durere. Citind povestile lor m-am simtit mai putin singura, si pote am inteles mai bine ce se intimpla cu mine.

Le imbratisez cu drag pe toate mamicile de ingerasi, si le doresc din toata inima putere si sanatate !
Cami, ****@yahoo.com

Mesaj de la: Sica data: Joi 7 februarie 2008
Nu am cuvinte sa-mi exprim sentimentele.Este cumplit ce ti s-a intimplat.Nu am copii ,imi doresc din tot sufletul.Vreau sa stii ca sint alaturi de tine desi nu te cunosc personal si crede-ma ca as face orice sa pot sa-ti alin macar putin durerea incomensurabila prin care treci.Ai grija de tine si de baietelul tau pe care il pup si iti doresc din tot sufletul sa mergi mai departe si sa te bucuri de baietelul tau.

Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc **** Mihaela, am 34 ani, iar in data de 31.10.2007 am pierdut o sarcina la 18 saptamani.....nu vreau sa intru in detalii, cert este ca nu am uitat....dar nimeni nu intelege, iar de lasa ca faci altul sau asa a fost sa fie sint satula. As vrea sa stiu daca ai cumva o fundatie non-prifit, unde as putea sa redirectionez acei 2% datorati statului pe impozitul aferent anului 2007. Daca aveti asa ceva va rog sa-mi trimiteti datele unde pot sa virez acesti bani....nu sint multi dar lobby stiu sa fac asa ca..... va multumesc si va urez mult succes in continuare

Mesaj de la: Adina data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca.ma cheama adina am 27 de ani si pot sa spun ca inteleg nu bine ci foarte bine prin ce treci deoarece pe 20 septembtie 2007 am nascut (spun nascut pentru ca refuz sa spun ca am avortat asa cum miau spus doctorii)un baietel (eram insarcinat in 24 sapt)viu,a a avut puterea sa se faca auzit.la 5 minute a venit asistenta si mia spus ca baietelul meu nu mai traieste.in acel moment am crezut ca inebunesc ca nu e adevarat.eu mai am o fetita de doi ani si jumatate si daca nu era ea nu stiu ce s-ar fi intimplat.am incercat sa imi revin cit mai repede pentru fetita mea,dar sincer cred ca nu o sa imi revin niciodata.nu o sa mai fiu niciodat cea dinainte pt ca am multe multe regrete.eu nu am apucat nici macar sa imi ating baietelul.mi lau luat cind lam nascut si din acea clipa nu lam mai vazut.mau pus sa semnez niste foi spunind ca imi vor incinera baietelul pt ca nu mil pot da acasa ca este considerat un avorton.am semnat fara sa ma gindesc(asta sa intimplat la o ora dupa ce am nascut).acum regret atit de mult si o sa regret toata viata,nici macar nu am apucat sa imi ating baietelul,ingerasul meu pe care lam dorit din suflet.stiu ca sansele erau minime dar suferinta mea e mai mare pt modul in care am fost trata in spital.oribil e putin spus.stiu ca ar fi trebuit sa te incurajez pe tine dar cred ca este prima oara cind spun ceea ce simt,simteam nevoia sa ma descarc si cine ar intelege mai bine?numai o persoana care a trecut prin asa ceva poate intelege.iti multumesc ca miai dat ocazia sa ma descarc sa pot spune cuiva ceea ce simt.si inca ceva.eu acum sint din nou insarcinata.ma simt cam vinovata.nu stiu cum sa intimplat dar asta e.prea devreme.mam hotarit sa il pastrez,normal.imi doresc doi copii.sper din suflet sa fie totu bine.iti doresc si tie multa sanatate si sa poti trece cit mai repede peste ce ti sa intimplat pentru ca trebuie sa treci peste pentru baietelu tau.adresa mea de email este ****@yahoo.com.miar placea sa stiu ca ai citit mesajul meu

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca
Am urmarit sfarsitul emisiunii ieri seara si abia asteptam sa intru astazi pe internet sa vad in detaliu despre ce a fost vorba mai exact. Dar intrand m-am intristat rau si nu ma mai pot opri din plans. Sunt insarcinata in luna a saptea cu un baietel si mai am acasa un baietel de 2 ani si 3 luni. Sunt foarte multumita si fericita ca ambii copii au sanatate, insa fericirea imi este umbrita de tristetea pierderii lui Emma. Plang si cei din jurul meu imi spun sa ma linistesc dar nu pot. Este mai bine sa plang si tu ai plans cred ca nu mai ai lacrimi. Chiar imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat tie si fetitei tale stiu ce inseamna sa ai copii. si mai ales sa astepti sa se nasca dupa atata timp petrecut in burtica.
Elena, Brasov

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
imi pare sincer rau de suferinta ta,trebuie sa ai puterea sa mergi mai departe,fiul tau Luca iti da aceasta putere,pentru el trebuie sa iti revii,BINEINTELES ca nu vei uita NICIODATA dar cum ai spus si tu viata mrege mai departe.din fericire nu am trecut prin asa ceva,sper din tot sufletul sa nu am parte de asa ceva,Dumnezeu ne-a daruit anul trecut o fetita sanatoasa,si sper ca si tie o sa-ti daruiasca DIN NOU O SURIOARA SANATOASA PENTRU LUCA.IMI PARE SINCER RAU.Cat despre doctorii din romania..............intradevar mai sunt si exceptii,eu am intalnit una in craiova si ii multumecs din suflet DR Cotarcea Smarandita o super profesionista.continua demersul tau de a ajuta si alte mamici faci un lucru exceptional.DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE.

Mesaj de la: Adina data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca.ma cheama adina am 27 de ani si pot sa spun ca inteleg nu bine ci foarte bine prin ce treci deoarece pe 20 septembtie 2007 am nascut (spun nascut pentru ca refuz sa spun ca am avortat asa cum miau spus doctorii)un baietel (eram insarcinat in 24 sapt)viu,a a avut puterea sa se faca auzit.la 5 minute a venit asistenta si mia spus ca baietelul meu nu mai traieste.in acel moment am crezut ca inebunesc ca nu e adevarat.eu mai am o fetita de doi ani si jumatate si daca nu era ea nu stiu ce s-ar fi intimplat.am incercat sa imi revin cit mai repede pentru fetita mea,dar sincer cred ca nu o sa imi revin niciodata.nu o sa mai fiu niciodat cea dinainte pt ca am multe multe regrete.eu nu am apucat nici macar sa imi ating baietelul.mi lau luat cind lam nascut si din acea clipa nu lam mai vazut.mau pus sa semnez niste foi spunind ca imi vor incinera baietelul pt ca nu mil pot da acasa ca este considerat un avorton.am semnat fara sa ma gindesc(asta sa intimplat la o ora dupa ce am nascut).acum regret atit de mult si o sa regret toata viata,nici macar nu am apucat sa imi ating baietelul,ingerasul meu pe care lam dorit din suflet.stiu ca sansele erau minime dar suferinta mea e mai mare pt modul in care am fost trata in spital.oribil e putin spus.stiu ca ar fi trebuit sa te incurajez pe tine dar cred ca este prima oara cind spun ceea ce simt,simteam nevoia sa ma descarc si cine ar intelege mai bine?numai o persoana care a trecut prin asa ceva poate intelege.iti multumesc ca miai dat ocazia sa ma descarc sa pot spune cuiva ceea ce simt.si inca ceva.eu acum sint din nou insarcinata.ma simt cam vinovata.nu stiu cum sa intimplat dar asta e.prea devreme.mam hotarit sa il pastrez,normal.imi doresc doi copii.sper din suflet sa fie totu bine.iti doresc si tie multa sanatate si sa poti trece cit mai repede peste ce ti sa intimplat pentru ca trebuie sa treci peste pentru baietelu tau.

Mesaj de la: Adina data: Joi 7 februarie 2008
Buna bIANCA!Ma numesc adina si sunt din roman,am 20 ani si am urmarit emisinea de pe b1tv fara a sti prin ce drama ai trecut si treci in continuare!Vreau sa te felicit pentru forta pe care ai avut-o de a trece paste aceasta drama si de a merge mai departe.Esti un om model si iti doresc tot binele din lume tie si familiei tale.eu nu stiu inca ce inseamna o casnicie dar dupa ce am citit articolul tau am plans pentru ca am simtit cat de mult suferi si vreau sa-ti spun ca-ti sunt alaturi...te admir foarte mult si stiu ca Dumnezeu iti va intinde o mana de ajutor.DUMNEZEU sa te ajute in continuare!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Bianca imi pare nespus de rau pentru cele intamplate.Sper sa gasesti putere sa mergi mai departe.

Mesaj de la: cristina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Imi pare nespus de rau pentru tine si pentru toate femeile care au trecut prin asa ceva!!!!
Cred ca cel mai greu pe lumea asta este sa fi mama; grijile incep din momentul in care ramai insarcinata.............
Cu doctorii de la noi este adevarat ca ei nu sut pregatiti pentru astfel de momente. Ei nu stiu cum sa se comporte cu tine,nu inteleg cat de mult conteaza sa fie alaturi de tine!Eu am nascut normal si stiu ce inseamna acele dureri groaznice, simti ca mori, ca nu poti sa treci peste acele dureri ,iar doctorii,moasele mai si tipa la tine.
cristina

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
BIANCA draga sa-ti dea D-zeu puterea de a suporta aceasta durere... nu stiu ce altceva as putea sa-ti spun...
imi pare tare rau ca se intampla astfel de nenorociri ....FII TARE!

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
buna ,Bianca.Ma numesc Elena si am 30aniimi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin aseemenea clipe dureroase.Stiu ,ai mai auzit asta de mii si mii de ori,probabil nici nu vrei sa le mai auzi.Nu pot sa-mi imaginez cum este sa suferi ,dar incerc sa te inteleg.5 ani am asteptat cu disperare sa raman insarcinata,am facut analize peste analize si toti imi spuneau ca nu am ovulatie.ma obisnuisem cu gandul ca nu o sa am un copil niciodata,insa anul trecut in martie chiar inainte de Buna vestire(culmea,exact cand afla si Sfanta Fecioara Maria ca e insarcinata)mi-am facut un test de sarcina si spre marea noastra bucurie eram insarcinata.In sfarsit visul nostru se impinise. am avut o sarcina usoara pot spune dar 9 luni am trait cu gandul ca voi pierde sarcina
Nu stiu de ce ,dar tot timpul ma gandeam la asta.cred ca toate femeile gravide trec prin asemenea ganduri.Am nascut pe 23 noiembrie un dolofanel de 4,200kg,binenteles prin cezariana.II multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara si in fiecare clipa cand il tin in brate si ma uit la el.Nici acum nu imi vine sa cred ca e puiul meu.Este o minune dumnezeiasca.Vreau sa-ti spun ca in urma cu 2 ani am fost la Busteni la Manastirea Caraiman la staretul manastirii,si i-am spus plangand ca nu raman insarcinata.L-am rugat sa se roage la Dumnezeu sa ne dea si noua un copil.Mi-a pus mana pe burta ,mi-a spus o rugaciune si mi-a zis ca o sa raman insarcinata,o sa am un baiat si sa-l fac preot.Stii care a fost primul gand cand am aflat ca sunt insarcinata? Exact,parintele si gandul ca trb sa ajung sa-i multumesc.In mai am fost la Busteni si la fel,mi-a pus mana pe burta si a zis ca o sa-l tin 9 luni,se va naste la termen si va fii baiat.a avut draptate.Bianca,te rog mult sa mergi la parintele Gherontie Puiu de la Manastirea Caraiman.Iti doresc multa sanatate si ai grija de puiul tau Luca.

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
Buna , Draga Bianca,
Numele meu este Elena si locuiesc in Bucuresti, am citit tragedia, daca o pot numi asa, a vietii tale, cumpana prin care ai trecut si vreau sa-ti scriu si sa iti spun ca sunt si eu alaturi de tine, cum si alte mamici de ingerasi sau copilasi, au fost, sunt si vor fii...
Eu o sa-ti spun povestea vietii mele de mamica astfel: sunt mamica a doi copilasi, un baietel, Valentin-Roberto si o fetita Maria -Roxana, amandoi lumina ochilor mei, insa ce vreau sa iti spun, este poate un pic mai mult decat as putea spune in cuvinte de dureros si ori de cate ori imi amintesc acest lucru, simt aceeasi durere in suflet.Pe baiat l-am nascut, sa zicem de tanara, aveam atunci 21 ani, nu prea stiam eu multe despre cum este cu copii dra mi l-am dorit si l-am nascut, sanatos in termen,la 3.600gr , ok, nici un fel de alta problema, insa cu fetita chiar ca am intampinat multe probleme aproape toata sarcina, anul trecut pe vremea asta, in luna februarie dupa ce mi-am facut testul de sarcina si s-a dovedit a fi pozitiv, m-am bucurat atat eu cat si sotul meu, caci demult ne doream sa avem inca un copilas, si Dumnezeu m-a auzit si m-a ajutat. Au trecut primele 3 luni sa zicem, bine, dar in luna a patra au inceput surprizele, multe la numar, nici nu mai stiam unde sa merg si pe cine sa ascult, asa de derutata eram ,pentru ca nimeni, absolut nimeni nu vorbeste amanunte, se ascund, iti spun fel si fel de chestii nestiute si neintelese de noi, ba chiar mai mult nu iti spun la ce sa te astepti, si gata. In fine,poate am avut sa zicem noroc amandoua pana la urma, eu nu pot sa-l numesc altfel, pentru ca in toata lupta asta, viata,fiinta din mine, acea micuta de acolo, din burtica mea, a viitoarei mamici, a izbavit reusind sa treaca peste sute de obstacole si piedici nestiute de noi...
Nu stiu ce as putea sa concluzionez, este un moment de cumpana in viata fiecaruia, negresit, exista, sau va exista, insa noi nu avem total puterea sa trecem peste, oricat am vrea, este greu..., dar in toata istoria asta, fetita mea s-a nascut la momentul nestiut de nimeni, ci pur si simplu, nu stiu daca intelegi, am trait trauma vietii mele, atunci, in sfanta zi de Duminica, cand mi s-a spus :"haide mamica ca te operam, sus la sala de operatii".., asa dintr-o data, am inlemnit. Nu stiam ce anume se intampla,de ce noua, am refuzat sa cred alte lucruri...., si m-au operat... la 31 saptamini si cateva zile.M-am rugat la Dumnezeu cat am putut, caci sunt credincioasa, asa in felul meu, ca fetita mea sa se nasca sanatoasa, sa nu fie surpize, dupa...., dar nu a fost chiar cum mi-am dorit in toata fiinta mea.Sincer ,atunci cand m-am trezit dupa operatie, nestiind ce anume s-a intamplat cu copilul, am inceput sa intreb in stanga si in dreapta cum este starea fetitei mele.Mi s-a spus ca este ok, si atat.Eu nu puteam in acel moment sa ma conving daca intradevar asa este, fiind abia operata, dar in urmatoarea zi, dupa vizita, m-am rugat la Dumnezeu sa ma tina pe picioare, sa ma pot ridica sa merg sa imi vad fata.Si am ajuns, era la terapie,cu o suta de aparate pe langa ea, medicul copilului de acolo mi-a explicat foarte pe scurt: "fat nascut prematur la 31 saptamani, cu probleme la respirat,plamini nedezvoltati,.... noi incercam sa facem tot ce putem....., etc,etc, ... aveti de stat ceva in spital..,"cuvinte care m-au durut tare in acel moment, adica asteptam sa-mi spuna ce..., eram sau devenisem deja o mamica in asteptare....ca alte mamici de altfel, ce traiau cu aceeasi suferinta sau aproximativ..., fiindca niciodata un caz nu seamana cu altul.
Asa ca ma rugam in fiecare zi si ma rog in continuare, ca fetita mea sa fie bine si toti copilasii, caci sunt fiinte nevinovate....
Acum cand ti-am citit povestea, am indraznit sa am curaj si sa scriu sa iti pot spune ca exista suferinta indiferent de moment, ca mama si ca iti inteleg foarte tare suferinta, este ceva in toata trairea noastra pe acest pamant,ceva de neinteles, Domnul ne da... dar si cand ne ia...,
Ceea ce vreau sa subliniez, este faptul ca aceste mamici in asteptatre ca si mine , sufera...., ceea ce nu este tocmai necesar in acele momente delicate. Aceasta suferinta la multe mamici se termina fatal, altele, cum si eu m-am nimerit, au un hapy end, ca sa-l numesc asa...Dar in toata povestea mea vreu sa intelegi un lucru: in toata acea perioada critica, nimeni nu iti spunea nimic, astepti sa vina ziua urmatoare, ca dupa vizita medicului la copil sa mai vezi ceva nou la patut sau la incubatorul copilului, asa ceva este greu de descris in cuvinte...
Peste toate astea Dumnezeu mi-a dat putere sa trec, dar ranile sunt inca deschise,asa sistem in toata sanatatea asta si asa oameni prost pregatiti, nu am intalnit si chiar am ramas cu un gust amar... Ce sa mai zic, sunt alaturi de tine si de toate celelate mamici in suferinta sau suferinde, sincer as fii poate nu prime si nici ultima de parere ca ar trebui introdus in sistemul sanitar romanesc o veriga si anume cea de consiliere a mamicii inainte si dupa nastere, de pregatire a momentului inanite de nasterea copilului mult asteptat si dupa nasterea fericita sau nu a acestuia..., aici avem lipsuri la greu.
As vrea sa iti pot scrie mai multe, dar nu stiu daca o sa ai timpul de citit atatea cat as vrea sa-ti descriu si daca as avea putere as face un club al mamicilor cu asemenea probleme, caci numai prin cominicare iti mai alini durerea sau nu neaparat pe ea. Vreau sa stii ca nu esti singura, ca esti inconjurata de noi, mamici ca si tine, ca poti conta pe ajutorul si sprijinul meu intotdeuna. Daca vei vrea vreodata si vei avea nevoie de ceva, neconditionat
eu te voi ajuta cu ceea ce voi putea, incerc sa iti spun, daca pot in acest moment de cumpana, sa fii o luptatoare pentru Luca si nu numai, in asa fel incat sa nu vezi viata altfel decat ROZ.

Cu drag , Elena

Mesaj de la: Luna data: Joi 7 februarie 2008
Stai la mine in brate putin, lasa-ti capul pe umarul meu stang, cel mai aproape de inima... Luna

Mesaj de la: Lavinia data: Joi 7 februarie 2008
Sunt impresionata de povestea ta si sunt alaturi de tine.Sper ca bunul dumnezeu sa iti dea puterea sa treci peste durerea provocata de aceasta pierdere.Am si eu o fetita de 2 ani jumatate Alexia Teodora si ma rog mereu sa ii dea Dumnezeu multa sanatate pentru ca restul se poate rezolva dar sanatatea este un dar pe care il primesti dar iti poate fi luat.Referitor la medicii romani si eu am unele retineri pt ca atunci cand am nascut am fost lasata cu dureri aproape doua zile spunand ca nu sunt dureri de nastere iar cand i-am intrebat ce au de gand mi-au spus ca nu am tipat ca sa stie ca nu mai suport durerea.Dar momentul cand am tinut-o in brate a fost unic si m-a facut sa las totul deoparte dar nu sa uit atitudinea lor. Lavinia

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca, imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat.Nu stiu cum as putea sa te ajut, am 22 de ani, nu sunt casatorita si nu pot sa iti impartasesc durerea, pentru ca nu stiu ce se simte.In momentul in care am inceput sa citesc am simtit cum imi siroiasc lacrimile pe fata, fara sa le pot opri si continua sa cada si in aceste momente cand iti scriu...
Am inteles ca e o durere imensa care te sfasie atat in interior cat si in exterior.Imi pare rau pentru toate mamicile care trec prin asa ceva si nu pot decat sa spun ca sunt alaturi de voi cu sufletul.

Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
Buna ziua, Bianca,
Sunt Mihaela si am 48 de ani. La varsta de 22 de ani am avut si eu o ,, sarcina oprita in evolutie" la 7 luni. Pentru ca avem putin lichid amniotic si burtica nu era prea mare medicii mi-au spus ca am doar trei luni si m-au programat pentru chiuretaj. Dar sarcina era dezvoltata normal si mi-au rupt colul, mi-au perforat uterul, am facut hemoragie si mi-au dat unu la mie, sanse sa traiesc. Cand mi-am revenit, nimeni nu spunea nimic despre copilul meu, nici medici, nici familia, nici prietenii...parca nici nu ar fi existat, toti erau fericiti ca traiesc. Cred ca au trecut doua saptamani, pana cand am inteles exact ce s-a intamplat... si nu puteam sa vorbesc cu nimeni. Nici astazi nu pot. Ma gandesc deseori la el si la faptul ca as fi vrut sa-l vad...La 31 de ani am avut un fiu , astazi are 17 ani si este lumina vietii mele! Iti doresc mult succes in ceea ce faci!

Mesaj de la: Florentina data: Joi 7 februarie 2008
Sunt ravasita, mi-am amintit cum acum 12 ani pe 9 februarie am nascut dupa 9 zile de stat in spital, noua zile de rugaminti sa ma mai consulte o data ,pentruca simteam ca baietelul meu trebuie sa se nasca din clipa in clipa, iar medicii imi spuneau sa astept.Stiu ce ai simtit pentruca pentru aproape 16 ore am simtit si eu la fel.Am nascut prin cezariana, nu mi-am vazut baietelul cand m-am trezit, iar prietena mea care m-a asistat la nastere nu a putu sa-mi spuna nimic , cand am intrebat-o, sotul meu mi-a spus ca nu l-a vazut..... nimeni nu-mi dadea nici un indiciu, mi se parea ca toti ma evita, am vrut sa mor pentruca ma gandeam la ce este mai rau.La un moment dat am simtit ca m-am dezlipit de trup si o vedeam pe mama, care era in ceruri de un cateva luni si care nu apucase sa-si sarute nepotul cum ma chema la ea.....o clipa am intins bratele si i-am spus iama si in clipa aceea ceva de departe mi-a spus AI NASCUT UN BAIETEL CUI IL LASI....Am avut senzatia ca ma intorc in trup pentruca am simtit cum cad ca un bolovan .Si acum dupa atatea ani imi amintesc de acele ore cumplite pana dimineata cand efectiv m-am tart pe langa pereti, ca sa pot sa-mi vad baiatul. Nimeni nu m-a ajutat desi aveam" pile" cativa doctori si o prietena care fusese medicul meu. Imi pare rau Bianca si sper ca dumnezeu sa te intareasca si sa te iubeasca asa cum m-a iubit si pe mine.Sunt Florentina din Iasi

Mesaj de la: Delia data: Joi 7 februarie 2008
ma numesc delia si reau sa iti spun k imi pare rau,,,,,nu cred k sunt cuvinte pe care le poti spune unei femeii care trece prin ceea ce treci tu.si eu am pierdut o sarcina in 2005 din cauza medicilor,,,,atunci aveam 19 ani si imi doream copilul cu toata fiinta mea dar l-am pierdut,,,,,mi-a ramas un singur eco doar atat din ceea ce trebuia sa fie bucuria vietii mele,,,inca o dat aimi pare sincer rau si sa stii k sunt alaturi de tine,,,,te pup si o mare imbratisare

Mesaj de la: Felicia data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, sunt o viitoare sotie si bineanteles cu timpu voi fi si o viitoare mama, sincer iti spun ca am plans si aseara cand am vazut emisiune "la nasu" si azi cand am citit pe site , imi pare nespus de rau si sa stii ca te imbratisez cu toata dragostea, iubesc enorm copiii si iti spun sincer ca am ramas fara cuvinte la toata poveste ta. Tie si la familie sa va dea D-zeu multa putere, intelepciune,dragoste sa treceti de aceasta cumplita etapa din viata voastra.
Iti doresc tot binele din lume, D-zeu sa va aiba in paza pe tine, pe Emma si intreaga ta familie!
Ma numesc Felicia!
Daca te pot ajuta pe tine si aceasat campanie te rog sa-mi scrii pe aceasta adresa de email ****@yahoo.com

Mesaj de la: Cori data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare sincer rău pt. ce ţi s-a întâmplat.Nu sunt mama încă dar imi doresc din tot sufletul să fiu cât mai curând.Am o prietenă căreia i-a murit fetiţa la vârsta de 2 aniţori după o operaţie la inimă deşi înainte de operaţie i s-a spus că şansele de reuşită sunt foarte mari.A cui o fi vina.........??? De ce....???Prietenii, familia şi faptul că a rămas însărcinat la scurt timp după această dramă a ajutat-o să meargă mai departe, cu paşi mici şi înconjurată de pozele şi amintirile fetiţei. Deşi azi are încă o fetiţă, se gândeşte că de fapt ea are două fetiţe.Şi cea mică ştie că are o surioară pe care Doamne-Doamne a iubit-o atât de mult încât a luat-o la El în ceruri.Te doare sufletul numai când te gândeşti că se întâmplă aceste lucruri....că Doamne fereşe -i se poate întâmpa şi ţie.Încă o dată îmi pare sincer rău şi îţi trimit mii de îmbrăţişări.Cori

Mesaj de la: Ramona data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intamplat.Am fost si eu insarcinata si am pierdut, si nimeni nu mi-a inteles cu adevarat suferinta.Mi s-a spus "esti tanara, o sa ai altul" sau "nu a fost sa fie"...dar nimeni nu a vazut ce se intampla in sufletul meu.Nimeni si nimic nu pot inlocui aceasta pierdere, oricati copii voi avea de acum, mereu ma voi uita peste umar si ma voi gandi la cel pierdut...Dumnezeu sa fie cu tine si cu toate care au trecut prin asta!Ramona

Mesaj de la: Ovidiu data: Joi 7 februarie 2008
Nu am cuvinte pentru durerea ta...Am plâns aseara la emisiunea de pe B1TV, am citit ce ai scris si de asemenea am sufletul greu de emoţie.
Incearca sa il ierti pe Dumnezeu...
Ce putem face sa schimbam ceva...putem schimba mentalităţi, oameni?
Daca pot ajuta cu ceva, orice, voluntar, nu ezita...Eu vreau sa putem schimba aceasta indolenţa a sistemului sanitar din România. MIHAELA ****, BUCUREŞTI, email: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Ovidiu data: Joi 7 februarie 2008
Un,,imi pare rau !" e putin spus ,sau cred ca nu isi are sensul , urmarind emisiunea de pe postul TV , am simtit ca desi durerea sufleteasca nu e a mea , ma afecteaza si pe mine , ma simteam coplesit de durerea care cred ca te-a macinat si te macina inca.
Pot spune ca sunt un tatic al unui baietel de 2 ani si 2 luni(Sebastian Stefan) ,sanatos si frumos ,care mi-a schimbat viata in bine asa cum nu puteam sa imi inchipui inainte de a aparea el .Ma gandesc uneori cum ar fi fost viata fara el(si ma cuprinde un fior rece) , in nasterea lui am gasit adevaratul sens al vietii si cred ca-ti inteleg durerea .Chiar am incercat sa ma pun in locul tau (desi sunt barbat si nu pot sa ma compar cu o femeie care poarta in pantec un copil si care apoi il pierde , eu am toata admiratia pentru mamele insarcinate ), insa m-au trecut niste fiori reci , o senzatie ciudata si chiar o durere in suflet. Imi dau seama ca aceste lucruri care ti se pot intampla te fac , te schimba si nu vei mai fi acelasi care ai fost inainte si cred ca durerea nu va disparea niciodata , ea se va face mica si se va cuibari in suflet , doar timpul va fi dusmanul ei .Sper ca cine trebuie sa auda , sa auda si sa faca ce e de facut pentru femeile din Romania , sau poate noi toti ceilalti sa facem ceva ca aceasta durere sa fie alinata pentru toate persoanele care trec prin asa ceva.
Cu sinceritate , respect si multumiri pentru curajul de a vorbi despre astfel de lucruri ! (Ovidiu **** ,Rupea, jud Brasov, 07****,e-mail ****@yahoo.com).

Mesaj de la: Gabi data: Joi 7 februarie 2008
Gabi Timisoara, mama a unei fetite de 14 ani
Sunt profund marcata de ceea ce ti s-a intamplat,si ma rog la Dumnezeu sa-ti aline durerea, iar ingerasul tau din ceruri te va vedea ce vrei sa faci , sa alini durerea altor mamici care au trecut printr-o situatie asemanatoare, si de acolo de sus iti va da putere sa mergi mai departe, si va fi fericita de mamica ei .
Dumnezeu sa vegheze asupra tuturor viitoarelor mamicii,

Mesaj de la: Adriana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca, imi pare nespus de rau. Iti doresc liniste si sanatate, putere si credinta.
Te imbratisez cu drag, Adriana.

Mesaj de la: Laura data: Joi 7 februarie 2008
Scrie aici...
Buna draga mea,
Numele meu este Laura, am 27 de ani si in toamna, eu si viitorul meu sot intentionam sa concepem un copilas. Acum parca mi-e si putin frica, dupa ce am citit articolul tau. Doresc sa-ti spun ca imi pare foarte de ceea ce ti s-a intamplat, dar D-zeu te va ajuta in timp sa nu mai suferi atat, mai ales ca esti o femeie foarte puternica. E bine ca il ai pe Luca, cred ca il iubesti atat de mult. Citind ceea ce ai scris, mi-au dat lacrimile. Probabil nu iti simt durerea, dar incerc sa inteleg.
Gandeste-te ca puisorul tau e in Cer si poate cand va vrea D-zeu il vei tine in brate, il vei saruta, il vei alinta.

Sa te ajute D-zeu sa treci peste aceasta durere.

Te sarut frumoasa,

Mesaj de la: Georgiana data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca ma numesc Georgiana si am 26 de ani nu sunt mamica inca dar i-mi doresc foarte mult. Imi pare nespus de rau sunt sigura ca ingerasul tau Emma ti-a dat putere si intelepciune sa treci peste acest urat cosmar. I-ti doresc multa sanatate, ca bunul Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasi si sati umple inima de multa bucurie si fericire. Sunt alaturi de tine , si multumita tie am aflat lucrurii de care nu stiam.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Bianca imi pare sincer rau pentru ce ai patit. Eu am vazut emisiunea cu Nasul si asa am aflat de drama si de durerea prin care treci. Roagate la Dumnezeu sati dea putere si sa te intareasca sa poti sa ajuti si mamele din Rominia . Iti doresc sanatate tie si lui Luca ( familiei tale) . Imi pare sincer rau.

Mesaj de la: Marlena data: Joi 7 februarie 2008
Bianca......ce as putea sa-ti spun: am 34 de ani ,sunt necasatorita si nu am avut niciodata fericirea de a fi macar insarcinata . Un singur lucru stiu ca l-as face daca te-as intalni : te-as imbratisa cu toata dragostea unei surori si nu stiu daca as fi in stare sa-ti vorbesc. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti! Marlena - Buzau

Mesaj de la: Mirela data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare nespus de rau BIANCA dar tot e pot sa iti spun e ca sunt alaturi de tine asa cum pot eu adica cu SUFLETUL MEU.Iti doresc sa depasesti momentele grele cu bine si Dumnezeu va avea grija de ingerasul tau(fetita ta)care a devenit si ingerul tau pazitor.SA ITI DE-A DUMNEZEU PUTERE SI FORTA MULTA SANATATE TIE SI FAMILIEI TALE SI MAI ALES CELUI DE-AL DOILEA INGERAS PE PAMANT ADICA PE LUCA BAIETELUL TAU.Cu drag MIRELA din Bucuresti,18ani.FII TARE BIANCA!!!!TE SARUT.

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca ma numesc Cristina am 24 ani si am trecut si eu prin ceva asemanator,doar ca eu mi-am omorat capilul cand nici nu avea 10 saptamani.Am facut-o de frica unor probleme pe care le aveam cu sarcina si mi-a fost teama ca nu va trai si ca nu voi mai putea avea copii niciodata.E foarte dureros,inteleg suferinta ta pt ca si eu trec prin ea de cate ori vad copi.Ma gandeam ca ma voi vindeca dar este imposibil sa te vindeci de asa ceva.Ma incearca vinovatia in fiacare zi si am ajuns in stadiul in care ma gandesc ca era mai bine sa-l pastrez si sa fi hotarat Dumnezeu soarta lui si nu eu.Imi pare rau ca ti s-a intamplat asta dar poate toate se intampla cu un scop in viata asta si asa suficient de grea.Sper ca Dumnezeu sa-ti usureze suferinta.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Un,,imi pare rau !" e putin spus ,sau cred ca nu isi are sensul , urmarind emisiunea de pe postul TV , am simtit ca desi durerea sufleteasca nu e a mea , ma afecteaza si pe mine , ma simteam coplesit de durerea care cred ca te-a macinat si te macina inca.
Pot spune ca sunt un tatic al unui baietel de 2 ani si 2 luni ,sanatos si frumos ,care mi-a schimbat viata in bine asa cum nu puteam sa imi inchipui inainte de a aparea el .Ma gandesc uneori cum ar fi fost viata fara el , in nasterea lui am gasit adevaratul sens al vietii si cred ca-ti inteleg durerea .Chiar am incercat sa ma pun in locul tau (desi sunt barbat si nu pot sa ma compar cu o femeie care poarta in pantec un copil, eu am toata admiratia pentru mamele insarcinate ), insa m-au trecut niste fiori reci , o senzatie ciudata si chiar o durere in suflet.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
draga Bianca , sunt alaturi de tine si sunt sigura ca prin aceasta campanie vei realiza ceva , ceva bun pentru actualele si viitoarele mamici , si cum in viata ceva maret nu se face decat prin sacrificiu , probabil acel sacrificiu al tau a fost pierderea fetitei tale , din pacate astfel de cazuri sunt tot mai frecvente . Sunt , presupun , o viitoare mamica , dar dupa un avort spontan si o extrauterina , macelarita de asazisi doctori , nu mai am puterea de a o lua de la capat. Nu mai am incredere in doctori , nu am incredere in tot sistemul sanitar , si probabil ca inca un esec ar fi fatal pentru psihicul meu . Nu cred ca se poate face sa fie ca in spitalele din alte tari , cel putin nu intr-un timp relativ scurt , desi ar fi nevoie sa se schimbe multe chiar peste noapte , doar ca trebuie si merita sa incercam . privim la statistici cum ca populatia va fi tot in descrestere si ca peste cativa ani se va micsora considerabil , dar prea putini aud aceste lucruri , sau nu vor sa le auda , si nu se face absolut nimic pentru a schimba acest lucru . Imi pun o intrebare , in mana cui sta puterea de a schimba ? Noi , guvernul , presedintele , sau poate trebuie sa asteptam pe cineva din afara , sau din alta lume.....Stam si acceptam tacit si suferim cumplit ,unii ca au trecut prin tot felul de necazuri , altii stau speriati intr-un colt fara a gasi puterea de a incerca din cauza celor intamplate din jur , si nu putem face nimic...de ce? Trebuie sa facem ceva , avem o datorie fata de noi , fata de cei ce vor veni si fata de cei ce au plecat dintre noi , prea curand. Domnilor si doamnelor doctori , va rog sa mai mergeti si pe la biserica sa va mai rugati , sa va mai lumineze cel de sus sufletele , in drumul spre banca unde va tot umflati conturile , opriti-va 5 minute si rugati-va , amintiti-va de acel juramant din facultate , daca mai exista asa ceva , sau ganditi-va ca se poate intampla oricui apropiat voua ceva asemenator . Ar fi multe de spus dar pentru toate lucrurile exista un inceput , poate acum a inceput ceva.... Sa ne ajute Dumnezeu

Mesaj de la: Mihaela data: Joi 7 februarie 2008
buna Bianca,buna tuturor mamicilor,pot sa-ti spun ca am trecut si eu prin acelasi chin de a-mi pierde copilul,l-am nascut la 26 de saptamani,la 6luni jumatate,a trait doua zile,dupa care a murit,mai bine zis a fost lasat sa moara,doctorii mi-au spus ca nu era suficient dezvoltat cerebral si putea sa nu vada,sa nu auda,sa nu mearga...si au decis sa-l lase sa moara,desi la exterior era un baietel perfect.A fost botezat in spital de catre preotul de acolo,iar eu mergeam in fiecare zi si-l vedeam in incubator,dar nu mi-au dat voie sa-l tin in brate,iar a treia zi cand m-am dus nu l-am mai gasit acolo.....nimeni nu-mi spusese ca murise...l-am ingropat si il pastrez in amintire asa cum l-am gasit intr-o dimineata,cu o manuta scoasa din pelincuta,si dusa la ureche....acum merg la cimitir si ii aprind candela si ma gandesc ca acum mergea si vorbea...l-am pirdut in august 2005......
in iunie 2006,am pirdut o alta sarcina la 20 saptamini,dar nu am mai avut puterea sa vad,nu am mai vrut,desi mi-au spus ca era tot baietel...
acum sunt insarcinata in 7 saptamini,la 12 saptamini trebuie sa merg sa fac cerclaj,am colul elastic,si la presiune,atunci cand sarcina creste,se deschide,si pierd copilul....din cauza mea....si din cauza doctorilor,care au vazut ce mi se intampla,si m-au lasat asa spunindu-mi ca e bine....
Mi-am schimbat medicul si sper sa nu mai trec prin ce-am trecut,pentru ca cei din jur nu inteleg,nu percep acel copil ca pe un "copil",nu cred ca poti suferi din cauza asta,dar suferi enorm,atitea luni cat sta in burtica il simti,vorbesti cu el,il vezi la ecograf cum se misca,traiesti pentru el......
Pot sa-ti spun eu ca o sa treaca, cand mie nu mi-a trecut de aproape 3 ani?
Inteleg prin ce treci,si sunt alaturi de tine si de toate mamicile care trec prin asa ceva,sunt foarte multe....
Am uitat sa ma prezint,sunt Mihaela,am 34 de ani,si sunt din Vaslui.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
draga Bianca , sunt alaturi de tine si sunt sigura ca prin aceasta campanie vei realiza ceva , ceva bun pentru actualele si viitoarele mamici , si cum in viata ceva maret nu se face decat prin sacrificiu , probabil acel sacrificiu al tau a fost pierderea fetitei tale , din pacate astfel de cazuri sunt tot mai frecvente . Sunt , presupun , o viitoare mamica , dar dupa un avort spontan si o extrauterina , macelarita de asazisi doctori , nu mai am puterea de a o lua de la capat. Nu mai am incredere in doctori , nu am incredere in tot sistemul sanitar , si probabil ca inca un esec ar fi fatal pentru psihicul meu . Nu cred ca se poate face sa fie ca in spitalele din alte tari , cel putin nu intr-un timp relativ scurt , desi ar fi nevoie sa se schimbe multe chiar peste noapte , doar ca trebuie si merita sa incercam . privim la statistici cum ca populatia va fi tot in descrestere si ca peste cativa ani se va micsora considerabil , dar prea putini aud aceste lucruri , sau nu vor sa le auda , si nu se face absolut nimic pentru a schimba acest lucru . Imi pun o intrebare , in mana cui sta puterea de a schimba ? Noi , guvernul , presedintele , sau poate trebuie sa asteptam pe cineva din afara , sau din alta lume.....Stam si acceptam tacit si suferim cumplit ,unii ca au trecut prin tot felul de necazuri , altii stau speriati intr-un colt fara a gasi puterea de a incerca din cauza celor intamplate din jur , si nu putem face nimic...de ce? Trebuie sa facem ceva , avem o datorie fata de noi , fata de cei ce vor veni si fata de cei ce au plecat dintre noi , prea curand. Domnilor si doamnelor doctori , va rog sa mai mergeti si pe la biserica sa va mai rugati , sa va mai lumineze cel de sus sufletele , in drumul spre banca unde va tot umflati conturile , opriti-va 5 minute si rugati-va , amintiti-va de acel juramant din facultate , daca mai exista asa ceva , sau ganditi-va ca se poate intampla oricui apropiat voua ceva asemenator . Ar fi multe de spus dar pentru toate lucrurile exista un inceput , poate acum a inceput ceva.... Sa ne ajute Dumnezeu

Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
SA DEA DUMNEZEU SA-TI DEA PUTEREA DE CARE AI NEVOI PANA LA CAPAT.AM TRECUT SI NOI PRIN ASA CEVA ACUM UN AN SU JUMATATE,ITI INTELEG DUREREA."DAR NU UITA " CA TE PRIVESTE DE SUS SUI CA ESTE SIGUR INGERASUL CE ARE GRIJA DE TOATA FAMILIA TA .IN SPECIAL DE FRATIORU EI.
MULTA BAFTA, TOATA LUMEA ESTE ALATURI DE TINE.CAND TI-E GREU GANDESTE-TE LA EA SI SA VEZI CA VEI TRECE MULT MAI USOR PESTE ACEST MOMENT.EU UNA ASA FAC MA GANDESC LA NEPOTELUL MEU CARE A DECEDAT LA 2 SAPTAMANI DE LA NASTERE SI IMI ESTE DE MARE AJUTOR.
AVETI GRIJA DE VOI.
CU STIMA SI RESPECT,
ANCA

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
incep familiar acest mesaj pt.ca inca mai am lacrimile in ochi dupa lecturarea si trairea alaturi de tine a experientei pe care ne-ai impartasit-o.Sunt si eu mama, dar cred ca nu despre asta doresc sa vorbesc acum....
Sunt trista ,pentru ca asa ma simt acum,si sunt trista pentru tristetea ta.
E normal sa te revolte unele lucruri,dar eu asa stiu ca din suferinte profunde traite impreuna cu Dumnezeu nu pot sa se nasca decat adevarate miracole....
Pe tine asta te asteapta si incearca sa nu te rupi de Biserica si Dumnezeu.
Sunt atatea femei care trec prin incercari dureroase, femei care nu pot sa se faca auzite pt.ca nu au stattut de persoana publica.......
N-as vrea sa cad in ispita de a dori incercari cat mai triste "vedetelor" pentru ca si pe plan social la un nivel mai larg sa inceapa sa se miste lucrurile.
Tu esti extraordinara...statutul de persoana publica,cu toate riscurile si expunerile pe care acesta le preupune, a fost invins de dorinta de a ajunge si sprijini persoanele obisnuite care au nevoie de acest gen de ajutor...
Cu deosebita consideratie, Liliana

Mesaj de la: Becheti data: Joi 7 februarie 2008
Buna draga Bianca,
spun draga pentru ca te-am indragit de cand te-am cunoscut, acum multi ani in urma, cand erai studenta in anul IV la IATC,fiind colega cu sotul meu, respectiv fostul tau coleg Dragos Ionescu.Te-am admirat ca femeie si ca om, asa cum te-am perceput si simtit eu.O deosebita placere mi-ai facut cand ti-am vazut video clipul melodiei"Perfect", deoarece Fairgraund e una dintre cantaretele mele de suflet, iar aceasta melodie eu o fredonam ori de cate ori simteam ca am nevoie de putere sa lupt pentru ceea ce am mai de pret in viata mea.
Am fost socata la aflarea tragediei tale si nu-mi venea sa cred ca e adevarat.Vazand emisiunile in care ai aparut zilele aceste am fost profund marcata de suferinta ta. Iti spun sincere condoleante si ne pare foarte rau pentru aceasta grea pierdere pentru tine.Iti dorim din tot sufletul, vorbesc si in numele lui Dragos, sa-ti dea Bunul Dumnezeu puterea sa porti acest gol in suflet si sa lupti, sa-l umpli cu alinarea ce-o vei putea oferi celor ce-ar fi sa treaca printr-o astfel de tragedie.Esti o mama minunata si Luca are nevoie de tine asa cum te stie el, frumoasa, buna, dragastoasa si minunata!Sunt alaturi de tine si mi-ar face placere daca as putea sa-ti fiu de folos in campania si fundatia ce-o conduci.Ma poti contacta pe adresa de mail ****@yahoo.com. Iti doresc tot binele din lume si multa putere si sa nu-ti pierzi niciodata credinta si speranta ca va fi asa cum iti vei dori totul in viata ta.Sper sa ne auzim.Cu drag Becheti ****.

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
Buna,
Ionela ma numesc si sunt din Suceava. Vreau sa va impartasesc si eu povestea mea….
In decembrie 2006 am aflat ca sunt insarcinata. Enorm de mult m-am bucurat si eu si sotul meu, mai ales ca nu era o sarcina planificata si ca trecusera 4 ani de cand ne casatorisem.
Bucuria a fost enorma si din partea parintilor nostril mai ales ca avea sa fie primul nepotel pentru ambii bunici.
Am hotarit sa mergem la Iasi sa facem acolo toate analizele si sa finalizam la Spitalul Bethesda in Suceava, daca toate erau ok. La primul control, mi-a dat sa fac o serie de analize in Iasi si ne-a spus ca avem baiat. Sotul meu déjà ii alesese numele…LUCA…Si toata ziua LUCA in sus Luca in jos….Am facut analizele la Iasi, rezultatele urmam sa le primesc prin fax de la cabinetul dr unde am mers la control. La al doilea control, dr mi-a cerut analizele…i-am dat tot ce primisem…mai putin toxoplasmoza …cu toate ca facusem toate analizele. Dr m-a certat a spus ca nu am facut toate analizele…pentru ca intr-un final sa apara secretara ei cu rezultatul care fusese “ratacit” intre hartiile ei. Si culmea, rezultatul era pozitiv. Dr mi-a dat tratament (scrisoare medicala catre medical de familie) si mi-a spsu sa fac sic ate o injectie pe saptamana pentru mentinere.
Nu am considerat si nu am vazut nimic grav in ochii dr, iar bucuria mea a fost si mai mare pentru ca dr imi spusese ca de fapt este FETITA….
Am iesit din cabinet la dr cu scrisoarea medicala in mana, si cu o speranta si o bucurie in suflet, deoarece eu tot timpul mi-am dorit fetita….M-am urcat in masina, si i-am spus sotului meu…ca avem o fetita…..s-a suparat…a afus ca el visase sa mearga la fotbal, ca era obisnuit sa fie baiat, si ca ce fel de dr e asta daca nu sties a citeasca un ecograf…
Am mers si la medical de familie, cu scrioarea medicala….i-am spus ca e fetita si ca aveam …toxoplasmoza….in acel moment a spus ca trebuie sa ma duc sa fac intrerupere….mi-a dat nu nr de tel al unui dr din Bucuresti, sa-l sun si sa merg la el sa finalizez cat mai repede ca déjà aveam 4 luni jumatate. Am ramas socata. Am iesit de la dr din cabinet fara cuvinte…nu intelegeam…de la Iasi venisem cu tratament pentru mentinere si cu antibiotic Rovamicina. Nici vorba de intrerupere de la medical ginecolog din Is. Mi-am sunat sotul care era plecat la Timisoara in delegatie si i-am spus ca medicul de familie mi-a spus sa fac intrerupere urgent. S-a lasat o tacere intre noi….ii auzem respiratia in telefon, dupa care a izbucnit in plans “Atat ne-am dorit copilul asta….am spus ca va veni cand va vrea Doamne Doamne….ni l-a dat…ni s-a spus ca e baiat, apoi ca e fetita….si acum….NIMIC? M-a batut Dumnezeu ca m-am suparat cand am aflat ca e fetita…” acestea au fost cuvintele lui in telefon si lacrimi, multe lacrimi….Cautam disperata sa ma agat de ceva, de cineva…Am mers la Dr Bolohan la policlinica Behesda, iar el mi-a spus ca nu stie ce e toxoplasmoza, ca el nu da analiza aceasta, dar ca se va interesa si ma va suna sa-mi spun ace afla….Luni dimineata m-a sunat si mi-a spus sa merg la el la policlinica…Mi-a spus ca a discutat peste week-end cu mai multi medici din Sv si ca toti spus ca ar fi mai bines a fac intrerupere…..eram disperata, dar tot dr Bolohan a mai spus ca e uimit de ce de la iasi am venit cu tratament antibiotic pentru toxoplasmoza si cu injectii pentru mentinere. M-a sfatuit sa merg la Iasi… ca e spital universitar si ca stiu ei ce fac, iar in caz de urgente dr de acolo ma pot ajuta. Dupa ce am discutat cu el am ramas uimita….poate daca era alt dr imi lua banii (20 mil) si il durea la basca de mine…banul vina…Ei bine, mi-a spus sa merg la Iasi si sa-l sun sip e el sa-I spus ce fac si unde merg ca sa stie si el la randul lui sa stie unde sa trimita fetele care vor avea problema asta. In acea zi am simtit-o pe Ioana pana in gat, cum se zbatea pentru viata ei….au fost momente pe care nu cred ca le voi uita vreodata….nu mai stiam de mine…mergeam ca intr-un labierint, nu vedeam, nu auzeam nimic…Am cautat alinare intelegere la preotul nostru Pr Grivinca Alexandru, un om exceptional…care mi-a spus ca asa cum dr spun ca copilul poate sa fie bolnav, asa imi spune si el ca copilul e sanatos….si ca daca decid sa fac intrerupere nu voi sti niciodata cum va fi copilul meu… mi-a dat sperante mi-a facut legatura si cu un alt Dr din Iasi….a sunat el insusi si mi-a facut programare la Dr Onofriescu Mircea. Nu stiu daca voi putea vreodata sa ii multumesc acestui om…pr Grivinca Alexandru. Am hotarat impreuna cu sotul meu ca acest copil sa se nasca, iar daca Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca atunci noi vom duce pedeapsa. Si asa, am mers la el la cabinet la Iasi, am urmat tratamentul pana la sfarsitul sarcinii. De la 72 kg cat aveam inainte sa raman insarcinata, in luna a noua aveam 106kg. Retineam enorm de multa apa, aveam picioarele umflate, dar nu conta, mangaiam burtica si spuneam ca totul va fi bine….Am crezut in Doamne Doamne…si ne-a rasplatit din plin, am nascut pe 15 iulie 2007 o fetita de 2.650kg…I-au facut analizele si e ok….Acum are 7 luni, si de multe ori ma uit la ea, si ma minunez de minunea cu care Doamne Doamne ne-a binecuvantat.
Bianca, vreau sa stii ca sunt alaturi de tine, ca sufar pentru ca tu nu ai avut sansa sa-ti tii copila in brate…sa o auzi cum plange, rade…sa te bucuri de ea…Am scris aici in speranta ca vor mai citi si alte fete si poate le pot ajuta cu ceva prin experienta pe care am trait-o eu. Am trecut prin clipe de cosmar….dar am avut oameni care m-au ajutat enorm si accea sunt pr Grivinca Alexandru, sotul meu, sora mea, dr cu care am nascut Dr Onofriescu Mircea.
Acum ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru minunea pe care ne-a dat-o. Eu am fost norocoasa, am avut sansa ca povestea mea sa se termine cu bine….sunt alaturi de voi mamici care v-ati pierdut copii, sunt alaturi de voi, mamici care aveti probleme pe perioada sarcinii. Incredere in Doamne Doamne, iar daca minunea se intampla, nu uitati sa-I multumiti zi de zi….Eu asa fac…..Sotul meu, nu ar da-o pe Ioana pe 20 de baieti acum. Ea este speranta noastra, bucuria de a trai….Daca va pot ajuta cu ceva, scrieti-mi pe bolomobila@yahoo.com
Cu mult drag,
Ionela

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
imi pare fff rau:(
eu sunt insarcinat in 7 sapt si am eminenta de avort:(
pt cele ca mine care duc sarcinile greu sau au probleme si sunt destule cum e posibil sa iti dea doar un simplu medical???
se poate face ceva din timp?????
speram sa se schimbe tot sistemul sanitar.....
iubesti copilul de cand ti-ai facut testul si iti dai seama ca esti insarcinata..
cel mai trist o prieten a mea auzin dc :EEE INCA O SARCINA PIERDUTA
NU E POSIBIL....
Ionela iasi

Mesaj de la: Luminita data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
nu mai stiu daca scriu pentru tine, pentru durerea ta sau pentru mine. Pana acum stiu ca te iubeam. Acum nu mai stiu: durerea mea atat de bine ascunsa timp de 8 ani a iesit brusc, din nou, la iveala. Si n-am putut sa nu plang cu tine si n-am putut sa nu-ti dau dreptate: e adevarat, nu se uita niciodata!Desi dupa Daniel, primul meu copil nascut la termen, de 3,6kg,mort la cateva secunde dupa nastere, a urmat un Darius si o Daria care ne umplu vietile,ramane totusi acel gol, acel "cum ar fi fost daca".Dupa moartea subita a mamei si a fratelui dupa doar un an, credeam ca mi s-au secat lacrimile. Si dupa inca un an, sa pierd primul copil ca din senin, fara nicio veste,a fost cea mai dura incercare.Imi amintesc ca era de ajuns sa vad un copil, la orice varsta, si greu ma mai opream din plans. Am crezut ca va fi asa mereu. Dar dupa 10 luni am nascut un alt baietel si dupa 5 ani o fetita si acum mergem impreuna la mormantul lui. Si daca ne merge atat de bine acum, e pentru ca multi de acolo de sus care ne iubesc se roaga pentru noi. Regretele sunt si ele multe: l-am vazut, dar nu mi l-au dat in brate, n-am asistat la inmormantarea lui, n-am stiut sa-mi iau adio, nu i-am facut poze, n-am inteles nici pana acum de ce a murit cand eu eram sanatoasa si el la fel.Aceasta pierdere insa ne-a unit si mai mult ca familie, sotul meu a plans langa mine, a avut taria de a fi slab in fata altora. Si pentru asta l-am iubit si mai mult.
Iti multumesc ca existi, Bianca, imi pare rau pentru pierderea ta si te imbratisez cu drag. Luminita

Mesaj de la: Raluca data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, imi pare rau! Sunt alaturi de tine.

Nu pot sa imi dau seama cat de mult suferi, dar stiu cat am suferit eu cand am pierdut prima sarcina, la numai 6 saptamani. Reactia doctoritei m-a deranjat foarte tare: "e normal sa pierzi prima sarcina". Eu am pus pierderea sarcinii pe seama unei sperieturi. Mi-a fost foarte greu sa trec peste aceasta pierdere si mult timp nu am putut sa vorbesc despre asta cu nimeni. Retraiam durerea de fiecare data cand o prietena ma suna sa vada cum ma simt, cum evolueaza sarcina (anuntasem pe toata lumea ca asteptam un copil, eram in culmea fericirii) si eu trebuia sa le spun ca am pierdut sarcina.
Cand am ramas a doua oara insarcinata am fost din nou fericita si foarte optimista. Eram convinsa ca totul o sa fie bine. Am inceput sa sangerez si am inceput sa plang disperata, retraind prima experienta. Doctorita mi-a dat un tratament si m-a trimis acasa. Dupa doua saptamani trebuia sa repet ecografia (totul era bine la ecografie). Dupa o saptamana de tratament sangerarea s-a oprit, dar eu simteam ca bebe nu mai este. Mi-am facut si eu test de sarcina si a iesit negativ. I-am spus doctoritei, dar a zis ca nu am ce face, trebuie sa astept sa treaca cele 2 saptamani. Atunci m-am programat la alta doctorita si am aflat ca am pierdut sarcina. Am fost distrusa! Ne doream foarte mult un copil. Eram furioasa pe toate gravidele, imi venea sa iau la bataie orice femeie pe care o auzeam ca a facut sau ca vrea sa faca avort! Nu-mi dadeam seama de ce Dumnezeu le da copii celor care nu-si doresc si ii omoara, iar noua, care abia asteptam unul, ne-a rapit doi.
Am facut toate analizele necesare si nu s-a descoperit cauza pierderii sarcinilor. Eram perfect sanatoasa!
Am ramas din nou insarcinata sub stricta supraveghere a doctoritie. De data aceasata n-am mai anuntat pe nimeni, nici macar parintii. Am inceput un tratement pentru a tine sarcina de la 4-5 saptamani, iar la 9 saptamani am facut prima ecografie. Bebe era sanatos si inimioara ii batea. Am fost in culmea fericirii! Abia atunci am anuntat familia. In scurt timp am fost obligata sa anunt si la serviciu pentru ca aveam greturi si vomitam zilnic. Sotul meu era foarte fericit de fiecare data cand vomitam pentru ca asta era un semn ca sarcina merge bine. Pana am trecut de primul trimestru nu am indrazint sa ma gandesc cum o sa fie bebe, imi era frica sa nu-mi fac planuri care vor fi spulberate.
Ii multumesc lui Dumnezeu si doamnei doctor ca totul a mers bine. Pe data de 5 iulie 2007, la 38 de saptamani am nascut (foarte usor) o fetita frumoasa: Maria Madalina.
A avut niste probleme: un usor torticolis (care s-a rezolvat prin masaj), talus valgus (inca mergem la masaj de 3 ori pe saptamana, dar evolueaza bine).
Acum nu prea mananca si a fost mereu cam slaba, sub greutatea medie, dar sunt fericita! Insa de fiecare data cand ma gandesc la cele doua sarcini pierdute imi dau lacrimile, dar ma bucur ca am putut sa trec peste asta si am avut curaj sa incerc din nou.
Acum ne gandim sa-i facem Mariei un fratior.

Bianca, fii tare! Luca iti va da putere!
Raluca, 27 ani, Bucuresti

Mesaj de la: Iuliana data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca si sa sti ca imi pare nespus de rau ce sa intamplat, sunt mamica unui baietel de 5 ani si surpriza sunt insarcinata cu al doilea copil .dar ce sa spun este un cosmar ce traiesc ,am fost racita am luat antibiotice si am fost la ecograf ieri 06.02.08 si a spus doctorita ca nu vede sa bata inimioara la copil .ce sa spun plang in truna de cand am aflat si caut disperata raspunsuri de ce? trebuie sa revin la control peste o saptamana si se va decide ce o sa fac.ESTE GROAZNIC DE CE MI SE INTAMPLA MIE IL DORESC DIN TOT SUFLETUL .SPUNE CE SA FAC AJUTAMA .IULIANA

Mesaj de la: Alisa data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca
Cred ca orice cuvinte ti-as putea spune acum sunt de prisos dar, vreau sa sti ca sunt alaturi de tine si ca ma rog pentru fetita ta cea scumpa ca macar acolo sus sa aiba parte de bucurii alaturi de alti ingerasi.
Nu pot sa spun ca i-ti inteleg pe deplin durerea dar, am si eu o fetita de 1 an si 2 luni si cred ca am facut si eu cateva greseli pe timpul sarcinii si puteam oricand sa o pierd. Asa a vrut Dumnezeu,ca ea sa fie sanatoasa si poate ca asta e o sansa de la El sa incerc sa indrept greselile pe care le-am facut.
Eu de felul meu sunt mai miloasa si ma gandesc foarte mult la durerea celorlalti si nu-mi place sa vad oameni suferind sau plecand dintre noi poate spre o "lume" mai buna dar, cred ca cea mai mare durere posibila e sa-ti vezi copilul plecand inaintea ta...cred ca e cumplit... Aseara te-am ascultat la Nasul la B1 si m-am cutremurat de ce ai spus. Admir ca ai avut curajul sa ne impartasesti o bucatica din durerea ta , pentru ca stiu ca in sufletul tau e mult mai multa durere nealinata, si crede-ma ca desi fetita mea e sanatoasa , am simtit ca suntem una si aceeasi persoana si am simtit durerea ta de mama emotia din glasul tau atunci cand vorbeai de Emma. Ce pot sa spun...ca i-mi pare rau, ca nu doresc nimanui sa i se intample asa ceva , ca trebuie sa fii tare( cred ca ai auzit asta de prea multe ori) si sa ai incredere in Dumnezeu!
Atunci cand am nascut si am vazut ca fetita mea e sanatoasa,i-am facut o promisiune lui Dumnezeu ca i-mi voi rascumpara greselile din timpul sarcinii ajutand copii mai sarmani si de ce nu, mamele care nu apuca sa se bucure de aceste minunatii si care in loc sa simta bucuria nemerginita atunci cand i-ti strangi copilul in brate au parte doar de imensa durere a pierderii celui mai scump dar care ne este dat vreodata! Adresa mea de email este ****@yahoo.com si daca pot ajuta cu ceva aceasta campanie pornita de tine, nu ezita sa ma contactezi. In final, ce sa-ti spun...sunt alaturi de tine si sa fi tare , sa nu te lasi doborata de durere si de indifernta " prietenilor" pentru ca singura ta prietena adevarata esti tu! Pentru Emma , Dumnezeu sa o aiba in paza si sa-i ofere acolo sus tot ce i-ai fi oferit tu aici!

Mesaj de la: Lore data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca!aseara am urmarit emisiunea de pe b1 tv si vreau sa-ti spun k am plans ca un copil.imi pare rau pt pierderea suferita.nici nu vreau sa-mi imaginez ce a fost in sufletelul tau in momentul in care nu ai mai auzit bataile inimii bebelului tau...cata suferinta si amaraciune...sa stii ce in urma cu cateva zile inainte sa mearga alaturi de D-zeu i-ai simtit loviturile si cum te prindea cu manatele ei micute si dragalase.eu sunt o mamaica norocoasa!bebelusul meu a putut fii salvat si s-a nascut cu 3 sapt mai devreme multumita d-nei doctor care m-a supravegheat pe timpul sarcinii.eu am avut o sarcina foarte usoara din pc de vedere fizic,dar din pc de vedere psihic ´si emotional am fost distrusa pt k nimeni in afara de mine nu si-o dorea pt k restul considerau k sunt prea tanara le 22 ani sa am un copil!dar nu era orice copil,era bebelusul ce mi l-am dorit din tot sufletul si a prins viata in pantecele mele!!.am mers si la psiholog a fost cumplit!!!nu am dormit cu noptile si eram foarte stresata.din cauza stresului la nastere a avut dublacirculara in jurul gataului si inca o data in jurul umerilor.putea sa moara sufocata si chiar ma gandeam in momentul in care ti-am citit randurile pline de suferinta si planset oare eu ce as fii facut in locul tau...as fii avut taria sa trec peste vreodata???nu cred... probabil mi-as fii luat viata,pt ca as fii considerat k nu mai ii nevoie sa traiesc fara ea!inainte sa nasc am mers la un ultim eco,dar d-na doctor nu mi-a spus k ceva nu ii in neregual.mi-a spus doar sa vin sa nasc in data de 17 ian 2007 cand era dansa de garda k sa fie acolo sa ma supravegheze.femeiea asta care ne-a salvat vietile cred k de fapt ii un inger care are grija de noi.asa aproape am simtit-o si mai imp era alaturi de mine.dupa 4 ore de cand mi-a rupt membranele la 22:10 am nascut pe cale naturala o fetita de 2700 gr si 48 cm.era micuta si asa frumoasa si m-am bucurat k totul a fost bine.acum Maria Ariana are un anisor si 3 sapt si alearga prin toata casa.ii mai plina casa,are mai multa energie ´dar cel mai imp ii k si mie imi da energie cat si prietenului meu.ea ii motivul pt care eu mai traiesc!as vrea sa fac un apel tuturor mamicilor sa mearga des la controale si analize pt k ii foarte important.si nu in ultimul rand medicilor de tot felul...ar trebui sa-si dea mai mult interesul pt k au facut un juramant si nu ar trebui sa-l uite.in final vreau sa stii k iti doresc tot binele din urma si sa nu incerci niciodata suferinta si mai ales bucura-te k ai sprijin pt k asta ii cel mai important...Lore din Timisoara

Mesaj de la: Larisa data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,am urmarit emisiunea de aseara de la postul tv B1,am ramas socata,chiar nu stiam ca ai trecut printr-o asemenea drama.Durerea ta m-a rascolit si m-a facut sa retraiesc momente groaznice din viata mea de acum 2 ani cand am fost nevoita sa fac intrerupere se sarcina la 6 luni.Eu m-am nascut cu talasemie minora(o anemie minora mostenita de la unul din parinti),stiam ca singura problema ar fi la aceasta anomalie ca eu nu pot avea copii cu o persoana care sa aiba acelasi diagnostic.Inainte de a ma casatori cu persoana iubita si cu care stateam de 7 ani impreuna,am hotarat sa ne facem analizele.Socul cel mai mare a fost cand am luat rezultatul si scria beta thalasemy minor,adica aceeasi anomalie ca si mine.Am plans,m-am chinuit cu gandul ca nu pot face copii,am plans din nou,si apoi am zis ca nu trebuie sa sa nu fac nunta cu el ci sa lupt si sa mai fac analizele sa ma asigur ca e adevarat.Am mers la inca un spital unde ni s-a spus ca are o simpla anemie nici caz talasemie,si atunci am hotarat sa mai facem o incercare la o alta clinica si sa le facem si parintilor lui aceeasi analiza (banala electroforeza hemoglobinei,de precizat ca nu toate spitalele fac aceasta analiza).Ultimul rezultat a iesit pozitiv si el si tatal lui aveau talasemie minora,pana sa aflu ultimul rezultat Dumnezeu mi-a mai dat o palma.......eram gravida,iar un mare chin pentru mine deoarece nu stiam ce-i va iesi la analize sotului meu si era prima mea sarcina.Am mers mai departe m-am interesat ce se intampla daca ambii parinti au talasemie si am aflat ca 25% sanse sa iasa copilul cu talasemie majora,50% cu minora si inca 25% sa fie sanatos.De mentionat faptul ca talasemia minora nu e o boala grava nu se vede doar ca uneori, in anumite perioade te simti mai slabit ,asta in cazul in care nu dormi normal,nu mananci etc,dar esti un om normal.Talasemia majora e o boala grava din care poti trai doar cativa ani,cu transfuzii, operatii deci nu e un copil sanatos ci doar un copil chinuit si care in final dupa ani de chin nu va trai.Dar am mers cu D-zeu inainte si am zis ca doar 25% sunt nesansele sa iasa cu majora si m-am interesat ce e de facut,am aflat ca se pot face doua analize:biopsia vilozitatilor coriale si amniocenteza.La prima erau riscuri mari sa pierd sarcina dar dupa mine ar fi fost perfecta pt. ca se facea pana in 3 luni de sarcina si ce a de-a doua doar dupa 5 luni,asa am ajuns la 6 luni,cu o fetita in burtica(iubita mea fetita)care misca si era sanatoasa tun,doar ca dupa nastere isi lua sangele ei care era afectat de talasemie majora,asa ca au urmat chinurile de rigoare cu intreruperea de sarcina la varsta de 24 ani abia impliniti, in conditiile in care eu iubesc copii enorm de mult,si in care eu am avut o surioara care s-a nascut si a murit la o saptamana.Eu cand am vazut ca am fetita am spus ca a venit pe lume sa inlocuiasca golul provocat de lipsa surioarei mele numai ca nici de fetita mea nu am avut parte.M-au internat si mi-au spus ca voi naste normal,ca-mi vor provoca nasterea si ca ma vor ajuta sa nasc mai usor decat celelalte mamici pentru ca eu luptam doar pentru mine.Nu au reusit sa-mi provoace nasterea eram internata de luni si pana joi cand mi s-au fisurat membranele asteptam sa nasc in fiecare zi,in fiecare noapte ma trezeau sa-mi introduca niste valve in uter,nu mai retin sigur, pentru a-mi provoca nasterea,acestea imi provocau dureri si usturimi mari si contractii dar eu avand o sarcina cu evolutie foarte buna,nu reuseam sa nasc.Joi cand s-au fisurat membranele asteptam din ora in ora sa nasc,numai ca nici asa nu am reusit si sambata dimineata am fost pregatita de urgenta pentru operatia cezariana,slabisem atat de mult incat stateam in pat si vroiam doar sa dorm sa nu mai aud copiii plangand,imi bagasera sange pentru ca ma anemiasem mult in acea saptamana,eram o epava fizic si psihic.Eu nu am reusit sa mi vad fetita, nu stiu ce s-a intamplat cu ea cred ca as fi avut puterea sa o vad,atata timp cat o simtisem miscand in mine si traind cu mine si prin mine.Singurele amintiri sunt pozele de la ecografii si durerea din suflet.Si apropo de biserici,orice femeie dupa nastere tb sa mearga la biserica sa-i faca o slujba, in perioada de lauzie, pe mine m-a tinut la intrare undeva intr-un colt pe gresia rece si umeda (inceputul lunii martie) ca pe o mare pacatoasa si plus cand i-am povestit preotului prin ce-am trecut mi-a spus ca de ce am facut asta ca e un mare pacat si ca nu toti doctorii au dreptate.Am ramas cu un gust amar de fapt eu mi-am ucis fetita si sunt o pacatoasa,ar fi trebuit sa o las sa se chinuie cu anomalia si atunci poate ca as fi fost o adevarata credincioasa,altfel..........Mi-este foarte greu si singura mea dorinta este sa fac o inseminare in vitro sa pot naste un copil sanatos dar pentru asta trebuie sa aflu care clinica poate face asa ceva si mai ales pentru problema mea.Din ce am inteles nu se fac la noi in tara decat in Cipru,Grecia,Italia.NU cred ca am cautat prea bine sau nu am incredere in clinicile de la noi si resurse financiare pentru cele din afara.Dar voi reusi si mi-am dorit la un moment dat sa infiintez o fundatie pentru persoanele cu talasemie sau cel putin sa pot face lumea sa afle mai multe despre ea,deoarece ea nu se manifesta si atunci ajung sa se nasca copii cu malformatii.Am renuntat insa dar vreau sa am un copil si macar cu inseminarea nu voi renunta.Succes in continuare si daca pot ajuta cu ceva o fac cu cea mai mare placere. Larisa (****@yahoo.com)

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
ionela:am 33 de ani si mi se pare o povara sufleteasca cumplita pt orice mama care si pierde un copil indiferent de varsta copilului,nascut sau nenascut.am doi copilasi de 2 si 4 ani .ei sunt totul pt mine nu am cuvinte sa-mi exprim dragostea si nu exista nici termen de comparatiecu care sa o compar.simt o infinita neputinta pr toate femeile care trec prin aceste cumplite momente, de aceea eu sprijin intru totul campania inceputa da tine draga mea bianca regret nespus ceea ce ti s-a intamplat ,apreciez ceea ce faci ,chiar era nevoie de acest inceput.vreau sa cred ca vom avea mai multa intelegere si toleranta pt aproapele nostru si asta asa cum ai subliniat tu incepand cu biserica.

Mesaj de la: Iulia data: Joi 7 februarie 2008
Ieri seara te-am ascultat la emisiune cum depanai povestea fara de sfarsit pe care o traiesti...se citea durerea pe chipul si in ochii tai si sincer am suferit alaturi de tine si ti-am impartasit fiecare experienta grea si apasatoare. Am plans si a fost o buna terapie ascultandu-te. Ceea ce am trait eu este mult prea putin, dar totusi foarte apasator si dureaza, nu se uita, doar se acopera de praful timpului. Imi doream si imi doresc in continuare un copil, am avut un avort spontan la doar 6 saptamani, l-am simtit si l-am vazut...imi facusem deja multe scenarii minunate alaturi de un bebe.Si imi doresc foarte mult o fetita.Iti doresc mult curaj in viitor, multa putere de la Dumnezeu dar si din adancul sufletului tau...Emma Nicole va fi mereu alaturi de tine... Cu mult drag, Iulia

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
DRAGA BIANCA,AM VAZUT emisiunea de aseara la nasul si am ramas socata de drama ta.Ma numesc ALINA si am 29 de ani si am o fetita de 5 ani.La 4 luni am avut o scurgere de sange si am fost internata la spital si puteam sa pierd copilul,am avut un soc imens deoarece adoram acest copil si stiind ca in doar o fractiune de secunda pot avorta m-a facut sa realizez cat de fragila e viata.Am avut noroc si am nascut-o pe REBECCA dar nu pot uita aceea experienta toata viata mea.Iti doresc sa fii sanatoasa,curajoasa si sa te poti bucura in fiecare zi de LUCA.Am plans pentru tine si voi plange cu tine si mi-as fi dorit sa fiu prietena pe umarul careia sa plangi ore in sir.Te sarut si curaj mult.DUMNEZEU SA TE AIBA IN GRIJA. ALINA

Mesaj de la: Luminita data: Joi 7 februarie 2008
Doamna Bianca,
Ma numesc Luminita si sunt din Brasov
Imi pare nespus de rau pentru toate cele prin cate ati trecut...am urmarit aseara pe B1TV emisiunea cu dumneavoastra si m-am umflat de plans.

Am plans pentru tragedia dumneavoastra dar si pentru faptul ca, in anul 2004 am trecut printr-o experienta asemanatoare, doar ca sarcina mea nu avea decat 6 saptamani. La 7 saptamani, la un control de rutina si o ecografie, am aflat ca sarcina "se oprise in evolutie" la 6 saptamani...acesta a fost raspunsul "delicat" al doamnei doctor. Eram atat de bucuroasa ca merg la a doua ecografie, ca poate aflu si ce sex are copilul, ma imbracasem frumos, ca de sarbatoare...si cand colo...Doamna doctor se numeste NICOLICEA si lucreaza la Spitalul CLinic de Urgenta Bucuresti - nu va recomand sa ajungeti vreodata la dansa - controlul de rutina a fost din acela, ca pe vremuri... control manual...cred ca intelegeti ce vreau sa spun. M-am mai informat dupa "eveniment" si am aflat ca este foarte posibil sa imi fi miscat sarcina in acel moment.

Nu vreau sa va povestesc cum au fost cele 20 de minute in care "m-a curatat" - citez "O sa te curat in circa o jumatate de ora", "Lasa, draga, ca esti tanara, mai ai timp..."

...A dat Dumnezeu si la circa 3 luni dupa cumplitul eveniment din viata mea am ramas din nou insarcinata (pentru ca mi-am dorit enorm un copil si nu am asteptat decat cele 3 luni cat trebuie stat pana ce poti ramane din nou insarcinata), iar acum am o mandrete de baietel - David - are acum 2 ani si 8 luni - este un dulce si un istet!

Va doresc sa aveti multa putere sa treceti peste aceasta nenorocire!
Va sfatuiesc - nu stiu daca sunt cea mai in masura sa o fac - sa plangeti, sa va descarcati si sa va concentrati atentia asupra lui Luca si poate, atunci cand veti simti nevoia, sa ii cereti lui Dumnezeu sa va dea un alt copil!

Eu imi mai aduc aminte din cand in cand si sufar, voi suferi mereu pentru acel copil dar stiti ce ma consoleaza cel mai tare? Ma consoleaza faptul ca daca nu as fi pierdut acea fetita (asa am eu convingerea ca era fetita) nu l-as fi avut pe Davidutu meu!

Va pup si va doresc multa sanatate, atat dumneavoastra cat si celor dragi dumneavoastra!!!

Mesaj de la: Liana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Urmaresc subiectul de cand a aparut, plang alaturi de tine de fiecare data si, totusi, mi-e teama sa-mi spun povestea....
Si-mi dau seama ca, dupa fiecare emisiune, ma impac putin cate putin cu mine, ca ma accept asa cum cum sunt cu fericirile si suferintele mele...
Iti multumesc ca ai deschis "Cutia Pandorei" intr-o tara in care nepasarea si hotia din sistemul sanitar concureaza cu ignoranta guvernantilor. Spun asta nu pentru ca simt nevoia sa invinovatesc neaparat pe cineva, ci pentru ca e timpul sa incepem sa facem cate ceva, asa cum faci tu.
Acum doi ani am pierdut si noi un baietel, la 23 de saptamani...Am renuntat cu greu la el, avea malformatie la cap, si o malformatie pe cordonul ombilical, fapt pentru care nu se punea problema ducerii sarcinii pana la capat...
Ce m-a durut cel mai tare a fost faptul ca, de fiecare data cand am mers la ginecolog si la medicul de familie, am intrebat daca trebuie sa fac teste suplimentare, dat fiind faptul ca aveam peste 35 de ani......Si de fiecare data ma linisteau cu faptul ca am acasa un baietel sanatos si destept... (As vrea sa atrag atentia ca daca acum in Bucuresti se recomanda testele suplimentare, in provincie nu fac decat sa te linisteasca ca tie nu ti se poate intampla).
Aveam o presimtire parca, am fost din nou la ginecolog la control, mi-a spus ca e ok...Dupa doua zile am ales sa merg la o cosultatie ecografica sa mai aud inca o data ca suntem bine......
Nu, nu eram bine...Doctorita a vazut malformatie pe cordonul ombilical si mi-a spus ca se poate intampla sa nu se mai poata alimenta in curand, dar...sa vin peste o luna la control. Atata ignoranta! Bineinteles ca n-am stat si am plecat la Bucuresti, am sunat o prietena, am plans, am cautat si-am reusit sa ajung sa fac triplul test...
E foarte adevarat ca prima intrebare a medicului care mi-a facut triplul test a fost "mai ai acasa copii?", dar nu-l pot condamna ca asta a fost prima lui reactie, pentru ca am citit compasiunea in ochii lui......
Ce pot condamna este reactia UNOR cadre medicale din spitale, care trateaza cazul ca unul "nefericit, dar peste care treci repede", si care te sfatuiesc "sa nu mai incerci sa ai altul, pentru ca vezi ce se poate intampla daca nu faci copii pana la 35 de ani".
Nu vreau sa povestesc ce a urmat, ci vreau sa va spun ca eu si sotul meu am plans, am suferit si am reusit sa trecem peste ce a urmat IMPREUNA. Doar atat, pentru ca nimic nu a inlocuit in sufletele noastre baietelul pierdut!
Am ramas amandoi cu un imens gol in suflet, cu dorinta nestinsa de a mai incerca sa-i facem un fratior baiatului nostru, cu imensa teama ca se poate repeta si ca nu mai gasesc taria sa trec peste inca o asa pierdere...
Si asa trec zilele si lunile in care eu oscilez intre "mai vreau sa incerc sa avem un bebe" si "nu stiu daca mai pot incerca, pentru ca mi-e teama de o alta pedeapsa".
Si, a propos de Biserica, .....am fost dupa cateva luni de la minicezariana la o manastire si am incercat sa vorbesc cu o maicuta. Ma urmareau visele in care-mi tineam copilul in brate si era asa frumos si SANATOS! Si stii ce mi-a spus? "Ai facut un mare pacat! Nu stiu ce sa-ti spun, vorbeste cu un preot!" O abordasem pentru ca era in primul rand femeie!
N-am putut vorbi despre asta cu nici un preot. Ma rog la bunul Dumnezeu sa ne tina sanatosi si sa ne ierte pacatele!
Iti multumesc pentru ce faci si iti admir curajul de a vorbi despre asta!
Sunt alaturi de tine si am sa-ti las adresa de e-mail (pe care te rog sa n-o publici) ****@yahoo.com
Liana

Mesaj de la: Corina data: Joi 7 februarie 2008
Buna bianca sunt Corina din BR si as vrea sa iti spun ca sincer imi pare rau nimeni nu iti poate inlocui pierderea suferita .condoleantele mele

Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
Sunt mama unei fetite de 4 anisori. Din ziua in care am aflat ca voi avea un copil, viata mea s-a schimbat. Iubirea pentru fiinta care crestea in mine mi-a inundat intreaga fiinta. Ma bucur de magia fiecarei clipe petrecute impreuna cu copilul, cu familia.
Nimic nu este mai de pret decat zambetul fetitei, care imi lumineaza viata.
Stiu ca suferinta ta nu poate fi descrisa in cuvinte, ca este profunda si coplesitoare. Iti impartasesc durerea si iti trimit gandurile mele bune, drept alinare.
Ingerasul tau iti va fi intotdeauna alaturi, se va bucura si se va intrista odata cu tine.
Maria, Ploiesti

Mesaj de la: Carmen data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Carmen ,am pierdut sarcina ia 6luni,l-am nascut singura in pat la maternitate.Nu m-a ajutat nimeni m-am chinuit singura timp de 12 ore.Medicul meu nu m-a ajutat cand am avut nevoie de el ,l-am nascut viu si nu l-au ajutat cu nimic.Era baietel .Imi pare rau ca nu l-am tinut in brate ,imi este frica sa raman gravida .De multe ori imi pun intrebarea De ce tocmai mie ,l-am intrebat pe Dumnezeu ,dar n-am gasit nici un raspuns.Iti inteleg durerea si imi pare rau.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
DRAGA BIANCA ,IMI PARE TARE RAU,AM O FETITA DE 2 ANI,SI SUNT TARE FERICITA CA O AM .ITI MULTUMESC CA EXISTI,AM VAZUT SI EMISIUNEA DE ASEARA 'NASUL'.PLANG ALATURI DE TINE,DUMNEZEU SA ITI DEA PUTERE MULTA,RABDARE SI INTELEPCIUNE.DUMNEZEU SA O OHIHNEASCA IN PACE ACOLO UNDE NU EXISTA NICI DURERE NICI SUSPIN.DOAMNE AJUTA DRAGA NOASTRA.

Mesaj de la: Andra data: Joi 7 februarie 2008
Ma numesc Andra. Probabil ca nu exista cuvinte potrivite.... Dar vreau sa stii ca admir din tot sufletul puterea ta. Nu am stiut prin ce treci, pana aseara la Nasul. Am 40 ani si am o fetita de 2 ani si jumatate. Sunt din Cluj. Am fost supravegheata in timpul sarcinii de o doctorita asa cum ar trebui sa fie toate: mi-a explicat toate riscurile sarcinii la varsta mea, mi-a recomandat toate testele de sarcina care se pot face acum in Romania, mi-a explicat care sunt implicatiile si ce se poate face in situatia in care s-ar depista malformatii sau boli genetice. A stat cu mine pe tot timpul nasterii. Si a durat aprox.12 ore! Din fericire, asa cum spuneai si tu aseara, mai exista si medici dedicati muncii lor, dar din pacate foarte putini. Se pare ca eu am avut noroc cu sarcina si nasterea. O supraveghere competenta si mai ales OMENOASA!!!! Si ce mult conteaza!!!!
Nu cred ca pot sa-mi imaginez prin ce treci. Dar a fost destul sa-ti vad privirea. Esti o femeie cu sufletul distrus dar cu o hotarare ferma de a face, de a schimba ceva. Si aceste schimbari pe care le doresti pot sa salveze sute de vieti.
Sunt de parere ca viitoarele mamici nu sunt informate asupra tuturor riscurilor si greutatilor pe care le impune o sarcina, asupra tuturor analizelor care trebuiesc efectuate si SE POT efectua la noi in tara, pentru a fi cat mai in siguranta atat mama cat si copilul. In acest sens trebuie neaparat facut ceva! Si bineinteles trebuie SCHIMBATA ATITUDINEA cadrelor medicale. Am observat un lucru interesant: atitudinea asistentelor si a moaselor din spital a fost la fel de omenoasa ca a doctoritei cu care am nascut. Cred ca un medic influenteaza foarte mult prin atitudinea sa, si atitudinea celor din jur.
Esti o femeie foarte frumoasa si foarte puternica. Iti dorec tot binele din lume, multa sanatate pentru Luca si putere... ai tot dreptul sa te bucuri de ceea ce ai deja.
Referitor la Biserica.... fara comentarii. Nu cred ca atitudinea lor este crestineasca, in momentul in care refuza slujba unui ingeras. Dar prefer sa ma abtin. Din pacate, deseori nu au dreptate.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Exista o intrebare la care astept un raspuns: de ce Biserica nu recunoaste si nu face slujba copiilor nascuti fara viata? Am gasit afirmatii contradictorii facute de Biserica, care m-au intrigat si m-au infuriat enorm: "învăţătura Bisericii spune că avortul, din moment ce întrerupe o viaţă cu identitate separată, este crimă; că embrionul este viaţă cu existenţă şi identitate de sine, individ cu toate drepturile din momentul conceperii" sau "fătul are viaţa lui personală, este fiinţă omenească autonomă şi persoană umană deplină" urmate apoi de "Să se ştie că pruncii născuţi morţi, deci fără suflet, nu pot fi nici botezaţi, nici îngropaţi cu rugăciuni creştineşti, nici pomeniţi împreună cu adormiţii întru Domnul." De ce, atata timp cat este considerat un "individ cu toate drepturile", cat nu moare in urma unui avort provocat si a fost dat si luat de Dumnezeu(?), de ce acelui copil i se ia dreptul la slujba de pomenire? Nu e indeajuns de mare trauma mamei, care pe langa faptul ca, in loc sa-si stranga copilasul la piept, il pune intr-un sicrias alb si il coboara in pamant, nu primeste macar putina alinare din partea Bisericii?!? Cat de cruda poate fi? Oare acest lucru nu ar trebui sa se schimbe si el? In strainatate se poate.......la noi...doar daca ai norocul sa dai de un preot dispus sa incalce regulile............stabilite, de fapt, de cine?!?e aici...
Lasa BIANCA draga nu te mai supara asa sunt ei indoctrinati si asa stiu ei sa se manifeste doar sa ia bani de la oameni dar sa-i ajute cand e mai mare nevoie de ea (BISERICA ) nici ca le pasa.
Ma rog Domnului sa-ti dea putere sa treci peste necazul cel mare sa stii ca am plans in hohote cand am citit povestea ta.
Va doresc multa sanatate tie si lui LUCA...........aveti grija unul de altul.
Multa sanatate si fericire si binecuvantari sa se reverse asupra voastra.............si........am sa ma rog pentru tine daca mai vrei sa mai incerci sa mai ai un copil.

Mesaj de la: Ana data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Mesajul meu anterior nu a aparut pe site..... nu stiu daca tu ai avut ocazia sa il primest! Sincere condoleante! Este ingrozitor de nedrept ceea ce ti s-a intamplat tie, fetitei...familiei tale! Eu ma numesc Ana, am 32 de ani si o minune de fetita de 3 ani! Te-am urmarit imlemniti , eu si sotul meu, aseara...la Nasul...tot respectul si admiratia pentruputerea de care ai dat dovada sa-ti invingi durerea! Am suferit si eu chiar daca nu am pierdut pe cineva drag...dar sansele de a mai avea un copil nu mai exista! In vara am descoperit un cancer de col uterin , in faza incipienta....dar in conditiile acestea medicul care m-a diagnosticat mi-a spus sa ii multumesc lui Dumnezeu ca am deja un copil sanatos! asta si fac...in fiecare clipa a vietii mele ! Te inteleg perfect ......medicii din Romania nu au toti cultul informarii pacientei.....cu siguranta nu as fi ajuns aici....mai ales ca totul a fost intr-un timp scurt...dupa sarcina....dar pentru ca nu mi-a spus cat de important este sa imi fac ....x sau y analize....si sa nu tratez cu indiferenta nici o durere sau o reactie neobisnuita a organismuluyi...iata ca ....am ajuns acolo unde nu as vrea sa mai ajunga nimeni....niciodata! As vrea din tot sufletul sa fac ceva in acest sens...sa ajut...atat mamicile care sufera din cauza unei pierderi sau cele care sufera ca nu pot avea copii sau alti copii. Ma ofer voluntara.....te rog noteaza-mi coordonatele: Ana ****, 07****, ****@yahoo.com

Mesaj de la: Raluca data: Joi 7 februarie 2008
Draga mea Bianca,
Ma numesc Raluca ****, sunt din Brasov si am 27 de ani.Te-am urmarit aseara la emisiunea NASU si am hotarat sa-ti scriu si eu povestea mea si durerea mea care o port in suflet. Anul trecut in seara de INVIERE (7 aprilie 2007) am pierdut o sarcina gemelara la 4 luni, baietei, gemeni in casute diferite, dar din nefericire cu o singura placenta, din vina medicilor.Totul a inceput la 14 saptamani cand din senin am sangerat.Am fost internata in maternitate si mi s-a administrat tratamnet cu duphaston, spun medicii ca fixeaza sarcina.La o saptamana am inceput sa am dureri ingrozitoare pe piciorul stang.Am fost internata din nou in maternitate cu diagnostic TROMBOFLEBITA (boala ce a luat mare amploare in sarcini) si SINDROM ANTIFOSFOLIPIDIC.Au inceput medicii cu tot felul de tratamente: heparina, antibiotice(augumentin), fraxiparina, toate intravenos.Pe timpul tratamentului cu heparina nu e voie administrare de injectii intramuscular.Tromboflebita produce febra, iar medicii imi administrau antibiotic pentru infectie, nici atata n-au stiut, am aflat eu dupa de pe internet.La 3 zile m-au diagnosticat cu probleme hepatice, sarcina mai precis sindromul antifosfolipidic mi-a afectat ficatul (imi crescusera foarte mult globulele rosii, eram la un pas de hepatita) si au inceput sa-mi administreze aspatofort, care dupa am aflat ca nu e voie sa se dea in timpul sarcinei.La alte 17 saptamani, dc. ginecolog, nu vreau sa-i dau numele ca o fac de rusine, mi-a diagnosticat sarcina cu SINDROM TRANSFUZOR-TRANSFUZAT(gemenii isi furau sangele de la unul la altul), ceea ce vazuse de la 8 saptamani si nu mi-a zis nimic.Mi-a zis foarte senin ca sarcina se dezvolta normal, doar ca am cam mult lichid si ca cel mai rau caz unul din bebelusi va muri si se va pietrifica, dar pe celelalt o sa-l nasc normal la 7 luni.M-au trimis la FUNDENI la DC.Uscatescu unde am inceput tratament cu anticoagulant, necesar pe toata durata sarcinei.Am facut un lat control la Bucuresti, la dr. Voiculescu si de cand mi-a auzit povestea mi-a spus sa renunt la sarcina ca altfel o sa am sanse sa mor odata cu ei. A fost singura care nu-mi dadea nici o sansa si-mi spunea sa ma tin de capul doctoritei de la brasov sa-mi intrerupa sarcina, fiind la 4 luni deja trebuie facuta comisie la maternitatea judeteana de care apartii, sa se faca investigatii si numai daca rezulta ca sarcina dauneaza mamei, numai atunci o intreerup. Pe 7 aprilie seara, mi s-a produs avort spontan.Dimineata , tin minte tot minut cu minut, pe 7 trebuia sa merg la maternitate sa-mi faca tratamentul cu aspatofort si pentru ca urma Pastele au zis sa vin dimineata si la pranz cand se termina perfuzia ma lasa acasa, urmand sa revin dupa 3 zile pentru comisie.Nu-ti pot spune cat de greu am convins-o pe doctorita sa-mi intrerupa sarcina, imi spunea ca ea nu-si face pacate si ca sarcina e bine, dar eu ma simteam groaznic, mi-era rau, aveam la 4 luni burta de 9 luni, era tare si nu simteam nimic ca misca sau nu bebelusii.Parintii mei, saracii cand ma vedeau cum arat, eram ca un schelete ambulant cu o burta mare, imi spuneau ca ei nu vor nepoti fara mama si sa inteleg o data ca nu pot tine sarcina.Am trait niste momente infioratoare, sa dea Domnul sa fereasca de asa ceva, sa vezi cum doi mititei ies din tine, morti, si nu poti face nimic.Si acum cand ma gandesc, simt ca mi se rupe sufletul.Eu am avut de dimineata contractii, dar fiind prima sarcina, n-am stiut cum se manifesta, si le-am asociat cu probleme musculare.Chiar cu o seara inainte sotul mi-a facut injectia de fraxiparina si mi-a facut-o intramuscular, ceea ce nu e voie si am dat vina pe acea injectie. Cand eram la perfuzii, i-am spus sotului ca ma dor muschii de la burta si pe picioare, mi-a spus sa-i spun asistentei, dar de frica sa nu ma tina in maternitate nu i-am spus.Am ajuns acasa pe la 2 dupa-amiaza, am mancat si chiar ii spuneam mamei ca nu mai suport burta asat mare. Era grea, parca ma sufoca. M-am asezat in pat si pe la 7 m-am dus la baie cu senzatie de urinare.Si cand sa urimez mi s-a spart apa, prima casuta. Am strigat la sotu si cand a venit s-a uitat la mine si un piciorus iesise afara.Pe moment m-am speriat, dar nu stiu cum am prins dintr-o data curaj. A venit repede mama, ca stam in aceeasi curte si i-am spus "Mami, nu-l mai pot tine", am tipat si l-am scapat.Apoi mi s-a rupt a doua punga cu lichid si m-au apucat durerile si niste frisoane de abia stateam pe wc.Am stat asa vreo jumatate de ora pana a venit intr-un tarziu salvarea. Era o asistenta care habar n-avea ce sa-mi faca, ii spuneam eu sa-mi taie cordonul de la primul ca nu pot merge cu el intre picoare, apoi a vrut sa mi-l lase acasa si am tipat la ea sa-l ia la spital ca asa e normal.Am ajuns la maternitate cu dureri mari, practic am nascut.Doctorul de garda n-a vrut sa-mi faca nimic pana nu iese el singur ceea ce era periculos pentru tromboflebita mea, el nici nu s-a uitat peste fisa mea, dar am avut noroc ca era cazut jos si cand m-a consultat a zis ca ma ajuta sa-l scoata.M-a chiuretat si gata, ceva s-a rupt din mine pentru totdeauna.Apoi pe 30 aprilie a fost ziua mea de nastere, ce zi mohorata, trista si plina de amintiri.Dupa, prin iulie, am citit in revista Story de durerea ta si a altor persoane de televiziune - Ioana Ghinghina, Nicoleta Luciu . . .
De atunci nu mai sunt fericita.Inca nu stiu daca mai pot avea copii din cauza sindromului antifosfolipidic.Dau vina pe medici, ca practic au facut experimente pe mine si pe bebelusii mei cum au vrut ei.Te duci in maternitate si ei te distrug.Cu acest sindrom te nasti, adica sangele iti e prea coagulat, ai surplus de trombocite in sange, si se formeaza cheaguri care circula prin vene, netratate duc la embolie pulmonara si apoi deces.Afecteaza nasterea si produce avort spontan prin obturarea vaselor placentare, practic aceste cheaguri se duc pe vasele placentare si opresc toate legaturile dintre mama si fat, nu mai are aer si hrana.Nimeni nu-ti spune nimic, macar ginecologul, de fapt nimeni nu te invata de cand iti planuiesti sa ai copii.Cand venea doctorita, imi arunca niste termeni medicali si ma lasa asa sa-mi storc creierii ce o fi si asta.Am aflat mai tarziu prin intermediul internetului.Si pacat ca nu se discuta mai mult prin scoli, spitale, cabinete de planificatie familiara despre acest subiect, probleme si riscuri ale coagularii sangelui.
Cel mai tare m-au enervat oamenii din preajma mea ca-mi spuneau ca si tie, lasa ca o sa mai ai si alti copii, dar eu ii vroiam pe acesti doi micuti pe care i-ar fi chemat Luca si Matei, ca pe sfinti.Mi-e frica sa mai raman gravida, oricum 2 ani cel putin nu am voie pana nu se dizolva cheagul din vena de pe picior.Si doctorita Voiculescu, in ea am acum incredere, ca a fost singura care a prevazut nenorocirea, mi-a spus ca sunt o gravida cu mare risc din cauza Anticorpilor anticardiolipilici cu care m-am nascut si ii am in sange, care se declanseaza la sarcina si corpul meu percepe sarcina ca pe o boala si o elimina.
Am ramas doar cu o ecografie, care mi-e teama s-o privesc, dar o voi pastra toata viata mea.
Dupa ce am iesit din maternitate, m-a scos sotul la plimbare.Vedeam numai copii pe strada, mai mici, mai mari si mergeam, taceam si plangeam.Am dvenit foarte rece acum cand e vorba de copii, nu-i pot tine in brate, ii tratez cu distanta.Am ramas mereu cu gandul cum ar fi aratat, cu cine ar fi semanat si cel mai dureros este ca nu am un mormant unde sa-i plang si sa le pun o lumanare.Exact ce se spunea in emisiune, copilasii mei au fost automat incinerati.
Acum inchei, ca m-au roscolit foarte tare aceste amintiri.daca te pot ajuta cu ceva in campania ta, scrie-mi la adresa ****@yahoo.com. Nu suntem o familie bogata, dar daca crezi ca ai nevoie de ajutorul meu iti sunt alaturi cu toate puterile mele.
In final,cu lacrimi in ochi, nu-ti pot spune decat "Imi pare rau, Bianca!"

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
I-mi pare rau pentru pierderea ta.Cuvintele nu ajung pentru a reda ceea ce simtim in asemenea momente.
Poate cu aceasta actiune pe care tu ai pornit-o, vom fi mai putine mamici care sa traim asemenea sentimente.Am trecut si eu printr-o experienta neplacuta, si nu o sa pot niciodata sa inteleg de ce a fost sa fie asa.
Am nascut o fetita vie la 6 luni de sarcina, si din cauza lipsei aparaturii medicale din spital, a fost lasata sa moara.Totul s-a petrecut sub ochii neputinciosi ai familiei mele si ai doctorului.Ce ma chinuie cel mai tare este faptul ca a fost sanatoasa si ca ........
Acum am o fetita de 5 ani, care este lumina ochilor mei.
Dumnezeu sa ne ajute si sa aiba grija de ingerasii nostrii.

Mesaj de la: Mariana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,am urmarit aseara emisiunea de la "Nasul"(intimplatator-recunosc)si asa am aflat prin ce ai trecut.Sint la rindul meu mama a 2 copii(astept cu nerabdare sa devin bunica in luna mai a acestui an).Fata mea se confrunta cu ceva asemanator tie in sensul ca i s-a depistat o toxoplasmoza,un virul f.grav,sper din tot sufletul sa scape cu bine de el,se trateaza si medicii spun ca nu sint pericole pentru fat(la ecograf a iesit sexul masculin- deci va fii un baietel)Sarcina decurge normal, ea nici nu stie ca e gravida, asa de usoara e,nu are nici o stare de rau.Dar acest virus poate sa afecteze f grav fatul,exista pericolul ca sa se nasca orb,cu malformatii,retardat,cu hidrocefalie etc, daca boala a fost contactata de mama in mai putin de 20 de saptamini.Dupa toate analizele si investigatiile facute ,se pare ca fatita mea este in afara acestui pricol,in sensul ca virusul l-a contactat mult mai demult de a ramine insarcinata si deci nu sint pericole pentru fat.Dar totusi face in continuare tratament si va repeta iar analiza care sa-i arate daca mai are sau nu microbul.Acest nenorocit de microb,il poti contacta de la animale sau din alimentatie(carne pregatita insuficient prin prajire sau fiebere, sau maninci cu miinile nespalate dupa ce ai pus mina pe carne cruda,etc)Te inteleg perfect si iti respect durerea prin care ai trecut si pe care o vei purta in suflet toata viata,deoarece eu la prima sarcina(cea cu fetita care este acum viitoare mamica)am avut probleme care au condus la o nastere tot prin cezariana.Desi se vedea ca am proble si ca este necesar o interventie chirurgicala, am fost lasata sa ma chunui cu durerile de nastere de joi dimineata pina simbata spre duminica, cind au hotarit ca este necesara o cezariana.A doua zi dupa operatie, in timp ce ma aflam la reanimare si asteptam cu nerabdare sa fiu dusa la salon si sa-mi vad fetita, medicul care m-a opererat mi-a comunicat sec:daca nu te operam ,tu poate ai fi scapat, dar fetita nu o mai aveai"Cind primesti un astfel de raspuns,mai ales ca acum 32 de ani pina nu i-a bagat bani in buzunar nu s-a uitat la mine-cred ca asa se procedeaza si azi-am simtit ca imi vine sa-l string de git,mai ales ca imi cunostea sarcina din prima luna,fiind cu eminenta de avort de la prima luna si eram veterana in acel spital unde am fost internata aproape toata sarcina,pe motiv ca era uter infantil si ca eu la virsta de 22 de ani nu eram pregatita de sarcina. Daca medicul constata ca sint probleme majore care pot afecta atit starea mamei cit si pe a fatului,el ar trebui sa ia toate masurile care se impun ori sa se duca la bun sfirsit sarcina ori sa se intrerupa.Cind treci prin momente atit de neplacute ramii marcat pe viata si pot spune ca stirea de aseara despre drama ta m-a cutremurat si m-a emotionat profund,.pot recunoaste ca stateam singura in fata televizorului si plingeam,as fi vrut sa pot sa-ti vorbesc atunci in direct dar nu aveam cum insa aflind de site-ul pe care l-ai pus la dispozitie,am aceasta ocazie fericita sa-ti spun ca sint alaturi de tine sufleteste si ma rog la Dumnezeu sa-ti dea putere atit tie cit si la alte mamici sa treaca cu bine peste astfel de drame si sa fie ferite de toate relele din lume,iti doresc sa reusesti sa faci ce ti-ai propus in legatura cu acest subiect-fiindca pierderea unei sarcini e acelasi lucru cu pierderea unei parti din propriul corp,ca si cum ti-ai pierde o mina ,un picior etc.Este un subiect care trebuie privit pe viitor cu mult mai mult interes si care sper ca va da de gindit mult mai mult la toate forurile(sanatate,psihologi,biserica etc.)Iti doresc sa ai parte de numai fericire de acum incolo,drumul vietii sa fie pavat numai cu petale de flori,sa nu mai dai de niciun spin,te imbratisez cu dragoste,o mamica si viitoare bunica(avind 2 copii,fata si baiat)in virsta de 54 ani din Craiova.Nu este niciun secret si deci pot sa-mi dau si numele:Stricescu Mariana,Craiova,adresa de e-mail:****@yahoo.com.si daca pentru campania pe care ai inceput-o pot sa-ti fiu cu ceva de ajutor nu ma dau in laturi si-ti voi fi alaturi intotdeauna,te pup.

Mesaj de la: Dana data: Joi 7 februarie 2008
...Numele meu este Dana,as dori sa-ti spun in mod expres draga Bianca, faptul ca...nu numai ca te inteleg perfect.....dar citind,am si simtit aceleasi emotii.....aceleasi ganduri pro sau contra vietii sau bisericii,raportat la faptul ca nu doresc oficierea slujbei in astfel de cazuri....sunt f multe lucruri de spus,insa nu o pot face aici si nici nu doresc!..Daca intr-o zi vei redeschide aceasta pagina si vei citi acest mes al meu....iti las adresa mea de e-mail.....unde astept sa vb despre multe alte lucruri...ce au legaturi f puternice si mai ales sentimentale, cu privire la aspectul extrem de interesant al vietii!!iata adresa mea : ****@yahoo.com

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
buna am 23 ani si cand m-am nascut ,am avut o malformatie la inima de care nimeni nu a stiut pana la 18 ani,in tot acest timp organismul meu s-a dezvoltat cu aceasta malformatie puteam oricand sa mor pt ca tensiunea mea era de 180 cu 100,poate ,si sigur de fapt Dumnezeu a avut grija de mine,acum sunt bine dar cine stie cati copii au murit din aceasta cauza,e o boala care o poti duce pana la max35 de ani ,eu am avut noroc daca pot spune asa.Nimic in viata asta nu e intamplator ,sora mea la nastere era sa moara tot din cauza medicilor a fost cumplit sa auzi din gura medicilor care crezi ca sunt ultima sansa sa iti spuna ca doar o minune o mai poate salva si aceea minune s-a produs ,pt care ii multumesc lui Dumnezeu.E o poveste lunga dar as vrea sa fiu alaturi de tine si sa pot sa fac si eu ceva pt copii si mame,pt ca o sa fiu si eu sper odata mama si sincer mi-e teama sa nu patesc aceleasi lucruri cumplite.Sunt din brasov daca pot face ceva cu cea mai mare placere ma alatur campaniei tale.cristina

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Bianca
Am urmarit ieri seara emisiunea la care ai participat de la B1TV.
Nu te cunosteam foarte bine insa trebuie sa admit ca am fost impresionata de prezenta ta in emisiune si modul in care ai descris lupta pe care ai dus-o.
Am doi copii si nu am, din fericire, povesti cutremuratoare traite de mine. Dar este absolut splendida campania ta, modul sincer si deschis in care ai demarat-o si faptul ca prin vocea ta vorbesc, de fapt milioane de femei.
Imi pare rau pentru pierderea suferita de tine si iti doresc sa pastrezi aceeasi forta si aceeasi sensibilitate pe care le-am vazut la tine aseara.
Cristina

Mesaj de la: Magda data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca.Ma numesc Magda, am 37 de ani si un baietel de 1 an si 9 luni.
Sincer nici nu vreau sa-mi imaginez prin ceea ce treci, este ceva cumplit care iti sfasie sufletul.N-am putut sa citesc tot articolul, pur si simplu ma bufneste plansul.Citind am incercat ma pun in locul tau, este cumplit nu pot sa-ti descriu in cuvinte, imi venea pur si simplu sa urlu de durere.Familia ta este alaturi si noi, cei care iti scriem iti suntem alaturi.Daca as putea sa te ajut cu ceva, as face-o cu toata dragostea, dar nu stiu cum.Sa-ti Dea Dumnezeu putere sa treci peste aceste momente si nu-ti pierde credinta.DOAMNE AJUTA!

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
draga Bianca,
imi pare sincer rau de drama prin care trebuie sa treci. cine te poate intelege mai bine decat o mamica?
nu pot decat sa-mi imaginez durerea, stiu ca e mult prea mult...
sunt membra a unui forum de mamici (desprecopii) si chiar am discutat despre tine si te-am compatimit si incurajat...
vreau sa ajut in campania pe care o demarezi. contacteaza-ma pe mail: ****@yahoo.com.
sunt convinsa ca vei merge inainte, nu uita ce norocoasa esti ca il ai pe Luca.

Mesaj de la: Roxana data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Am reusit cu greu sa termin de citit…atata suferinta, atata durere, atatea stari care iti schilodesc sufletul, atatea intrebari se nasc, atatea lacrimi care nu se mai opresc…, dar si iubire, multa iubire pentru ingerasi plecati…
E greu sa incerci sa spui ce simti, tu ai reusit si ma bucur pentru tine...si pentru toate femeile care incearca sa-si deschida sufletul, sa lase durerea sa iasa si lacrima sa ude obrazul. E foarte important ca femeile sa simta ca nu sunt singure, ca au o mana intinsa , ca exista pretutindeni suflete deschise care stiu si vreau sa asculte, sa ajute…
Am avut si eu doua pierderi de sarcina, cu ceva vreme in urma, e adevarat …sarcinile nu erau atat de inaintate, dar m-am regasit in foarte multe stari despre care tu ai scris. Nimanui nu i-a pasat atunci ce ramane in sufletul femeii care ar fi trebuit sa devina mama, cu exceptia sotului si a parintilor nostri, dar adevarul e ca noi toti eram cu inima franta de durere si ne-am sustinut unii pe altii cum am stiu mai bine.
Acum ma bucur (impreuna cu sotul meu )de cei doi copii sanatosi si mari pe care ii am, dar nu pot sa nu ma intreb uneori...oare cum ar fi aratat... si simt un nod in gat si ochii se umezesc.
Te admir din tot sufletul pentru ceea ce faci..., esti o femeie foarte puternica si curajoasa ! Dumnezeu te va ajuta sa duci la capat un proiect atat de important pentru tine si pentru toate femeile din tara asta care sunt lipsite in acele momente cumplit de dureroase...de sprijin, de o atitudine intelegatoare, atentie si putina delicatete.
Te imbratisez cu tot dragul, Roxana
****@yahoo.com

Mesaj de la: Alecsandra data: Joi 7 februarie 2008
BIANCA,AS VREA SA-TI SPUN CEVA CARE SA-TI ALINE SUFERINTA,INSA STIU CA ASTA NU SE POATE,ASA CA AM SA-TI SPUN DIN TOT SUFLETUL CA IMI PARE RAU PENTRU PIERDEREA TA.ALECSANDRA,CALARASI.

Mesaj de la: Marius data: Joi 7 februarie 2008
Bianca....am vazut aseara (06.02.2007) emisiunea "Nasul" unde ai fost invitata...
ce pot sa spun??? inca nu sunt casatorit, nu am copii, dar imi doresc enorm!!! Nici nu pot sa imi imaginez clipele de groaza prin care ai trecut. Orice cuvant e prea putin cuprinzator pentru a atenua, macar intr-o mica masura, suferinta! De aceea, nu pot spune decat ca ma inclin in fata ta cu cel mai adanc respect pentru ca ai avut puterea sa impartasesti si cu altii suferinta ta, pentru ca incerci sa faci ceva pentru a-i ajuta si pe altii. In Romania trebuie schimbate multe...poate noi, oamenii simpli nu putem face mare lucru....insa am in credere ca tu vei putea. Cred ca este nevoie de vocea unei poersoane puternice, a unei persoane cunoscute...poate cineva, acolo sus, a vrut ca tu sa fii acea persoana. Fii tare, nu renunta....sunt sigur ca foarte multi te vor sustine!
Marius

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
imi pare rau Elena din ploiesti

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
imi pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat dar te poti considera "fericita" ca ai fost tratata uman,crestineste iti spun asta deoarece am nascut acum 13 ani intr-un spital de provincie.Nu despre mine este vorba ci despre o mama a carei copil sa nascut mort nu stiu din ce motiv.Imi amintesc ca a stat 3 zile in acelasi salon cu noi care ne alaptam copii,ii schimbam ,primeam vizite,ii aratam la fereastra sotilor si bunicilor .Nu o cunosc si nu am mai vazut-o de atunci ,ce mia ramas in minte e ca nu i lau dat ,nu-i lau aratat ,nu a putut sa-l boteze ,sa-l inmormanteze.Eram ferita nu-mi vedeam decat botul meu de aur dar citind cele traite de tine mi-am adus aminte de EA.
Crezi ca vom putea fi tratati in maternitati si in spitalele noastre vreodata omeneste ?

Mesaj de la: Denisa data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Sunt Denisa Alina ****,mamica unui baietel superb de aproape 7 ani. Nu am pirdut o sarcina sau un copil. In schimb, tarziu am realizat ca atunci cand l-am nascut pe Tudor se putea intampla ceva oribil. Sarcina a fost cu probleme in sensul ca eu am RH pozitiv si sotul negativ, si mai mult decat atat am avut probleme mari cu tensiunea, drept pentru care ma internam periodic pentru analize. Ideea e ca in luna a noua de sarcina (in prima saptamana) eram din nou in spital pentru analize, iar intr-o dimineata, in urma unui control de rutina (ecografie) doctorita mi-a spus ca in ziua respectiva voi deveni mamica, dupa care a inceput agitatia....M-au consultat si alti doctori, m-au mutat in sala de nasteri si...fara sa realizez ce mi se intampla au inceput contractiile si m-am trezit mamica (cu aproape o luna inainte de termen). Pana la urma a fost bine, in schimb nici acum nu pot uita atmosfera din maternitate, faptul ca nu esti tratat ca o fiinta cu sentimente, suflet, ci pur si simplu ca un obiect al muncii. Nu ti se respecta intimitatea, pudoarea, pur si simplu esti un obiect. Pentru aceste motive si pentru faptul ca simt ca am foarte multe de oferit oamenilor din jurul meu,vreau sa te ajut in incercarea ta de a convinge personalul din maternitati ca viitoarele posibile mamici sunt mai vulnerabile ca oricand in preajma marelui eveniment si nu mai spunem in situatiile ca aceea pe care tu ai trait-o. As vrea ca cei care isi aleg aceasta meserie sa mediteze adanc asupra acestei decizii si numai in situatia in care iubesc oamenii si simt cu adevarat ca isi pot face datoria si cu sufletul sa mearga pe acest drum.
Mai vreau sa-ti spun ceva foarte important: stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag si mai ales stiu cat de important este sa nu te simti singur in aceste momente. Nu voi insista asupra acestui subiect pentru ca este inca foarte dureros desi au trecut opt ani de cand s-a intamplat cumplita tragedie. A doua zi dupa ce ue si sotul meu ne-am casatorit civil, tatal si sora mea au murit intr-un cumplit accident de masina. Am reusit sa mergem mai departe, iar mama mea (cu adevarat cea mai incercata dintre noi) a reusit sa zambeasca din nou datorita faptului ca am luat-o langa noi si i-am dat sansa sa se ocupe de nepotelul ei.
Am amintit aceasta tragedie intrucat vreau sa-ti spun ca fiecare fiinta draga din viata noastra ocupa un loc al sau in inima noastra pentru totdeauna si nimeni si nimic nu poate umple golul produs de disparitia acestora. In schimb putem aprecia fiecare secunda petrecuta impreuna cu cei dragi si mai putem sa ne gandim de doua ori inainte de a-i rani (poate nu o mai facem, nu?).
In concluzie, dupa ce am trait aceasta tragedie, am realizat ca intr-adevar "Moartea e un sfetnic bun" (inainte mi se pareau morbide aceste vorbe), am realizat ca aceste vorbe te indeamna sa fii mai bun,sa savurezi viata si tumultul ei, sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima si pentru tine si pentru cel de alaturi.
Am incercat sa spun prea multe in cat mai putine cuvinte. Sper ca am fost cat de cat coerenta.

Mesaj de la: Camelia data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Imi pare foarte rau pentru pierderea pe care ai suferit-o si te admir extraordinar de mult pentru faptul ca, in suferinta ta profunda, pe care nimeni in afara de tine nu poate sa o inteleaga indeajuns,te-ai gandit la cei din jurul tau si la durerea tuturor mamelor care trec printr-o situatie asemanatoare. Te-am admirat intotdeauna, dar niciodata la fel cum te admir si te indragesc acum. Nu am copii si aman intotdeauna momentul asta datorita faptului ca intotdeauna mi-am propus sa fac lucruri pentru mine, stiu ca sunt egoista. Mi-e frica in primul rand de sistemul sanitar din Romania si de felul in care mamele sunt tratate in maternitati, e cumpli...am multe prietene care au nascut...si e rusinos ce se intampla.
Inca o data iti multumesc pentru tot si iti doresc multa sanatate si putere de munca.
Camelia

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Dureros, foarte dureros, mult prea dureros. Imi pare rau, atat pentru parinti, cat si pentru copilasi.Este cumplit mai ales pentru mama, care poarta acest copilas in burtica.Sper ca Dumnezeu sa le dea putere parintilor sa poata merge mai departe...

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Doamne nu am experimentat pina in prezent sentimentul maternitatii dar imi doresc acest lucru, sunt foarte socata de ceea ce am citit si cred in importanta analizelor pe timpul sarcinii. Sper din suflet Dna Bianca sa treceti cu bine peste aceasta incercare si cred k o durere mai mare nu cred k exista.
Cu respect Carmen 24 ani Cluj

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
regret foarte tare ceea ce ti s-a intamplat.imi doresc enorm de mult un copil,dar pana acum nu s-a intamplat sa raman insarcinata.am 26 de ani si iubesc viata,iubesc copii.nu stiu ce pot sa-ti spun pentru a nu-ti provoca o suferinta si mai mare.ma bucur de fiecare aparitie a ta si ma bucur ca ai avut puterea sa lupti si sa treci peste aceasta nenorocire...sunt mirabela din craiova

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
IMI PARE SINCER RAU BIANCA.EA ESTE SUS LA CER ,ESTE UN INGER CARE TE PRIVESTE SI ESTE MINDRA DE TINE.ASA A VRUT DUMNEZEU SA FIE.MULTE IMBRATISARI DIN TIMISOARA

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,

Aseara zapand printre programe, sotul meu s-a oprit la emisiunea Nasul de pe B1 TV unde ai fost invitata. Dupa 2 minute l-am rugat sa mute. Sunt insarcinata in luna a 6-a spre 7 si recunosc ca nu puteam suporta ce auzeam. Nu am stiut ce s-a intamplat, dar am dedus din putinele cuvinte pe care le-am auzit. Astazi am vrut totusi sa aflu ce s-a intamplat, nu din curiozitate ci din respect pentru suferinta pe care o simteam in vocea ta in momentul interviului.
Recunosc ca nu stiu ce as putea spune sa alin suferinta mamelor care isi pierd copii. Stiu doar ca ma rog intr-una sa nu se intample nimic rau puiutului meu, si il rog sa loveasca tare, sa il simt mereu ca misca.
Mi se pare o cruzime de nedescris ce se intampla la noi in sistemul sanitar. Trateaza mamele ca pe niste animale in loc sa aiba cea mai mare grija de miracolul acesta al vietii, un copil care urmeaza sa se nasca. Nu au empatie pentru parinti, nu au compasiune pentru copii. Nu stiu de ce isi aleg aceasa profesie unii dintre ei, ca nu trebuie sa generalizam, sunt si oameni extraordinari.
Ce mi se pare insa si mai crud, este atitudinea preotilor, a bisericii. Eu nu sunt ortodoxa, si trebuie sa recunosc, fara a lipsi de respect religia si oamenii care cred in ea, ma bucur ca am alta religie de fiecare data cand mai aflu detalii despre ritualuri. Dumnezeu e bun, nu te considera "necurata" pentru ca ai nascut un copil, El iubeste toti copii, nu preotul boteaza si Dumnezeu. Preotii si dogmele nu fac decat sa strice tot ce a creat bun Dumnezeu.
Sper ca timpul sa iti aline suferinta, nu o uita niciodata si ai incredere ca oamenii pot fi si buni, iar Dumnezeu a primit-o cu bratele deschise indiferent de ce ti-ar zice orice preot din lumea asta.
Imi pare teribil de rau pentru fiecare mama care a trebuit sa treaca prin asta.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
BUNA ZIUA,
MA NUMESC GABRIELA,TI-AM ASCULTAT POVESTEA ASEARA LA RADU MORARU SI AM FOST PROFUND IMPRESIONATA CA INCA DUREREA ESTE PROASPATA AI AVUT CURAJUL SA FII PUTERNICA SI SA IMPARTASESTI CLIPE CARE TE-AU PUS LA MARE INCERCARE SI TOTODATA SA TRAGI UN SEMNAL DE ALARMA,CA CEVA SA SE SCHIMBE.AI DAT DOVADA DE MULT SIMT CIVIC SI ITI MULTUMIM NOI FEMEILE SIMPLE CARORA UNEORI NE E FRICA SA PRIVIM ADEVARUL IN FATA SI NE ASCUNDEM IN SPATELE UNOR SATRI DE NEBUNIE SI NE INVARTIM IN CERC CAUTAND O IESIRE ,O RAZA DE LUMINA,O MANA DE AJUTOR.PACAT CA IN MOMENTUL RESPECTIV NU ESTI ABORDAT DE UN CONSILIER-PSIHOLOG CARE NU ITI SPUNE"IMI PARE RAU,FACI ALTUL!" CI TE AJUTA SA TRECI PESTE HOP.ITI RESPECT DUREREA,APRECIEZ CURAJUL DE CARE AI DAT DOVADA,AI GRIJA DE CEI DRAGI TIE SI DUMNEZEU TE VA VEGHEA IN PERMANENTA.TOATE CELE BUNE.
PS.IN LEGATURA CU VOLUNTARIATUL,DACA CONSIDERI CA ITI SUNT DE AJUTOR ,LAS ATASAT MESAJULUI NR MEU DE TEL.074****.GABRIELA CRISTINA
SA AUZIM DE BINE

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
cuvuntele sunt de prisos fii puternica si vei putea merge mai departe.Esti demna de orice doar cineva cu o putere atit de mare ca a ta poate sa-si povesteasca suferinta...in timp te vei obisnui dar niciodata nu vei putea uita

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Am trecut printr-o experienta asemanatoare.La 7 luni de sarcina,medicul ginecolog mi-a spus ca are o malformatie la inima,canal atrioventricular complet si nu are nici o sansa.M-a operat imediat iar fetita a murit la 6 zile.Sarcina a fost supravegheata lunar,am facut echografii si controale periodic si totul era ok...pana la un punct cand situatia s-a schimbat complet.......Aveam doar 25 de ani,era primul copil...Niciodata nu vom sti de ce ni s-a intamplat asta,ca si in cazul tau nu sunt fumatoare ,nu consum alcool,nu am facut nimic care sa afecteze dezvoltarea micutului fat.Datorita sotului meu ne-am revenit din socul prin care am trecut,am ramas si acum marcati ,dar Dumnezeu ne-a mai dat un baietel care este sanatos si stim ca undeva ,acolo sus,surioara lui va avea mereu grija de el.Imi pare rau pt situatia groaznica prin care ai trecut...Si iti doresc multa putere si speranta.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
regret foarte tare ceea ce ti s-a intamplat.imi doresc enorm de mult un copil,dar pana acum nu s-a intamplat sa raman insarcinata.am 26 de ani si iubesc viata,iubesc copii.nu stiu ce pot sa-ti spun pentru a nu-ti provoca o suferinta si mai mare.ma bucur de fiecare aparitie a ta si ma bucur ca ai avut puterea sa lupti si sa treci peste aceasta nenorocire...

Mesaj de la: Georgeta data: Joi 7 februarie 2008
sunt georgeta din turnu magurele.am 40 de ani si sunt mama unui ,,baietel" de 15 ani. as vrea sa gasesc cuvintele cit mai potrivite ptr. a incalzi putin sufletul tau inghetat. As vrea... dar cred ca nimic nu poate consola o mama, care a pierdut un inger. Este greu si-mi pare rau.Dar fii tare si gindestete ca undeva acolo sus ai ingerul tau.crede in el si-n faptul ca ingerii stiu tot ce facem noi pamintenii. mingiie cu privirea o stea si gindeste ca este steaua fetitei tale, iar ea va simti ca mama o iubeste, si sigur va simti, ptr. ca in ciuda a tot ceea ce spune stiinta, eu cred ca exixta viata dincolo de moarte,si mai gindestete si la faptul ca acolo sus nu exixta durere si nimic din ceea ce este rau aici pe pamint. D-zeu a vrut-o la el , iar cu D-zeu nu ne putem certa.Probabil, cindva cit mai tirziu cu putinta o vei reintilni....
ATIT...Ptr. ca orice as vrea sa mai spun este de prisos.fii tare si roaga-l pe D-zeu sa vindece ranile.

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc Elena , sunt din Iasi si am citit povestea ta si imi curg lacrimi involuntar.Am doar 26 de ani , dar sunt inebunita dupa copii si imi doresc sai am, povestea ta este sfasietoare, simti cu fiecare rand citit cum te doare sufletul, e cumplit si trebuie sa fim atente si sa invatam din drama pe care ai trait-o si ca orice trebuie facut sa eviti moartea copilului tau. In adolescenta eram o persoana zbuciumata si la un moment dat i-am spus mamei ca imi voi lua viata, la nervi, am vz ochii ei plini de lacrimi intr-o secunda si cuvintele: "Tu te duci, dar nu te gandesti o secunda la durerea noastra, ca vom inebuni de durere?". Cuvintele acelea m-au schimbat viata complet si am inteles ca numai o mama poate iubi puiul ei asa cum nu o face nimeni pe aceasta lume.Imi pare rau din suflet pentru pierderea ta, Dumnezeu sa aiba grija de ingerasul tau , de Luca si de tine!

Mesaj de la: Claudia data: Joi 7 februarie 2008
mesaj de la claudia joi 7 -2-2008::: iti inteleg perfect suferinta,deoarece si eu am trecut prin asa ceva eram foarete tanara aveam 21 de ani cand miam pierdut primul copil o fetita de 4kg ,din vina medicilor din Romania. copilul mi-a trait 3 zile iar apoi a murit din cauza ca a fost tras cu forcepsul. am avut noroc de un sot bun,care a fost mereu alaturi de mine si a stiut sa imi mangaie suferinta cu toate ca el a suferit mai mult decat mine.un an de zile mi-a fost exagerat de greu vedeam copii in carucioare pe strada si plangeam nu mai cine trece prin asa ceva stie ce inseamna suferinta unei mame care isi pierd e copilul. CLAUDIA,BUCURESTI 37..

Mesaj de la: Liliana data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Liliana si sunt din Bucuresti.Trebuie sa-ti marturisesc de la inceput ca sunt o mama care nu a trecut prin ceea ce treci tu. Te-am vazut, recunosc, din intamplare la o emisiune (B1) si m-a miscat foarte mult cele povestite de tine si drama ta. Ascultand cele povestite de tine, cu lacrimi in ochi, mi-am intors fata spre baietelul meu de 2 ani care dormea linistit pe perna langa mine si nu am putut decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat si ca este sanatos, l-am sarutat pe frunte, pe manute si pe ochisori si....m-am bucurat enorm ca il am. Nu pot sa-ti spun dacat ca imi pare rau de cele intamplate si sa ma rog la Cel de Sus sa te ajute sa-ti alini durerea (pe a ta si pe a celora ca tine).Spuneai ceva legat de biserica;faptul ca nu se pomenesc in slujbe copii nascuti morti sau avortati. Din cate stiu eu (si recunosc nu stiu prea multe) este o slujba in care sunt pomniti "copiii nascuti si nenascuti"; si pana la urma daca preotii nostrii nu accepta, cu siguranta Dumnezeu va accepta rugamintile tale, gandurile tale si lumanarile aprinse pentru fetita ta.
Nu pot sa-ti spun decat ca ..........imi pare rau!Cu drag, stima, compasiune si cu dorinta ca tu sa reusesti sa faci ceva cu "sistemul medical" pentru toate mamele din Romania care trec prin acesta drama!te pup si cu Dumnezeu inainte!

Mesaj de la: Lili data: Joi 7 februarie 2008
Fie ca ingerasul pe care trebuia sa-l tii in brate, sa-l alinti, sa-i canti si sa-l mangai, sa vegheze mereu asupra ta si a familiei tale, iar cand ti-e greu si ti-e dor de ea, sa te uiti la cerul instelat iar steluta care straluceste cel mai tare in acel moment e ,,steluta" ta
Cu drag, Lili (Cluj-Napoca)Adresa mea este
****@clujnapoca.ro

Mesaj de la: Corina data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Numele meu este Corina **** sunt din Oradea si nu iti pot descrie in cuvinte ce am simtit cd am aflat povestea ta.De ce ?Pt ca ascultandu-te pe tine am realizat pentru a nu stiu cata oara ca moartea a trecut pe langa noi la milimetru.Dar sa incep cu inceputul.In anul 2006 am pierdut o sarcina la 8 saptamani.Am suferit enorm fiind prima sarcina ,dorita bineinteles si dupa 4 luni D-zeu ne-a ascultat rugile si am aflat cu bucurie ca sunt din nou insarcinata.Pe parcursul sarcinii nu am avut nici o problema ,toate analizele ai fost ok,deci nu aveam nici un motiv de ingrijorare si nimic nu prevestea ceea ce urma sa se intample.In data de 03.03.2007 mi s-au rupt membranele si ma plecat asa cum ai spus si tu ca o floricica vesela si increzatoare ca peste cateva ore imi voi tine in brate fetita.Travaliul a fost unul prelungit,doctorita nu mi-a facut cezariana si mai grav nu a observat ca fetita mea nu avea o pozitie favorabila nasterii naturale.Asa ca dupa ce am stat 45 de minute pe masa ,timp in care am impins nonstop ,timp in care s-au urcat pe burta mea nu mai stiu cate persoane ,timp in care dr mea nu l-a anuntat pe dr de garda ca are probleme doar cd inimioara ei nu a mai batut regulat a fost anuntat medicul de garda.Fetita mea era deja angajata in nastere ,dar datorita faptului ca nu avea o pozitie favorabila a ramas blocata cu capsorul intre oasele bazinului.In final am nascut o fetita de 3900 g,dar cu ce pret???Copilul meu nu a plans ,nu si-a manifestat bucuria ca a vazut lumnina zilei ,asa ca intrebarile mele de ce nu-mi plage copilul au ramas fara raspuns.Nici nu mi-au aratat-o,au dus-o direct la terapie intensiva unde a fost resuscitata 10 minute ,iat in noaptea imediat urmatoare copilul meu a facut convulsii,hemoragie cerebrala.Hipoxia a fost foarte severa...Auzeam pe la "colturi"daca trece de noaptea asta mai are sanse de supravietuire.Cum ma simteam?Socata.Nu realizam ca eu si copilul meu suntem personajele principale ale acestui cosmar urat.Asa ca in momentul in care familia a venit cu propunerea sa o botezam am refuzat categoric.Imi era teama sa fac acest pas pt ca stiam ca atunci cd cineva este bolnav daca este spovedit si impartasit ori isi revine ori moare.In cele din urma am cedat si i-am facut botezul si pot spune ca s-a imtamplat o minune .A doua zi de la botez fetita mea a fost scoasa de la incubator,mutata intr-un patut normal ,mi-au spus sa-i aduc hainute.Am fost in culmea fericirii.Am stat 2 saptamani in spital ,timp in care am luptat alaturi de ea sa o invat sa manance.Sa-ti mai zic cum s-au comportat cadrele medicale?Dr ginecolog mi-a spus ca-i pare rau si ca la urmatorul copil imi va face cezariana.Probabil isi facea iluzii ca voi mai merge la ea.Am uitat sa spun cum se numeste dr ginecolog LAcziko Szidonia.Asistentele(unele dintre ele)te faceau pe tine sa te simti prost ca aveai copilul asa ,de parca tu la-i adus in starea respectiva,ca tb sa stea cu copilul meu sa-i dea sa manance cat nu sta cu toti copiii dupa sectie,ca asta e tb sa ma obisnuiesc cu ideea ca am un copil bolnav ,ca ce pacat de ea ca e asa de frumoasa si alte chestii de genul asta.Din pacate pt mine si familia rezultatul incompetentei acestei dr se vad.Avem 11 luni si Stefania nu sta in fund,nu-si apuca bine jucariile si de la 3 luni facem gimnastica de recuperare si luam tratament medicamentos si sper ca intr-o zi sa-mi vad si eu copilul alergand ,sa o aud spunandu-mi mami ,sa fie un copil ca majoritatea copiilor.Nu pot sa afirm cu certitudine ca asa va fi,dar trag nadejde ca daca D-zeu a lasat-o in viata nu o va lasa sa se chinuie.Nu degeaba o cheama Stefania(cununa invingatorului).Cam asta este povestea mea si a fetitei mele.Ce sa-ti mai zic?Sa-ti dea D-zeu putere sa mergi mai departe,fiecare avem o cruce de dus si tb sa o ducem fie ca vrem sau nu si iti doresc mult succes in campania pe care ai inceput-o si sper totodata ca vei reusi sa schimbi ceva.Daca pot ajuta cu ceva adresa mea de mail este ****@yahoo.com

Mesaj de la: Andreea data: Joi 7 februarie 2008
iti doresc sa iti dea Dumnezeu putere sa poti sa treci peste toata durerea asta

Mesaj de la: Sorina data: Joi 7 februarie 2008
Buna ziua.Ma numesc Sorina ****, si sint psiholog clinician,cu specializare in psihologia traumei,in cadrul Spitalului de Urgenta Floreasca si cu mare drag va ofer tot sprijinul si ajutorul meu,in aceasta campanie si tuturor celor care au nevoie de un pic de alinare sau care au nevoie sa isi povesteasca durerea Ma puteti contacta la nr de tel 072****,sau pe adresa de mail: ****@hotmail.com.Va multumesc pentru ceea ce faceti in acest moment pentru femeile tramatizate,si as vrea sa va mai spun ca imi pare enorm de rau pentru pierderea suferita,si sa va spun ca sint alaturi de dvs in aceasta durere.Cu mult drag,Sorina ****

Mesaj de la: Petre data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca
Te imbratisez cu mult respect pentru gandurile frumoase pe care ni le-ai destainuit. Ingenunchez cu evlavie in fata durerii tale.
Te rog sa nu uiti nici o clipa ca Tatal isi iubeste Creatia in toate formele sale, indiferent de parerea preotimii.
De aceea, fii sigura, ca fiecare readucere in memorie a micutei Emma Nicole, ca fiecare cuvint pe care-l vei rosti despre ea, cu iubire, va fi mai mult decat o slujba de pomenire.

Petre, 52 ani
Arad, 07.02.2008

Mesaj de la: Anca data: Joi 7 februarie 2008
Draga mea,
Sunt una dintre femeile care au trecut printr-o astfel de experienta cumplita.Asta se intampla acum 29 de ani...Privind retrospectiv,este o distanta "astronomica",dar vreau sa spun ca,poate nu este zi sa nu ma gandesc la acel "atunci"si la faptul ca poate alta ar fi fost existenta mea.
A fost prima sarcina(eu avand 21 de ani)sarcina dorita,rodul unei iubiri minunate.Sarcina a debutat stangaci,apoi s-a tranformat in sarcina toxica.Am stat in spital mai mult de trei luni,avand voie doar duminica sa merg acasa pt.un dus si pt.a schimba putin "decorul".Trebuia sa mi se faca cezariana,dar cu o saptamana inainte de aceasta,fatul a murit intrauterin.De dimineata(7 august)au inceput demersurile pt.expulzarea fatului(nu-mi puteau face cezariana deoarece eram preeclamptica-am aflat dupa aceea)si totul s-a sfarsit la miezul noptii cand am nascut un baietel de 1,500 g...Nu l-am vazut "ca sa nu raman cu traume psihice"(asa mi s-a spus),dar era un copil normal fizic,insa cu tare psihice cu siguranta.Nu-ti spun prin ce chinuri sufletesti am trecut!Am fost oprita toata noaptea in sala de nastere pt.a fi supravegheata si parca atunci,in noaptea aceea,s-au nascut cei mai multi copii...iar eu plangeam pt.fiecare strigat de viata si pt.fiecare "sa va traiasca si sa va bucurati de el"...Apoi,mi-au spus ca nu mai am voie sa am copii...Dar eu m-am incapatanat si am facut doi copii,frumosi,sanatosi si destepti.Iti emaginezi ca acum,eu mai am o luna si implinesc 50 de ani,iar puii mei au 26 si respectiv 23 de ani!
Pentru Ingeras am facut tot ce trebuia facut crestineste.Ajutata de bunica mea,trei ani la rand,in Vinerea Pastelui,am impartit lumanari cu tot ce trebuia ca la orice pomenire,iar preotul mi-a citi o slujba pt.copilul mort si pt.mine.
Un singur regret am:nu l-am luat din spital si nu l-am inmormantat pt.ca nu mi l-au dat!Dar stiu ca el a venit la mine avand o misiune:aceea de a-mi intari credinta in iubire,in bine si in vointa trecerii peste tot ce ni se pare IMPOSIBIL!
Si acum vreau sa-mi declin identitate ca asa este normal.Ma numesc Anca,sunt din Craiova si daca ai nevoie de sprijinul meu,o fac cu toata dragostea!
Dumnezeu sa-ti lumineze gandurile si sa-ti intareasca vointa!
Numai bine,Anca

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
Am citit intai tot ce ai scris aici pentru ca nu mai stiam nimic de tine si te-am gasit pe net. Apoi te-am vazut la Tv.Ma bucur ca ti-a dat Dumnezeu puterea de-a avea grija de alte mamici si de copiii lor!!! In Romania vestile proaste se dau cu brutalitate!!!SI MAMELE CARE NU DAU BANI DOCTORILOR SUNT LASATE SA SE CHINUIE, li se fac cezariene cumplite pe verticala, li se spun la 28 de sapt. de sarcina" Draga mea, copilul tau e tot, tot malformat!" si era prima sarcina...asa e la noi...LA NOI DACA NU DAI BAI NU PRIMESTI ATENTIE, INTELEGERE, BLANDETE!!!!Pe fiica mea era sa o pierd de mai multe ori in timpul sarcinii si atunci cand avea doar doua zile.Mi-a fost redata datorita unei asistente care si-a facut datoria chiar daca nu "am fost draguta cu ea" insemnand ca nu-i dadusem bani dinaite.
Poate ca fiecare maternitate ar trebui sa aiba psiholog!!!
Tu stii ca poti face multe pentru alte mame si ma rog sa reusesti!!!
TE IMBRATISEZ SI EU!!!!elena

Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Maria, am 44 de ani si sunt din Rm.Valcea. Aseara te-am urmarit la TV si ai reusit sa imi rascolesti sufletu pina la lacrimi. Vreu sa iti spun ca eu am trecut de 2 ori prin aceasta situatie nefericita prin care ai trecut tu. In anul 1985 am nascut primul copil, un baiat de 3350 gr., sanatos, fara nici un fel de probleme. La doi ani , in 1987 am ramas din nou insarcinata, bineinteles ca mam bucurat, sarcina fara probleme, brusc la 8 luni, copilul nu mai misca bine, dar am zis ca e prea mare poate si de aceea nu mai misca bine, si brusc intr/o noapte m.au apucat durerile , am chemat salvarea , dar nu am mai putut ajunge la spital, asa ca am nascut acasa cu asistenta de pe salvare, dupa care am plecat la maternitate cu copilul mort in prosop, in plus era si fetita, iar cind am ajuns la spital a inceput calvarul, cum era pe aceea vreme nenorocita, ca sa spun ce am facut, ce am luat ca sa omor copilul,iar eu simteam ca inebunesc , spunindu/le ca mi/am dorit copilul si ca nu am facut nimic. In fine am reusit sa trec peste acest episod. In 1988 am ramas din nou insarcinata, si dorindu/mi din suflet al doilea copil,am incercat din dou, de aceasta data fiind luata in evidenta speciala ca sarcina problema, numai datorita faptului ca pierdusem acel copil dinainte, dar sarcina mea decurgea si de aceasta data la fel de normal, fara probleme , pina in luna a VII/a cind din nou copilul nu a mai miscat. Acum am mers imediat la spital, spunind ce simt, si au decis sa imi declanseze nasterea. Am reusit sa nasc natural in aproximativ 3 ore, dar din pacate copilul era deja mort. De aceasta data era un baietel. Nici nu vreau imi mai amintesc prin ce am trecut dupa aceea, ce durere sufleteasca am avut. Norocul meu a fost ca am avut si am linga mine un barbat care m/a inteles foarte mult , m/a incurajat, m/a sprijinit in tot ce a urmat dupa aceea. Mai tirziu , dupa ce s/au schimbat timpurile , in 1992 am ramas din nou insarcinata, am mers imediat la un medic genecolog caruia i/am posvestit prin tot ce am trecut, dupa consult si analize mi/a zis ca tot este bine la acel momentat, si am decis de comun acord sa merg inainte cu sarcina. Si Dumnezeu a fost bun cu mine si in data de 27 iunie 1993 am nascut din nou un baiat sanatos, fara nici un probleme, de 3200 gr. caruia i/am pus numele de Bogdan / darul lui Dumnezeu, acum are 14 ani si imi este apropiat de suflet mai mult decit o fata. Draga Bianca si acum cind scriu aceste rinduri, dupa atitia ani,cca.20, am ochii tot in lacrimi, acei copii nu ii pot scoate din suflet niciodata, dar totodata ii multulesc lui Dumnezeu pentru minunea facuta dupa atita suferinta, daruindu/mi inca un copil. Eu iti urez din suflet sa treci cu bine peste aceasta suferinta , si sa te ajute Dumnezeu in campania pe care ai inceput/o. Cu toata dragostea, Maria. ****@post.ro.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
BUNA BIANCA,imi pare rau pt tot ce ti s-a intamplat am vazut emisiunea de la BITV cuvintele tale mi-au ajuns la inima.Eu sunt am 23 de ani si sunt casatorita de cateva luni si cred ca din experienta ta dureroasa avem totii de invatat.Prin cuvintele tale m-ai facut sa ma gandesc mai mult la o sarcina si cate lucruri ar trebui sa stim despre riscurile si factorii care pot cauza o astfel de durere.Imi pare rau inca o data sa sti ca Dumnezeu este aproape de tine si te ajuta atat cat sta in puterea sa.Sa ai grija de tine sa-l saruti pe luca din partea mea.Sa nu uiti ca fetita ta Nicole este in siguranta alaturi de ingerii ceresti te vegheaza si intr-o buna zi va veti reintalni.DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE.

Mesaj de la: Tatiana data: Joi 7 februarie 2008
Daraga Bianca,
Chiar in dimineata zilei de luni, vorbeam cu iubitul meu despre tine. Imi doream sa stiu ce faci, nu aflasem nimic despre tragedia prin care ai trecut. Seara am vazut doar putin din emisiunea ta, pentru ca nici eu, dar mai ales el, nu am rezistat sa ascultam suferinta ta...ne durea. Aseara insa, la nasul, am ascultat, am plans si m-am hotarat sa-ti scriu. Va sunt alaturi, atat tie cat si logodnicului tau, pentru ca si el sufera alaturi de tine. Cuvintele nu au rost, dar sa stii ca multe persoane ar vrea doar sa va stanga in brate si sa simtiti ca sunt acolo.
Sunt madic, tanar, am doar 30 ani, nu am experienta pierderii pacientilor, nici macar experienta pierderii unei persoane dragi, dar acum 2 ani de zile am facut o intrerupere de sarcina, fiindca am zis atunci ca nu e momentul, iar azi, tot ceea ce imi doresc este sa strang acel copilas in brate. Aseara, cred ca instinctiv am stat si te-am ascultat mangaind locul unde incepe universul din punctul meu de vedere.
Ai mare drptate, noi, medicii romani nu suntem pregatiti pentru astfel de situatii.
Vreau sa stii ca poti oricand sa imi scrii pe ****@yahoo.com daca vei considera ca imi gasesc un loc in campania voastra si va pot ajuta cu ceva.
Aseara mii de ochi si de ganduri au fost indreptate spre cer, acolo de unde micuta Emma ne priveste.
Mii de inimi sunt alaturi de voi.
Cu drag Tatiana

Mesaj de la: Crina data: Joi 7 februarie 2008
Frumoasa Bianca. Sunt Crina,din Bucuresti, am 33 de ani si inteleg perfect prin ce calvar treci.In anul 2006 chiar in ziua in care ar fi trebuit sa implinesc 31 de ani am nascut un baiat perfect pe dinafara (spun asta pentru ca pe dinauntru totul era anapoda) care a murit in aceeasi zi, la cateva ore de la nastere iar eu nici macar nu am apucat sa-i vad minunatul chip pe care doar puteam sa-mi imaginez ca-l are. Povestea mea e una banala pentru multi dar tu,care ai trecut prin asa ceva cred ca vei intelege.Am aflat la eco 3d din saptamana 22 de sarcina ca bebe are o malformatie -hernie diafragmatica stanga- dar nu m-am gandit o clipa sa renunt. Mai am acasa un copil, o fata care atunci avea 11 ani, si care din prima clipa in care a auzit ce probleme avem , mi-a zis:Mami nu renunta ca tu ai putere si bebe ia puterea de la tine''. Si nu am renuntat chiar daca , la eco , doctorita mi-a zis sa intrerup.Am mers mai departe. ingerasul nostru a trait si s-a dezvoltat doar prin mine. Vorbeam toti cu el si nu ne gandeam ca nu vrea sa stea langa noi. Am avut o sarcina usoara de dus dar ce a urmat dupa aceea a fost fara rost. Am nascut prin cezariana la spitalul universitar Bucuresti unde am fost bine ingrijita de D-nul doctor Horhoianu Valerica iar de bebe s-a ocupat cum a stiut mai bine d-na Ana Culcer. Dumnezeu l-a vrut la el pe baiatul meu si l-a luat sa-l fac inger. Voi trai toata viata cu durerea in suflet, nimic nu va vindeca ranile. Sotul meu a avut puterea sa-l crestineze , dandu-i nume sfinte -Mihaita Constantin- eu nu am putut decat sa-i multumesc dupa aceea ca a facut asa cum trebuia. Acum, desi a trecut 1 an si jumatate , durerea s-a mai estompat dar sufletul este tot pustiu si golul nu va fi umplut niciodata. Cred insa ca Dumnezeu care ia, va fi bun cu noi si ne va mai da un bebe.Nu vreau sa renunt nici chiar acum cand am deja o fata mare care spera si ea alaturi de mine . Si chiar daca am deja 2 cezariene cred ca nu voi pati nimic la urmatoarea. Vreau ca femeile care au trecut prin asa ceva sa nu se dea batute, sa nu renunte si sa spere ca visul lor se va putea implini prin credinta si rabdare. Ingerasii nostri ne vegheaza si au puteri nebanuite. Se intalnesc cu totii acolo sus si au grija de noi, parintii lor.Ei stiu ca noi i-am iubit dar ei erau prea buni pentru aceasta lume rea. Dumnezeu nu ne va lasa in voia sortii, trebuie doar sa speram. Sa nu te lasi coplesita ne ganduri negre , tu, care ai puterea sa schimbi ceva mic in soarta femeii care este alaturi de tine, care a trecut prin multe sa-si salveze puii.Trebuie sa luptam cu temerile, sa avem puterea sa nu renuntam. Este greu , ma uit si acum in carucioarele mamicilor care trec pe langa mine si ma gandesc la chipul nevazut al puiului meu. Ma bucur pentru ele si sper ca intr-o zi sa mai fim si noi mamici de bebe. Iti doresc putere si un dram de noroc. Sa te ajute Dumnezeu sa iti implinesti visele si sa nu renunti niciodata sa speri. Am sa-ti mai scriu sa-mi mai descarc sufletul. Cu speranta, Crina.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Am prins aseara o bucata-cea de sfarsit- o parte din emisiunea Nasul.Am ramas impietrita.Ma uitam la tine, te ascultam si ma mai uitam un pic la baietelul meu de 1an si 4 luni.Nu-mi venea sa cred, nu mai puteam gandi.Eu am pierdut o sarcina cu gemeni, acum ceva timp si prima oara cand am vazut gemeni in carut, in parc, mi-a fugit pamantul de sub picioare.E greu, ei erau mici, dar durerea e durere.
Nu stiu ce as putea sa iti spun.De fapt, stiu.Nu iti pot spune nimic.Ma uit doar virtual in ochii tai si nu mai pot deschide gura.Stiu ca indiferent ce ai auzi nu te poate consola si ar fi o ipocrizie imensa sa emit ceva.
Un singur lucru: daca vrei, eu sunt dispusa sa ma implic in campania ta.Iti las adresa mea de mail si, daca vrei, contacteaza-ma sa vedem ce putem face astfel incat daca nu se pot evita astfel de situatii, macar sa fim alaturi de parintii care sufera.E minunat sa simti, sa stii ca cineva e aproape de tine. ****@yahoo.com

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
Dragi Mamici,
am vrut doar sa va spun ca imi pare rau pentru durerea voastra ! Eu si prietenul meu incercam de trei ani sa facem un copil si, desi dosarul nostru este plin de analize, interventii chirurgicale si retete, nu am reusit inca! Am crezut ca ce simt in sufletul meu: durerea, furia, sunt coplesitoare !Cred ca am fost egoista !
Va doresc sa gasiti putere sa mergeti inainte !

Alina, Bucuresti

Mesaj de la: Sonia data: Joi 7 februarie 2008
Am 34 de ani şi nu am copii. Poate că intr-o zi voi avea bucuria de a fi mamă. Suferinţa ta e mare,pot înţelege asta pentru că vazut la bunica mea. Fiica ei, mama mea, a murit la 26 de ani -ai ei- si la 11 luni -ale mele.Nu am cunoscut-o decât din poze, dar am putut vedea cât a durut-o pe bunica- mama, cum i-am spus eu- faptul că şi-a pierdut copilul.
Dumnezeu va avea grijă de sufleţelul curat şi nevinovat pe care l-a luat la el şi îţi va da puterea de a-ţi plânge copilul.
Mă alătur cu drag campniei tale.
Sonia, Timiţoara

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare rau, Bianca......

Mesaj de la: Ana Maria data: Joi 7 februarie 2008
BUNA BIANCA SUNT ANA MARIA DIN TG MURES.ACUM DOI ANI DUPA O LUNGA ASTEPTARE AM RAMAS SI EU INSARCINATA ,AM O MINUNE DE BAIAT DE 11 ANI,DAR DIN PACATE LA 4 LUNI BRUSC SARCINA SA OPRIT DIN EVOLUTIE.AM SUFERIT MULT TOTI DAR AM RAMAS CU SPERANTA CA POATE CURAND VOI RAMANE INSARCINATA DIN NOU SI AU TRECUT 2 ANI IAR EU NUMAI ACOLO MA GANDESC.TREBUIE SA FIM TARI SI SA SPERAM

Mesaj de la: Carmen data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Te-am vazut aseara la b1 tv si imi pare rau pentru cele intamplate. Sa-ti dea Dumnezeu putere si sanatate sa treci peste aceste momente grele.
Carmen, din Pajura

Mesaj de la: Aura data: Joi 7 februarie 2008
suferinta ta nu are margini.eu am ofetita de10 ani care iti porta numele BIANCA E FRUMOASA SI DESTEAPTA CA TINE.TE-AM ADMIRAT MULT IAR ACUM SUNTEM ALATURI DE TINE.SUNT BISERICI UNDE SE FAC SLUJBE PT COPII NENOSCUTI.DUMNEZEU II INCEARCA PE CEI CARE II IUBESTE.AURA

Mesaj de la: Maria data: Joi 7 februarie 2008
am ramas foarte surprinsa de ce am auzit la emisiunea nasul iar dupa emisiune am accesat adresa si am citit de la cap la coada tot si am ramas fara cuvinte.
Maria com Ungra jud Brasov

Mesaj de la: Ileana data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare rau, si sa sti ca o chema ca pe fetita mea de 8 luni Emma.Dumnezeu s-o protejeze si tu sa ai multa putere si sanatate pentru celalalt copilas al tau.Ileana din Bucuresti.

Mesaj de la: Mariana data: Joi 7 februarie 2008
Dumnezeu a iubi-o mai mult pe Ea,asa ca a luat-o la EL si acolo sus o sa ai un Ingeras care sa te aiba in paza lui.Roaga-te pentru Ea si Ea o sa se roage pentru tine.Nu dispera,Dumnezeu o sa-ti dea alceva in schimb.Iti multumim doamne pentru tot ce ne dai si ne da putere sa putem trece peste ele.
MARIANA C. - Bistrita

Mesaj de la: Gicuta data: Joi 7 februarie 2008
Buna BIANCA.
Ma numesc GICUTA.
Te stiu foarte bine,inca din prima zi cand ai aparut la CCPI.Un copil linistit,suav,bland si frumos...................
Te-am admirat ori de cate ori ai aparut in emisiunile tv.Aceeasi ai ramas,dar mult mai feminina si mai plina de viata......................
Povestea trista care ti-a marcat viata pentru totdeauna,a facut ca pe obrajii mei sa curga rauri de lacrimi,nereusind sa citesc tot deodata,simteam ca raul ma cuprinde si nu mai pot face fata la nimic in acea zi.
Sigur, nimeni nu poate intelege atat de bine durerea ce o simti,doar tu.Cu aceasta durere a ta am invatat de la tine un lucru de care sincer, nu eram constinta,acela de a nu adresa mamei care se afla intr-o asa situatie fraze enumerate de tine mai sus pentru ca suferinta este prea mare si nu pot fi acceptate intr-o asa situatie prea usor.
Suntem alaturi de tine cu sufletul,sa fii sanatoasa si sa ai grija de micutul LUCA.
DUMNEZEU SA VA AIBA IN PAZA, SI NU UITA:CINEVA ACOLO SUS TE IUBESTE SI TE APARA,TU DOAR SA TE GANDESTI "ACOLO"
AMIN!

Mesaj de la: Mirela data: Joi 7 februarie 2008
Eu nu am trecut printr-o astfel de dramă , dar îmi iubesc nespus copiii,şi de aceea îţi scriu,nu ştiu ce să spun,te-am văzut la B1 aşa am aflat ce s-a întâmplat.Ştii ce e cumplit, faptul că tot de la Naşu, într-o emisiune am aflat că eşti însărcinată şi acum ... m-a răvăşit foarte mult.Nu te cunosc personal,ci doar pentru faptul că eşti o persoană publică , şi acum te admir pentru ceea ce încerci să faci-să spui lucrurilor pe nume-îţi urez succes şi ... crede-mă sincer îmi pare rău pentru Emma Nicole ,pentru tine , pentru mama ta şi nu în ultimul rând pentru Luca,deoarece şi băiatul meu este mai mare decât fetiţa mea şi şi-a dorit o surioară.Mirela.Dumnezeu să te ajute!

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca stiu perfect prin ce treci ma numesc Ionela sunt din SLobozia si te am vazut la nasu aseara.Dupa ce ti am citit povestea si m am oprit din plans am zis sa ti impartasesc prin ce am trecut si eu
Sunt casatorita cu sotul meu de 7 ani eram impliniti material dar nu si spiritual asa ca am inceput sa ne facem analize pentru a face un copil sanatos .
Am mers la spitalul Filantropia din Bucuresti analizele au iesit bune sau ce nu au iesit am corectat prin tratament si am ramas insarcinata...... nu odata ci de 4 ori si tot atatea sarcini pierdute deci..... crede ma ca nu mai ma bucuram cand ramaneam ci ma temeam daca o sa l pierd .
Am renuntat 2 ani fiindca la ultima pierdere era sa mor si sotul a spus ca vom infia un copil sa nu mai incercam dar totusi undeva in suflet stiam ca pot avea si eu un copil care sa ne semene sa fie al nostru doctorul meu ma chemat la un control si a zis sa incerc eu am refuzat spunandu i ce garanti ami ofera iar el mi a zis ca daca nu incerc nu voi afla niciodata
Am ramas iar sarcina tot cu probleme cu cu medicamente cu stat la pat cu serclaj dar pana acum nimik nou fiindca asa facusem si la celelalte dar am trecut de 6 luni si parca am mai prins curaj hai si 7 luni deja ma si gandeam ce nu s au mai nascut la 7 luni si 8 si am ajuns la 36 de saptamani gata s a rupt apa am mers la spital am avut o nastere super usoara si am nascut o fetita de nota 9 cu 2 kg jumate o frumusete care e sanatoasa multumesc lui Dumnezeu sfatul meu nu va pierdeti speranta deja ma gandesc la un sau o pereche pentru fetita mea .Asa sa ne ajute Dumnezeu tuturor

Mesaj de la: Doina data: Joi 7 februarie 2008
Cu o deosebită consideraţie pentru Doamna Bianca. Dumnezeu să-i dea putere să treacă peste momentul de încercare al vieţii.
Mă numesc doina, am 50 de ani şi înanul 1991 am pierdut fetiţa la 7 luni şi jumătate. Medicul de gardă mi-a spus că nu mai are nicio şansă, mi-a provocat naşterea, a fost groaznic, fetiţa a avut 900 de grame şi nu m-au lăsat să o văd. A trăit de seara de la ora 19 şi pînă a doua zi la ora 10,oo, deşi îmi spusese soar că nu mai trăieşte,
am rugat a doua zi o bolnavă să mă însoţească în ambulanţă şi parcă o vad şi acum,şi plîng, era într-o tăviţă, chircită, sub un dulap.Groaznic. Nu mi-am revenit nici acum.

Mesaj de la: Daniela data: Joi 7 februarie 2008
Au trecut aproape 15 ani de cand baietelul meu a devenit inger...Durerea de atunci a fost devastatoare...Era primul copil.Nu l-am vazut, acum imi doresc uneori sa-l fi vazut...Ai incredere Bianca, ai sa vezi ca trecerea timpului chiar atenueaza durerea intr-un mod neasteptat.Sotul meu m-a sprijinit moral foarte mult, desi a suferit si el enorm.Am simtit ca aceasta durere ne-a unit foarte mult.Acum avem o fetita minunata pe care o ador...Este cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodata.Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea puterea de a trece mai usor peste durerea care te-a coplesit.Gandeste-te ca nimic in lumea asta nu este intamplator si fetita ta chiar nu a avut zile, nu a avut soarta pe Pamant.Cu prietenie,Daniela (Targoviste)

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Am butonat telecomanda aseara si am dat peste postul b1tv. Ce sa mai spun...Plang odata cu tine... odata cu toate mamele care au nesansa sa treaca prin asa ceva. Am o poveste trista. Sunt o mama care a pierdut copilul la 4 zile de la nastere. Eu spun ca din culpa medicilor dar ... din pacate, la noi in tara nu poti face nimic. Am avut un baietel pe care l-am vazut doar 3 minute... Cand voi avea puterea sa scriu poveste si prin ce cosmar am trecut voi spune tot. Medicii si asistentele au fost sub orice critica si daca nu eram tare ma prabuseam odata cu acest inger.Ce putem face ? Nu stiu ... traiesc o stare confuza. Este foarte greu desi a trecut mai bine de 1 an. Eu nu mai am alt copil si pana acum inca n-am ramas insarcinata. Este ingrozitor.
Gabriela **** (Bucuresti)

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca ,as avea o intrebare ,este posibil ca RH negativ acre il are mama sa influenetze fatul?si din cauza asta pot aparea malformatii?multumesc ,astept raspuns.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
sunt o mamă care şi-a pierdut copilul mult dorit la 2 luni de sarcină. a fost prima mult dorită.am încercat să nu-l urăsc pe Dumnezeu deşi nu înţelegeam nedreptatea care mi se făcuse. şi am reuşit să nu-l urăsc. nu îmi voi pierde credinţa că voi simţi împlinită minunea dumnezeiască în mine. nu am alt copil. dar sigur voi avea. mi-a fost înfiorător de greu. am plâns, am plâns şi iar am plâns. mă simţeam vinovată că nu sunt bună pentru a duce o sarcină până la capăt. mă simţeam pedepsită pentru păcatele mele. după care am aflat că nu sunt singură. s-a mai întâmplata şi la alte femei şi s-a întâmplat şi după mine. acest lucru nu mă alină. dar mă face să trec mai "uşor" peste. e greu dar trebuie să avem credinţă. de uitat nu se poate. de înţeles nici atât. poate în lumea cealaltă Dumnezeune ne va lumina. multe orori s-au întâmplat de-a lungul vremii în această lume (vezi holocaustul) care nici acum nu-şi găsesc raţiunea. niciodată nu o vom găsi. de aceea nu trebuie să mai căutăm răspunsuri care niciodată nu vor veni în această lume. vă pup dragele mele.

Mesaj de la: Cristina data: Joi 7 februarie 2008
bianca imi pare sincer foarte rau pt ce ai intampinat.sunt si eu mamaica ,am o fetita de 6 anisori si stiu ce inseamna sa suferi pt copilul tau,acum 3 ani in urma fetita mea a facut o convulsie si am vazuto in bratele mele ca nu mai respira atunci am simtit ca imi fuge pamantul de sub piceoare,ca nu mai am aer...este greu sa spun ce am simtit dar multumesc lui Dumnezeu ca nu a ramas cu sechele ea.in schimb eu cand imi amintesc simt ca ma sufoc.oricum medici nostri nu iti spun mai nimic.as vrea sa te rog sa mergi la spitalul Al.Obregia din incinta Bgdasarului sa vezi copii amarati si nimeni nu le da speranta de mai bine.te pup si sper sa treci peste momentele grele chiar daca vor fi vesnic in mintea ta.
cu drag Cristina din bucuresti

Mesaj de la: Cecilia data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
Aseara dupa emisiunea de la "NASUL" am ramas cu un gol in suflet. Dimineata la prima ora am intrat pe site-ul tau si ti-am citit povestea. Este incredibil de dureros si de marcant ceea ce ti s-a intamplat. IMI PARE TARE RAU.Admir foarte mult forta de care dai dovada, sinceritatea si faptul ca vrei sa faci ceva pentru toate femeile care au trait o asemenea drama si care vor mai trai. Dumnezeu sa iti ajute, sa iti lumineze calea si gandurile. Si gandeste-te ca tot ceea ce ti s-a intamplat nu a fost deloc intamplator. Toate pe pamant au rostul lor.
Cecilia din Constanta

Mesaj de la: Carmen data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
sunt inmarmurita. Tragedia ta este, din pacate, fara margini. Fii inteleapta si puternica.
Te-am vasut pentru prima oara la o prezentare de moda la Teatrul Nationa, acum multi ani Impreuna cu Catalin Botezatu ati fost vedetele spectacolului.Apoi...doar la televizor. Ultima oara cand te-am zarit a fost inainte de Revelionul ce abea trecut, intr-un supermarket. Aveai ochii tristi, frumoasa ca intotdeauna, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca inainte de sarbatoarea dintre ani, tu cumparasei carti si DVD. Acum inteleg.
Te imbratisez cu drag si te admir,

Carmen

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
nu-mi pot stapani lacrimile de cand am citit randurile de mai sus si nu iti pot spune altceva decat sa iti dea Dumnezeu multa multa putere.o admiratoare a ta de la Sibiu.

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
Aseara cand am vazut emisiunea am ramas multe ore in noapte gandindu-ma la drama prin care ai trecut, cumplit...., fara cuvinte......
Sa-ti dea Dumnezeu puterea sa poti duce campania pe care ai inceput-o in Romania, chiar este nevoie de asa ceva, stiu ca am nascut (am doua fetite), si comportamentul cadrelor medicale este la limita decentei umane.(eu am avut norocul ca am nascut repede si usor).
Stateau viitoarele mamici in sala de travaliu si aveau dureri iar asistentele le priveau ca atata detasare incat te apunca mai tare disperarea si groaza ca inca tie nu iti vine sorocul...
Vreau sa ma inmplic si eu in campania ta ca voluntar, pentru aceasta las adresa de mail ****@yahoo.com

Mesaj de la: Clau data: Joi 7 februarie 2008
Buna!.. Bianca, te-am vazut la emisiunea de aseara si am fost profund impresionata de ceea ce ti s-a intamplat!De dimineata, de cum m-am trezit mi-am dorit sa citesc aceste randuri scrise de tine... Eu nu am trait inca acest miracol, al sarcinii(anul acesta urmeaza sa ma marit), insa am 3 nepotei de la surorile mele pe care ii iubesc ca pe ochii din cap si care imi redau buna-dispozitia dupa orice nefericire. Stau de ceva timp in fata calculatorului(este ora 8 dimineata) si plang...nu ma mai pot opri din plans...citesc aceste randuri...si-ti simt toata emotia, iuberea si ..durerea...Ma trec niste sentimente pe care nici nu le pot explica... eu am trecut prin alt necaz, alta durere..Ma aflu la polul opus: mi-am pierdut mama inainte sa implinesc 17 ani.. A fost si este ceva cumplit..Si eu am suferit si mai mult pentru ca m-am inchis in mine, imi innabuseam lacrimile in fata tatalui meu, si palngeam sear in pat de una singura.. simteam ca daca as vorbi cu cineva mi-ar fi mai bine, dar nu puteam face asta...Tot ce pot sa spun ca esti curajoasa ca ai avut puterea sa povestesti lumii intregi aceasta drama a ta si a familiei tale si poate sa alini si sufletul unor familii care stiu prin ce ai trecut si prin ce treci in continuare...
Imi pare rau pentru nedreptatea ce ti s-a intamplat si iti doresc succes sa schimbi ceva... Clau

Mesaj de la: Alina data: Joi 7 februarie 2008
CU OCHII INUNDATI DE LACRIMI SI SUFLETUL SFASIAT DE DURERE MA ALATUR VOUA. NICI EU NU AM FOST OCOLITA DE ACEASTA GREA INCERCARE, CI AM FOST LOVITA DE DOUA ORI.O DURERE SURDA IMI STRANGE SUFLETUL. TOATE ACESTE AMINTIRI DUREROASE LE-AM INCHIS INTR=UN SERTAR SI AM ARUNCAT CHEIA. DAR LACRIMILE MA TRADEAZA, SUFERINTA PRIN CARE TRECI NU O POTI UITA. SUNT ATATEA INTREBARI FARA RASPUNS.... DE CE ACESTE LUCRURI INCA SE INTAMPLA? DE CE ATATEA FEMEI CARE MERITA SA FIE MAME NU ISI POT INDEPLINI VISUL?
II MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU MINUNEA DE FETITA PE CARE MI-A DAT-O. SE NUMESTE IULIA SI ARE 9 ANI. ESTE SINGURA MEA RATIUNE DE A TRAI. AM VRUT SA AIBA SI EA UN FRATIOR SAU O SURIOARA, SA NU FIE SINGURA PE LUME. IN ANUL 2006 AM RAMAS INSARCINATA. ERAM IN AL NOUALEA CER DE FERICIRE. AM INCEPUT SA FAC TOATE ANALIZELE SI TESTELE GENETICE CARE MI LE-A RECOMANDAT MEDICUL. TOTUL A FOST FOARTE BINE PANA IN LUNA A PATRA CAND LA ECOGRAFIE MEDICUL MI-A SPUS CA AM SARCINA GEMELARA, DAR DIN PACATE S-A OPRIT DIN EVOLUTIE. CAND AM AUZIT CA AM GEMENI, FATA MI-A FOST INUNDATA DE ZAMBET, CE SA MAI ZIC DE SOTUL MEU. DAR ZAMBETUL MI-A IMPIETRIT PE FATA CAND AM AUZIT ,,SFARSITUL POVESTII". ERA DEJA A TREIA OARA CAND MI SE INTAMPLA ACEST LUCRU. SI EU M-AM LOVIT DE INDIFERENTA SI RACEALA MEDICILOR, AM AUZIT ACELEASI SFATURI SI INCURAJARI :,, ESTI TANARA, NU=I NIMIC, SE MAI INTAMPLA, ASA A VRUT DUMNEZEU, LASA CA MAI INCERCI". OARE CINEVA CONSTIENTIZEAZA DUREREA PRIN CARE TRECI? OARE CINE SPUNE ASEMENEA VORBE GANDESTE? ARE SUFLET? A TRECUT PRIN ASA CEVA? CUVINTELE SUNT DE PRISOS IN ACESTE MOMENTE. NICI O MAMA NU POATE DESCRIE IN CUVINTE ADEVARATA DURERE PE CARE O SIMTE.
DRAGA MEA BIANCA, EMSIUNEA IN CARE TE-AM VAZUT MI-A RASCOLIT SUFLETUL. AM RETRAIT DUREREA ALATURI DE TINE. CREDE-MA CA NU STIU CE CUVINTE DE IMBARBATARE AS PUTEA SA-TI SPUN. DUMNEZEU NE VA AJUTA SA NE ALINAM SUFLETUL SI NE VA PAZI INGERII!
ALINA T.

Mesaj de la: Simona data: Joi 7 februarie 2008
Cu ochii plin de lacrimi vreau sa-ti spun tie draga Bianca dar si tuturor mamicilor care trec prin asemenea drame un sincer dar sincer IMI PARE RAU.Mai vreau sa-ti spun chiar daca fetita ta a plecat mult prea devreme in ceruri ea te va MANGAIA cu orice adiere de vant, te va ALINA cu orice picatura de ploaie si iti va da PUTERE ori de cate ori te vei gandi la ea pentru ca ea un rol foarte important VA FI INGERASUL TAU PROTECTOR .Simona Onesti

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca, tocmai am urmarit emisiunea de la B1tv, sunt plecata de ceva vreme din Romania, de partea corecta a oceanului , am fost alaturi de prietenele mele in salile de nastere de aici, au nascut copii santosi si foarte frumosi, finutii mei.Anul trecut uneia dintre ele i s-a intamplat acelasi lucru ca si tie , urmarind emisiunea m-au podidit lacrimile de rusine ca nu am stiut ce sa-i spun atunci, nu suntem foarte apropiate dar ne intalnim destul de des, cu ceva vreme inainte sa nasca a trecut prin fata casei mele si am vorbit despre animale, ca atunci cand va implini baietelul un an ii va darui un catelus,abia astepta.Imi pare rau , tare tare rau, ca am fost asa de neputincioasa, mi-a parut rau cand am auzit, mi-a parut si mai rau cand ma sunau unele amice si-mi spuneau asta as a pe un ton ce suna mai degrabaa a barfa. Ea insa si-a "revenit" destul de repede,intradevar a fost ajutata mult, mult de medici, psihologi si de toti "iepurasi" din spital.
Eu insa am nascut in Romania, sarcina a decurs bine, travaliul si nasterea calvar, pentru ca doamna doctor urma sa plece in concediu si eu urmam sa nasc pe 23 decembrie m-a chemat cu o saptamana mai devreme, mi-au provocat nasterea la 8 dimineata si la 6 fara zece seara am nascut, bucurie mare, imi spun ca imi voi gasi baietelul in salon cand am ajuns in salon la 11 noaptea,fiul meu nu era acolo, am mers sa intreb la asistente unde e,se uitau la tv si mi-au sugerat sa-l caut in "cealalta parte" , "care parte?- in sectia cealalta", cand ma ajuns acolo in cealalta parte se uitau la mine ca la masini straine, in fine mi-am gasit copilul , era la incubator, n-am inteles prea bine de ce era acolo, ca doar avea 3300gr era ok, cica din cauza mea s-ar fi sufocat la nastere cand ele mi-au zis sa imping si eu am respirat si sunt o proasta si o tampita ca cine m-o fi pus sa fac copii,ca nici una nu va documentati inainte,oooopss n-am stiut ca inafar de cartile pe care orice mama si le cumpara in timpul sarcinii tre' sa fac si MBA, "da' lasa nu te speria ca ma avut copii si de 4kile care saracii au murit" ma rog, daca vreau sa vad copilul tre sa-l vad de la distanta si sa nu care cumva sa zic la medicul neonatolog ca l-am vazut ca aia o sa vad, bineintels ca toata noaptea m-am uract pe pereti, dimineata cand doctorul neonatolog avenit in salon sa o consulte pe fetita colegei de salon am intrebat-o de baietelul meu, ohooo atata mi-a trebuit, in fine, o saptamana am stat in spital ca asa era pe vream aia 5 zile obligatoriu si asa de bine a fost ca am facut si o infectie unrinara de toataa frumusetea care mi-a trecut in 4 luni si am ramas sterrila. Ca sa nu mai zic ca 5 zile pe sotul si parintii ii vedeam printr-o usita mica facut ain usa de la sectie cat imi intindeau pachetul cu mancare si ce-mi mai trebuia, vata, etc, ca la puscarie.In fine a trecut, n-am uitat si n-o sa uit, practic in primele ore de dupa nastere cand ar fi trebuit sa ma bucur cu toata fiinta de copilul meu mai aveam putin si eram luata la bataie. LA un an si jumatate am reusit sa plecam definitv fara nici un regret, chiar daca in timpul sarcinii aveam ceva indoieli ca ne va fi greu sa ne crestem copilul departe fara ajutorul bunicilor, acum baietelul meu e mare, sanatos, frumos si destept, ca e al meu, bunicii vin in vizita si speram sa-i aducem de tot.
E un lucru extraordinar ce ai inceput,nu imi pot imagina ce durere poate simti o mama cand ii se intampal un asa lucru,trebuie ocrotita si alinata.BRAVOOO Bianca, Dumnezeu sa iti ajute sa poti schimba nu 100% da' macar un sfert si ar fi deajuns.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Cele mai frumoase momente ,din viata unei femei,sunt atunci cand ea iese cu copilul in brate din maternitate.Niste momente unice si de-o emotie inexplicabila.Dar in 1997,eu am plecat din spital doar cu un certificat de nastere,pe care la prenume era doar o liniuta si scria copil nascut mort.E foarte dureros.Nimeni nu-ti poate intelege durerea.Te uiti in jur si astepti sa se intample o minune,dar nimeni si nimic nu-ti mai aduce inapoi ce ai pierdut.
Pacat ca cei din sistemul sanitar(nu toti),isi pierd din latura sensibila.Doctorul cam la o ora dupa ce am nascut,a venit si m-a ,,consolat"in versuri:,,Hai taci,nu-i bai,
Ca peste 6 luni te urci din nou pe cai,
Si vi din nou aici si eu te tai."(eu nascand prin cezariana)
Si foarte frumos,dupa toata suferinta mea,m-au dus intr-un salon unde era o mamica impreuna cu un nou nascut.Era exact cea ce-mi trbuia.M-am asezat in pat, in asa fel sa nu am nici un fel de contact vizual,dar degeaba.Nu am rezistat mult,pentru ca o simteam pe acea mamica fericita si totodata speriata de prezenta mea acolo.Simteam nevoia sa fiu singura,sa-mi adun toate gandurile si sa-mi amintesc de miscarile blande,din burtica,ale ingerasului meu.Dar nimeni nu-mi intelegea durerea.....doar sotul meu care a venit si m-a luat acasa.
Acum traiesc in SUA de 9 ani.Mi-e dor de Romania in fiecare clipa, dar uneori cand vad ce mari lipsuri sunt acolo,din toate punctele de vedere,nu ma intreb decat:de ce.........

Mesaj de la: David data: Joi 7 februarie 2008
BUNA SUND DAVID DIN PHOENIX ARIZONA USA,SI AM VAZUT EMISIUNEA NASUL SI TOTODATA DRAMA PRIN CARE ATI TRECUT,SI EU AM O FETITA DE 3ANI SI UN BAIETEL DE 1 AN SI IMI DAU SEAMA CAT DE CAT PRIN CE TRECETI.CE VREAU INSA SA VA TRANSMIT ESTE O INCURAJARE SI UN CUVANT DIN SFANTA SCRIPTURA ,DIN CARTEA LUI"IOV CAP:5. VERS:17-27"

Mesaj de la: Margot data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,imi pare nespus de rau pentru ce ti s-a intamplat tie si multor alte femei din nefericire.
Povestea mea este urmatoarea:sunt o fata simpla,de 23 de ani casatorita de 2 ani,avand o relatie de 7 ani durata.iti dai seama ca dupa atata timp petrecut impreuna amandoi ne doream foarte mult un copil(in special sotul meu care nu mai avea rabdare si ma intreba luna de luna daca nu sunt insarcinata).avusesem nunta in 30 septembrie 2007 si dupa luni de asteptare neramanad insarcinata ajunsesem la ideea ca nu pot face copii,sotul meu fiind speriat,am hotarat ca dupa nunta sa mergem sa ne facem analizele sa vedem ce se intampla.Intr-o zi banala (dupa circa 2 sapt cand ne intorsesem din luna de miere)vazand ca nu imi vine menstruatia am facut un test cu sufletul la gura,cand au aparut fericitele linii roz.
Eram f f fericita,abia asteptam sa vad reactia sotului meu care a fost plina de entuziasm si bucurie.
Am fost la control mi s-a facut si ecograf,aveam 5 sapt si 5 zile.
Totul a decurs bine,am facut analizele date de doctorita de familie de unde mi-a rezultat o infectie urinara,doctorita spunandu-mi sa nu-mi fac probleme ca toate gravidele au infectie urinara,am urmat un tratament cu elevit,duphaston si acid folic.asta a fost in luna noiembrie
In luna decembrie nu mai fusesem la control doctorita spunandu-mi ca nu e necesar decat daca sunt eventuale probleme.
in luna ianuarie m-am dus din nou la control foarte curioasa sa vad cum a evoluat sarcina insa aveam o mica problema(aveam o scurgere usoara maronie),zi in care am si fost internata(ptr prima oara in viata mea intr-un spital)
M-am internat seara,a venit doctorul de garda mi-a facut un ecograf si mi-a spus:"uite asta e sarcina",si nimic mai mult,eu fiind la prima sarcina nu m-am gandit sa-l intreb daca-i bate inimioara sau altele.
Bun,au mai trecut 5 zile in care nu am urmat decat tratament pentru infectia urinara,nici macar nu venea doctorul care era pe tura sa ma intrebe daca sunt bine(era ocupat cu prea multe chiuretaje),a venit a sasea zi in care la insistentele mele mi s-a facut din nou un ecograf,cand doctorul mi-a spus:"uite fatul e aici si langa el e un cheag de sange,pana sta aici e bine apoi...".
am plans in hohote la acea veste,nu-mi venea sa cred ca mi se intampla chiar mie.
a venit si a saptea zi cand in sfarsit doctorul care avea salonul meu in care eram pacienta a decis sa-mi faca ecograf.Eram f nerabdatoare sa aflu despre ce e vb desi nu ma gandeam la ce era sa fie mai rau,mi s-a spus senin"e sarcina oprita din evolutie"(9 ianuarie 2007).
Am ajuns in stare de disperare in salon,l-am sunat pe sotul meu si pe mama mea si le-am dat vestea,dupa nici 10 min erau alaturi de mine.sotul meu era socat,il vedeam ca sufera(isi dorea tare mult un baietel cu care sa mearga la pescuit)
dar nu se arata si ma consola pe mine.
si cum ai spus-o si tu conteaza enorm ca altii sa-ti asculte povestea,sa mai scapi de povara care te apasa,parca te sufoca.
Si ai mei imi spuneau la fel....lasa ca e mai bine acum decat mai tarziu,daca nu era sanatos?!,lasa ca esti tanara si faci altul...da dar nu e acelasi,
si ma intreb la fel de ce nu a fost sa fie bine,sa fie sanatos,sa fie acel baietel cu care sa mearga sotul meu la pescuit,sau fetita mea pe care asteptam s-o imbrac cu nerabdare in culoare mea preferate "roz".
Chiar si dupa o saptamana de stat acasa ma opream in hol si priveam in oglinda spunandu-mi ca puiul meu e aici in burtica,iar cand imi punea sotul meu telefonul in buzunar ii spuneam nu-i voie ca se i-a pe fata bebelusului nostru(asa spuneau batraneii nostrii)si multe altele pana sa-mi mai revin putin.
Desi am pierdut sarcina la 12 saptamani,nu pot sa-mi imaginez durerea prin care treci dar imi dau seama ca e mult mai dureros,acum imi dau seama ca n-as fi putut sa trec prin ceea ce ai trecut tu.
siiiii.........raspunsul la intrebarea mea si anume din ce cauza s-a oprit sarcina din evolutie a fost:nu se stie,cauze sunt multe dar nu se pot demonstra.
in 9 feruarie se iplineste o luna de la incident.Eu sunt receptionera intr-un hotel,unde am o colega care e insarcinata si are acum 17 sapt,cu o sapt mai mult decat ar fi trebuit sa am eu (pe langa alte trei gravidute),care asteapta cu nerbdare sa-i miste puisorul.imi vine sa urlu de durere ca eu nu mai pot astepta acel lucru si din pacate nu pot simti entuziasmul pe care-l simte ea,alaturi de ea,sprijinind-o.
Mi-era greu sa accept ideea,si inca-mi mai este si ma simt vinovata si n-am ca face....nu mai pot schimba nimic.
Viata merge inainte,si desi imi doresc tare mult un copilas de care sa am grija si alaturi de care sa ma bucur de viata,imi e teama sa nu se repete din nou.
te sustin in tot ceea ce faci si iti doresc multa putere si tot ce-i mai bun pe acest pamant.
cu multa stima si respect,Margot
iti las adresa mea de mail daca vreodata vei dori sa vb cu mine. ****@yahoo.com
te pup si sa ai grija de tine,fi tare

Mesaj de la: Elena data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca,
ma numesc Elena, am 34 de ani,sint de loc din jud. Arad,dar traiesc de aproape 8 ani in Spania.Vazind emisiunea din aceasta seara am ramas socata. Te-am ascultat cu mare atentie si marturisesc ca am plins auzind si citind drama prin care ai trecut. Vreau sa spun ca am nascut acum 6 ani in Spania, cu cezariana deoarece copilul cintarea la nastere 4,400kg, totul a decurs foarte bine pina in momentul in care am vazut ca nu mai apare asistenta sa-mi aduca copilul, am inceput sa ma sperii si sa-i spun sotului sa mearga sa caute doctorita pentru a vedea ce se intimpla.Intr-un tirziu apare pediatra si ma intreaba,"ce nume doreai sa-i pui baiatului", in acel moment am crezut ca innebunesc, am inceput sa tremur si sa intreb ce sa intimplat cu copilul meu.Pediatra o adevarata profesionala ma luat incet si cu multa tandrete, mi-a explicat ca nu sa intimplat nimic grav, dar ca trebuie sa ramina in observatie un timp,din cauza greutatii a avut probleme cu respiratia, dar totul a fost bine si nu avem probleme.Cu aceasta vreau sa spun ca te inteleg si stiu ca vei suferi toata viata, acum mai mult, mai tirziu se va ameliora durerea dar nu va trece niciodata, si nici zece copii nu ii va putea lua locul acestei fetite.Mama mea a pierdut un baiat doar dupa 2 zile de la nastere, era al doilea, eu fiind primul copil dupa aceea au mai venit 2, dar niciodata mama nu si-a uitat copilul pierdut si marturisesc, ca de multe ori ma intreb cum ar fi aratat, fratele meu, de ce nu am avut parte de el asa ca si de ceilalti doi si cred ca uneori Dumnezeu este prea crud.Eu iti doresc multa sanatate tie copilasului si la toata familia ta, ma bucur ca doresti sa faci ceva pentru femeile din Rominia (sint foarte multe care trec prin astfel de necazuri dar se resemneaza) m-as bucura nespus de mult daca ele ar si intelege si asculta mesajul tau, iti doresc mult succes.

Mesaj de la: Monica data: Joi 7 februarie 2008
Mult iubită, admirată, stimată doamnă... mamă Bianca,
Am avut atâta nevoie ... mi-e atât de dor...e atât de crud să simţi ceea ce o mamă simte la naştere...acea dragoste Dumnezeiască ...pentru un copil care e mort!
La externare, in faţa spitalului, mi-am luat la revedere de la una dintre tinerele asistente care m-a asistat la nastere. I-au curs lacrimi . Îmi amintesc că m-a uimit...
Am început sa simt înţelegere...să simt că acel gol care nu pot să îl umplu de 6 ani , se regăseşte în dramele pe care acum putem să le împărtăşim aici. Da. Făceam şi eu parte dintre părinţii fără copii- mamă doar 8 luni şi o săptămână...E dificil să îţi depăşeşti trăirile şi cruda experienţă...înăbuşite în suflet, suferind!
Am născut natural, un băieţel ...un MARE DAR A LUI DUMENZEU...iar numele trebuia să arate acest lucru...am căutat rădăcina numelor şi semnificaţia acestora... trebuia să fie Darius, Dios, Tudor, a rămas pe cruce doar Dragos şi unica data - cea în care l-am născut.
Eram mamă la 30 de ani. După 8 ani de căsnicie, am fost binecuvântată să am acest copil.
Sunt profesor într-un liceu din Bihor. Mi-am dorit mult acest copil. În noaptea de revelion 2001-2002 mi-am repetat testul de sarcină care îmi confirma că sunt însărcinată. Încă din prima lună de sarcină mergeam şi la consultaţie atât la medicul de familie (medic de medicina muncii si specialist ecografie) cat si la medicul ginecolog la care am hotarat să mă înscriu pentru toată perioada de sarcină. Lunar mă asigurau că nu am probleme. Urma naşterea, era vară, medicul ginecolog vroia să fixăm data naşterii, pentru că fiind perioada de concedii...
Am repetat vizita medicală şi ne-am întâlnit la spital, nu la cabinetul particular al acestuia. Ecografie, sotul meu nerăbdător se aşezase lânga medic pentru a vedea cât mai bine copilul. În pat, ascultând comentariile lui, aşteptam ca medicul să îmi vorbească. Îl întrebam dacă aşteptăm pană la reîntoarcerea din concediu sau nu.
Medicul mi-a spus:Nu.Nu e bine.Copilul e mort.Mergem sus la comisie.
Pe drum abia reuşeam să întreb. Soţul meu şi cu mine eram ca în transă. Devastaţi. Nu înţelegeam nimic.
La comisie-ca şi când eu nici nu eram acolo-îşi disputau data decesului: "oasele colmatate, marimea capului, înalţimea " elemente cu care îşi susţineau teoriile. Eu, soţul meu, copilul nostru...nu contam!
Am fost spitalizată, fiindu-mi provocată naşterea, primul pat era cel din camera de travaliu.
6 paturi.
Mamici , tătici, bunici,fericiţi pentru minunile ce deja veniseră pe lume sau încă în aşteptare...DOAR EU ŞTIAM.
Doza nu mi-a putut declanşa naşterea...am coborât în curtea spitalului.Era soare. O asistentă speriată m-a gasit. Nu puteam naşte însă trebuia să rămân acolo, la etaj, în sala de travaliu. Am fumat. Seara medicul mi-a spus ca ar fi dificil, în ideea că pot apărea complicaţii să facem operaţia noaptea. A renunţat. A doua zi va fi mai bine. Am acceptat? Nu cred că m-a întrebat cineva. Trebuia însă să fiu mutată la alt etaj, în alt salon.
2 paturi.
O doamnă aştepta cezariana planificată a doua zi. Asistenta de gardă m-a întrebat cum mă simt. Am o durere metalică în jurul ombilicului. Mă ceartă : sigur am intrat în travaliu, să am răbdare. Nu am somn? E linişte şi mi-e frig. Încerc să nu deranjez pe graviduţa din salon. Am amnezie în privinţa altor evenimente din acea noapte. Nu am dormit însă...ştiu însă că am dat telefon mamei (sunt căsătorită în Bihor, însă sunt din Sibiu) şi am minţit-o spunând că am născut un copil mort, că nu e nevoie să vină la Oradea, că soţul e lângă mine şi ne descurcăm. Nu mai era nevoie să vină să mă ajute...
Dimineata de iulie, soţul a venit cu fiolele de gluconat de calciu care erau necesare iar spitalul nu le avea.O asistentă din 3 reuşeşte să îmi găsească o venă pe mână şi îmi introduce serul. E fierbinte, nu pot respira. Horcăi şi trag cu greu aerul. Se opreşte...medicul mi-a spart placenta. Trebuie să aştept. Mă aduc în salon, şi încearcă să-mi dea o perfuzie. Asistentele se chinuie să îmi găsească venele...număr înţepăturile 17. Ceva din perfuzie se pare că am început să primesc. Medicii de gardă fac vizita. Medicul şef îl acuză pe medicul meu ginecolog...sunt hipertensivă...pleacă.
Au început orele de vizită în spital. Eu eram încă pe etajul "public". Mă duceam des la toaletă. Când aveam un puseu de durere, gemeam, însă asistenta ma ruga să îmi ascund durerea fiindcă era zi de vizită...am ascultat-o şi când contracţiile îmi provocau durere, îngenunchiam, mă adunam...pe coridor,în salon, acolo unde mă aflam în acel moment.
Am revenit în salon.Îmi privesc în trecere soţul care e transfigurat, negru-portocaliu, de nerecunoscut. Asistenta hotareşte că nu mai e timp să mă ducă în sala de naşteri. În camera de gardă de pe acel etaj, medicul îmi dă indicaţii, coordonează naşterea, mă ajută. Cu garoul de tensiune pe mână, asistată de 3 asistente, nasc. Aud sunetul metalic al cutiei în care îmi pun copilul. Îmi doresc să îl văd! Repede injecţie-tensiune arterială foarte mare!
"Mama şi copilul"
Am fost transferată imediat după naştere pe alt palier :"mama şi copilul". În salon cu mine o femeie avea cel de-al 11-lea copil. Nu puteam să-l aud plângând! Îl împingea cu picioarele în pat. Mi-era rău! Nu puteam să stau în salon. Am stat în curte pe bancă.
"Medicul patolog"
Mă simţeam vinovată faţă de copilul meu. Am încercat să vorbesc cu medicul patolog să vad cauza decesului şi dacă copilul meu a avut malformaţii...ceva care să justifice ...-"dublă înfăşurare a cordonului ombilical"-nimic altceva.
"Vizita"
Medicul de gardă, dimineaţa, mă priveşte suspect şi mă întreabă:"Doamnă, unde ţi-e copilul?" Îmi vine ... mă adun şi îi răspund:"Nu-i!"Apoi plec din salon, nu înainte să ridic tonul spunându-i cât de iresponsabilă e! Oare era atât de greu să-şi întrebe asistenta:"Cazuri deosebite sunt?"Mă ascund şi pentru prima dată plâng...nu pot să opresc siroiul de lacrimi, să mă adun...
Îmi întâlnesc soţul. A dus la registratură actele necesare. Mai avea unul."-Îl duc eu!". Îl conving că trebuie să meargă acasă...trecuseră 3 zile. Acceptă. Medicul mi-a făcut externarea-la cerere şi pe proprie răspundere. Nu mai pot rămâne acolo, în spital.
"Registratura"
Îmi duc actul la registratura spitalului. Fără să ştiu de ce o doamnă mă ameninţă ca dacă nu îmi "ridic"copilul să-l înmormântez, îmi trimite somaţie primăria. Habar nu aveam! Nici nu mi-am pus problema! O întreb de ce îmi vorbeşte astfel, sigur că îmi iau copilul! Ies plângând, umilită şi îmi sun soţul. De aceea acceptase să meargă acasă: a doua zi venea cu coşciugul...actele de transport ... S-a întors imediat la spital. Am cumpărat hăinuţe pentru copil. Am insistat să mergem la patolog. Nu era acolo. Asistenta îmi explică că e în pungă, dar daca insist... o să încerce să-l îmbrace. Nu îi cer decât să le pună în coşciug -mâine.
A doua zi, soţul meu, cu micul coşciug în braţe. L-a aşezat în maşină. Doamna i-a spus că mi-a îmbrăcat copilul. Trebuia să mai scoată încă un act de la primărie. Afară, una dintre asistentele care m-a asistat la naştere. Ne salutăm. Îi curg lacrimi. Nu pot să o uit. Ieşeam după zile de suferinţă şi cruzime dintr-un spital...Maternitatea din Oradea, unde tot ce trăisem depăşea orice ...nici nu ştiu cum să le calific! Îi mulţumesc în gand pentru că a avut lacrimi ...atunci le-am simţit ca singurul lucru uman din tot ceea ce trăisem acolo.
"Primăria Oradea"
În faţa primăriei în pană de curent, cu coşciugul care-mi ţinea copilul...nici nu are sens ce spun...un certificat de naştere pe care nici nu au trecut prenumele copilului!
Plecăm la cimitir. Domnul părinte ne aşteaptă. Îi sunt veşnic recunoscătoare! Înmormântarea scurtă. Vin şi acasă. Servesc masa. Rămânem singuri. Adunăm tot ce înseamnă amintirea copilului nostru: steluţele fosforescente de pe tavan, pătuţul,jucăriile, hăinuţele, ţarcul, lampa de veghe...TOT. Le punem în garaj.
Dorm.Visez un băieţel cu cârlionţi aurii dar de 2-3 ani. Îl ţin în braţe. Aşteptăm să întrăm la medic- lume multă, agitaţie. Îmi scapă copilul din braţe! Mă trezesc şi plâng...
Au trecut ani până să putem vorbi despre suferinţa noastră, am respectat ceea ce preotul mi-a spus şi copilul meu nu este în nici un pomelnic, tot ce am avut pregătit pentru copil le-am dat unor tineri nevoiaşi. Nu mi-am putut depăşi trauma trăită, noaptea port gutieră fiindcă de atunci scrâşnesc din dinţi. Soţul meu mi-a respectat opţiunea de a nu "păcăli" şi nu am avut altă sarcină, însă nici de o adopţie nu poate să accepte. Am probleme mai grave de sănătate...inima...
Norocul nostru e că suntem profesori...avem deci sute de copii minunaţi!
Câteodată simt dorinţa de a avea un copil...după ani când golul nu l-am putut umple...însă trec repede la altceva...
Mulţumesc doamnei Bianca Brad! Sentimentele descrise de tine şi alte mame le-am regăsit şi eu în toate trăirile mele. Faptul ca ai o astfel de iniţiativă este extraordinar pentru ca cei ca noi să fie sprijiniţi! Sistemul sanitar are mari carente în această privinţă!Eu nu mi-am dat în judecată medicul, nu aş face-o nici acum, însă mă ofer voluntar pentru demersurile tale: Monica ****@yahoo.com.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare ft rau pt Emma.... imi pare ft rau pt ce s-a intamplat

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
ce sa zic...nu am avut rabdare sa citesc tot ce se scrie pe aici sau poate nu am avut puterea chiar si termenul de curaj ar fi potrivit
nu stiu exact de ce scriu nu sunt genul care se exterorizeaza foarte mult insa...vreau doar sa zic ca nimik nu se compara cu instincul matern si cu faptul ca in interiorul tau exista ceva care infloreste si dintr-un motiv sau altul trebuie sa stopezi evolutia sau poate miracolul...nu inteleg oamenii care spun: "nu conteaza o sa fie bine la o luna jumate nu avea viatza nu era nimiik..." nu poti spune asta cuiva care simte ca din lasitate sau lipsa de curaj pentru a infrunta ce urmeaza sa vina efectiv arunca la gunoi ca pe un pantof vechi copilul care pentru ea e sfant ...
ideea e ca nu o sa mi-o iert niciodata ... si inca ceva: IL IUBESC
............... semnat..........."nimeni"

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Nu cred ca as putea rezista..o durere mai mare...plang acum si nu am cum sa iti spun ce simt....eu am o fetita de 9 luni si am citit cum si la 10 zile fatul urla cand suporti un chiuretaj...de durere....
Am atatea ganduri care mi se insiruie in minte..atatea as dori sa-ti spun..sa iti impartasesc...noi inainte de ingerasul asta am avut un catel (te rog sa nu te superi ca alatur insa era tot un suflet) la care am tinut ca la un copil...ni s-a prapadit in 3 zile fara sa stie cineva de unde ce si cum...atunci am plans si am simtit ca mor odata cu el...si eu si sotul meu...am luat alt catel dar nu e acelasi lucru, mai ales ca s-a nascut si puiutzul....ne gandeam ca poate a fost un ingeras pazitor pe care ni l-a trimis Dumnezeu si ni l-a luat ptr ca sa faca loc Puiutului nostru atat de drag...
Am o prietena care a nascut o fetita cu spina bifida...cea mai grava forma...a fost parasita de catre sot in spital...iti dai seama ce durere...ptr ea nu conteaza si nu cred ca ptr adevarata mama ar conta, nu conteaza ca este un copil handicapat...e un copil normal....ptr copil va fi o normalitate ca s-a nascut asa...iar ea se mandreste cu fiica ei...Bianca, sa fii convinsa ca sufletelul ingerasului, caci ei sunt ingerasi pana la botez, va vegheaza acum...tu o vei iubi toata viata si nu o vei uita caci ce necaz mai mare poate avea un om decat asta?????Nu se umesc fiinte cele care afirma tampenii de genul "nu ai atins-o", "lasa ca nu se mai chinuie nici ea nici tu"......oare acelea sau aceia stiu ce iseamna sa simti cum copilutul te atinge prin burtica?cum il mangai inainte sa se nasca? cum ii canti? Ma rog la bunul Dumnezeu sa te mangaie desi stiu ca e greu...

Mesaj de la: Ionela data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,

Ma numesc Ionela, an 17 ani si sunt din judetul Harghita.
Vreau doar sa iti spun ca imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat si am aflat, cu tristete, ca astfel de cazuri se inmultesc considerabil. Desi am doar 17 ani, am avut neplacerea sa vad cu proprii mei ochi in ce situatie deplorabila se afla sistemul sanitar romanesc: spitale cu conditii mizere si personal cu comportament neadecvat (bineinteles nu putem generaliza)... Nu se poate sa ramana totul ca pana acum! Trebuie sa punem mana de la mana sa schimbam aceasta situatie! Sunt lucruri de care ne lovim zi de zi! Dupa cum zice un proverb, "in unire sta puterea"!
Ma bucur ca ai initiat aceasta campanie si chiar daca sunt doar o adolescenta, sunt dispusa sa particip si eu. Sunt alaturi de tine si de toti cei care au trecut prin experiente similare, precum si de cei care vor intr-adevar sa ajute la imbunatatirea conditiilor sanitare din spitale.
Desi nu sunt ce mai in masura sa dau sfaturi, incurajez toate viitoarele mamici sa-si supravegheze atent sarcina, sa-si faca analize si ecografii periodic. Traim in Tara Nimanui, si daca dumneavoastra nu aveti grija de copiii dumneavoastra, nimeni nu va avea!
Sper ca Bunul Dumnezeu sa iti dea putere sa mergi mai departe si sa te ajute in campanie.
Cu multa caldura, Ionela.

Mesaj de la: Sibila data: Joi 7 februarie 2008
si eu sunt o mamica a unei stelute, a unui ingeras....exista pe google o pagina intitulata "parintii stelelor", doresc sa aveti puterea sa aruncati si acolo o privire... minunea mea a trait 9 zile, am nascut prematur la 6 luni, ne-am vazut, am vorbit, ne-am cunoscut, ne-am iubit.... si, imi va fii dor mereu de ea, de fetita mea, Dariana, am botezat-o eu, cum m-am priceput, am facut o cruce timida deasupra incubatorului in care respira la aparatele alea reci... se pare ca noi parintii stelutelor nu suntem pregatit sa ne spunem povestile, decat poticnit, prin cuvinte zapacite de durerea si tristetea pe care o vom resimtii si nu cred sa dorim sa o uitam... dar, mai trist este ca, din lipsa de informatii, din nepasare, din cine stie ce alte motive... nici urechi pregatite nu-s deajuns sa ne asculte...

PARINTII STELELOR... :
exista undeva, deasupra de vant, o manuta micuta, pe care si azi o astept...
acolo, departe, unde nu-s lacrimi si tristetea nu s-a nascut nicicand,
imi mangaie noaptea obrazul, incet, prea incet...
ii simt rasuflarea, cu zambetu-i cald ma dezmierd,
stiu c-a plecat curand, prea curand, desii acum nu mai plang..
nu pot sa-i cer cerului raspuns, e surd la orice intrebare,
ma plange ploaia si acum si-am inteles ca nu-i deajuns, nu vreau scapare..
i-am daruit fara sa stiu, caci nimeni nu m-a lamurit... o floare,
mamica unei stele daca sunt, mereu ea fi-va soapta mea si boare...
dincolo de toate, exista o alta lume, a copiilor stele, ingerasi fara nume,
aici, suntem noi, parintii lor , nepregatiti durerea a ne-o spune...
de-ar fii vre-o data, sa mi se implineasca o minune,
pe Dariana as vrea s-o strang o jumatate de secunda, sa-i sarut manuta mica
.... numai pentru mine... si, pentru voi, parinti ai stelelor ca noi, si... o poveste...poveste fara nume...
SIBILLA ****
****@yahoo.com
..... sper, sa am puterea, ca, in curand sa spun povestea mea, multumesc Bianca:)}{}{}{

Mesaj de la: Mirela data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,iti multumesc ptr tot ceea ce faci ptr femeile din Romania .Tu le-ai deschis o usa continua sa o ti asa.ptr.ca o merita din plin.Eu nu locuiesc in Romania si este o diferenta mare din punct de vedere psihologic si medical.Ii multumesc lui Dumnezeu ptr.lumina vietii mele ,care s-a nascut aici departe de ACASA si care maine implineste 4 anisori.Regret nespus ptr. EMMA,dar v-a fii cu tine mereu,ea iti v-a da putere in viata,ea te v-a ajuta in tot ceea ce faci.Dumnezeu sa te binecuvanteze.Mirela 24 ani.

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Bianca, povestea ta e miscatoare si sper sa ai puterea sa te bucuri de amintirile pe care le ai impreuna cu copilul tau si sa nu primesti tot sprijinul pe care il merita o mama aflata in suferinta.
Am scris despre tine, pe mine partea cu biserica m-a infuriat enorm. Tu, iarta-mi limbajul de acolo si intelege doar ca sunt alaturi de tine si m-a intristat si m-a ranit povestea ta.
Iata link-ul http://dumnezeueateu.wordpress.com/2008/02/07/o-durere-ce-greu-poate-fi-alinata-bianca-brad/

Eu nu sunt o persoana religioasa si cred in puterea oamenilor de a se ajuta intre ei pentru a depasi momentele grele. Din ce am citit ai avut oameni langa tine, iar cei ce nu au inteles durerea ta (inclusiv preotii) merita tot dispretul din partea mea.

Sper sa aprobi personal mesajele pentru ca nu dau link-ul de dragul publicitatii ci pentru tine personal.

Multa dragoste, sper sa te intareasca mesajele tuturor celor de aici, ma bucur pentru initiativa ta de a vorbi despre durerea ta. Poate cu totii vom invata cate ceva din asta, imi pare rau ca a trebuit sa ti se intample asta.

Mesaj de la: Olimpia data: Joi 7 februarie 2008
numele meu este olimpia si sunt din oradea.Imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva!Eu inca nu am copii,dar vrem sa avem 1 copil daca s-ar putea anul acesta.Mie imi este frica sa am un copil al meu,nu in sensul ca ma gandesc ce rau va fi cand voi avea greturi sau restul simptomelor,ci ma gandesc la faptul ca la noi in oradea la maternitate daca nu dai bani la doctori si la asistente nimeni nu te baga in seama si te lasa sa te chinui!E bataie de joc si sa nu mai pomenesc de conditiile din spital!!!Anul trecut a nascut o verisoara si mi-a povestit cum ca o alta femeie nascuse cand nascuse si ea si cand i-a luat copilul (femeii respective) sa-l spele l-a scapat in chiuveta si a murit copilul!Cum e posibil asa ceva????Pe langa asta o prietena a nascut tot anul trecut un baietel si dupa o zi a murit si doctorii i-au spus ca probabil a inghitit lichid la nastere.Dupa aceea normal a vrut sa-l inmormanteze si nimeni nu vroia sa-i faca macar o slujba!!!Si cu greu a reusit sa gaseasca un preot sa ii faca slujba.Nici nu vreau sa cred ca si eu as putea trece prin asa ceva!Deci mie imi e frica sa ma las pe mana doctorilor si daca ar fi sa nasc nu mi-as putea permite sa merg in alta tara.In ziua de azi nu mai este nici un doctor bun!Imi pare foarte rau ca ti s-a intamplat asa ceva !!!O alta verisoar a nascut recent are un baietel foarte frumos si medicii au lasat-o sa se chinuie 12 ore si abia apoi i-au spus ca de fapt ea nu e dilatata complet si ii face cezariana.Sa lasi omul sa se chinuie da chiar asa??Nu stiu ce ar mai fi de facut in tara asta ca daca nu ai bani nu te baga in seama nimeni!!!te lasa sa mori!!!Sper sa iasa totul bine cu aceasta campanie avem nevoie!Iti urez mult succes mai departe!
PS:Cand erai insarcinata chiar ma gandeam ca iti sta bine asa,mai ales cand te-am vazut in videoclipul acela.

Mesaj de la: Lili data: Joi 7 februarie 2008
draga Bianca ma numesc lili si sunt in SUA de unde te-am urmarit pe B1 TV.E cumplit prince ai trecut si imi pare rau,sper sa ai puterea sa mergi mai departe pentru baiatul tau luca.Era in anul 1995 cand am ramas insarcinata a doua oara.Aveam o fetita si mi-am mai dorit un copil.Totul a mers bine pana cand m-am internat in spital in 27 septembrie deoarece parca nu ma simteam prea bine.Era miercuri daca imi aduc bine aminte si medicul m-a asigurat ca totul e bine,joi dupa masa mi s-a facut un ecograf,intr-un cuvant totul mergea bine,mi s-a spus sa mai stau cel putin 2 zile sa imi faca niste analize daca tot sunt acolo.Dar nu a fost asa>Vineri dimineata am pierdut sarcina si nu vrea sa intru in amanunte cum am fost tratata de asistente pe care le-am trezit din pat noaptea deoarece aveam durei .Dimineata m-au urcat pe masa de ginecologie si nu am sa uit niciodata indiferenta asistentei care statea cu mainile incrucisate la brat si spunea:Ti-a iesit un picior afara.Imi iesise piciorul copilului afara si ei nici macar nu ii pasa.Bineinteles ca nu au vrut sa ma ajute cu nimic deoarece urma sa se schimbe tura si vroiau sa ma duca inapoi in salon pana cine stie cand.M_am incapatanat si le-am spus ca nu ma dau jos de pe masa doar daca medicul care era de garda imi spunea asta .Am pierdut sarcina la 6 luni.Am avut o fetita >Nu m-a intrebt nimeni daca vreau sa o vad stiu ca femeia de serviciu mi-a spus dupa 2 zile ca inca era acolo intr-o cutie.Au trecut 13 ani de atunci si imi amintesc totul parca a fost ieri ,de multe ori stau si ma gandesc cum arata fetita mea de ce nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa o vad,daca vreau sa o iau acasa sa ii fac o slujba,ce inima au asistentele pe mana carora iti dai viata?As fi vrut sa o vad sa stiu cum arata,mi-am pus intebarea asta de mii de ori si inca mi-o mai pun.............

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Buna, Bianca . Vreau sa stii ca – ti inteleg profund durerea , sunt alaturi de tine si te felicit pentru initiativa , desi sufletul iti este rascolit si amintirile atat de crancene , reinviate. E un lucru necesar , insa , si-ti admir taria si curajul .
Sunt din Ploiesti , am 34 ani si jumatate si in vara lui 2006 am trait o tragedie similara. Eram insarcinata pentru prima oara , urma sa am un baietel asteptat cu mare drag de mine, sot si toata familia . Totul decursese extraordinar pana in saptamana 24 , nu avusesem greturi , eram extrem de activa si intr-o forma extraordinara – desi nu luasem decat 4 kg , bebele avea o greutate mai mare decat cea corespunzatoare varstei fetale . Toate ecografiile aratau impecabil . De 2 ori pe saptamana luam Aspenter pentru ca in urma unor analize efectuate la Institutul de Hematologie din Bucuresti se constatase o deficienta a proteinei S pe care o avea sangele meu.
La un ultim control ginecologic pe care-l efectuasem in Bucuresti in data de 31.05.06 mi se prescrisese Clexane pentru tratarea acelei deficiente . Totul parea in ordine, desi ii spusesem medicului ca in acea zi copilasul nu a mai fost atat de activ . Vineri , 03.06., am mers la medicul de familie pentru o vizita de rutina . Intrebata fiind de evolutia sarcinii , i-am spus acesteia ca singurul lucru mai neobisnuit pe care-l sesizasem era ca nu mai simtisem copilasul atat de activ in ultimele 2 zile. Aceasta a incercat sa asculte cu o palnie bataile fetale si neauzind nimic mi-a sugerat sa fac o noua ecografie .
M-am programat la un cabinet pentru echo a doua zi , sambata , 04.06.06 .…Era o dimineata calda , insorita , trebuia sa fie o zi speciala - urma sa particip la o cununie religioasa in familie , eu si bebele ne pregateam tinuta pentru petrecere si eram foarte vesela . nici prin gand nu-mi trecea ca urmatoarele ore aveau sa fie cele mai cumplite din viata mea de pana atunci. Medicul ecografist a deschis aparatul si astepta sa inceapa sa se auda bataile inimii. Nici ea, nici eu nu auzeam nimic . .. a tot facut cateva incercari sa provoace o miscare a bebelusului , dar..nimic.. Cu o mina speriata , incercand sa dea vina pe aparat sau pe o nu prea mare experienta a ei, pentru lipsa batailor inimii fatului , m-a rugat sa merg de urgenta la MateRnitate pentru ca ‘ aceia au aparate mai bune , sunt specialisti si pot sa-mi spuna mai bine despre ce este vorba’. . am inceput sa plang , nu stiu cum m-am urcat in masina si am condus pana acasa . nemaiputand sa ma concentrez , am luat un taxi si m-am dus imediat la Maternitate. Aici m-au imbracat intr- o camasa de noapte – un fel de sac , m - au introdus intr-o camera cu peretii gauriti prin care se vedeau tevile de la baie (unde nu exista lumina ) si unde 3 femei erau in travaliu . Panica mea era amplificata de tipetele de durere ale femeilor gata sa nasca. Una dintre ele care parea epuizata complet m-a rugat cu ochii in lacrimi s-o ajut ; am alergat la capatul holului sa o rog pe una dintre asistente sa vina in salon sa o ajute cu un calmant sau altceva ; aceasta mi-a raspuns taios sa-mi vad de treaba mea ca stiu ele mai bine ce au de facut . mi s-au aplicat niste electrozi pe abdomen pentru a sesiza bataile cordului . peste circa 2 ore m-a examinat medicul de garda care a dat verdictul ‘fatul este mort , trebuie sa intervenim '. Neputand sau nevrand sa cred grozavia care mi se intampla , terifiata fiind si de condiile mizere intalnite – gandacii se plimbau in voie prin salon - am refuzat internarea , spunand ca voi merge la Bucuresti pentru a-mi rezolva problema . mi s-a replicat ca sunt inconstienta , ca mi se poate declansa o hemoragie si as putea muri pe drum . le-am raspuns , nevrand sa accept ca bebelusul meu murise , ca prefer sa mor pe drum decat in spitalul lor . ..…
M-am dus acasa la parintii mei – am incercat sa ma port normal , pentru ca inca nu puteam sa cred ce mi se intampla. Am servit masa de pranz si le-am spus alor mei ca vreau sa merg acasa la mine . Odata ajunsa , am luat Pagini Aurii si am inceput sa sun la toate numerele cabinetelor de ecografie ( era practic imposbil sa gasesc unul deschis in Ploiesti intr-o dupa-amiaza de sambata) . In cele din urma, am gasit unul care se afla chiar in apropierea locuinteii mele , m-am imbracat si am plecat in graba. Medicul care avusese bunavointa sa ma primeasca avea cabinetul in renovare dar i-am spus ca este o urgenta si poate sa-mi faca echo in orice conditii . O jumatate de ora a manevrat aparatul incercand sa auda bataile cordului . Din nefericire , acesta imi confirma diagnosticul anterior – fat oprit in evolutie , estimarea sa fiind ca evolutia incetase in urma cu cca 24 h. Am plecat cu ochii in lacrimi , dar, totusi, ceva in mine inca mai spera intr-un miracol. Parca simteam ca incepe sa miste din nou .Intoarsa acasa , am fost asaltata de parinti si frati care nu m-au slabit pana cand nu m-au urcat in masina si m-au dus la un spital de Obstetrica Ginecologie din Bucuresti. Intre timp, sora mea luase lagatura cu medicul sau gincolog si – mi pregatise internarea . Aici am fost dusa din nou la echo si sperantele mele reinviasera. Imi tot spuenam ca poate inimioara va reporni . Pur si simplu nu puteam sa accept ideea ca Vldimir nu mai traieste . Din pacate , si medicul ginegolog de garda a dat acelasi verdict spunandu-mi ca, pentru linistea mea , medicul surorii mele imi va mai face o echografie duminica dimineata . Si totusi nu puteam sa cred…
In noaptea de sambata spre duminica am avut chiar senzatia ca-l simt miscandu-se . Colegele de salon m-au incurajat spunandu-mi ca se poate intampla un miracol. Eu tot credeam in el…..
A doua zi am mers cu nerabdare la o noua echo. Si atunci am simtit ca cerul se prabuseste peste mine – medicul mi-a spus ca ma va trece pe antibiotice si Oxitocina pentru provocarea nasterii – nu mai era nimic de facut . Timp de 4 zile si jumatate am stat neintrerupt cu perfuzii pentru declansarea nasterii . Parca nici eu , nici Vladimir nu voiam sa ne despartim unul de celalalt . In tot acest timp si mult dupa aceea, ochii mei au fost numai in lacrimi . Mi - amintesc ca Stela Popescu a povestit odata intr-o emisiune televizata ca atunci cand si-a revazut tatal ce fusese la munca silnica in Siberia multi ani , acesta avea ochi albastri desi, la momentul deportarii , avusese ochi caprui. Intrebat fiind de Stela ce s-a intamplat cu ochii sai, el i-a raspuns ca din cauza plansului neincetat , acestia si-au schimbat culoarea . Sunt convinsa de lucrul acesta pentru ca dupa ce m-am externat , ochii mei erau de un caprui mult mai deschis , lucru remarcat , de altfel , si de sora mea. Intr-un final , s-a declansat nasterea , in noaptea de 08/09 iunie , am nascut singura , in patul in care ma aflam de cateva zile . De teama sa nu provoc emotii unei colege de salon ce era internata si facea tratament pentru pastrarea sarcinii , nu am ridicat pledul pentru a-mi vedea copilul. Acesta a fost luat in graba de o femeie de serviciu si dus undeva. Mi s-s apus ca i se va face autopsie . A doua zi dimineata , asistenta- sefa a venit in salon pentru a ne saluta – era Ziua Inaltarii Domnului - si a spus’ Iisus s-a inaltat la cer si toti cei care au murit astazi , odata cu el’ . Si copilul meu se inaltase la cer …
In timpul spitalizarii mele , sora mea a petrecut ore in sir in salon , alaturi de mine . Din pacate , sotul meu aflat la lucru in strainatate , cand a auzit vestea , a avut un soc , nu a putut manca nimic cateva zile si o eruptie i-a cuprins tot corpul . Nici el nu intelegea cum ni s-a putut intampla asa ceva , – amadoi ne doream enorm copilul si-l asteptam cu atata dragoste . Am vorbit mult la telefon si temandu-se de o reactie necontrolata din partea mea , m- a rugat sa am grija de mine caci eu sunt viata lui si l-as distruge daca as face un gest necugetat . Marturisesc ca mi-am dorit sa mor si sa parasesc aceasta lume odata cu copilul meu. Totul se sfarsise pentru mine. Su totusi, cuvintele sotului au cantarit mult – am realizat ca as fi putut face mult rau si altora si ar fi fost nedrept .
Vineri, 10.06, m-am externat. Am ajuns acasa la mine - am refuzat sa stau la ai mei. Simteam nevoia sa stau singura si sa-mi plang copilul . Am spus familei ca as fi vrut sa-mi vad copilul . Toti mi-au raspuns ca nu are niciun sens, ca mi-as face mai mult rau . Si totusi , gandul ca nu - mi vazusem copilul ma chinuia . Luni dimineata m-am trezit foarte devreme , am luat primul microbuz spre Bucuresti la orele 6 si am plecat , fara sa spun nimanui . Trebuia sa-mi vad copilul!
Am ajuns la spital , m-am interesat unde se afla laboratorul de Anatomie Patogica , m-am prezentat si am cerut medicului de acolo sa –mi vad copilul . Dupa ezitari si incercari de a ma opri , spunandu-mi ca imi voi face si mai mult rau , la insistentele mele - le-am explicat ca venisem special din Ploiesti prentru acest lucru - mi-a fost adus recipientul in care se afla baiatul meu. Nu am reusit sa-i vad fata , dar i-am vazut trupul- am remarcat ca avea glezna si laba piciorului asemanatoare cu ale sotului iar mainile erau ale mele in miniatura . Desi m-a podidit plansul , eram impacata ca am reusit sa-mi vad macar o data copilul . Daca as fi intarziat o singura ora , acest lucru nu ar mai fi fost posibil . – ar fi inceput autopsia. Sunt convinsa ca toata viata m-ar fi chinuit gandul ca nu mi-am privit nciodata bebelusul. Singurul regret este ca nu am reusit sa-i fac o poza cu telefonul mobil- eram stanjenita si de prezenta medicului – probabil acesteia i-a fost teama sa nu fac vreo criza si ma urmarea indeaproape .
La 5 luni de la pierderea lui Vladimir am ramas insarcinta si acum sunt mamica unui alt baietel de 1 an si 7 luni . La aceasta a doua sarcina am urmat tratament cu Innohep si Aspenter pentru a incerca sa previn o alta tromboza. Cauza opririi in evolutie a copilului a fost tromboza cordonului ombilical ce l-a impiedicat sa mai respire si sa se hraneasca .

Toti spuneau ‘ lasa , trece, vei uita’ ,’ esti tanara , vei avea un alt copil ‘, ;nu esti nici prima ,nici ultima femeie careia i se intampla asa ceva ‘ , altii , mai cinici-‘ acest copil nu a avut CNP , deci nici n-a existat ‘,

Niciodata , si mai ales in momentele imediat urmatoare pierderii unui copil , nu spuneti unei mame astfel de lucruri , este o jignire fata de sentimentele si durerea ce o coplesesc pe aceasta ; indiferent cati alti copii are sau va mai avea acea femeie , copilul pierdut nu va putea fi inlocuit . Repectati – o pe ea si fiinta ce a existat o bucata de vreme in aceasta lume ( chiar si fara CNP propriu ) , oferiti –i tot sprijinul si dragostea de care sunteti capabili. Chiar daca la inceput va ezita sa iasa in lume , inconjurati-o de lucruri frumoase , oferiti-i liniste si iubire . Intelegeti – i pe cei care-si pierd copilul caci , asa cum spune un proverb chinezesc , ‘nu poate exista durere mai mare pe lumea aceasta pentru un parinte decat aceea de a supravietui copilului sau ‘ .

Mesaj de la: Catalina data: Joi 7 februarie 2008
Buna Bianca,
Imi pare nespus de rau pentru drama prin care treci! Numele meu este Catalina si sunt fericita mama a doi copii minunati, o fetita de 7 ani si un voinicel de 1 an si 6 luni. Ambele sarcini au avut emotiile lor, dar nasterea baietelului a avut mai multe. Cand la fix 42 de saptamani m-am dus la urgenta sa nasc, dupa o saptamana de contractii, si mi-au spus ca nu se aude inima copilului, am crezut ca innebunesc. Si voiau sa-mi administreze un calmant, ca nu aveau locuri. Sora mea avusese nesansa de a trece exact prin aceeasi poveste cu doua saptamani inaintea mea, si acceptase. Nu pot sa exprim in cuvinte groaza din sufletul meu cand am vazut-o ca se intoarce de la maternitate gemand, cu burta ca un balon gata sa pocneasca, cum am numarat clipele pana la dimineata ca o smintita, de frica sa nu se intample ceva cu ea sau cu copilul...doar pentru ca nu existau locuri libere. Dumnezeu sa ii dea sanatate domnului doctor Tutunaru de la spitalul Elias, pentru ca datorita bunavointei lui am nascut in conditii excelente. N-am crezut ca mai exista medici cu frica de Dumnezeu si cu suflet in Romania, dar dumnealui mi-a luminat viata ajutand-ma sa aduc pe lume cu bine un baietel minunat!
Ii multumesc bunului nostru Tata ceresc pentru faptul ca mi-a daruit multi prieteni adevarati! Conteaza enorm o strangere de mana, o privire calda, un umar pe care sa plangi. As vrea sa le spun mamicilor, si in general femeilor care au nevoie de sprijin, ca in Bucuresti exista un astfel de centru. Clinica PRO VITA are personal specializat pentru consilierea si asistarea femeilor insarcinate si nu numai. Ii puteti contacta la nr de telefon 021/223.58.55. Le cunosc personal pe doamnele implicate in acest proiect si va recomand cu caldura sprijinul lor.
Imi cer scuze pentru ca nu imi pot alege cuvintele foarte bine in clipele acestea. Poveste ta si a celorlalte mamici m-au marcat profund. Nu pot decat sa iti spun ca sunt alaturi de tine si ca multumesc lui Dumnezeu ca ti-a dat puterea sa spargi acest tabu. Ma rog ca bunul nostru Tata sa va fie in continuare alaturi si sa va binecuvanteze cu pacea Lui! Cu multa compasiune,
Catalina, din Sibiu

Mesaj de la: Lidia data: Joi 7 februarie 2008
DRAGA BIANCA,ma numesc **** LIDIA sunt din Petrila,Hunedoara am urmarit emisiunea pe b1 si sincer am plans pentru ca te inteleg prin ce ai trecut si inca mai treci pentru ca si eu am suferit timp de 2 saptamani.De ce zic 2 sapt. pentru ca atunci cand am facut primul ecograf la 4 sapt.misa spus ca sar putea ca fatul sa fie mort sau din cauza ca e prea mic fatul nu se aud bataile inimi ca doar de la 6 sapt se pot auzi.La fel si eu nu pot sa descriu cat de mult am suferit dar in acelas timp ma rugab foarte mult la DUMNEZEU ca acel copil sa traiasca pentru ca a fost un copil dorit si conceput in urma unui tratament si l-am iubit din clipa in care am vazut pe acel test ca e pozitiv,iar acel test a fost cel mai frumos cadou de craciun din viata noastra.Vreau sa iti mai spun ca eu spre deosebire de alte femei am avut o doctorita FOARTE BUNA SI DE NOTA 1000 pentru ca a stiut cum sa imi vorbeasca si cum sa se poarte cu mine in acele momente si pe tot parcursul sarcinii pentru ca am avut o sarcina cu probleme in care am avut 2 eminente de avort prima la 4 sapt. si a-2-a la 14 sapt.si a avut o grija foarte mare de mine si de copilsul meu ca sa ajungem cu bine pana la sfarsit si aceias grija a avuto si dupa ce am nascut si ii multumesc foarte mult si ma rog la DUMNEZEU pentru ea caci datorita ei si bunului DUMNEZEU am acuma un baetel mare,frumos si sanatos de 1 an si 4 luni.Dar sa sti ca am cunoscut un doctor cu care aveam cosmaruri ca nu imi doream sa nasc cu un astfel de doctor CRETIN SI MAGAR zic asa pentru ca se poarta si vorbeste foarte urat cu femeile,le considera niste carpe si credema ca nu exagerez ca au fost destule femei care au murit din cauza lui pentru ca nu aveau bani ca sai dea ,ca sa le faca cezariana,dar mai dureros e ca nimeni nui face nimica pentru ca are pile foarte mai puse sus.Dar cum ti-am zis eu ma bucur ca am avut o doctorita care stie cum trebe sa se poarte cu pacientii.Sunt alaturi de tine si de toate femeile care trec printro astfel de drama...te pup....PA

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
buna bianca ,

deschid televizorul ,miercuri 7 feb 2007 pe b1 tv si o vad pe frumoasa Bianca Brad invitata la emisiunea lui radu Moraru. Va jos un subtitlt cumplita drama a Biancai Brad ...ma intreb ce s-a intamplat si privesc spre frumoasa doamna la fel cum o tineam minte si pana acum doar ca are ochii mult mai tristi , infinit mai tristi....ascult ....
Imi pare rau ca nu am vazut emisiunea de la inceput!
Pot sa spun ca desi prin intermediul televizorului am putut sa simt o foarte mica particica din durerea ta desi inca sunt foarte tanara (am doar 16 ani ).
Chiar nu mi-a venit sa cred ce drame exista....ce se intampla in jurul nostru si noi ne prefacem ca nu le vedem ca inchidem ochii in fata acestor lucru devastatoare si nu suntem in stare sa spunem macar o vorba buna.... te admir din tot sufletul meu ca ai fost in stare sa iti expui durerea in fata publiculi si ca ai curajul sa faci ceva pentru tara asta....pentru ca datorita tie noi o sa fim mai bine informati !
Am citit si cateva din povestile postate si nu pot sa cred cata durere , cata suferinta , cata jale exista in inima voastra !
Dumnezeu sa te ajute sa poti sa realizezi tot ceea ce ti'ai propus si sa aiba grija de micuta ta .
Imi cer scuze daca am fost incoerenta sau daca am greseli de scriere dar iti scriu aceste randuri profund impersionata de tot ceea ce am simtit!
Iti multumesc!

Mesaj de la: Raluca data: Joi 7 februarie 2008
buna Bianca,si imi pare nespus de rau pt ce t i s a intamplat.ma numesc Raluca am 25 ani si pe 17 mai 2006 am nascut un baietel care i am pus numele ca cel al baiatului tau,vazandu te intr o emisiune cu el in parc.eu nu am avut probleme iar bebe e perfect sanatos.vreau sa ti multumesc ca ai avut taria sa povestesti drama prin care ai trecut,si fi tare in continuare pentru Luca iar Emma te va calauzii peste tot.am plans toata emisiunea de pe B1 si ceea ce am citit mai sus mai rau m a tulburat.sanatate la toti copii de langa voi,mamici,si Dumnezeu sa le fie calauza celor de langa El.RALUCA DIN CONSTANTA

Mesaj de la: Gabriela data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca si draga cititorule,plangand scriu aici,acum.
Nu,nu sunt o "mamica" care a trecut prin asa ceva,insa ma emotioneaza foarte mult durerea unui om,un om nevinovat.Ce poate fi mai dezamagitor decat "a avea" si in urmatoarea secunda "a nu avea".
Foarte bine spus ca "pana nu treci prin asa ceva,nu poti simti aceeasi durere",dar de ce in Romania pana nu se intampla nu se iau masuri si daca stam bine sa ne gandim nici atunci,pe motiv ca legea,religia etc. nu ne permite
Scuze gasim mereu,e mult mai bine sa dai din umeri si sa intorci capul si sa-ti vezi de viata ta care e linistita,fericita,sa nu incerci sa-l ajuti,chiar daca poti,pe cel care te implora sa o faci!
E atat de strigator la cer,de aceea multi oameni isi pierd mintile,isi doresc sa moara,NIMENI nu face nimic si nici macar nu vor...........!!!!!!!!!!
Cum poti trata cu spatele o speranta!?
Asa e,Bianca,atunci cand viata te incearca in cel mai groaznic mod,iti dai seama ca esti cu mult mai singur decat erai atunci cand nu treceai prin asa ceva,atunci se vede cine e OM si cine nu, "mai bine nu mi se intampla si traiam cu speranta ca am multi prieteni" ...oare?...
Orice esec te intareste,dar de ce un asemenea esec....?!?!
Nimeni nu stie ce se va intampla si daca noi nu trecem peste,cu puterile noastre,cine sa o faca..
Ma linisteste gandul ca nu ai clacat si nimeni nu poate sa-ti impuna sa uiti si oricum ar fi EA VA EXISTA!
Sper ca imi citesti randurile,nu te vor ajuta cu mult practic insa emotional sunt sigura ca orice rand e important.
Cu drag,Gabriela! :hug: :hug: :hug: :hug:

Mesaj de la: Anonim data: Joi 7 februarie 2008
Draga Bianca............cu toate ca nu am experienta necesara d a fi in masura sa ma pronunt, totusi am simtit niste fiori cumpliti cand am auzit ce ti s-a intamplat..........e ingrozitor........cred k nici un cuvant nu poate descrie imensa durere p care o simti in acele momente.........e nedrept, dar cred k toate isi au rostul in viata.....bune, rele.......poate k tu ai fost ALEASA pt a schimba ceva in tara asta, in mentalitatea tuturor........de a ajuta pe toate mamicile care se afla in asa mare durere.........ma pierd printre cuvinte, printre idei.........nu as vrea sa-ti zgandaresc si eu durerea, d aceea o sa inchei urandu-ti multa sanatate si putere d a merge mai departe pentru a-l creste p luca.......ai incredere in Dumnezeu si nu uita k acolo de sus te vegheaza micutul ingeras Emma.......

Mesaj de la: Mari data: Joi 7 februarie 2008
MA DOARE INIMA DE ATATA DURERE SI NU MA POT OPRI DIN PLANS.NU CRED CA POATE EXISTA PE LUMEA ASTA MAI MARE DURERE CA PIERDEREA UNUI COPIL.EU ERAM SA O PIERD PECEA DE A DOUA FIICA SI AM CREZUT CA O SA MOR.MA RUGAM ZI SI NOAPTE SA SE NASCA SANATOASA SI DUMNEZEU NU MA DEZAMAGIT.PIERDEAM LICHID AMNIOTIC IAR LA ECOGRAF NU SE DEPISTA NIMIC,NICI CEA MAI MICA FISURA.ERAM ABIA IN A 32 A SAPTAMANA DE SARCINA COPILUL FIIND PREA MIC PENTRU A SE NASTE,MEDICUL NU IMI DADEA PREA MULTE SPERANTE SI IMI SPUNEA CA E PREA DEVREME, NU AR SUPRAVIETUI.DAR DUMNEZEU A AVUT GRIJA SA TRECEM CU BINE SI ACUM ESTE BUCURIA OCHILOR NOSTRI.E FOARTE DUREROS SI NU SE POATE UITA ASA CEVA .EU NUMAI VAZAND POZA MICUTEI TALE SI AM IZBUCNIT IN PLANS DAR SA TRAIESC ASA CEVA ..........CRED CA AS MURI ODATA CU EA.
MARI DIN CONSTANTA

Mesaj de la: Anamaria data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare sincer rau si cred ca iti inteleg durerea...abia acum,la cateva ore de la citire pot scrie ceva..nu o sa fiu lunga in discutii.Eu am pierdut un suflet sau "o sarcina" la numai 11saptamani,acum doi ani in luna februarie,s-a oprit din evolutie si,desi nu am simtit miscarile,visele mele au fost la fel ca ale oricarei viitoare mamici.Am fost la un pas de a ma sinucide (de fapt mai bine zis am fost pazita sa nu o fac),totul se naruise in jurul meu,toata fericirea se transformase in cel mai dur cosmar...si mai dureros nimeni,nici macar mama mea,nu au stiut sa fie langa mine si sa ma sprijine.A trebuit sa imi ling ranile singura.Nici nu concepeam - de spaima - sa mai raman insarcinata fapt pentru care la 1 an cand am ramas insarcinata (de 2 ori) si am facut avorturi...Nu am sa ma iert niciodata...si acum merg si aprind lumanari la biserica si ma rog nu pentru singurul meu copil pe care l-am pierdut,ci pentru toti 3.Sper ca Dumnezeu sa ma ierte si intr-o buna zi sa ma pot ierta si eu.Acum sunt insarcinata in 14 saptamani si nimeni si nimic nu ma va impiedica sa am acest copil,chiar daca nimeni nu ma sprijina iar logodnicul meu a preferat sa fuga decat sa isi asume responsabilitatea.Indiferent cat imi va fi de greu,pentru ca am si o sarcina dificila,stiu ca o sa ma descurc si o sa lupt cu toata lumea pentru copilul meu.Sper sa imi pot permite sa imi fac toate analizele la timp si sa fim sanatosi.Sper sa fie o fetita iar daca va fi asa se va numi Emma Inolla Elena.Iti doresc din tot sufletul forta si credinta in Dumnezeu sa iti poti cicatriza ranile,pentru ca de vindecat nu cred ca o vei face vreodata.Iti multumesc ca pentru prima data am reusit sa vorbesc...am reusit sa imi descarc cumva sufletul,chiar daca povestea ar fi mult mai lunga...Anamaria ****@yahoo.com

Mesaj de la: Gabriela data: Joi 7 februarie 2008
draga bianca,ma numesc gabriela din petrosani,m-a impresionat povestea ta trista,numai un suflet de mama iubitor poate sa te inteleaga prin ce durere treci acum .si eu in 1998 am nascut un baietel ,dar la citeva ore a murit,nasterea a fost normala,la terman,dar din nefericire la citeva ore a murit ....iar sufletul meu a fost distrus de durere,am facut o depresie care cu greu am depasit situatua.medicu si moasa nici in ziua de azi nu mi-a dat o explicatie corecta sau mai bibe zis clara despre cauza morti copilului meu.trebuie sa-ti spun ca am avut o sarcina normala,dusa pina la 9 luni,control lunar la dr ginecolog fara probleme.....dar nici acum nu stiu de ce s-a intimplat nenorocirea si nici cauza,ingerasu meu a fost ars,fara acordul meu ,iar eu si in ziua de azi imi pling ingerasu .acum am un baietel de 9,jumate ani pe care il iubesc enorm,dar ...in inima mea de mama a ramas si acel ingeras care sa dus si va ramine pina ce voi muri si eu.de aceea ,te inteleg si iti doresc din toata inima sa te ajute d-zeu sa treci mai usor peste aceasta mare durere,pe care numai o mama adevarata o poate intelege,iti multumesc pt acest minunat sait si d-zeu sa te intareasca,fiii tare

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, ti-as raspunde prin tacere, asa cum as face-o cu fiecare mama, cu fiecare parinte care isi pierde copilul. Cred ca nu exista pe lumea aceasta, suferinta mai mare decat aceea de a-ti vedea copilul stingandu-se. Orice pierdere de acest fel este insurmontabila. Lumii ii este greu sa insoteasca pe cineva in doliu si de aceea fuge sau cauta sa grabeasca "vindecarea lui" insa ... Ma gandesc la tine, si la voi toate, dragi mamici, dragi tatici ce ati fost striviti sub o astfel de povara. Exista o strofa scrisa de un mare intelept odata, demult, pe nume Omar Khayyam care spune asa: "Joc monoton e viata. Castigul ei? Suferinta sau moarte./Fericit e copilul ce-n nastere avu parte/ de cea de-a doua; si mai fericit/acel ce inca nici nu s-a ivit". Sa va de-a Dumnezeu puterea, intelepciune si dragoste.

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Am urmarit emisiunea Nasul si am plans tot timpul...Ma bucur ca ai reusit sa treci peste aceasta durere,atat cat sa o poti impartasi si altora.Cred ca m-as fi inchis in mine,as fi fugit de toata lumea,m-as fi refugiat undeva unde sa fiu singura..Doamne cata durere cred ca ai simtit.Daca eu,un strain si simt asta,tu cred ca esti un om foarte puternic.
Eu am avut o colega in facultate care a dus sarcina pana la final;a avut mici probleme cu tensiunea,dar medicii i-au spus sa stea acasa ca nu sunt probleme.Apoi a nascut un copil mort.Medicii au spus ca s-a infasurat in cordonul ombilical.Nu am stiut ce sa-i spun.Cum sa reactionez?Mai tarziu m-am intalnit cu ea pe strada,eu eram insarcinata.M-am simtit vinovata.Nu am stiut ce sa-i spun,am ramas fara cuvinte.
Noi nu suntem educati pentru viata.Nu stim sa reactionam in situatii dificile.Ar trebui facute ore de psihologie in scoala,in care sa se discute situatii concrete,sa li se spuna tinerilor cum ar fi mai bine si mai usor de depasit asa ceva.
Eu am nascut cu bine;a fost o nastere usoara,normala.Am doi baieti gemeni de 8 ani.Uneori venim obositi de la munca si ne rastim la copii,care nu au nici o vina.Dupa aceea regretam, dar ne este greu sa recunoastem.Pentru ca nu am fost educati asa.De acum voi incerca sa imi cer scuze.Avem doar o viata si trebuie sa o pretuim si sa o traim frumos.
Iubiti-i pe copii si bucurati-va de ei cat puteti de mult.
Cred ca cel mai bine ar fi sa infiintati o fundatie care sa-i ajute pe parinti,undeva langa sau in interiorul spitalului.Sa existe un psiholog,un medic,un prieten langa mame chiar de la inceput.
Ma numesc Elena si iti doresc tot binele din lume.

Mesaj de la: Anca data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,ma numesc Ana,imi pare rau ... dumnezeu a vrut sa m-ai aiba un ingeras alaturi...Fratiorul meu a murit la 4 luni ...stiu cat o suferit mama ...si am nevoie atat de multa de un frate,nu l-am cunoscut era mai mare decat mine dar durerea mamei pentru ca era primul copil mi-a transmis-o si mie...Suferea de sindromul Daun...medicii i-au zis ca oricum murea,ce mult au linistit-o...citind ceea ce ai scris tu,mi-am dat seama cat de mult conteaza sa ai cine sa te stranga in brate cand ai cea mai mare nevoie...si mi-am dat seama ca sunt putini oamenii aceea...sa ai grija de tine si de copilasul de langa tine...

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Sunt doar o femeie care isi doreste de 8 ani sa devina mama.O femeie care a facut tot ce era omeneste posibil pentru a deveni mama. NU CRED CA POATE EXISTA O DURERE MAI MARE PE LUME DECAT SUPRAVITUIREA UNEI MAME DUPA MOARTEA PROPRIULUI COPIL.Nu cred ca pot exista cuvinte care sa exprime o astfel de durere sau cuvinte de consolare, draga Bianca. Iti multumesc.
mirela
pot ajuta cumva la aceasta campanie? ****@yahoo.com Cu dragoste

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Elena sunt din Giurgiu,am urmarit emisiunea Nasu'pe B1tv,si am plans toata emisiunea..initial am crezut ca este o emisiune ca toate celelalte,dar cand am vazut...am ramas socata si am retrait ce mi s-a intamplat si mie in luna noiembrie.Eram insarcinata in 3 luni jum si am mers la Bucuresti la doctor pt un control(avusesem o mica sangerare)in urma caruia totul parea ok si sa urmez tratament cu utrogestan si sa revin peste o saptamana..urmatoarea saptamana cand mi-a facut ecograf mi-a spus cu o mare seninatate,de parca nimic nu s-ar fi intamplat ca " copilul a incetat din viata " si ca numai au ce sa-mi faca...am ramas cu ochii in acel ecran si nu imi venea sa cred..eram intr-o clinica particulara si nu au avut puterea sa-mi spuna exact cum spuneai tu: IMI PARE RAU .. m-au lasat in cab si au plecat...este o durere pe care nimeni si nimic din lume nu ti-o poate alina..IMI PARE SINCER SI DIN INIMA ITI SPUN RAU ...trebuie sa pretuim tot ...te pup

Mesaj de la: Raluca data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Raluca si sunt asistenta la sectia Obstetrica-Ginecologie la un spital din jud. Sibiu.Ma impresionat intimplarea ta nefericita si a celor care iti scriu pe sait.Imi pare rau.Nu pot sa ma pun in situatia ta,cred ca e foarte greu,nu am nascut niciodata eu,dar am fost alaturi de foarte multe mame care au adus pe lume copilasi.Si am avut sansa sa vad prin ochii a celor mame,aceea fericire enorma,cind isi vedeau copilasul,de multe ori am plans si eu o data cu ele.E catastrofal ce se intampla in unele spitale din Romania,dar sa nu generalizam,ar fii pacat de munca si devotamentul celorlanti care isi fac aceasta meserie cu multa dragoste.

Mesaj de la: Andreea data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca. Sunt Andreea din Pitesti si iti spun ca imi pare sincer rau ca ai trecut prin asa ceva. E groaznic sa pierzi o fiinta draga si te inteleg chiar daca nu sunt inca mama. Cuvintele sunt greu de gasit in astfel de situatii. Stiu sigur insa ca Dumnezeu o sa te intareasca si o sa te ajute sa treci peste tot. O sa-ti dea puterea de care ai nevoie. Il ai alaturi de tine pe Luca si el te va face sa zambesti. Gandeste-te ca micuta ta Emma Nicole este un ingeras mic, acolo SUS, si te vegheaza atat pe tine mamica ei cat si pe Luca, fratiorul ei. Te felicit pentru puterea de a spune ceea ce simti si iti doresc mult succes si putere. Te imbratisez cu drag si te pup.

Mesaj de la: Emilia data: Miercuri 6 februarie 2008
BUNA SEARA! AM VAZUT IN SEARA ACEASTA LA NASU, EMISIUNEA CU BIANCA.SUNT O ADMIRATOARE DE A TA,IMI PARE RAU DE DRAMA PE CARE O AI IN MOMENTUL DE FATA,NU AM TRECUT PRIN CE TRECI TU,SI NU CRED CA AM SA TREC ,DEOARECE AM 45ANISI NU AM FOST INSARCINATA NICIODATA,AM FOST LA DOCTOR AM FACUT DIVERSE TRATAMENTE,SI TOT NU AM RAMAS, SUNT CASATORITA DE 25ANI ,SUNTEM O FAMILIE CREDINCIOASA.AM FOST SI LA DUHOFNICUL NOSTRU SI NE-A SPUS DACA D-ZEU NU A VRUT SA AVEM COPII INSEAMNA CA STIE EL DE CE, POATE NE APARA,NE-AM CONSOLAT. CA NU AVEM COPII.VREAU DOAR SA SPUN CA SI IN CAZUL TAU POATE D-ZEU TE-A APARA DE RAUL SI SUFERINTELE CARE POATE LE PUTE-AI AVEA,DEOARECE AM INTELASC CA MICUTA TA EMMA AVEA PROBLEME CU INIMIOARA,CREZI IN CONTINOARE IN D-ZEU SI DACA D-ZEU VREA O SA MAI INCA O FETITA.ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME.SPER CA NU AM FOST INPERTINENTA.MA NUMESC EMILIA

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
sunt o proaspata mamica .durea ta este si durerea mea.esti o femeie foarte puternica am doi copii=o fetita de 4 ani si un baietel de 4 luni.i-am nascut f greu si casi la tine nici unul nu a fost planuit.si inteleg ce este in sufletul unei mame atunci cand pruncul ei se zbate intre viata si moarte.este ceva ce nu poti descrie in cuvine. sunt alaturi de sufletul tau si sper ca bunul dumnezeu sa-ti dea putera sa mergi mai departe alaturi de cei dragi tie

Mesaj de la: Dorina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,ma numesc Dorina si locuiesc in Arad.In aceasta luna implinesc 50 de ani,cu toate acestea iti inteleg durerea.In urma cu aproape 25 de ani am nascut prematur,dar fiul meu a trait doar o zi.Imi vine greu si acum sa vorbesc despre asta,imi aduc aminte de el tot mereu,si la fel de des imi vine sa plang.D-zeu ne-a binecuvantat,oferindu-ne un alt baiat care acum are aproape 23 de ani.Il iubesc foarte mult,dar cred ca pierderea suferita m-a facut sa fiu excesiv de grijulie cu el tot timpul.I-am vorbit despre fratele lui,si acum cand are o problema ii cere ajutor "ingerasului".Imi pare rau ca ai trecut prin asemenea incercare,si stiu ca o parte din sufletul tau s-a rupt.Iti doresc sa ai multa tarie sufleteasca,dar asa cum ai spus,de uitat nu ai s-o uiti niciodata!Trebuie sa fi tare pentru Luca.

Mesaj de la: Gundula data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, ma numesc Gundula, sunt mama a doi copii sanatosi (pentru care ii multumesc lui Dumnezeu cat voi trai). Din intamplare am dat peste emisiunea "Nasul" de astazi. Motivul pentru care scriu: mama mea a vrut NEAPARAT sa aiba doi copii. Pana la urma Dumnezeu s-a indurat si i-a avut. Pe fratele meu si pe mine. Povestea este insa aceea, ca pentru ca sa ramanem noi doi in viata a fost nevoie de un total de 7 copii, din care 5 "s-au pierdut", doi inainte de a se nascte fratele meu, doi dupa el, o fetita nascuta vie si care a murit a doua zi din cauza unei boli de inima, iar eu am fost ultima nascuta. Din cate a putut mama sa-mi spuna nu a fost niciodata vorba de avorturi provocate, ci de pierderi de sarcina involuntare, fara sa fi fost agrasata fizic, ci pur si simplu din cauze ce tineau de conformatia ei fizica (din cate am inteles de la ea a avut un corp demn de un fotomodel dupa standardele noastre, pe care nu si l-a format ea prin infometare, droguri sau ce stiu eu ce), iar in unele cazuri i-a fost pus in pericol viata (hemoragii masive, etc). Ceea ce ma intriga si acum este faptul ca a avut CURAJUL si o FORTA interioara, data de Dumnezeu, pentru a continua viata, de a incerca cu o incapatanare iesita din comun de a avea un copil si pe urma si pe cel de-al doilea! Pe vremea respectiva ( anii 60 - 70)nu exista consiliere psihologica, nici medicii poate nu stiau tot ce stiu astazi, ecografii nici vorba, iar familia nu stiu in ce masura putea sa ofere un sprijin moral adecvat. In tot cazul, stiind aceste lucruri, si mie mi-a fost frica in primii ani de casnicie in privinta sarcinii, mereu a aparut intrebarea, daca voi pati la fel ca mama, insa cand am avut-o pe fata mea in brate, perfect sanatoasa, mi s-au risipit toate gandurile negre, astfel am avut curajul de a-l avea si pe fratiorul ei. De aceea cred, ca fiecare sarcina este diferita, chiar si la aceeasi mama, si ca nu intotdeauna putem controla evolutia ei, nu toate interventiile reusesc, iar daca avem in brate un COPIL, avem in brate un MIRACOL, iar noi avem datoria de a face un OM din acel copil, pe cat avem putinta, iar daca am avut ghinionul de a pierde un copil, din orice cauza, TREBUIE sa gasim puterea de a continua, de dragul copiilor pe care ii avem deja, sau vrem sa ii avem. Din povestea mamei mele am retinut si un alt aspect, si anume ca pentru copii pe care ii avem, sa facem ce putem, dar sa nu exageram in a le acorda absolut orice, cu orice pret, de dragul celor pierduti! Trebuie sa facem distinctie intre cei vii si cei pe care nu ii putem avea langa noi. Din propria experienta spun ca nici eu nici fratele meu mai mare nu am fost tratati ca ceva iesit din comun pe acest pamant, am urmat si noi toate regulile traiului decent pe acest pamant, am primit o educatie buna, pe care o dam mai departe copiilor nostri. Iar aceasta invatatura de curaj, incapatanare si totodata umilinta in fata lui Dumnezeu, voi incerca sa o dau mai departe. Eu nu imi pot imagina prin ce a trecut orice mama care a pierdut un copil, dar imi inchipui ca daca imi spune cineva ca mi-am pierdut copilul, nu stiu daca as avea aceeasi tarie ca mama mea de a continua. Sunt alaturi de tine si de oricare mama care sufera, iar posvestea mamei mele sper sa fie un model pentru toti, din care sa ne luam puterea de a merge mai departe. Traim pentru Dumnezeu are un plan pentru noi...

Mesaj de la: Monica data: Miercuri 6 februarie 2008
draga bianca,sunt o mare admiratoare si regret foarte mult tot ce s a intamplat,dar de fapt cuvintele sunt acum prea mici,putine si destul de tarzii...............ma numescdoina si sunt din bucuresti,ma chinui de 2 ani sa raman insarcinata.acum am recurs la fertilizare in vitro si sper sa ma ajute bunul dumnezeu sa reusesc pt c imi doresc foarte mult un copil.am o intrebare pentru tine,este adevarat ca dupa varsta de 30 de ani riscurile sunt mai mari la o sarcina?tu ce varsta aveai cand ai pierdut sarcina?
adresa mea de mail este ****@yahoo.com
multumesc

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 6 februarie 2008
ma numesc carmen **** si sunt coafeza in bucuresti (poate iti aduci aminte de mine, dar asta nu conteaza acum), bianca, am fost cutremurata de tot ceea ce am aflat ca ti s-a intamplat. am plans alaturi de tine in timpul emisiunilor, ma doare sufletul gandindu-ma prin ce ai trecut. sunt langa tine cu sufletul si gandul.....imi pare rau de situatia in care te afli....fi 'barbata' si gandeste-te ca micuta care a crescut in burtica ta si pe care (din pacate)nu ai avut sansa sa o auzi gangurind sau sa o vezi jucandu-se cu luca este langa ceilalti ingeri si de acolo, de sus, ea te ajuta sa treci peste aceasta durere cumplita. nimic si nimeni nu va reusi sa te faca sa uiti (si nici nu trebuie) de micuta ta, trebuie doar sa ai puterea sa mergi mai departe...imi doresc sa fiu langa tine macar 5 min si sa te imbratisez cu toata dragostea.... {****@yahoo.com}

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara draga Bianca daca imi este permis sa iti spun asa, imi pare tare rau pentru pierderea ta nu pot sa iti spun cat am plans cand am citit aceasta dureroasa dar superba poveste de viata sunt mama a unui baietel are un an si sase luni si imi doresc ca si tine o fetita si asa de tare ma durut ce am citit de parca mi se intamplase mie, am vizionat emisiune din acesta seara cu tine la Nasu si am ramas uimita cata tarie mai ai inca sa poti vorbi despre ceea ce ai trait am inteles ca esti intradevar o femeie adevarata si pot sa spun ca esti un exemplu de urmat pentru multe dintre noi.Ai dreptate in ceea ce priveste Biserica, este inimaginabil cum pot sa decida "ei" ca nu ai dreptul sa iti botezi copilul mort sau si mai rau sa nu poti macar sa ii faca o slujba dar nu ma mai mira nimic la noi in tara orice este posibil asa ca daca pot sa te ajuta in campania ta cu ceva oricat de mic ar fi acel ajutor asi fii mai mult decat fericita sa o fac am sa iti las adresa mea de e'mail: ****@yahoo.com si daca crezi ca pot sa fac ceva pentru aceasta campanie care ai inceputo te rog sa ma contactezi fara nici o problema. In multumesc ca ai impartasit acesta parte din viata ta cu noi toti cei care am accesat acest site DRUM BUN IN VIATA!!!

Mesaj de la: Monica data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,sunt Monica din Bucuresti,nu am trait o asemenea drama ca a ta dar inteleg perfect prin ce treci acum,dar mai ales prin ce ai trecut atunci,cand asteptai cu nerabdare ca totul sa fie bie,si din pacate nu a fost asa.Sunt mama si eu ,si stau si ma gindesc cum unele femei isi abandoneaza copii? Oare ce suflet au? Eu iti spun ca timpul va cicatriza ranile,ca trebuie sa te gandesti si la ingerasul de sus care va fii mereu alaturi de tine chiar daca nu i-ai auzit glasciorul,ca trebuie sa razi alturi de Luca ,caci el acum nu intelege drama prin care treceti voi familia.In asemenea situatii cuvintele sunt de prisos,dar iti doresc sa fii tare,caci cu toate ca esti o fiinta gingasa esti si puternica.Trebuie sa ai incredere caci dupa cum vezi viata ne loveste pe toti intr-un fel sau altul.Salut initiativa ta si sunt alturi de tine in ceea ce vrei sa faci.Iti doresc numai bine tie si familiei tale.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
SINCERE CONDOLEANŢE!

Mesaj de la: Luminita data: Miercuri 6 februarie 2008
Luminita sunt din iasi, am aflat drama prin care treci de la fratele meu, si vreau sa iti spun ca toata lumea e alaturi de tine si trebiue sa ai incredere ca Bunul Dumnezeu are grija de toti, el le randuieste pe toate chiar daca noi cate o data socotim ca e nedrept ceea ce ni se intampla. poate ca Dumnezeu a vrut, ca ingerasul tau, sa nu sufere de acea boala si l-a luat langa el sa ii aiba de grija si in acelasi timp sa va fie si ingerul vostru pazitor. eu cred, si simt ca cei care nu mai sunt in viata sumt mereu printre noi si ne indruma. Nu stiu ce insemna sa fii mama dar in acelasi timp sufar alaturi de tine si de toate mamicile care trec prin astfel de momente. eu sunt sigura ca Dumnezeu o sa te intareasca si o sa i-ti arate calea cea dreapta. te iubesc enorm bianca si nu uita ca nu ai doar prietenii care ii cunoati foarte bine, ai poate mii de prieteni care plang cand tu esti suparata si care zambesc alaturi de tine cand tu ne zambesti. Dumnezeu sa va poarte de grija tie si familiei tale si sa va dea sanatate multa si curaj sa treceti peste toate. nu uita ca prin credinta ai sa ajungi la Dumnezeu si la copilasul tau care poate e trist ca tu esti trista. trebuie sa inveti sa zambesti iar ca si fetita ta sa zambeasca o data cu tine. Dumnezeu sa va aiba in paza. va sarut

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
imi pare sincer rau...succes. Cristina,Bucuresti

Mesaj de la: Corina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
ma numesc Corina,sunt din Brasov,dar locuiesc de 8 ani in München.Vazindu-te in seara aceasta pe B1 la Tv,am aflat de povestea ta.Am intrat bineinteles pe site si am citit ce ai scris.Pe cit de frumos ai scris pe atit de dureros este...Am plins...Ai fost si esti o luptatoare.Cred ca ai ajutat foarte multe mame prin tot ce ai scris.Chiar si pe mine,cu toate ca nu sunt inca mama,nici casatorita.Prin ce ai afirmat despre Germania(München),mi-ai reamintit ca sunt in Germania.De multe ori uit si mi se par normale toate aceste lucruri bune de care beneficiezi aici.Dumnezeu sa-ti poarte de grija si sa te intareasca.
El este mereu linga tine.Iti doresc si eu mult succes in aceasta campanie.
Inchei spunindu-ti ca imi pare foarte rau... Cu mult drag,Corina

Mesaj de la: Oana data: Miercuri 6 februarie 2008
buna bianca ma numesc oana din maramures si am 18 ani am citit tot ce ai scris,toata suferinta asta cumplita prin care ai trecut si mai treci inca si vreau sa ti marturisesc, ca am ramas impresionata pana la lacrimi ,desi eu nu sunt mama si nici nu am fost insarcinata inca.Cu toate acestea citind am simtit o durere in suflet deoarece si eu iubesc copilasii foarte mult si gandul ca intr o zi voi fi si eu mama am ramas pe ganduri si mi am dat seama cata suferinta zace in tine.Eu iti doresc tie si tuturor mamelor care au trecut prin aceasta grea incercare sa va de a Bunul Dumnezeu o putere mare si o alinare a suferintei,pace sufleteasca gandindu va la ingerasii vostri din ceruri care va privesc din ceruri.

Mesaj de la: Mariana data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca numele meu este Mariana si vreau sa iti spun ca imi pare rau de ceea ce ti sa intamplat nu am trecut prin durerea de a-mi pierde vreunul dintre copii dar am trecut prin durerea de a-mi pierde fratele la o varsta destul de frumoasa 32 de ani si cunosc si eu ce inseamna suferinta de ati pierde pe cineva drag si sa iti fie foarte dor de acea fiinta sper ca Dumnezeu sa iti aline din durere tie si sotului tau si sa va aiba in paza cu mult respect mariana ****

Mesaj de la: Adina data: Miercuri 6 februarie 2008
buna draga bianca,ma numesc adina sunt din constanta am urmarit emisiuneape euforia siemisiunea nasul si m-am adus aminte ca prin ce ati trecut d-voastra am trecut si eu .imediat dupa nunta am ramas insarcinata adica acum 7 ani.am dus sarcina pana la 6 luni dar nu am putut tine sarcina nu stiu nici in ziua de astazi de ce sa intamplatasta tocmai mie de ce ?am nascut-o vie era o fetita de780g,dar nu erau dezvolta,dezvoltata fizic da era dar nu erau dezvoltate organele.putea sa ramana fara auz sau nu putea vorbii,ramanea cu un handicap.doamnele asistanta dupa ce am nascuto au venit cu o hartie sa semnez ca nu vreau sa traiascaavand asa handicap.eram intr-o stare nu vreau sa va spun nu stiu daca am gresit sau am facut ce trebuie.II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA MI-A DAT 2 BAIETI FRUMOSI SI SANATOSI.DAR NU POT SA UIT DE CEA MICA REGRET PENTRU CE-AM FACUT.ORICE CE DAR SA NU ITI PIERZI COPILUL.MI-AM DORIT-O DIN TOATA INIMA,DAR DUMNEZEU A VRUT-O EL ACOLO SUS SI MI-A DAT DOI IN SCHIBUL EI ASA CRED
ITI MULTUMESC PENTRU CEEA CE FACI SI MULTA SANATATEV VA DORESC ALATURI DE CEI DRAGI

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna BIanca, buna mamicilor. Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, Bianca tie si celorlalte mamici. Va inteleg perfect si e ingrozitor de greu sa treci prin momentele astea, insa cu timpul totul se aseaza si ramane acolo, in suflet... cu dor si cu gandul de revedere...
Ma numesc Rodica, 34 ani, Bucuresti. Acum cateva saptamani, inainte sa aflu de tragedia care ti s-a intamplat tie, Bianca, vorbeam cu niste colegi, prietene despre momentele prin care a trebuit sa trec si eu ca si tine. Le-am spus ca odata oricum o sa mor, sper sa ajung acolo, unde e si bebelusul meu si astept sa-l cunosc si sa-l imbratisez cu drag. M-au privit cu coada ochiului si mi-au spus ca "nu esti intreaga la minte", nu ai depasit inca situatia... Nu cred ca o pot depasi mai mult decat atat, gandindu-ma ca intr-un moment dat voi fi si alaturi de el, copilasul meu care nu mai e langa mine, care a murit in mine si nu l-am auzit niciodata. L-am vazut la insistentele mele dar nu l-am atins. Regret amarnic ca nu l-am tinut in brate. Nu stiam ca in alte parti se fac si poze se iau amprente de la manute si picioruse...
Salut initiativa ta, campania pe care ai initiat-o. E nevoie de asa ceva. Pacat ca trebuie se faci asta dupa o asa tragedie. Esti o femeie puternica, ai un baietel minunat si cu ajutorul lui dumnezeu o sa treci peste durere. O sa ramana fetita ta in inima ta plina de dragoste pentru ea si pentru ceilalti din jur. Ai sa vezi!
Eu am doua fetite, cea mare Eveline , de 2,6 ani si una mai micuta, Bianca( imi placea mult de tine si am vrut un nume la fel de frumos ca si al primei fetite), de 1,3 ani. Ma bucur mult de ele si stiu ca il au ingeras pe fratiorul lor mai mare care a murit inainte sa-l nasc, la 36 de saptamani, din cauze necunoscute...S-a intamplat in 2004, sf de iulie... Nu am sa povestesc in amanunt ce s-a intamplat. Pur si simplu n-a mai fost.
Nu l-am simtit intr-o zi. Mi-a fost ingrozitor de frica, cand am mers la spital sa verific daca este bine, dar nici prin gand de asa ceva. Mi-au spus ca nu mai e viu...Am stat o noapte intreaga in rezerva de nasteri si am plans si ma intrebam DE CE? DE CE MIE? PENTRU CE?...Facusem tot ce se face aici, in Romania: analize de tot felul, ecografii din cele mai bune... Toate care ati trecut prin astea stiti cum e... E groaznic sa nasti si sa ti se spuna ca nu poti sa-l vezi, ca nu e bine pentru tine... L-am vazut atunci, pe masa de nastere...Familia l-a vazut infasat, pus jos, pe podea...Era un copil foarte frumos, cu parul carliontat, ochii mari... era un copil normal, avea 3.350kg... 52cm. Nu mai vorbesc despre detaliile nasterii... Am stat intr-o rezerva cu o femeie care nascuse o fetita si care mergea sa o alapteze, eu doar plangeam. Ma gandisem mai tarziu ca ar fi fost poate mai bine sa merg sa cer sa alaptez vre-un copilas care nu avea cine sa faca asta... La momentul ala pentru mine nu era decat durerea mea.
Poate noi, oamenii suntem prea egoisti. Ne laudam cu toate, cu copiii nostri, cu tot ce avem a ne "fali", dar uitam ca de fapt toate astea nu sunt ale noastre, sunt ale Domnului. Eu deja ma gandeam la viitorul copilului meu, la cat de mandra voi fi de el... Dar D-zeu m-a invatat ca nimic nu-mi apartine mie, toate si toti sunt ale Lui , ne da si noua, asa ca vrem noi...
A fost cumpit sa vad oamenii venind la mine cu flori. Pentru ce? A fost cumplit sa ies cu mainile goale din maternitate. A fost cumplit sa intru in apartament fara el, bebelusul meu. A fost cumplit sa ma ascund de oameni ca sa evit intrebarile si raspunsurile. A fost cumplit sa ascund hainutele care il asteptau ca sa fie imbracate. A fost cumplit sa fac totul atunci. Chiar am intrat in cateva librarii cautand ceva sa citesc ca sa-mi faca bine. Imi luasem o carte despre Dumnezeu, scrisa de un scriitor rus. Oarecum ma pusesem pe ganduri... dar eu ma simteam pe langa durere si teama, aveam si sentimente de neputinta, de vina, de rusine...Dar am cerut ajutor la specialist cand n-am mai putut si am crezut ca viata nu-si mai are rostul.M-au ajutat foarte mult sedintele la psiholog. Am devenit mai sigura pe mine, eram mai deschisa... La biserica cand am fost sa vorbesc cu preotul ,... I-am povestit ce s-a intamplat si mi-a spus ca poate am eu ceva pacate in trecut... Da, normal ca sunt un om pacatos dar si eu ma tot intrebam, IL INTREBAM: DE CE? DE CE EU? PENTRU CE?
Nu mai caut raspunsuri acum. Ma bucur de fetitele mele scumpe si cine stie... Poate odata il voi imbratisa si pe ingerasul meu care a plecat mai repede de aici...
Va imbratisez cu drad si Dumnezeu sa fie cu tine, Bianca si cu cei dragi ai tai, si cu toti oamenii care au nevoie de El. Doamne ajuta!!

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
draga Bianca ma numesc elena am doar 21 de ani nu sunt mamica dar sunt om si imi este greu sa citesc toate randurile pe care le-ai scris pt ca este foarte dureros si nici nu vreau sa cred ca toate astea se intampa.imi pare nespus de rau si sunt sigura ca ingerasul tau Emma te va ajuta sa treci peste tot si sunt sigura ca va fis steluta care iti va calauzi viata de acum incolo.multa sanatate. si multa bafta in campania initiata de tine.Dumnezeu sa iti de-a putere sa treci peste toate astea.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, sintem alaturi de tine! Cu siguranta ca Emma ti-a dat putere si intelepciune sa-ti spui povestea, din care , cu totii, sa invatam! Sa invatam sa fim oameni, sa dam lumina si sens celor dragi. In secolul vitezei, al banilor sau al timpului mult prea grabit, uitam adesea chiar sa zimbim....Dupa ce povestea ta a ajuns si in sufletul meu, mi-am sarutat fetitele si sotia si am deschis ochii: cel mai important este sa-i pretuiesti pe cei pe care ii iubesti, clipa de clipa.Pina nu va fi prea tirziu.

Multumesc mult.
Un tatic din Piatra Neamt

Mesaj de la: Nicoleta data: Miercuri 6 februarie 2008
cred ca nimeni nu intelege durerea cauzata de drama prin care ai trecut decat cei aflati in situatie,dar ce m a impresionat la tine e puterea cu care lupti ptr copii tai,chiar dacaEMMA traieste spiritual ea este cu voi mereu.si sunt sigura ca DUMNEZEU iti va rasplati cu bine tot ce ai facut si faci ptr copii tai.Esti frumoasa BIANCA dar sufletul tau si puternica ta personalitate sunt si mai frumoase si placute lui DUMNEZEU.N u i nimic ca unele din prietenele tele sa u comportat cum sti tu , cel mai important lucru e ca DUMNEZEU e alaturi de tine, fapt care multi oameni nu l pot dobindi.Sa dea DOMNU sa ti mearga bine in viata si daca faci bine asa vei primi.Cu drag NICOLETA.

Mesaj de la: Natalia data: Miercuri 6 februarie 2008
BIANCA E DUREROS CEEA CE SE INTAMPLA...SI TOT CE POT SA ZIC CA SUNT ALATURI DE TINE SI-TI INTELEG DUREREA.CITIND CE AI SCRIS M-A IMPRESIONAT PANA LA LACRIMI,NICI NU MI-AS FI PUTUT IMAGINA CA S-AR PUTEA INTAMPLA ASEMENEA NENOROCIRE.NU SUNT INCA MAMA DAR TI-AM SIMTIT DUREREA SI M-AM PUS IN LOCUL TAU SI NU STIU DACA AS FI REZISTAT LA O ASEMEA LOVITURA DE LA VIATA.
EU SI SOTUL MEU NE DORIM FOARTE MULT O FETITA, BAIAT CE O FI NU ASTA CONTEAZA , DAR ASCULTAND DRAMELE MULTOR MAME MA CUPRINDE O FRICA SI SPAIMA IN ACELASI TIMP, DAR NICIODATA DE A RENUNTA LA GANDUL DE A AVEA UN COPIL.TI-O DAU EXEMPLU PE MAMA MEA CARE A SUFERIT 10 ANI CA SA MA POATA AVEA.MULTE TRATAMENTE CA SA POATA AVEA COPII.IAR ATUNCI CAND ACEST VIS IMPOSIBIL S-A IMPLINIT SA I SE ANUNTE CA SARCINA VA FI CU PROBLEME, MALFORMATII. EA A REFUZAT CATEGORIC SA FACA AVORT STIIND CE I S-A COMUNICAT DE MEDICI, SUSTINAND CA MEDICII NU SUNT IN MASURA SA DECIDA DACA COPILUL VA FI CU PROBLELE SAU NU.ERA CONSTIENTA CA NU VA MAI PUTEA AVEA COPII NICIODATA.SI IATA-MA SUNT BINE, TRAIESC, SUNT SANATOASA. IUBESC LA NEBUNIE COPII MAI MULT DECAT PROPRIA VIATA SI DE ACEEA TE SUSUTIN SUFLETESTE.

CU MULT RESPECT,

NATALIA ****, BAIA MARE

Mesaj de la: Delia data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara,Bianca! Sunt Delia din Botosani.Am 34 de ani,sunt casatorita de 10 ani si sunt invatator.Din emisiunea"Nasul" am aflat de durerea ta. M-a impresionat foarte tare.E pentru prima data cand aud discutandu-se la televizor despre asemenea probleme.Ma bucur nespus ca ai facut pasul asta.Aceste dureri nu sunt de neglijat,nu trebuie minimalizate.Imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o.Eu cred ca aceasta este mult prea mare pentru cat putem suporta noi la un moment dat.De aceea unele mamici clacheaza. De ce ni se intampla noua? Da, si eu am pierdut 2 sarcini.Ultima chiar anul acesta pe 15 ianuarie.Sarcina avea 9 sapt.si 5 zile. Sacul amniotic era gol.Copilasu meu era ingeras demult. Asta e al doilea ingeras. Mai unul din octombrie 2004. Atunci sarcina avea 8 saptamani.Iar cauza pierderii ei: sarcina oprita in evolutie.De ce si atunci? De ce si acum? Cine stie? Sa-mi spuna si mie. Probabil ca trebuie sa ne ridicam moralul si singure. E bine? Nu gresim cu nimic? Ingerasii nostri se uita acum la noi si sa stii ca nu le pare bine ca plangem. Multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti si randurile mele.

Mesaj de la: Loredana data: Miercuri 6 februarie 2008
buna bianca!ma numesc loredana sunt din buzau si vreau sa ti spun ca sunt foarte indurerata de ceea ce simti chiar daca nu cunosc durerea e trist ca o mama sa si piarda copilul!imi doresc foarte mult sa devin mamica chiar daca uneori ma sperie ideea de a nu pati ceva copilul meu! iti doresc din suflet sa poti merge mai departe chiar daca niciodata nu o sa mai fie la fel trebuie sa mergi mai departe pentru baietel el are nevoie in continuare de o mama! dumnezeu acolo sus are grija de fetita ta si de toti copii ingerasi! sunt aproape de tine si iti doresc putere sa mergi mai departe chiar daca stiu ca niciodata nimeni si nimic nu ti va lua acea durere !multa sanatate baietelului si intregii familii! si nu uita oameni care nu te cunosc si nu ii cunosti sunt alaturi de tine cu sufletul!mi as dori sa particip alaturi de tine in campania pe care o sustii adresa mea de mes ****@yahoo.com!te pup

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca!Cuvintele nu-si au rostul in situati din astea!Sper ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste acest necaz,peste acest cosmar prin care treci si degeaba lumea zice ca o sa treaca,nu-i adevarat,in sufletul unei mame copilul ramane vesnic fie viu,fie trecut in nefiinta!

Mesaj de la: Iuliana data: Miercuri 6 februarie 2008
DRAGA BIANCA,imi pare nespus de rau prin ce ai trecut.Sunt Iuliana din Pitesti si am o prietena care de 13 ani i-a murit un baietel la varsta de 5 ani si dupa atata timp plange si se uita la caseta de la botezul copilasului.Sunt alaturi de ea, ii inteleg durerea si plang alaturi de ea.Numai cu asta o pot ajuta.Plang alaturi de ea si o imbratisez.Eu trec printr-o perioada foarte grea pot spune deoarece nu mai pot avea copi,asta din cauza unei boli cumplite - diabet-.Acum 8 ani am ramas insarcinata si am depistat ca am diabet zaharat tip II in urma unor analize.Doctora mi-a spus atunci ca pot ramane oarba la nastere,lucru ce nu era in mod obligatoriu sau frecvent adevarat.Aveam 3 luni de sarcina si m-am gandit ca deja este prea tarziu.Am facut intrerupere de sarcina,fiind cea mai mare greseala a vietii mele deoarece de atunci nu am mai ramas insarcinata niciodata.M-a pedepsit Dumnezeu.Au trecut ceva ani(8 ani),si nu pot accepta ideea ca nu am nici un copil.Am 38 de ani.Vreau doar atat sa-ti dai seama din acest mesaj ca IMI PARE RAU prin ce treceti(tu si prietena mea) si in mai mica masura eu.Totodata vreau sa-ti spun ca eu nu am copil (poate)dintr-o eroare medicala.Aici doresc sa mentionez incompatibilitatea doctoritei care m-a sfatuit sa aleg calea cea mai anticrestina,din lipsa mea de informatii la vremea aceea.
Iti doresc mult curaj,puterea de a trece peste............
Te imbratisez,te iubesc si multumesc lui D-zeu ca existi.Te pup!!!!!!

Mesaj de la: Madalina data: Miercuri 6 februarie 2008
BUNA BIANCA!NUMELE MEU ESTE MADALINA SI SUNT DIN VASLUI.AM URMARIT EMISIUNEA DE LA 'NASU'SI NU AM PUTUT ADORMI FARA SA INTRU PE SITE SA CITESC CATEVA RANDURI DIN SCRISOAREA TA.M-A IMPRESIONAT PANA LA LACRIMI DE LA PRIMELE RADURI.IMI PARE ENORM DE RAU PENTRU PIERDEREA VOASTRA(A TA SI A LOGODNICULUI TAU)DESI NU SUNT INCA MAMA IN SEARA ASTA AM SIMTIT DUREREA IN SUFLET CA ORICARE ALTA FEMEIE CARE ARE UN COPIL.DAR LA FEL DE MULT M-A IMPRESIONAT SI "TRATAMENTUL" DE CARE AI AVUT PARTE DE LA MEDICII LA CARE AI FOST.ASTA M-A FACUT SA RETRAIESC CATEVA CLIPE DIN VIATA MEA. INTRADEVAR IN ROMANIA LUCRURILE SUNT CEVA RIGIDE,DACA POT SPUNE ASA.CU 3 ANI IN URMA AM RAMAS INSARCINATA,DAR IMPREJURARILE M-AU FORTAT SA FAC AVORT(PE DEASUPRA AVEAM DOAR 19 ANI).IMI E DESTUL DE GREU SA INTRU IN AMANUNTE.ESTI PRIMA PERSOANA CAREIA II POVESTESC.ACEL MOMENT M-A MARCAT PT MULT TIMP(SI ACUM MA MAI GANDESC DAR PRIVESC LUCRURILE DIN ALT UNGHI).IN MOMENTUL CAND AM MERS LA MEDIC PT INTRERUPERE AM CREZUT CA IMI VA IESI INIMA DIN PIEPT DE TEAMA CE IMI ERA.ERAM PRACTIC UN COPIL CARE URMA SA FACA UN ALT COPIL DAR ERAM SIGURA DE PASUL PE CARE IL AVEAM DE FACUT.MEDICUL REPECTIV M-A TRATAT CA ATARE : O PUSTOAICA VENITA SINGURA(NU STIA DECAT O PRIETENA DE SARCINA DAR M-A LASAT SINGURA IN ULTIMA CLIPA)CA SA REPARE :O NOAPTE DE DEZMAT" DE CATE ORI MERG LA CATE UN MEDIC IMI APARE IMAGINEA CU FIGURILE DOCTORITEI SI A ASISTENTEI SALE CARE M APRIVEAU CU SCARBA.UNEORI PARCA SIMT ACEL ASPIRATOR SI TOATE INSTRUMENTELE IN INTERIORUL MEU.DUPA CE AM SCAPAT DE PE ACEL PAT ASISTENTA VINE SI IMI SPUNE CA SACCINA MEA A FOST LA LIMITA LEGALITATII SI NU MAI AM BANI MAI MULTI LA MINE?DESI PLATISEM SUMA PE CARE MI-O CERUSERA.(INTAMPLATOR TOTI BANII DIN PORFTOFEL). DUPA CE S-A CONVINS CA ASTA ERA TOT CE AVEAM MI-A ARUNCAT O PRIVIRE SCARBITA SI A INCEPUT SA "GENERALIZEZE" CA NE PLACE VIATA(CA SA NU FOLOSESC CUVINTELE EI JIGNITOARE) DAR APOI NE PLANGEM DE CONSECINTE.CAM ASTA SE INTAMPLA IN ROMANIA.CRED CA NOI FEMEILE CHIAR SI BARBATII AR TREBUI SA FIM MAI CURAJOSI SI SA LUAM ATITUDINE ATUNCI CAND E VORBA DE STAREA NOASTRA FIE DE SANATATE,DE SUFLET SAU ORICE ALTCEVA.ASTA E TARA NOASTRA!!!
ITI DORESC MULT SUCCES IN CAMPANIA TA SI SPER CA CEI CARE AR TREBUI SA SE SIMTA CA SUNT IN MASURA SA SCHIMBE CEVA(MA REFER LA MADICI,PREOTI ETC-CEI DE CARE VORBEAI IN EMISIUNE)SA NU MAI ZABOVEASCA SI SA FACA CEVA!
TE FELICIT PENTRU PUTEREA PE CARE AI DOBANDIT-O SI PE CARE O TRANSMITI CELORLALTI!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
te rog sa urmaresti videoclipul acesta, cred ca te vei simti mai bine vazind ca acolo sus este bine pentru ei, in orice caz sunt alaturi de tine si imi pare foarte rau pentru ce s-a intamplat!!!!!!!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
MA GANDESC CA DESI EXPERIENTA TRAITA DE TINE ESTE CUTEMURATOARE,ARE SI O LATURA POZITIVA PRIN FAPTUL CA IN SFARSIT CINEVA DA VOCE ATATORA PERSOANE AFLATE IN SUFERINTA,IN SITUATII SIMILARE DE VIATA.TOT CE VEI INTREPRINDE DE ACUM INAINTE VIZAVI DE ACEST LUCRU TE VA AJUTA SA DEPASESTI SITUATIA DE CRIZA PRIN CARE TRECI SI ITI VOR FI ALATURI MULTE SUFLETE ATAT DE AICI CAT SI DE DINCOLO.

Mesaj de la: Irinuca data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga de tine....In seara aceasta am deschis televizorul tocmai cand se termina emisiunea la "nasul"...Nu am inteles de ce erai suparata insa am prins adresa...Dupa ce am terminat de calcat am intrat si am citit...nu pot sa ma opresc din plans,(iarta-ma te rog,nu stiu ce sa-ti spun,nu vreau sa gresesc un cuvant,nu vreau sa mai fii trista!)Sunt Ioana din Rm.Valcea si in vara voi implini 34 de ani...nu am trecut prin ce ai si au trecut atatea mamicute,insa va inteleg pentru ca sunt si eu mama(am 2 fetite gemene-de 1o ani si un baietel ce va implini 9 anisori in aprilie) .Sotul meu este preot si promit ca-i voi arata povestea ta si-ti voi spune si punctul lui de vedere...parca-mi vine sa-l trezesc acum...(Doamne, e trecut de miezul noptii...)Biencuta , te respect din tot sufletul si desi sunt pentru tine o straina,ma inclin in fata suferintei tale !Dumnezeu va avea grija de tine iar ingerasul tau de fetita te va ocroti ! Nu te descuraja ,trebuie sa incerci iarasi !!! Eu il voi ruga pe sotul meu sa te pomeneasca duminica de duminica in Sfanta Biserica...nu fii trista , poate este si ca ei...nu stiu ce sa zic.....Si eu as fi cerut-ca si tine-acelas lucru...insa...au si ei legile lor care sunt facute de altii mai batrani , mai intelepti,de calugari sfinti...Voi reveni...Capul sus !!! Gandeste-te cat a suferit Maica Sfanta a Domnului IIsus HristoS cand si-a pierdut Fiul...cand a vazut cum altii il chinuie , il rastignesc...Roaga-te Ei , Maica Domnului te intelege cel mai bine,ia exemplul ei...si ea putea fi revolteta insa a zis...sa se faca voia Domnului !!!Te iubesc sincer ,draga mea !Ai grija de tine mamicuto !Irinuca sau Ioana.(Somnic usor!)

Mesaj de la: Cosmina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca.Imi pare rau si te imbratisez.Of Doamne....Ascultandu-te in aceasta seara la B1TV am retrait si m-am regasit in povestea ta.Mi s-a intamplat si mie cum ti s-a intamplat si tie si multor mamici.In vara anului 2002 la varsta de 25 de ani trebuia sa dau nastere unei fetite.Pana la acea data lunar am facut ecografii si controale medicale,totul fiind mai mult decat bine.Nimic nu prevestea ceva rau si .....totusi s-a intamplat.Exact in ziua in care am intrat in postnatal ( in a 7 a luna de sarcina) m-am trezit cu ceva sangerari, semn ca ceva nu era in regula.In minutele urmatoare m-am simtit si mai rau - starea de rau se manifesta sub forma de contractii( lucru pe care nu-l stiam atunci).Am chemat ambulanta si am fost dusa la Spitalul Municipal unde medicul de garda mi-a facut internare pe sectia de ginecologie fara a se mai ocupa de cazul meu.Sangerarea era din ce in ce mai puternica dar ducandu-ma la spital in jurul orei 23 au lasat cazul meu ptr dimineata.Toata noaptea mi s-au administrat calmante si cam atat.In jurul orei 12 s-au deranjat sa m-a duca la ecograf.Ceea ce s-a vazut acolo nu era tocmai bine motiv ptr care a fost chemat urgent seful sectiei care a dat ordin ca sala de operatie sa fie pregatita.Am fost dusa si bagata in operatie de cezariana.Dupa 3 ore eram in salon cu multe perfuzii, drene si alte instrumente medicale dar FARA burtica.Normal ca am intrebat ce s-a intamplat.Nimeni nu a dorit sa dea vre-o explicatie, nu exclud ca momentul nu era tocmai potrivit ptr a primi ceva explicatii.Am fost in salon cu mamicile care nascusera prin cezariana si carora li se aduceau bebelusii la alaptat si nu de putine ori am fost intrebata< dar copilul tau unde e? >.Ce puteam Doamne sa simt si sa traiesc vazand toate mamicile cu bebelusii la piept si eu doar spectator?Trist, foarte trist, greu , foarte greu.OFFFFFFFFF.In fine,ceea ce am vrut sa subliniez este faptul ca am aflat de ceea mi s-a intamplat de la o femeie de serviciu.Ea nu stia ca nimeni nu mi-a spus nimic si a incercat sa ma compatimesca vazandu-ma foarte tanara si cu asa situatie.Normal ca intreband am aflat ce s-a intamplat, discutand de data asta si cu doctorul.Ce s-a intamplat?Din cauza sangerarilor puternice si indiferenta cadrelor medicale am facut un hematom de 1kg iar bebelusul s-a inecat cu sange.In timpul operatiei am facut septicemie ceea ce a condus si la operatia de histerctomie totala.Dupa o saptamana de spitalizare am plecat acasa si fara copil si fara posibilitatea de a mai naste vreo data copii.Ca totul sa nu se termine aici m-am lovit de o alta problema.Nu am putut fi externata pana nu m-am dus asa operata cum eram la Starea Civila sa declar copilul,adica sa fac certificat de nastere pe care scrie NASCUT MORT, deoarece fatul avea peste 1,1oo kg si este declarat fiinta.Mi se pare absurd.Chiar nimeni nu se gandeste prin ce momente cumplite trecem?De ce trebuie sa fim asa chinuite?Expicatia medicului < sunt cazuri foarte rare dar se intampla >, totul spus sec si in graba.Oare pot eu vreo data sa ma multumesc cu o astfel de explicatie?In acea perioada nu am avut puterea sa reclam si sa cer o ancheta in acest caz,stiind clar ca a fost culpa medicala.Poate asa a vrut Dumnezeu.Ma alatur Campaniei tale si ma ofer voluntar.Te felicit ptr initiativa.Cosmina **** Bucuresti,****@yahoo.com,072****.Te sarut

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Sfasietor.Te-am vazut la emisiunea 6 Vine presa si la Nasul, in searaasta, draga Bianca.Imi doresc si eu mult un copil, sunt profesoara, lucrez cu copii si cred ca orice persoana sensibila ar trebui sa empatizeze cu durerea ta si a celorlalte mame care au trecut prin aceasta pierdere.Vreau sa stii cat imi pare de rau si ca sunt alaturi de tine.si eu mi-as dori ca in tara noastra sa existe mai multa civilizatie dar mai ales compasiune fata de o astfel de situatie, ma iales in sistemul medical unde exista atata nepasare.Practic dupa o asemenea situatie, mama e lasata sa sufere, cu bratele goale, cu sufletul gol, un gol pe care nimic nu il mai poate umple.Nu stiu cum ai putut sa depasesti momentul acesta, sunt alaturi de tine.Curaj.Daca vei sensibiliza viitoarele mame, preotii si sistemul medical, atunci aceasta pierdere va avea poate un sens pe care acum noi nu il putem vedea.

Mesaj de la: Andreea data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, Imi pare nespus de rau pentru ce i s-a intamplat fetitei tale! Regret suferinta ta, a tatalui fetitei, a familiei tale si pierderea lui Luca - pana la urma Emma a fost surioara lui!Sunt mama unui ingeras frumos si nu vreau sa ma opresc aici!Nu pot sa-mi imaginez prin ce treci! Pot doar sa-ti spun doar ca stiu cum tremura sufletul unei mame la gandul ca puiul ei ar putea avea de suferit!Iti doresc si doresc celor care-ti sunt alaturi sa gasiti putere in voi, in iubirea din sufletele voastre, in credinta in Dumnezeu, in gandurile bune care se indreapta catre voi, sa puteti, intr-un fel sau altul sa mergeti mai departe!
Mi-as dori sa-ti pot fi alaturi un moment, sa te tin in brate si sa plangem impreuna pentru Emma, pentru noi, pentru cat de nepotinciosi suntem cateodata in a-i apara pe cei pe care-i iubim! Dar pentru ca nu se poate, te imbratisez cu gandul,Mamico Draga! Andreea

Mesaj de la: Florentina data: Miercuri 6 februarie 2008
m putut sa-l mangai dar nu am avut curaj sa-l tin in brate atunci.Dupa cateva ore am fost transferata la salon unde cosmarul meu avea sa continuie.In jurul meu era plin de bebelusi si toata noaptea i-am auzit plangand.Atunci am crezut ca inebunesc.A doua zi am cerut sa mi se dea voie sa plec acasa trebuind sa ma intorc dupa doua zile in spital sa-mi pot lua bebelusul acasa.
Ziua in care s-a intamplat acest lucru a fos Luni 17 septembrie si cosmarul meu avea sa continuie.A trebuit sa merg personal sa-l ridic de la morga spitalului.Eram inconjurata de morti,mirosea ingrozitor iar cand mi l-au adus am crezut ca mor .ii facusera autopsie si avea capul spart si ii curgea sange si era taiat de la gat si pana la buric si cusut in zig-zag.Mi-am infasat copilul si am plecat cu el acasa si in aceeasi zi l-am ingropat.Atunci am vrut sa mor si sa ma ingroape odata cu el.Preotul nostru a fost deacord sa oficieze slujba la cimitir si mi-a pernis sa-i scriu numele pe cruce:GEORGE ALEXANDRU.A acceptat sa-i fac si pomenile de 40 de zile si de 1 an ir de Sfantul Ion in Ianuarie, Puiul meu a fost botezat in Biserica.La noi se spune ca de Sf.ION si Sf.MARIA se boteaza "copiii nascuti inainte de vreme".
....si ca o completare,ca nu s-a sfarsit totul aici,in urma cu cca 5 luni am ramas din nou insarcinata dar am pierdut sarcina la doua luni din motive necunoscute.
...acum ma intreb daca voi mai avea curaj sa-mi doresc copii sau voi sfarsii singura ,fara ceea ce mi-am dorit mai mult in viata?

Iti multumesc Bianca ca ai avut curajul si taria sa faci ceea ce ai facut si sa-mi citesti povestea.Pote vei gasii timp candva sa-mi dai un semn :Ma numesc **** Florentina Adriana ,am 30 de ani ,Adresa de mail este ****@yahho.ro

Mesaj de la: Georgeta data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Seara Bianca,pt ca tocmai am urm.emisiunea,Nasul,si de aici am aflat despre tragedia ta,Condoleante...ma num.Georgeta din Slatina/Olt,si in prezent ma "chinui" sa am un copil,am facut control regulat la Dr. meu in fiecare luna,cu analize,tratament,timp de 2 ani,spunandu`mi ca nu am ovulatie,"sterilitate prima" cand am tratat,imi aparea cate un chist mic ,dar tot atat de repede si dispare,nu mai inteleg nimic, acum ma trimis la Buc.unde am descoperit ca si sotul meu are o problema "mobilitatea spermatozoizilor scazuta"nu stiu cat o sa ne mai chinuim..nimeni nu ne zice ceva concret...dar cu ajutorul lui D-zeu..speram..ne dorim foarte tare un bebelush...
Pupici si multa sanatate.

Mesaj de la: Octavia data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Octavia, am 30 ani. De mica ma uitam la tine cu atata admiratie si te iubeam. Erai si esti asa frumoasa, erai pentru mine ca o zana din poveste.
Avem o fetita, Anne Marie, de 1 an, o luna si o zi, este BUCURIA VIETII NOASTRE, doar stii ce inseamna. Am avut si eu probleme cu sarcina, si in fiecare moment ii multumesc lui Dumnezeu ca totul s-a terminat cu bine si Anne este o fetita sanatoasa. IMI PARE NESPUS DE RAU pentru ceea ce s-a intamplat cu Emma Nicole. Nu am cuvinte, nu stiu ce sa iti mai spun, dar sunt alaturi de tine sufleteste, si daca pot participa si eu la aceasta campanie poti sa ma contactezi. Cu mult respect si admiratie, Octavia (adresa de mail ****@yahoo.com)

Mesaj de la: Caty data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, mamica de inger,
Tu, suflet de vis si de plingeri,
O raza de sus sa coboare,
S-aduca in tine-alinare,
Si-n mijloc de cer si de nuferi,
Sa-ti dea zbor inalt, sa nu suferi,
Ca ingerul mic te asteapta,
Cu inima-i mica, la poarta
In Rai,unde-i vesnic lumina,
Si pace si zare senina.
Acuma ramii pe Pamint,
Ajuta-ne, da-ne descint,
Si chiar daca inima-i grea,
Invata-ne tu ce-i cu ea!
Si chiar daca zborul ti-e frint,
Ajuta-l pe Luca ce-i sfint!
Iar Soarele cind va apune,
Nimic nimanui nu vei spune,
Pleca-vei la ingerul drag
Va fi tot acolo, in prag!
Veti fi tot mereu doua stele
Veti ride-ascunzindu-va-n ele,
Si de-om merita, chiar si noi
Veni-vom alaturi de voi!


Te imbratisez cu toata dragostea, Bianca ! Oricind ai nevoie sa asculti sau sa oferi un gind bun, sunt aici.Pentru tine si pentru toti prietenii sufletului tau.
Caty- Piatra Neamt

Mesaj de la: Ana data: Miercuri 6 februarie 2008
Scrie aici...imi pare sincer rau... mi-am adus aminte si d d-na Laura Stoica,care din nefericire a murit intr-un tragic accident de masina inainte de a da nastere unui copil... si atunci evenimentul tragic a fost f.dureros pt intreaga familie... pt ca aceastia si-au pierdut toti membrii: atat pe Laura,sotul acesteia cat si ingerasul nevinovat... La fel si dansa era foarte bucuroasa,cu totii stiam ca isi dorea d mult un copil... si?!...?!?! au pierit intr-un accident care le-a curmat atat viata cat si visele.speranta... viata uneori nu e dreapta... se intampla multe lucruri pe care noi nu le intelegem si nici nu le vom intelege: mereu ne vom intreba: "De ce noi"? "Cu ce am gresit?" dar Dumnezeu insa stie mai bine aceste raspunsuri la intrebarile noastre... Viata e ciudata,nu se stie niciodata cand e sfarsitul sau cand este ultima data petrecuta in compania celor dragi... trebuie sa apreciem fiecare moment frumos alaturi d ai nostri. Problemele vedetelor ne fac sa intelegem ca si ei sunt oameni si ca si lor li se paote intampla...viata lor nu este numa roz. Daca aceasta problema se petrecea in sanul unei familii obisnuite poate ca aceasta nu ridica atata interes pt ca persoana respectiva nu era importanta...dar prin intermediul acestui site datorita tie,puterii tale,curajului tau,oamenii au inteles si inteleg ca aceste necazuri sunt foarte puternice mai ales asupra mamicelor. as dori sa sfatuiesc oamenii,atat barbatii cat si femeile,in mod special barbatii,sa aprecieze femeile mult mai mult si sa le respecte,pt ca asupra loc cade mai mult suferintza,ele sunt persoanele cele mai afectate!toata durerea ele o poarta:( te apreciez, mi-a placut intotdeauna de chipul tau angelic si de glasul tau cald. o imbratisare si o mangaiere sufleteasca din partea mea,Ana

Mesaj de la: Simona data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, ma numesc Simona, sunt din Galati, am urmarit emisiunile si am citit pe site.Nu imi gasesc cuvintele prin care sa exprim ce simt sau pe care sa ti le pot spune intr-un astfel de moment. E cumplit, e infiorator, e crud. De ce oare se intampla???? Poate ca Dumnezeu a iubit-o foarte mult si nu a vrut sa o lase sa sufere. Poate a stiut ce urmeaza si nu a vrut sa o lase sa treaca prin durere si suferinta. Nu stiu ce sa spun, doar ca in astfel de momente imi doresc sa fiu stapanul lumii si sa ti-o pot da inapoi. Eu stiu ce inseamna sa fii mama, ce simti odata cu venirea pe lume a unui copil. Am doi copii, o fetita si un baietel: Bianca si Costin. Sunt totul pentru mine!
Ma cutremur doar la gandul ca li s-ar putea intampla ceva. De aceea inteleg, intr-o oarecare masura prin ce treci.
Fie ca ingerasul Emma,Dumnezeu,Luca si toti cei de langa tine sa iti poata da forta sa poti merge inainte. Trebuie!!! Luca are nevoie de tine! Si apoi, ai inceput ceva de care Romania are nevoie! Merita dus la capat acest proiect! Te imratisez, sunt alaturi de tine si iti multumesc ca ai gasit forta necesara sa arati lumii cum trebuie să reactionam noi si cei de care depinde viata noastra si a copiilor nostri, in momente ca acesta! Eu cred ca Emma, prin tine va face se schimbe ceva in mentalitatea şi în atitudinea oamenilor! Lupta, iti vom fi mereu alaturi, eu, sotul si copiii mei!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin aceasta incercare cumplita! Iti doresc multa putere si intelegere, sanatate si dragoste atat tie si familiei tale, cat si celorlalte mamici care sufera de dorul copilasilor pierduti!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca suntem alaturi de tine noi femeile....pentru ca asa trebuie. Nu putem astepta de la un barbat sa sufere asa cum o facem noi...eu am asteptat prea mult sa fiu inteleasa si asta ma durut. As fi vrut ca tatal copilului pe care l-am pierdut sa-mi fie alaturi, sa plangem amandoi dar din pacate a ales alta cale, s-a inchis in el fara sa spuna o vorba. Pierderea primului copil nu o voi uita niciodata, este un lucru care ma marcat un lucru prea dureros insa astept cu nerabdare ziua in care pot striga lumi intregi...SUNT MAMA!

Mesaj de la: Violeta data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,ma numesc Violeta(30 de ani) si am norocul sa fiu mamica unei fetite ce va implini 4 anisori intr-o saptamina.sint alaturi de tine cu gindul,cu lacrimile si rugaciunile.Numai o mama poate intelege suferinta altei mame,si cu toate ca nu am trecut prin experienta ta,te inteleg si sint si eu trista...poate nu asa de tare ca si tine.Acum ma voi duce la fetita mea care doarme linistita si o voi stringe in brate,si o voi pupa,si mi-e rusine ca a trebuit sa-ti ascult povestea ta ca sa-mi dau seama ca nu am trait fiecare moment cu intensitate si nu am apreciat ceea ce am.Imi iubesc fetita ,dar in momentele astea simt ca pot mai mult si vreau sa o fac sa nu aiba nici o indoiala in privinta asta.E atit de dragalasa....

Mesaj de la: Ani data: Miercuri 6 februarie 2008
Am retrait propria mea trauma de acum 20 de ani cand am nascut primul meu copil,un baiat, mort.Am plans cat pentru toata durerea reprimata de sentimentul de vinovatie si umilinta.Am suferit alaturi de tine,ti-am respectat durerea si ma bucur ca DOMNUL ti-a ,,anesteziat''suferinta ,care nu va mai fi la fel de mare ,dar care se va atenua
Sa nu uitam nici o clipa sa-i multumim lu-iDUMNEZEU pentru tot ce ne-a daruit, sa apreciem fiecare clipa alaturi de cei dragi.
DOMNUL MI-A DARUI UN BAIAT - 19 ANI SI O FATA - 15 ANI.CAT DE RECUNOSCATOARE TREBUIE SA-I FIU LUI DUMNEZEU, RUGANDU-L TOTODATA SA AIBE GRIJA DE PUIUL MEU NASCUT MORT. DOMNUL SA MILUIASCA SUFLETELE NOASTRE , ALE TUTUROR, VII SI MORTI.
ANI ****,
CARACAL, OLT

Mesaj de la: Paula data: Miercuri 6 februarie 2008
Nu cred ca exista durere mai mare decat asta, am plans citindu-va si in acelasi timp plngandu-mi soarta de a nu a avea un copil. Am urmat tratamante si chiar FIV,insa in zadar, toti vor sa te jegmaneasca chiar si de ovocite..
Acum astept sa adopt un copil, dar si asta pare imposibil, trec lunile si acel copil parca nu exista, parca nu s-a nascut si totusi sunt atati copii abandonati.
Iti doresc putere pentru a merge mai departe, pentru Luca si pentru ceilalti dragi.

Paula - 31 ani

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
am citit acum si cu ochii plini de lacrimii ii scriu bianca si eu durerea mea care o tin ascunsa undeva in sufletul meu de multi ani am fost violata knd aveam 17 ani si am ramas insarcinata si am fost nevoita sa fac o intrerupere de sarcina mam casatorit 18 si am ramas imiediat insarcinata nu iti pot descrie bucuria din sufletul meu toata sarcina ma rugam sa fie sanatos noaptea plingeam pe furisi sa nu ma vada nimeni ruganduma ca acel copil sa fie celalant care am fost nevoita sa fac chiuretaj am nascut un baietel de2kg 600 si 47 cm la nici 19 ani afost un sentiment de teama amestecat cu bucurie ce numai o mama poate intelege in orele care au urmat a venit si durerea de care m-am temut toata sarcina doctorul ma anuntat ca copilasul meu are rh nustiu cum si ca nu mai pot face copii ca ori sa iasa cu malformati eu si sotul meu nu eram compatibili din puct de vedere genetic si sotul meu avind ceva genetic atunci nu se dadeau prea multe detali am simtit cu toata finta mea ca dumnezeu ma pedepseste pentru chiuretajul facut si dum nu ma iertat si totusi iam multumit pentru sansa care mia dato totusi facinduma mamica.ani au trecut si dumnzeu mia aratat ca ma iubeste si nu ma lasat si mia lasat sansa de a fi mamica si nu mia loat copilasul cu toate ca m-am chinuit mult cu el.sint o femeie sinpla si nu ma pricep la cuvinte alese ar mai fi multe de scris si multa durere de povestit pin cite am trecut cu copilul eu sint una din mamicile fericite am ramas cu ingerasul meu am un flacau de 16 ani dar nu trece o zi sa nu ma gindesc ca totusi dum,ne iubeste si ne da putere sa trecem peste multa durere,neputinta,disperare,ura,frica,si ma gindesc pin ori cate am trece avem totusi ,,puterea,,sa luptam si sa nu ne coplesasca durerea care totusi iti ia mintile eu iti multumesc bianca ca ne dai ocazia sa ne spunemi durere si sa fim alaturi de tine iti mai spun sa-ti dea dumnezeu putere sa treci peste durerea di suflet si sa-ti dea dumnezeu un alt ingerasi.

Mesaj de la: Alex data: Miercuri 6 februarie 2008
Dumnezeu sa o primeasca pe micuta langa ingerasii sai!!!!!!!!!
Cu umilinta si resemnare incerc a alcatui un comentariu , poate neinsemnat, fiindca imi dicteaza constiinta sa o fac.
Biserica in doctrina sa conchide dogma precum trupul fatului isi primeste sufletul in momentul conceperii(cand spermatozoidul atinge ovulul).
Aici apare confuzia:Dumnezeu daruieste sufletul ,insa , dupa doctrina Bisericii doar dupa ce trece de "poarta" intrarii in crestinism, la Taina Sf.Botez(care nu poate fi savarsita decat unei fiinte nascute vii), Dumnezeu ii poarta de grija si Biserica poate oficia slujbe "bine-primite".
S-ar pune intrebarea:Cine e de vina?
Copilul,a carui suflet este osandit doar pentru pacatul stramosesc fara ca el sa fi gresit cuiva cu ceva.
Sfantul Sinod al Bisericii care pare imun la durerile parintilor si la incapacitatea celui insufletit de a-si imbunatatii coditia sufletului?
Stam ingandurati, resemnati, meditand la "dogme".
Cu recunostinta pentru tot ceea ce faci, iti doresc sa nu-ti pierzi nadejdea, credinta si dragostea de Dumnezeu.
Multa putere! Alex C.Bistrita

Mesaj de la: Mariana data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Mariana din Austria,am urmarit emisiunea de pe programul B1 si citind despre tine pe site-ul tau ma vedeam eu in urma cu 9 ani!!Copilasul meu a murit in burtica la 8 luni de sarcina,motivul nu stiu daca il voi afla vreodata!Pe acea vreme controalele la doctor de fapt le faceau asistentele masurand burta cu un centimetru de croitorie,un cantar,si o proba la urina!Asta a fost in fiecare luna pana in momentul nasterii!O raceala zdravana a provocat nasterea,la spital doctorul m-a consultat si eu parca nici nu existam el vorbea cu asistentele si le spunea ca el nu aude "copilul asta".Nu stiu dar nu am vorbit niciodata de acele momente si ma simt cam ciudat!Ce a urmat nu stiu daca voi putea descrie dar eu nu mi-am vazut copilasul si timp de 8 ani nu am avut curajul sa ma gandesc la o alta sarcina.Am fost foarte marcata in toata acesta perioada,gandurile ma extenuau si nu mai aveam putere sa merg mai departe,sotul m-a sprijinit in tot timpul(el l-a vazut si inmormantat)si eu regret ca nu l-am vazut poate altfel depaseam situatia.In acele momente nu stiu daca se iau cele mai bune decizii!Nu il voi uita chiar daca Dumnezeu ne-a dat o mangaiere in urma cu 2 ani o fetita frumoasa si desteapta!!Am si eu doi copilasi un baietel in cer(Beniamin)si o fetita pe pamant!

Mesaj de la: Adela data: Miercuri 6 februarie 2008
draga bianca... am urmarit emisiunea de la nashu...plang...si ma sfarsesc...pt ca sunt mama unui baietel superb si a unui bebe care inca e in burtica in 10 saptamani.Mi-e foarte greu sa citesc si sa urmaresc aceasta tragedie insa ...prietena mea.....cea mai buna...a trecut prin aceleasi clipe de cosmar in decembrie...anul trecut...in paris.Te-am urmarit pana la capat si am citit povestea ta dintr-un motiv: vreau sa invat sa ma port cu camelia, prietena mea.Durerea care a stapanit-o si care stiu ca-i sfsie sufletul m-a facut sa raman uneori fara replica...sa plang langa ea la telefon si atat si sa nu am puterea sa zic multe lucruri.Am fost cred prima persoana pe care a sunat-o dupa ce a venit de la spital...ciudat totusi sistemul frnacez....
Bianca, si tuturor mamicilor in situatia ta, IMI PARE SINCER RAU. nu pot mai mult acum ...pt ca simt ca ma sfarsesc.si ....Dumnezeu sa vegheze sufletele din ceruri si cele de pe pamant!!!! ****@yahoo.com

Mesaj de la: Ella data: Miercuri 6 februarie 2008
imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. iti doresc sa ai multa putere de acuma incolo. dumnezeu ajuta mereu oamenii buni. si imi place foarte mult acest colt al sufletului tau in care ne impartasesti si noua gandurile tale.
ella, bacau

Mesaj de la: Cornelia data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Binca ma numesc Cornelia si am 21 de ani si sunt din Bacau.Am citit si vreau sa spun ca am ramas profund impresionata de ceea ce ti s-a intamplat,e foarte dureros si nu stiu daca tot ce iti spunem noi celelalte fete sau femei poate sa stearga sau sa aline durerea care ai simtit-o atunci cand
viata fetitei tale a fost curmata ....ca sa zic asa sincer imi pare rau pt tot ce ti s-a intaplat si cum ai zis si tu trebuie sa avem incredere in D-zeu si nu trebuie niciodata sa ne indoim de EL sau sa fim furiosi sau sa nu ne incredem in EL,la 19 ani am facu un chiuretaj si acum imi pare rau de fapt daca stau sa ma gandesc mai bine toata viata imi va parea rau pt asta...dar eu am incrdere in D-ZEU si stiu si simt ca imi va da un bebelus care va reusi sa umple golul lasat de un altul,nu mi-am pierdut niciodata speranta in D-ZEU si nu o voi pierde niciodata.eu am vazut in tine o femeie puternica si vei trece peste asta,vei REUSI.d-zeu sa ne aibe in paza pe toate fetele,femeile si mamele din toata lumea.BUCURA-TE DE COPILASUL CARE ESTE LANGA TINE SI SA-TI DEA D-ZEU SANATATE SI LA CATI MAI MULTI COPII

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
ma uit cu groaza peste aceste randuri.nu am trecut prin aceste chinuri...dar de cand am inceput sa citesc plang intr-una.nu imi pot imagina durerea,desi am avut un frate care a murit la 6 luni,doctorii nestiind ce ar putea avea copilul,ne intrebau pe noi ce i-am facut.acum eu am o fetita de 3luni jum si a racit de 2 zile si imi tuseste si nu poate sa doarma bine.imi este tare frica si nu pot sa spun nimanui.ma simt singura desi am o familie destul de mare,dar nu prea comunicam.sunt alaturi de tine.te pup

Mesaj de la: Liliana data: Miercuri 6 februarie 2008
dulce bianca,am 41 de ani,locuiesc in Craiova,ma numesc Liliana.Iti inteleg durerea si eu am trecut prin ce ai trecut tu,altfel nu spuneam ca te inteleg.Cei care n-au trecut prin astfel de lucruri au doar impresia ca inteleg.Eu te incurajez sa fii tare...in anul 1989 am patit aproape acelasi lucru pe care l-ai patit tu,diferenta intre cele 2 cazuri este urmatoarea:fetita mea,oana,a decedat la 5 zile dupa ce s-a nascut,pe data de 9 martie,care este chiar data mea de nastere.mult timp dupa aceea data nasterii mele pentru mine a insemnat cel mai urat lucru din viata mea,ba chiar ma deranja orice persoana care-mi ura "La multi ani!" stiind ca aceasta data ptr mine era o amintire imposibil de uitat.Medicii au avut un comportament josnic,greu de imaginat,cu o indiferenta totala,reci,inumani,nu m-au incurajat cu nimic,ba chiar eram privita ca o ciudata.Dintr-un banal icter pe care il fac majoritatea copiilor,fetita mea a decedat.Eram totusi tanara la data aceea,nu stiam prea multe despre sarcini.Ce mi s-a spus la fiecare control medical pana la nasterea fiicei mele,ca este totul ok.Dupa decesul fiicei mele am cerut autopsia,ca sa imi dau seama daca are rost sa mai incerc vreodata cu ajutorul lui Dumnezeu sa mai fac un alt copil.La autopsie mi s-a spus ca fetita mea s-a nascut in 8 luni si au incercat sa ma convinga sa las lucrurile asa,sa nu fac prea mare tamtam...ca mai tarziu sa aflu ca ei i-au oprit oxigenul motivand ca nu doreau sa ma mai vada pe mine ca sufar alaturi de ea.Tin sa specific ca am fost langa acel patut cu tub de oxigen,de fiecare data cand mi se dadea voie,ptr ca ei aveau un program tare ciudat si nu-mi permiteau sa stau alaturi de ea decat cand celelalte mame isi vizitau copii ptr a-i alapta.De fiecare data,o atingeam pe manuta sau pe piciorus,peste scutecul care o infasa si in gandul meu ii ziceam "Tatal Nostru" si ii promiteam si ii transmiteam cu ajutorul mintii mele ca o sustin si o ajut cum pot eu in neputinta mea,cu darul si leacul de a o atinge sa nu se simta singura,sa se simta iubita si neparasita de mine.Fiind perioada de primavara,am primit un buchet mare de ghiocei,viorele si alte floricele micute si plapande de primavara,pe care le-am dus in sala respectiva unde ei tineau copii.Acelasi sentiment pe care l-ai trait tu,l-am trait si eu.Crezandu-ma inutila,aveam gandul sinuciderii,m-am dus undeva la inaltimea cladirii si am vrut sa ma arunc in gol,dar nu am avut curajul s-o fac.Cand am iesit din spital,majoritatea mamicilor ieseau cu copiii in brate,numai eu am iesit cu mainile in buzunare.Cand am ajuns acasa,eram socata,tot timpul aveam impresia ca o aud plangand in alta camera a apartamentului in care locuiam.Aceeasi durere pe care am simtit-o eu la aceeasi intensitate,a simtit si sotul meu,a plans si a suferit alaturi de mine.Nu stiu ce se intampla,de cate ori ieseam,aveam impresia ca sunt privita ciudat,nu pot sa uit nici dupa atatia ani privirile acestor oameni.Biserica nu este alaturi de noi in astfel de clipe,dar eu in fata lui Dumnezeu m-am rugat,ma rog,i-am dat si ii dau de pomana,ca ptr orice alta persoana care a decedat.Mi s-a spus ca nu se face slujba si ca nu am voie,daca ar fi s-o inmormantez,sa merg in urma ei,pentru a o conduce pe ultimul drum catre mormant si au insistat si alte persoane sa nu o iau acasa,s-o las la spital,sa se ocupe ei de ce era sa urmeze,ceea ce nu stiu nici la ora actuala.Ce nu am sa pot sa-mi iert niciodata,ca nu stiu unde sa merg,sa plang si sa-i spun durerea din suflet,ptr ca nu are niciun mormant.Au trecut anii,in 1991,cu ajutorul lui Dumnezeu si al unor medici,am reusit cu serclaj,sa am o fetita,care acum are varsta de 16 ani,pe care o iubesc foarte mult dar asta nu inseamna ca pot sa uit sau ca pot compara sau ca pot asemui cu primul copil care nu a fost o "intamplare" ci a fost dorit atat de mine cat si de sotul meu.In ziua,in clipa cand Oana a decedat,eu dormeam si exact in clipa aceea m-am ridicat brusc din pat si am afirmat catre celelalte persoane din salon ca fetita mea a murit.Ele au fugit catre salonul copiilor si au venit si mi-au confirmat cele spuse de mine.Nu stiu daca se poate numii presimtire,ca de altfel acei oameni,numiti medici,care au hotarat sa-i opreasca oxigenul,ptr mine,sunt ucigasi nu medici.Tarziu am aflat ca ei au luat acea masura.La aproape un an dupa cele intamplate.
Nu pot sa-ti spun decat sa fii tare si bucura-te in continuare de fiul tau Luca si nu o uita nici pe fetita ta,vorbeste despre ea in continuare cu persoane pe care le simti din suflet ca sunt alaturi de tine,te uiti in ochii lor si iti vei da seama singura care sunt acele persoane care te inteleg cu adevarat.M-as bucura sa-mi dai un semn ca ai citit ce ti-am povestit in cateva randuri simple,fara a face niciun fel de ciorna ci sunt transmise direct din sufletul meu,fara sa-mi mai corectez greselile de exprimare,ptr ca nu as fi avut curajul sa mai citesc inca o data ceea ce ti-am scris tie astazi.Ce-am trait noi,nu se poate uita.
Te pup dulce si te respect.
Liliana..Craiova ( astept un semn de la tine )

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 6 februarie 2008
BIANCA ,DACA IMI PERMITI SA-TI SPUN ASA, TE-AM VAZUT IN CITEVA EMISIUNI ZILELE ACESTEA SI DORESC DIN TOT SUFLETUL SA-TI DEA DUMNEZEU PUTEREA SA TRECI PESTE TOT SI PROIECTUL TAU SA PRINDA CONTUR SI SA AVEM SI NOI UN PERSONAL MEDICAL CUM AR TREBUI SA FIE IN SITUATII EXTREME SA POATA SA ACORDE ACEL SPRIJIN SI MORAL CARE ESTE FOARTE IMPORTANT .ASEMENEA DRAME NU AR TREBUI SA EXISTE .ASA CUM SPUNEAI CA DUPA CELE INTIMPLATE TI-E FRICA SA NU SE INTIMPLE CU LUCA CEVA SI PE MINE MA URMARESTE ACEST GIND SA NU I SE INTIMPLE CEVA RAU COPILULUI MEU CA ORICE MAMA CRED.DUPA CE TI-AM CITIT RINDURILE SI TE-AM ASCULTAT LA TV.MI-AM PUS DESIGUR INTREBAREA DE CE OARE A TREBUIT SA TRAGI "LOZUL NECISTIGATOR"???? ACESTE INTRBARI NU-SI VOR GASI NICIODATA RASPUNS......ITI DORESC DIN TOATA INIMA SANATATE SI PUTERE. CARMEN 44ANI ORADEA

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
In aceasta seara am plans pentru sufletelul nevinovat Emma Nicole si pentru durerea ta, sunt alaturi de tine cu un gand bun si iti doresc sa mergi mai departe in viata.
Moartea e singurul lucru ireversibil pe lumea asta si orice am face nu putem intoarce fiinta iubita inapoi.Putem doar spera ca ne vom reintalni la un moment dat.
Eu mi-am pierdut mama cand eu aveam 15 ani si ea avea varsta pe care eu o am acum, respectiv 35 de ani.Nu a trecut o zi din momentul cand am pierdut-o, 15.09.1987 ora 3.05 a.m.- prima zi de scoala a clasei a X-a, sa nu ma gandesc la ea, sa nu ii doresc prezenta, sa nu simt ca mor de dorul ei, sa nu am senzatia ca ma vede, ca ma alina, ca ma asculta, ca ma imbratiseaza, ca imi e alaturi...
Iti doresc sa reuseasca tot ceea ce vrei sa intreprinzi in vederea schimbarii mentalitatii in Romania si sper sa-ti fie alaturi cat mai multe persoane care sa te ajute in acest sens.
te imbratisez cu mult drag,
Dana

Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 6 februarie 2008
MA NUMESC **** MIHAELA SUNT CASATORITA DE 12 ANI IAR IN URMA CU 7 ANI AM FOST INSARCINATA SPUN DE LA INCEPUT CA NU AM AVUT CHIURETAJE****AVORTURI A FOST PRIMA MEA SARCINA A FOST O SARCINA MULT DORITA SI ASTEPTATA DAR CARE A AVUT DIN MOTIVE MEDICALE UN TRAGIC SFARSIT ,DIN CAUZA UNUI MEDICAMENT PE CARE IL LUAM CU BUNA STIINTA A DOMNULUI DOCTOR FETITA MEA A FACUT O MALFORMATIE LA INIMIOARA AM TRAVERSAT PRIN MOMENTE FOARTE GRELE PE PERIODA SARCINII ,7 LUNI DUPA CARE AM AJUNS LA UN ALT DOCTOR CARE MA AJUTAT SI SUSTINUT CAT A PUTUT DE MULT IMI PARE RAU CA NU LAM INALNIT DE PRIMA OARA DAR ASA A FOST SA FIE MI SA FACUT CEZARIANA DAR NU TOTALA SI AM AVUT SANSA SA IMI AUD FETITA CAND A VENIT PE LUME NU AM VAZUTO NICI EU NICI SOTUL MEU EA A MURIT LA 2 ORE DUPA NASTERE .AM TRECUT PRIN MOMENTE FOARTE GRELE DAR TOTI CEI DIN JUR AU FOST ALATURI DE NOI EU CAND AM FOST ADUSA DE LA REANIMARE AM FOST DUSA IN SALON NORMAL CU MAMICI CARE TOCMAI NASCUSERA DAR LA 5 MINUTE MUTATA DE ASISTANTA SEFA LA INDICATIILE DOMNULUI DOCTOR HERGHELEGIU DE LA SPITALUL POLIZUINTR O REZERVA CU U SINGUR PAT UNDE AM STAT TIMP DE O SAPTAMANA .LE MULTUMESC CELOR DE ACOLO CA AU FOST ALATURI DE NOI SI CA NE AU SUSTINUT SI AM AVUT PARTE DE TOATA ATENTIA LOR CE DIN PACATE NU MULTE MAMICI AU PARTE .NICI BANIII NU NI SAU LUAT TOTI FACEAU TOTUL CA SA FIE BINE FETITA Noastra cand sa nascut a fost botezata de preotul spitalului ioana maria desi repet se stia ca nu va trai apoi a fost ingropata la cimitirul din pipera de niste anumite maicute care se ocupau de acesti copii care se nasteau cu probleme ......dupa cati va ani sa aflam ca fetita noastra ioana *maria a fost ingropata de sora domnului gigi becali care facea parte din aceasta fundatie am fost foarte surprinsi sa aflam toate astea de la o emisiune a domnului dan diaconescu in direct unde domnia sa gigi becali a fost invitat .tot timpul ma rog pentru ea si eu si sotul meu cat si fetita noastra pe care o avem acum mergem la cimitir ,impartim cele ce se cuvine pentru sufletelul nostru care din pacate nu a putut sa fie cu noi .pe 14 noiembrie mia murit fetita am traversat o perioada foarte grea noua ,nu am cuvinte sa exprim durerea pe care am simtito atunci si starile ,trairile ,nopti nedormite ,lacrimi de durere ,departarea dintre noi doi eu crezand tot timpul ca el ca barbat a trecut mai usor dar mi am dat seama ca suferea enorm si asta o spun pentru ca lam surprins in sufragerie la ora 3 dimineata plangand ca un copil ..........apoi a urmat un moment in care ne am hotarat sa adoptam un copil ,eu neputand din cauze medicale sa mai fac un alt copil .in luna ianuarie mama mea a avut un vis la inceput m am gandit ca imi zice mie doar asa ca sa mai imi treaca supararea mai tarziu mi am dat seama ca era doar un mesaj divin de la fetita mea care tocmai murise ....mama mi a zis ca a visat ca era undeva la ea in casa cu fetita cea mica tocmai nascuta in brate si mio arata spunandu mi mie ca nu e moarta eu cand am vazuto cat era de mica si bolnava i am zis sa o ducem inapoi la spital dar ea mititica din bratele mamei ma ruga sa nu mai plang si sa astept sa treaca 6 luni ca voi vedea eu atunci.......asa sa sfarsit visul mamei si intradevar peste 6 luni la ora 11 si 15 minute pe 6 iunie am vazuto prima data pe comoara noastra cu care suntem impreuna de 7 ani si totul e minunat e un copil deosebit ca toti ceilalti deasemenea .inchei aici asta ca sa nu va rapesc prea mult timp .va rog din suflet sa ma contactati daca aveti nevoie de voluntari imi doresc din tot sufletul sa pot ajuta si eu mamici care trec prin ceea ce am trecut si eu cu sotul meu iar la acele mamici care nu pot avea copiii rog din suflet tot voluntar sa poata sa stea macar circa 15 ***20 de minute cu fetita mea de vorba care isi doreste din tot sufletul sa le poata ajuta chiar daca are doar 9 anisori poate si ea sa le ajute cu un sfat pentru ca ea stie ca este adoptata si isi doreste ca si mamicile care nu pot avea copilasi sa faca acelasi lucru pe care lam facut eu cu sotul meu noi fiind o familie foarte unita si iubindu ne foarte mult .este adevarat ca ioana maria ramane la fel i sufletele noastre dar si adevarat ca gabilula fetita noastra este un dar divin ,o raza de soare in viata noastra .si noi vrem sa ne implicam si sa ajutam pe cei care au nevoie iar din exempul nostru macar cativa daca la r urma ce bine ar face caci viata fara copii nu are nici un sens iar chiar daca adoptiii e vorba doar de niste hartiii pentru ca practic cand totul se termina ma refer la actele de adoptie totul intra in normal iar copilul zici ca este al tau de la inceput .cu mult respect pentru mamicile indurerate si pentru dumneavoastra doamna bianca .cat si pentru celelalte mamici care au si simt nevoia sa vorbeasca noi familia gheorghe ne oferim voluntari si vom ajuta si sprijini pe cat posibil cu mentiunea ca ni se va alatura noua oamenilor maturi copilasul nostru gabriela cu tot sufletul si sper ca vom reusi impreuna sa putam schimba ceva din aceste sisteme si din mentalitatea oamenilor .doamne ajuta si lumineaza mintile ***sufletele tuturor .cu miii de pupici si de imbratiseri mihaela gheorghe nr de telefon mobil 0729..606...109 adresa de email este adi _adrian_gheorghe @yahoo.com rog sa ma contacteze doar cei interesati sa colaboram sa ne ajutam.cei care aveti chef de glume va rog din suflet mai bine va alaturati noua pentru ca durerea de a piarde un copil de a pleca din spital cu mainiile in buzunare .........................nu asa cum tia i dorit este sfasietoare deci nu radeti si incercati doar sa ne intelegeti durerea si u simplu sfat va fi bine venit intotdeauna cu mult drag mihaela ****

Mesaj de la: Aurelia data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca,ma numesc Aurelia am 37ani si acum 13 ani am pierdut primul meu copil,o fetita, prin sarcina oprita in evolutie la 6 luni si 28 zile,durerea este atat de puternica si acum, incat nu am putut sa vad "dedicatie pentru Ema si toti copiii ingeri".Atat am suferit,iar aceasta suferinta nu am putut sa o impart cu nimeni,o tin doar pentru mine crezand ca asa sunt mai aproape de puiul meu.Puiul meu era o fetita superba,bruneta cu parul ondulat,pana atunci nu am mai vazut o fetita atat de frumoasa iar dupa, nici atat.Desi am nascut-o in niste conditii groaznice,in Spitalul Judetean Slatina,asistata intamplator de o asistenta ce habar nu avea ce inseamna o nastere pe fat mort si se intreba ce este cordonul ombilical,nasterea facandu-se in patul din salonul unde erau si alte mamici insarcinate,nu prezentam nici un interes pentru medici nici la nastere si nici dupa,ce sa mai vorbim de consiliere psihologica,atat de necesara in aceste cazuri.Dupa ce am nascut s-au speriat si medicii de garda deoarece eram la un pas de septicemie si m-au mutat la terapie intensiva.A doua zi cu ultimele puteri am urcat doua etaje pe scari sa-mi caut fetita.Mama mea m-a gasit in vechiul salon unde plangeam si parca cautam vremea dinainte,a mers si mi-a cautat fetita,era aruncata la baie pe chiuveta astepatand sa fie aruncata,mama a luat-o a infasat-o si a inmormantat- la ea in curte sub un pom,fiindca in cimitir nu a avut loc.I-am cerut mamei sa imi arate fetita,ea s-a impotrivit fiindu-i mila de mine si crezand ca o sa-mi fie si mai rau decat imi era,am insistat si mi-a arata ingerul meu.ERA CEA MAI FRUMOASA FETITA,ERA SUPERBA,AVEA 2 KG SI 200 GR,IN DREPTUL INIMIOAREI AVEA O PATA VANATA,AM MANGAIAT-O SI ATUNCI AM SIMTIT PRIMELE MELE SENTIMENTE MATERNE.
Nimeni nu a stat de vorba cu mine iar apoi eu am refuzat mult timp sa mai vorbesc cu oamenii din jur,chipul, meu era impietrit de durere,Bianca,asemeni tie,mi-a cazut tot parul din cap,ani la rand am purtat palarie.
Dar acum.........am un baietel Madalin de 11 ani caruia i-am povestit de surioara lui si i-am spus ca ea a plecat in ceruri sa-i lase lui loc liber si pentru asta noi trebuie sa ne gandim lea ea sa fie prezenta in sufletul nostru.
Dupa 8 ani de la nasterea lui Madalin mai precis la 35 ani am ramas din nou insarcinata,am refuzat sa gandesc ca ar fi fetita,la 5 luni ale sarcinii am fost la ecograf si l-am luat si pe Madalin sa-si cunoasca noul fratior sau surioara.............si am vazut un capsor frumos,medicul l-a intrebat pe Madalin ce si-ar dori iar el a raspuns ca o "fratioara" iar el ne-a spus ca asa ar parea ca ar fi.Am refuzat sa cred in sinea mea ca ar fi fetita.
Si pe 13 martie 2006 s-a nascut ANDRADA,este bruneta are parul ondulat
o iubesc si il iubesc pe Madalin pana la sacrificiul suprem,consider ca sunt o norocoasa ca ii am,dar TOT IMI MAI ESTE DOR DE INGERUL MEU,si tot mai cred ca nu exista copil mai frumos ca ea,mai am si acum pe mana urmele muscaturii mele de durere atunci cand mi s-a spus ca sarcina este oprita in evolutie.
Bianca ti-as scrie foarte mult dar vreau sa cred ca o sai puterea sa treci peste aceasta durere ne-anteleasa de cei ce nu poarta in pantec un suflet care pleaca atunci cand vrei sa-l iei in brate si daca vrei sa initiezi ceva in acest sens,pentru toate mamicile carora soarta le va pregatii o asemenea incercare,eu voi fi alaturi de tine sa putem da noi ce noua nu ne-a fost dat,intelegere si compasiune.Am sa-ti scriu, prietena ta Aurelia.
P.S.Fetita mea a asteptat-o pe fetita ta si acum se joaca impreuna in Rai.

Mesaj de la: Alice data: Miercuri 6 februarie 2008
,,unii bebelusi isi ,,iau libertatea,,de a aparea in aceasta viata doar pentru a da un imbold parintilor ,sau unuia din parinti sa traiasca mai din plin viata pe care o au ,,!,,unii copii sunt in trecere, pentru a le arata parintilor calea , pentru a le arata ca trebuie sa faca o alegere,,!
...,,unii copii,prin moartea lor subita invita ...parintii sa indrazneasca sa se schimbe asa cum nu crezusera pana atunci !,,
anumiti copii au puterea de a exprima prin prezenta lor discreta si efemera si prin disparitia lor brutala :,,indrazneste sa iti traiesti propria viata !,,
putem asculta si intelege mesajul secret pe care-l trimit acesti copii a caror prezenta ,desi scurta , ne marcheaza pentru totdeauna daca ignoram mesajul lor de speranta !
PASTRATI-VA IUBIREA IN SUFLET SI NU CAUTATI VINOVATI !

...imi pare rau pentru tine si pentru celelelte mame !nu cred ca este durere mai mare !...a fost foarte aproape de a-mi pierde fiul cand avea 3 ani (convulsie de la febra ). acum are 14 ani . sincer nici acum nu cred ca am depasit momentul acela !am o malformatie la inima din nastere si nu aveam voie sa port o sarcina ca sa nu mai spun ca nastererea ar fi putut fi fatala pentru amandoi
...am sperat si am crezut din tot sufletul in DUMNEZEU si am reusit !
ALICE D. M.
sunt de profesie psiholog . daca va pot ajuta in aceasta campanie adresele mele sunt : ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
buna BIANCA, Dana **** ma numesc si sunt de-a dreptul socata. am urmarit emisiunea lui nasu in care erai invitata si tu iar de atunci nu ma pot opri din plans,mai ales ca am citit toata povestea de pe site iar poza cu micuta EMMA m-a determinat sa-ti impartasesc povestioara mea; am 25 ani si un baietel de 2 ani si 6 luni,Alexandru cred ca e mai mare cu cateva luni sau un an decat LUca.Pe perioada sarcini cu alex am crezut ca-mi pierd mintile;doctorul care m-a supraveghiat in cele39 de saptamani si 4 zile nu a fost explicit pe toata perioada sarcinii.O saptamana in spital trei acasa si tot asa ,nimeni nu-mi spunea de ce;eram in permanenta amenintata de avort.am trait un adevarat cosmar ,nici nu ma-m putut bucura de butica,de gandul ca voi fi mamica , eram speriata ,nu am cumparat nimic pentru bebe de frica unei pierderi, (iata-ma imi gasesc greu cuvintele)nimeni nu intelegea ce e in sufletul meu ,toata lumea imi spunea "stai linistita ca nu are ce sa se intimple" sotul meu era mereu plecat si traiam cu groaza fiecare zi ,trebuia tot timpul sa il simt ca misca.am trecut cu bine peste toate astea si stiu cat de greu a fost pentru mine atunci, nu vreau si nu pot sa imi imaginez cum ar fi fost sa imi pierd puiutul pe care l-am asteptat atat de mult.as minti daca ti-as spune ca te inteleg,nu pot sa imi imaginez ce a fost in sufletul tau in momentul in care ti-ai tinut in brate INGERASUL.nu stiu ce sa iti spun decat ca IMI PARE RAU DIN TOT SUFLUTUL MEU DE MAMA.TE PUP SI TE IMBRATISEZ CU TOT DRAGUL SI AI TOT SPRIJINUL MEU IN ACEASTA CAMPANIE. ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
buna,desi nu sunt nici casatorita si nici nu am fost mama,pt ca sunt inca prea tanara,m-a intristat foarte tare povestea d-voastra.imi pare sincer nespus de rau. nu imi plac momentele in care pierzi pe cineva,mai ales o fiintza nevinovata,careia u ii dai viatza...chiar dak intervin si momente rele... fiintza aceea era nevinovata,era un suflet curat,un ingeras nevinovat,care insa n-a apucat sa vada lumina d afara,dar cu sigurantza a vazut si a simtit lumina si caldura Cerului. Este foarte trist sa pierzi pe cineva... am fost foarte miscata de aceasta poveste..inca o data imi pare rau. din pacate oamenii au zilnic alte preocupari,neacordand suficienta importantza celor dragi si risca sa ii neglijeze,dar este f.important sa simti pe cienva ca ai langa tine,in asemenea momente sa simti ca esti iubit,si cineva te incurajeaza,iti este alaturi si al bine si la rau..imi pare rau si pentru prietenele care nu v-au fost alaturi... nu este neaparat sa treci prin asa ceva ca sa intelegi,poti sa fii miscat si prin intamplarea cuiva.. de aceea cred ca puteau sa va fie alaturi. inca o data imi pare rau... ma si gandeam acum pe viitor cand voi fi si eu mama... parca mi-e si frica.. :( am un caine,care e sufletzelul meu si is foarte speriata cand vad ca nu se simte bine,daramite cu un copil? mi-ar fi frica sa nu i se intampla ceva.. va admir pt curajul pe care l-ati avut pt a face publica aceasta trista intamplare care v-a marcat viata. multa sanatate lui luca si familiei! si mai ales d-voastra!

Mesaj de la: Adelina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna, Bianca,

Recunosc ca nu voi citi multe din cele scrise aici. Si nici filmuletele nu le-am putut urmari mai mult de 10 secunde. Nu am nascut niciodata, nu am fost niciodata insarcinata si poate multi din cei care nu ma cunosc spun ca nu inteleg. Te rog, insa, daca poti, citeste link-ul acesta. Este povestea mea, de data asta. Coincidenta: povestea a aparut pe Desprecopii si Cristi s-a nascut tot cu o malformatie la inima si daca ar fi sa am o fetita vreodata, in mod sigur Nicole o va chema. Acesta este link-ul: http://www.desprecopii.com/info.asp?id=Cristi.
Dormi in pace, Nicole!

Adelina si Cristi

Mesaj de la: Mirela data: Miercuri 6 februarie 2008
Sunt doar o femeie care isi doreste de 8 ani sa devina mama.O femeie care a facut tot ce era omeneste posibil pentru a deveni mama. NU CRED CA POATE EXISTA O DURERE MAI MARE PE LUME DECAT SUPRAVITUIREA UNEI MAME DUPA MORTEA PROPRIULUI COPIL.Nu cred ca pot exista cuvinte care sa exprime o astfel de durere sau cuvinte de consolare, draga Bianca. Iti multumesc.
mirela

Mesaj de la: Adina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca ,

ma numesc Adina si sunt din Cluj-Napoca am 33 de ani

Prima experienta a fost la 23 de ani in 1995 ; am avut o sarcina neprogramata , dar ne-am bucurat , am mers la control la 12 sapt.;doctorul a observat ca ceva nu este in regula ; nu avea activitate ;a spus sa revin peste o sapt. la control daca nu se intampla nimic intre timp; dupa 5 zile s-a declansat avortul spontan ; nu stiu nici azi motivele pt aceasta pierdere ; am RH negativ ;totul s-a intamplat pe 30 nov1995;

trebuia sa fac o injectie(imunoglobulina .anti D.)in 72 de ore; sotul meu a apelat la toate pilele pt a gasi injectia ;in ceasul al 12-lea a reusit sa faca rost de injectie;am trecut peste, am facut injectia; nu aveam voie sa raman insarcinata decat dupa un an de la eveniment;
in 1999 am ramas din nou insarcinata ; la 6 sapt. am avut sangerari ; am fost internata de urgenta in spital , cu repaos la pat , injectii( ff scumpe), fara efort ; am stat pana la 23 de sapt prin spitale si concedii de boala;

atunci doctorul a spus ca a trecut orice pericol;

stand acasa in concediu de boala la 24 de saptamani m-i s-a rupt apa , fetita traia ,dar in Romania nu se face nimic pt un copil nascut la 24 de sapt.

mi-au spus doar ca este fetita si ca e mai bine sa nu o vad.

a fost crunt totul ; se intampla a doua oara si ce te doare cel mai tare este ca oare de ce nu meriti sa fii mama?
ca eu sunt de vina...





a doua zi am cerut sa fiu externata ; sotul a mutit 3 zile


a spus ca nu vrea sa mai treaca prin asa ceva si ca nu vom mai avea copii.

eu a doua zi am vb cu dr ce este de facut pt a o lua de la capat;

din nou injectia, 1 an pauza...


dupa vrea 3 luni au venit rezultatele de la analize :nu se stiu motivele care au dus la acest avort spontan ;

am gasit puterea sa merg mai departe; in loc sa fiu eu sustinuta , a trebuit sa fiu tare pt sotul meu care a avut un soc; chiar cu o zi inainte de avort a simtit cum fetita a dat cu piciorul;.....

am pus nume fetitei ( in mintea mea) si merg la biserica si o trec la pomenirea mortilor;

dupa cum mai stiu eu in JOIA MARE se face o slujba de pomenire la biserica pt copii nenascuti, nebotezati.

eu am gasit puterea in credinta in D-zeu; am avut un prieten( credincios , nu era preot) care m-a invatat ce sa fac mai bine pt sufletul copiilor pierduti si pt sufletul meu si al sotului.( pomenire, post , rugaciune)

in 11 septembrie 2001 am reusit sa dau nastere unei fetite (chiar cand se daramau turnurile gemene in America);culmea asistenta care m-a asistat la cele 2 avorturi a dat peste mine in salonul de mame si si-a amintit de mine , m-a felicitat si s-a bucurat pt .mine.

am avut o sarcina de 9 luni fara nici o problema ; am mers la servici pana cu 10 zile inainte de a naste;

am nascut normal in 15 minute;

nu am avut dureri decat la expuzie;

am fost cea mai fericita ! in ciuda evenimentelor din America.

azi are 6 ani si jumatate , este un copil minunat , vesel ,istet si ff iubitor .


adevarul e ca ma gandesc in zilele in care se implinesc un nr de ani de la avorturi cum ar fi fost , cati ani ar avea acum ...; dar trebuie sa ne bucuram de cei care sunt langa noi , sa-i iubim si pretui ;


pt copii nenascuti merg la biserica pt pomenire .

sper sa gasesti puterea sa mergi mai departe si nu tine durerea in tine!


intotdeauna mi-am dorit sa am 4 copii ; dar ma bucur pt darul de la D-zeu :copilul minunat care e totul pt mine .



e ff important sa vorbesti despre experienta ta , despre cea ce ai simtit si simti ;

sunt alaturi de tine;

adina

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, imi pare rau pt pierderea suferita, o pierdere....IMENSA!Sunt o graviduta de 27 de ani insarcinata in 32 de saptamani si sincer mi se rupe sufletul numai gandindu-ma ca s-ar putea intampla ceva ingerasului meu,'maza'de la mazarica ii zicem noi, de fapt toata familia. Normal ca am ales un nume pt baietelul nostru dar deocamdata il alintam in toate felurile. Din luna a 5-a sunt in concediu pt ca mocofanul s-a aratat a fi grabit si am incercat si fac tot posibilul sa duc sarcina la termen cu bine. Am foarte mari emotii dar sper si vreau sa cred ca va fi totul bine. Nimic nu-ti poate alina durerea....dar iti doresc sa te ajute Dumnezeu sa-ti fie bine. Drama ta poate salva suflete!Bafta in tot ceea ce ai inceput!

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara,
Ma numesc CARMEN si sunt din GALATI.
Imi pare sincer rau de drama care te-a marcat atat pe tine,cat si pe familia ta.O astfel de drama cumplit de dureroasa a trait o colega de serviciu,care a nascut 3 copii si toti i-au murit,de fiecare data dupa 2 zile de la nastere.E un miracol(SAU NU) cum mai poate fi OM normal,dar cu siguranta numai sufletul ei stie acest lucru.
Am venit in dormitor la baiatul meu care are 12 ani si pe care eram suparata si am realizat,de fapt,ce importanta este VIATA si ce lipsa de valoare au micile "suparari" pe care oricum un copil le va face si ce important este sa petrecem cat mai mult timp cu ei in armonie si fericire.
Iti doresc sa ai puterea si taria sa poti suporta durerea care te va macina mult timp de-acum incolo.

Mesaj de la: Roxana data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara, sunt Roxana din Buc sunt trup si suflet langa toate mamele din lume care aucopii sau au pierdut un inger.
Plang si acum, refuz sa cred ca se poate intampla si totusi am pierdut si eu o sarcina la 2 ,5 luni si nu pot sa spun ce durere a urmat..........
dar cu ajutorul fam si al sotului meu am mers inainte si acum am doi copii(baieti). cel mare 5 ani cel mic 5 luni Alexandru si Luca -2 ingeri.
Bianca trebuie sa fi tare si s-o iubesti , Emma te priveste si stie cat suferi. Esti un inger printre ingeri
Dumnezeu sa te ajute!

Mesaj de la: Corina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Am citit cu lacrimi in ochi ceea ce ai scris si.... nu stiu .. eu sunt mama, am o fica de 27 de ani, dar cu 9 ani in urma ,,am pierdut o sarcina' dupa cum le place medicilor sa ne spuna! Nimeni din sistemul sanitar nu ne spune ca, am pierdut un copil! Este traumatizant! Dar cine ne intelege?/ daca nu noi, cele care am trecut prin asta! Ceea ce ai facut tu draga mea este extraordinar! Daca asi fii facut eu, nu ar fii avut impactul pe care il are cind vine de la o persoana publica, o persoana cunoscuta! Iti multumesc pentru ceea ce ai facut si mai ales pentru curajul de care ai dat dovada! Stii draga mea.. eu sunt bolnava de cancer de 8 ani si de 5 ani ma lupt cu sistemul sanitar ma lupt pentru drepturile bolnavilor de cancer din Romania si , incerc sa fac cite putin pentru cei ce au nevboie de un sprijin chiar si psihologic....Sa ti dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe si poate ca , asa a trebuit sa fie! Stii, viata este o necunoscuta si mai ales destinul este cel care cred eu ne conduce pasii... este greu sa ti dau un sfat! Nu stiu ce sfat sa pot sa ti dau , cind sufletul iti este macinat de o durere si stiu ca inima iti este parca bagata intr- o masina de tocat carne si durerea este imensa! Stiu sau cel putin imi dau seama prin ce treci! Iti doresc sa ai sanatate si ... Dumnezeu sa -ti dea puterea si mai ales intzelepciunea de a merge mai departe, de a zimbi.. de a ride si.. de a trai cu aceasta durere in suflet! Te imbratisez draga mea, si sa ti dea Dumnezeu sanatate si numai bucurii, corina din constanta

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Te-am vazut la "Nasul" si inca nu reusesc sa imi revin. As fi vrut sa-mi fi ramas atata luciditate cat sa pot spune tot ce simt....E crunt... nedrept si dureros ce s-a intamplat.Stiu ca nu e nimic mai minunat decat un copil...asa ca imi pot doar imagina drama pe care o traiesti.IMI PARE SINCER RAU si mi-as fi dorit sa te pot imbratisa...poate gestul in sine ar fi fost mai explicit.
Iti doresc din sufletul multa intelepciune, putere si curaj.
Cu toata dragostea
Carmen I. - Iasi

Mesaj de la: Dorina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
te stiu de mult dar nu gandeam ca am sa-ti vorbesc vrodata. Te-am urmarit din cand in cand la tv si am simtit ca esti altfel. Cu toate ca activezi intr-un mediu "complicat" (pt mine) nu te-ai deformat.Ai ramas curata, sincera, inocenta poate. Experienta ta nu e o drama, e o lectie de viata, o mare lectie de iubire. Ai fost vizitata si va ramane pururi cu tine un spirit inalt, iubirea pura si acest lucru nu poate fi rasplatit decat cu recunostiinta, iubire si multumire. Iti dau o veste mare. Fetita ta traieste, e vie(mai vie ca multi altii dintre noi) doar ca e intr-o alta dimensiune in care cu siguranta si tu vei fi intr-o zi ca sa va continuati povestea de iubire. Sa ai aceasta convingere, sa o simti si sa te bucuri. Ea nu mai avea nevoie de noi experiente pe Pamant, este deja foarte evoluata. Tu ai nevoie de inca ceva. A venit pentru tine, sa te urneasca. Multumeste-i si acorda-i increderea si iubirea ta. Nu propaga tristetea. Elibereaza-te de tristete, de furie, de revolta si de orice alta negativitate. Nu folosesc nimanui, nici ei , nici tie, ba dimpotriva. Primeste in sufletul tau aceasta mare iubire si acest mare sacrificiu care a venit spre tine cu un scop. Acest scop va trebui sa-l gasesti singura si sa-l implinesti.Puterea e la tine si de acum e mai mare decat banuiesti. Descopera-te si daruieste: bucurie, incredere, speranta si multa iubire. Ca si calauza in drumul tau iti recomand de la Editura For You cartile Suzanei Ward: "Matei vorbeste-mi despre Rai" si pana la "Iluminari pentru o noua era". Succes! Cu multa iubire si binecuvantare, Dorina si Maria-Daria. In casa mea si a inimii mele vei gasi oricand o usa larg deschisa.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
sunt din sibiu...stiu nu conteaza, vreau doar sa spun ca sunt departe, nu te cunosc. Am citit ce ai scris mai sus si doar acum m-am oprit din plans ca sa pot sa iti scriu aceste cuvinte. E impresionant, ti-am simtit durerea desi nu sunt mama si nici nu am trecut printr-o durere similara. Imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea drama si cred ca faci foarte bine ca incerci sa iti dezchizi sufletul, sa vorbesti despre asta. Acorda-ti timp, durerea asta nu poate sa dispara usor si cred ca nici tu nu vrei asta. Vrei sa ii acorzi atentia necesara incat fetita ta de acolo de sus sa vada ca ai pretuit-o ca si cand ea s-ar fi nascut, ar fi trait in lumea asta, vrei sa vada ca iti este dor de ea si ITI PASA!Multa putere si nu ezita sa te bazezi pe cei care iti sunt aproape si mai ales bucura-te ca ai sansa sa fi mama pentru baieteleul tau. Nu te da batuta, durerea asta va trece pentru ca ai alinarea baietelului tau, a mamei tale, a partenerului de viata si a fratelui tau (restul nu conteaza).

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai deperte sa-ti cresti copilul (luca). sunt si eu mama si cred ca durerea tare este foarte mare.te admir pt taria si dorinta ta de a merge mai departe. Iti doresc sanatate si curaj in continuare.

Mesaj de la: Anca data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, desi nu am trecut prin o astfel de tragedie ca tine, incerc sa te inteleg! Inca nu sunt mamica, dar mi-as dori un bebelus in tot ceasul pentru ca iubesc copii foarte mult! Iti doresc ca Dumnezeu si fetita ta sa iti dea puterea, forta si rabdarea sa treci cat mai usor posibil peste acest moment greu! Imi pare nespus de rau pentru ce ti s-a intamplat, de aceea dupa emisiune "nasu", pe care am dat din intamplare cautand ceva care sa ma adoarma, si din care am prins foatre putin, m-am ridicat din pat, am deschis PC-ul si am intrat pe site. Am citit marturia ta, cu greu, caci lacrimile imi inundase fata si am ramas incremenita. De fiecare data cand vad cate un caz cu bebelusi cu probleme, de orice fel, mereu ma gandesc ca mi se poate intampla si mie,iar cosmarul tau ma cutremura si mai tare! Doamne fereste pe toate femeile de asemenea tragedie! Iti multumesc anticipat pentru rabdarea de a-mi citi mesajul si iti doresc multa sanatate si tot binele din lume alaturi de cei dragi!
ANCA, BACAU

Mesaj de la: Madalina data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Madalina ,sunt din Brasov si am 17 ani.Din intamplare am deschis televizorul pe postul b1 tv si am citit titlul emisiunii NASUL.Initial am fost curioasa sa aflu despre ce e vorba ...dar cand am inteles cata tristete si durere se ascunde in spatele acelei femei care a nascut un bebe care nu va putea niciodata sa-i spuna m-am intristat si lacrimile au inceput sa apara involuntar.Am intrat pe site si am citit intreaga poveste ..... m-a socat.... chiar nu pot sa cred ca un bebe nevinovat nu poate sa beneficieze de slujbe la biserica.....ca nu este feumos privit de preoti...este un sufletel care a avut o viata scurta ...in burtica mamei...un bebe cu un destin ...nefericit.Matusa mea a ramas insarcinata la o varsta mai inaintata.Urma sa aiba doua fetite: SMARANDA si MARINA,doi ingerasi dar sarcina pe care a avut-o matusa mea seamana cu a dv.Prima fetita s-a dezvoltat normal...dar cealalta ,MARINA,a ramas mai mica , si cordonul ombilical i s-a infasurat in jurul gatului , sufocand-o.Matusa mea a nascut prematur,la 7 luni,nascand o fetita cu viata si alta fara.A fost cumplit.Se citea tristetea pe fata ei.Acum Smaranda este mare ,are 6ani, si este cea mai scumpa verisoara din lume.Desi sunt tanara povestea de pe site m-a impresionat ...aducandu-mi aminte ca as fi putut avea 2 verisoare gemene.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
E greu...stiu si eu , nu exista cuvinte de alinare si nici lacrimi care sa poata sterge macar o umbra a durerii simtite sau macar o clipa sa te poata face sa uiti.Si eu am pierdur tot o fetita cu 5 ani in urma ...desi era mult prea mica o simt si acum...mi-o imaginez ,o iubesc si o doresc...Am trecut peste pierdere, sau mai bine zis am supravietuit, multumita baietelului meu, nascut un an mai tirziu...un copil superb , sensul vietii mele, lumina fiecarei zi, fiecare bataie a inimii mele .Am inteles in viata ca ori de cite ori Dumnezeu iti da o greutate iti da si puterea sa o infrunti dar noi trebuie sa avem vointa de a o face...am invatat ca in viata nu te poti baza pe nimeni in afara de tine si Dumnezeu ...am invatat in viata ca oricit de mult timp ar trece, sau oricit de multi te-ar sustine si ti-ar dovedi ca sunt linga tine, durerea unei mame ramasa fara copilul ei (fie primul , al doilea sau al saptelea )nu poate fi (nici macar) diminuata.Nu iti poti uita copilul asa cum nu poti uita ca traiesti ,iar eu de cite ori e soare afara ridic ochii spre cer sperind ca am sa ii vad chipul zzimbind , iar cind ploua stiu ca ii este dor de mine asa cum eu ii duc dorul!
Mult curaj Bianca(nu ca nu ai avea) si multumeste-i Lui Dumnezeu ca ti-a dat macar prilejul sa o vezi si sa o stringi in brate...eu as da oricit sa fi avut aceasta ocazie!
Cu Dumnezeu inainte si in suflet!
Felicitari pentru puterea pe care o ai si pentru dorinta de a-i ajuta pe cei din jur!

Mesaj de la: Arusca data: Miercuri 6 februarie 2008
draga bianca,te inteleg perfect.eu abia la a-3-a sarcina am reusit sa avem o fetita f frumoasa si f sanatoasa si nu stiu cum sa ii multumesc la d-zeu pt. asta. E o minune de copil are 2 luni jum. dar celelalte care le-am pierdut m-au sfasiat de durere pt ca au fost niste copii f doriti.si acum ma intreb cum ar fi fost...Imi pare asa de rau pt tine ca trebuie sa treci prin experienta asta f dureroasa.eu cred ca nimeni nu merita asa ceva,dar ce sa faci viata e f nedreapta cateodata.pe fetita mea o cheama AYLIN,iar celelalte sarcininu stiu ce sex au avut pt ca s-au oprit din evolutie la 7 sapt. prima si a-2-a la 9 sapt.Iti doresc tot binele din lume si imi pare nespus de rau pt cele intamplate.****@yahoo.com

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, nu stiu in ce masura exact acest mesaj va ajunge la tine... il scriu pentru mine si pentru a spune tuturor cat da rau este lovita o femeie care trece prin asa ceva...
Aveam 21 de ani si eram la prima sarcina, se intimpla in 1983, urma sa ma casatoresc in iulie si am aflat de sarcina la sfarsit de aprilie..lacrimi , suparare, asa ceva era de neconceput in acei ani pentru familia mea... in fine...in ianuarie 1984 pe 3 sau 4 urma sa nasc.
Am dus o sarcina foarte foarte grea, cu valori ale tensiuii arteriale de peste 240 zilnic...9 luni... eram programata pentru cezariana pentru ziua de 31 decembrie 1983 la ora 10,30. Surpriza, seful clinicii fiind plecat in concediu de odihna, doctorita care-l inlocuia i-a interzis medicului in a carui ingrijire ma aflam sa-mi faca cezariana pe motiv ca fetita era prea mica(avea 2 kg)si ca in cateva zile va mai lua sigur in greutate macar cateva sute de grame... n-a fost sa fie asa...din seara acelei zile n-am mai simtit miscarile copilului niciodata.
Cand s-a reluat activitatea in spitale pe 2 ianuarie, la consultul zilnic nu se auzea inima copilului. M-au ascultat atunci 8 medici si 4 asistente si a fost chemat si un internist cu urechea mai putin formata ...NIMIC. Medicul meu m-a luat pe sus si m-a dus cu masina personala la un alt spital unde era prieten bun cu seful clinicii de obstetrica ;dar nici acolo nu a fost auzit copilul, cu nici un instrument."Pot auzii si valurile Dunarii in pantecele tau, numai inima copilului nu!" -astea au fost cuvintele medicului inainte de-a-mi face o ultima proba de confirmare (proba lichidului amniotic).
Nu mai era nimic de facut!
Si atunci a inceput adevarata drama a unei copile de 22 de ani care nu intelegea ce i se intampla si ce i se va mai intampla; singura certitudine era ca purta in pantece un copil mort.
Si l-am mai tinut inca 2 zile si doua nopti, timp in care ( pentru a ma scutii de o taietura care mi-ar fi afectat organismul pe toata viata ) s-au hotarat sa-mi induca nastera prin injectii de provocare. Un travaliu de doua zile si doua nopti intregi, cu dureri atipice care tineau 3-4 minute si conteneau numai cate 1-2 minute , atat cat sa-mi trag rasuflarea si eventual sa lesin...pentru a ma ajuta sa nasc, fara puteri si fara ajutor din partea copilului , au asezat pe abdomenul meu o asistenta care cantarea atunci 49 de kg.
Si abia atunci s-a nascut fetita mea de numai 2 kg care suferise 24 de infarcturi ( asa reiesea la numaratoarea facuta, nu ma intrebati cum , pe placenta).Mi-au jurat ca nu era malformata, ca era un copil perfect, dar ca inimoiara ei nu a putut suporta... CE?
DAR nu mi-au arata-o! Am vrut sa-i cred pe cuvant! Poate din instinct de conservare, din buimaceala, din nestiinta,din negarea unui adevar cumplit (Dumnezeule, copilul meu a murit!) sau pentru ca pe atunci nu stiam atatea cate stiu azi si alta era politica nasterilor sau a intreruperilor de sarcina.
Nu mi s-a dat copilul, nu mi l-au aratat, mi-au spus ca acesti copii sunt incinerati imediat(asa o fi, oameni buni?). Nu m-au intrebat daca vreau s-o vad...acum, dupa atatia ani cred ca as fi zis "da", am aceasta inclinatie spre a traii durerea pana la paroxism, caci numai atunci ma conving ca efectiv , nu mai e nimic de facut.
Dupa nastere m-au mutat intr-un salon plin de lauze . Asistentele le luau din 3 in 3 ore la alaptat, zi si noapte. Plecau pline de dureri fizice si se intorceau stalucind de fericirea proaspetei alaptari, apoi adormeau adanc, unele sforaiau, iar eu stateam cu ochii lipiti de geam cat era noaptea de lunga si numaram masinile care treceau pe strada dorindu-mi cu disperare sa plec acasa, sa nu-i mai aud...
Deasupra salonului meu, la etajul cinci, plangeau nou-nascutii!
Am stat acolo 4 zile si 4 nopti in asteptarea asa zisei "furii a laptelui"care , evident, nu s-a declansat...dar dupa parerea lor era necesar sa stau sub observatie ca nu cumva sa-mi fac rau.(mai rau decat imi faceau ei tinandu-ma acolo??).
Dar durerea continua, fiindca m-au obligat sa-i scot certificat de deces!
CUM oare se poate face un certificat de deces pentru un om care nu are certificat de nastere?
CUM oare se putea ca unei femei care a dus o sarcina la termen sa nu i se recunoasca nici macar cele 40 de zile de lauzie?
Cum se poate ca unei femei in situatia aceea sa nu i se recunoasca nici un drept?
Dragi femei, mai exista legea asta? Mai exista asemenea abuz? Va rog sa va interesati,si eventual sa ajutati la schimbarea ei, ca nici o alta tanara sa nu treaca prin cosmarul prin care am trecut eu!
Si nu e totul!
Dupa 3 ani am primit o somatie scrisa si un telefon: de la policlinica unde se presupune ca ar fi trebuit sa inregistrez copilul si sa-l vaccinez!
O asistenta obraznica ma ameninta ca voi infunda puscaria pentru "ce am facut", ca n-am chemat-o sa vada periodic copilul si ca n-am vaccinat copilul.. apropos de informare in mediul medical ( si cand? tocmai dupa 3 ani..ca sa nu pot uita niciodata ce am pierdut!).
N-am uitat! Dar nu am avut cum sau cu cine sa vorbesc! Pe atunci nu se practica discutia despre asta...si in plus, era o rusine pentru toti ai mei ca ramasesem insarcinata inainte de nunta. Sotul meu nu m-a ajutat,de altfel am si divortat, la foarte scurt timp dupa aceea. Am trait 20 de ani cu impresia ca a fost pedeapsa lui Dumnezeu ca am intrat insarcinata in biserica , la nunta, si desi mi-am dorit mereu sa fac o slujba pentru Alina mi se spunea ca e pacat sa faci slujbe pentru un copil mort nebotezat. Dar eu AM NASCUT-O! La 9 luni, la termen, si ea a TRAIT 9 luni!
Doamne, ai mila de noi toate, ajuta-ne sa putem duce povara asta, si din cand in cand da-ne bucuria de-a ne visa ingerasii!
Nu-i asa ca si cei nebotezati sunt acolo sus? Si cand ne va veni si noua randul, o sa ne recunoastem chiar daca nu ne-am vazut?
Daca te pot ajuta, Bianca, o s-o fac cu cea mai mare placere, doar sa-mi spui cum !

Mesaj de la: Ramona data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Catalina **** si nu stiu ce as mai putea spune...Fetita mea a avut septicemie neonatala cu convulsii puternice...mi s-a spus ca e foarte grav si sa ma astept la orice...a cazut cerul peste mine, am plans pe holurile spitalului Budimex, pentru ca nu aveam voie sa intru in reanimare, motivul?!-nu aveam papuci si halat...(nu mi s-au dat de acolo, mi le-a adus sotul meu de acasa si le-am imbracat prin toaleta pentru public)- timp in care fetita mea se lupta cu viata...cumplit a fost. Este in linii foarte mari ce mi s-a intamplat si prin cate am trecut inca 3 luni dupa aceea dar cineva acolo sus s-a indurat de suferinta noastra si acum Diana mea are 3 ani, este bine. Inca urmam un tratament anticonvulsivant. Pot spune ca nici macar mama nu a stiut sa ma sprijine in acele momente, mi-a fost greu, teribil de greu.Dar am gasit sau nu stiu... pur si simplu nu poti altfel decat sa lupti, sa fii tare, sa fii incapatanat de puternic si toate incununate de speranta si un optimism crud. As putea sa spun mult mai mult...(adresa mea de mail este ****@yahoo.com, va rog sa apelati la mine daca vreodata as putea sa ajut pe cineva, chiar si cu o imbratisare)

Mesaj de la: Ramona data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna! Te-am vazut pe b1 cu ceva minute mai devreme; am incercat sa sun, dar nimeni nu a raspuns...; Sunt Ramona din Buzau, 29 ani.
Dumnezeu le oranduieste pe toate, la timpul lor!
El ne-a facut,...trupul ne-a fost dat, nu l-am ales noi. De fapt mai toate ne sunt lasate cu imprumut. Ne atasam cumplit de toate si apoi...fiecare sufera in felul lui.
"Daca nu se va naste cineva din apa si din duh, nu va putea intra in Imparatia Cerurilor"(Ioan3,5)
Poate fi un raspuns...da, dar cu siguranta nu-l putem accepta cand durerea tipic omeneasca ne invaluie. S.N.Lazarev spune: "Cu cat suntem mai adanc cufundati in cele umane, cu atat mai dureros decurge revenirea la Dumnezeu."
Zbuciumarea eu-lui uman reprezinta o posibilitate de a-ti simti mai bine eu-l Divin.
Raspunsuri vei primi poate..mai devreme sau mai tarziu, cu siguranta! O metoda sigura de avea raspunsuri e contactarea unui preot cu har, vizionar. Viata inseamna putere,iar puterea vine de la Dumnezeu.
Daca doresti un numar de telefon al vreunui preot in adevatul sens al cuvantului,cu har lucrator si daruri speciale castigate prin preopria-i vointa luctratoare, imi poti scrie la adresa: ****@yahoo.com
Doamne ajuta!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Nu stiu ce se mai poate spune in asemenea momente,vorbele sunt de prisos nu mai au nici un fel de insemnatate.Eu am trecut printr-un avort spontan,la care nu s-a gasit cauza,am fostdezamagita dar 1an mai tarziu am ramas din nou insarcinata ,de data aceasta sarcina a decurs bine.Am acum o fetita de 6anicare o completeaza pe prima de14ani.Nu te da batuta BIANCA,REVINO-TIFIZIC,apoi incearca din nou,o alta sarcina probabil este acum unica sansa sa treci mai bine prin durere.SUCCES SI DUMNEZEU FIE CU TINE!

Mesaj de la: Irina data: Miercuri 6 februarie 2008
imi pare foarte rau si nu cred ca exista durere mai mare irina 33 ani bucuresti

Mesaj de la: Mirela data: Miercuri 6 februarie 2008
Sunt din Iasi.In data de 28 ianuarie 1994 am nascut un un baietel de 1.900 kg(nasterea a avut loc la 7 luni).Imediat duce ce l-am nasct la-au bagat la incubator.Zilnic ma duceam la el si intrebam doctorita si asistentele cum se simte,iar ele imi spuneau ca este bine ,dar ca la varsta de gestatie si greutatea pe care o are este normal ca el sa stea la incubator.Nimeni nu mi-a spus nu mi-a spus nimic pana in ziua de 4 februarie ,seara ,cand o asistenta a venit de urgenta la mine in salon si mi-a spus ca trebuie sa plec cu o ambulanta impreuna cu copilul la spitalul de copii ,pentru ca baietelul are o malformatie congenitala la inima.Cerul a cazut pe mine.Ma intrebam impreuna cu sotul meu cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu de ne-a pedepsit .Am ajuns la spitalul de copii ,i-au facut ecografie si diagnosticat cu malformatie congenitala de cord.Ca o ironie a sortii am fost dusa intr-un salon unde cu jumatate de ora mai inainte murise o fetita de 4 luni ,care avusese sindromul Down.A doua zi dimineata a murit si baietelul meu.Traise numai 5 zile.Este de neiertat insa faptul ca nu mi s-a spus nimic despre starea copilului inca de la inceput,eu traind cu speranta ca totul o sa fie bine,si este numai o chestie de timp ca sa ia in greutate.A murit nebotezat ,dar am gasit insa un preot care a vrut sa il ingroape dar cu conditia ca pe cruce sa nu scriu "robul lui Dumnezeu" ci "pruncul".Au trecut 14 ani si eu inca nu am uitat acele zile,dar Dumnezeu mi-a dat putere sa trec peste toate acestea, sa am 2 copii o fata si un baiat , fara de care nu stiu ce m-as face. Asemenea "experiente" lasa urme pentru tot restul vietii ,chiar daca cei din afara nu le percep,ci numai cel care este direct implicat.Este foarte binevenita o asemenea campanie,poate vor surveni schimbari si in sistemul medical romanesc,care este jalnic.

Mesaj de la: Sorina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, totdeauna te-am iubit si chiar nu am stiut ce ti s-a intamplat. Imi pare tare rau, eu am doi copii (mi-am dorit atat de mult doi copii) si cred ca ti-am inteles dorinta de a-i vedea pe cei doi jucandu-se. Am avut o incompatibilitate de Rh cu sotul meu iar sfaturile medicilor au fost sa nu mai fac si al doilea copil dar am crezut cu atata putere in faptul ca va fi bine ... si este bine.
In urma cu un an discutat cu o prietena despre faptul ca a nascut copilul mort la termen si nu puteam intelege cum poate povesti atat de detasat, cu atata claritate ce s-a intamplat ... Nu intelegeam cum nu si-a pierdut mintile, cum a depasit cel moment ...
Si prietena mea avea un mare regret - ca nu i s-a dat copilul sa-l inmormanteze () sa aiba unde se ruga, unde plange.
Dar in toata povestea ei m-a socat altceva - atitudinea medicului care dupa ce a constatat ca acel copil murise (a venit la spital pentru nu mai simtea miscarile copilului iar medicii au mai tinut-o cateva zile spunandu-i ca totul este in regula) i-a spus:
- Sotul tau sa pregateasca ...( o suma destul de mare de bani) pentru ca intram in operatie.
Iti dai seama .. nu compasiune, nu mangaiere .. nimic ... bani atat voia el!???
Ea a dorit sa nasca normal, iar baietelul avea 4 kg mare, frumos .... si primul copil.
Daca nu treci prin asa ceva nu ai cum sa intelegi dar totusi imi vine sa plang numai cand ma gandesc ca s-ar fi putut intampla ceva copiilor mei.
Cu dragoste, Sorina - Tulcea
****@yahoo.com

Mesaj de la: Razvan data: Miercuri 6 februarie 2008
sunt razvan din ploiesti.crede-ma ca nu stiu ce sa zic.dar sincer imi pare foarte rau.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
.E crunt,prin ce momente ai trecut...dar sper ca D-zeu sa iti dea putere sa mergi inainte, atat tu cat si mamele care trec prin asta.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Dumnezeu sa va dea puterea sa gasiti "acel" ceva sa mergeti mai departe, nu cred ca o astfel de experienta se poate uita, poti doar sa mergi mai departe cu speranta ca poate maine nu va mai durea la fel de tare!!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
nu pot sa spun decat ca imi pare rau...am fost foarte bucuroasa cand am auzit ca vei avea o fetita..si foarte trista la aflarea vestii..nu am avut curaj sa iti scriu, citesc si plang, noi avem o fetita de 1 an si 3 zile..este minunea ochilor nostrii, primul copil tot ce ne-am dorit si ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatoasa, insa nu am puterea sa iti spun mai multe cuvinte...Ne pare rau sper ca acolo in cer te va vedea, ea cu siguranta va sti ca esti, ai fost si vei fi o mama perfecta pentru copii tai. Multa putere iti dorim si sanatate

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,cat de mare trebuie sa fie durerea ta ce se abate spre sufletul meu din ecranul televizorului...Dar ai puterea sa te ridici stiu asta .Pentru Emma ,pentru toate mamicile de ingeri E TIMPUL SA SE VORBEASCA de superficialitate ,de lipsa de profesionlism,de trairile si nevoile unei femei pe care viata o incearca astfel,de problemele care se pravalesc peste parinti...Viata este un dar de la Dumnezeu si uneori fiinta acea micuta si draga pe care te asteptai sa o tii la piept se furiseaza in mintea si sufletul tau si apoi se ridica grabita la cer veghind ea asupra ta, asupra noastra .E o alta cale prin care ni se da sansa sa fim mai buni ,mai intelegatori.DANA-RESITA-6 februarie

Mesaj de la: Vali data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara Bianca, ma bucur ca ti-ai asternut sufletul aici si ma bucur ca astfel si alte femei vor trece mai usor peste un astfel de moment coplesitor. Iti multumesc ca existi si ca ajuti oamenii care chiar au nevoie de asta.
,, Cum poate fi socotita "sarcina pierduta"?!?! Da, a murit cu cateva zile inainte sa se nasca dar a trait! A trait in mine si am simtit-o.... mi se umplea inima de bucurie cand se cuibarea in locul in care tineam palma pe burtica.....
si apoi......
apoi am tinut-o in brate...
si am strans-o la piept...
si i-am simtit trupusorul firav si cald ....
si i-am sarutat degetelele lungi...
si fruntea inalta...
si nasucul mic...
si obrajorii delicati...
si perisorul fin....
si gurita perfect conturata...
si ochisorii inchisi... Parca dormea......I-am vorbit in soapta si i-am cantat..... nu vroiam sa ii stric somnul !!!.... dar ma rugam sa deschida ochisorii si sa inceapa sa gangureasca...Stiam ca asta nu se va intampla si totusi pandeam acea clipa ce nu avea sa vina niciodata....''
acesta este pasajul care m-a durut cel mai mult. Sotul meu nu a putut asculta cand am vrut sa il citesc. Isi inchipuia prin ce ai trecut si nu putea suporta. Nu vreau sa crezi ca exagerez cu ceva, noi avem o fetita de 5 ani si jumatate pe care o cheama Bianca. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu puternica, sa trec peste greutatile vietii fara sa ma darame. In mare parte am reusit. Au fost si momente grele in viata mea, am suferit enorm... dar am trecut peste. Cand am ramas insarcinata si apoi cand am aflat ca o sa avem o fetita, m-am gandit la acelasi lucru: sa fie puternica. Cand se apropia ziua nasterii am inceput sa ne gandim ce nume sa aiba. Si ne-am gandit la mai multe nume. Intotdeauna cand ne gandeam la un nume il asociam imediat si cu o persoana cunoscuta care poatra numele respectiv. De fiecare data aveam cate un motiv sa nu ne oprim la numele respectiv. Am hotarat sa se cheme Bianca dupa mai multe cautari, dupa mai multe zile, dupa ce credeam ca am epuizat toate listele. Atunci cand ne-am gandit la numele Bianca ... imediat mi-ai venit in minte si am stiut ca asta e numele ptr. fetita noastra. Intotdeauna ai fost PUTERNICA. Chiar daca nu ma crezi asta e adevarul. De aceea te-a ales D-zeu pe tine. Stia ca poti trece peste o durere atat de mare. ITI MULTUMESC CA EXISTI !!!
CU MULTA DRAGOSTE
BIANCA, VALI SI DAN.

Mesaj de la: Monica data: Miercuri 6 februarie 2008
draga Bianca, totusi nu-l neglija pe Luca, el e viu si are atata nevoie de tine, nu te lasa coplesita de durere, el nu are nicio vina, trebuie sa fii acum pentru el prezenta total si nu e exclus sa reusesti sa-i daruiesti a doua surioara! Eu iti doresc foarte mult, sunt o mare admiratoare a ta, de multi ani, am un baietel, Luca de 5 ani, si o fetita, Patricia, de 15 ani. Iar primul copil mi-a murit in burtica la 4 luni si jumatate, am pierdut lichidul amniotic si a murit, deci am trecut si eu printr-o mare durere cauzata de ignoranta unei doctorite, care nu mi-a recomandat cerclajul la timp...iti doresc numai bine si mult curaj. Te imbratisez, cu drag, Monica

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
draga Bianca, am vazut in aceasta seara emisiunea nasu' si am ramas profund impresionata de situatia prin care ai trecut si as vrea sa iti spun ca imi pare sincer rau:(

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
DRAGA BIANCA, AM VAZUT EMISIUNEA LA "NASU".... IMI PARE SINCER RAU!!!

Mesaj de la: Mona data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, am aflat in seara asta de drama ta! Imi pare sincer rau si\\ti doresc putere sa lupti pentru schimbarea mentalitatii din sistemul nostru sanitar! imi ofer cu toata placerea serviciile mele, ca voluntar, eu fiind psiholog (cu aviz de libera practica), pentru a putea oferii un sprijin acelor femei care vor trece prin astfel de incercare! Iti doresc succes in aceasta campanie! adresa mea de mail ****@yahoo.com

Mesaj de la: Daniela data: Miercuri 6 februarie 2008
draga Bianca , ma numesc Daniela si sunt din Bucuresti, in primul rand vreau sa-ti spun un singur :IMI PARE RAU pentru pierderea suferita , te inteleg perfect.Si eu am avut o experienta destul de nefericita in urma cu doi ani si jumatate.Am fost la un simplu control medical (aveam simtomele unei sarcini),mi s-a facut o ecografie in urma careia mi s-a spus ca am un chist ovarian nicidecum o sarcina. M-au oprerat (era enorm)si mi-au scos si un ovar, dupa care mi-au spus ca nu se stie daca o sa am vreodata un copil .La vremea aceea aveam doar 24 de ani. Am plecat pe holul spitalului plangand , medicul care mi-a facut consultatia (nu cel care m-a oprerat) a venit dupa mine si a inceput sa tipe la mine intrebandu-ma de ce plang , ca nu este un capat de lume.
Crede-ma ca la doi ani si jumatate de la operatie inca mai plang...chiar si acum! Cum pot doctorii din tara asta sa tipe la o femei (fata) sa nu mai planga cand i se spune un astfel de lucru? Daca te pot ajuta cu ceva in campania pe care ai demarat-o te rog contacteaza-ma la danielakaty@yahoo.com
Iti multumim pentru ceea ce faci pentru femeile din Romania!!!!!
Nu e o rusine sa plangi atunci cand te doare sufletul!

Mesaj de la: Adriana data: Miercuri 6 februarie 2008
bianca te admir foarte mult si cand te-am vazut in seara asta la nasu' m-am bucurat insa cand am vazut titlul emisiuni si ti-am ascultat drama m-am intristat enorm,imi pare sincer rau.sa-ti dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe,multa sanatate.iti doresc mult succes in campania pe care ai pornito si sper sa reusesti sa faci tot ce ai propus,mi-e greu sa cred ca la noi se poate schimba ceva,sistemul nostru medical functioneaza doar cu bani-dai bani se uita la tine nu ai bani te lasa sa mori;pacat nu stiu ce suflet au oameni astia,si cum pot trai fara remuscari.te pup!adriana,22

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, am aflat in seara asta de drama ta! Imi pare sincer rau si\\ti doresc putere sa lupti pentru schimbarea mentalitatii din sistemul nostru sanitar! imi ofer cu toata placerea serviciile mele, ca voluntar, eu fiind psiholog (cu aviz de libera practica), pentru a putea oferii un sprijin acelor femei care vor trece prin astfel de incercare! Iti doresc succes in aceasta campanie!

Mesaj de la: Loredana data: Miercuri 6 februarie 2008
nu am inca copii si cred ca pana in momentul in care nu am citit cutremuratoarea ta experienta nu am inteles cat de important este sa simiti ca ai o viata care se dezvolta inauntrul tau
am fost impresionata pana la lacrimi si nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa te ajut chiar doar si cu o vorba calda........poate e de ajuns si un banal "imi pare rau"
cred sincer ca de acolo, dintre ingeri, Emma te vegheaza, te iubeste la fel cum o iubesti si tu si te sustine in campania ta de intr-ajutorare
sunt fericita sa vad ca inca mai exista "oameni" cu adevarat si tu, bianca, esti un exemplu
loredana, 23 ani

Mesaj de la: Delia data: Miercuri 6 februarie 2008
am plans alaturi de tine cu toate ca nu stiu ce inseamnasa treci prin ce treci tu.ma bucur ca lupti sa schimbi sistemul sanitar.anul acesta voi fi mireasa si imi doresc din suflet un ingeras.fi puternica.iti trimit o inbratisare stransa.delia

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Plang alaturi de tine. Sa-ti dea Dumnezeu putere si cei dragi sa te sprijine. N-am plans atat de mult cred ca niciodata. Ai fost aleasa care trebuia sa deschida o cale si sa sensibilizeze oameni. Fetita ta e un inger care din cer va alina suferinte infinite. Bucura-te de baietel si nu te transforma intr-o mama excesiv de protectoate, nu-i transfera nimic din ceea ce apartine fetitei. Spune-i doar ca are o surioara in cer. Invata mamele care mai au copii cum sa le acorde sprijin si atentie in urma unei astfel de drame. Esti frumoasa din toate punctele de vedere, trebuie sa fii modelul femeilor care asteapta de la tine "retete" de vindecare a suferintelor, sau macar de ameliorare. Iti admir puterea, ai grija de familia ta. Te pup.

Mesaj de la: Nicoleta data: Miercuri 6 februarie 2008
Doamne cand aud si citesc atata suferinta imi este greu sa nu-mi aduc aminte de nepotelul meu in varsta de 5 ani...nu am cuvinte..totul era in regula pana intr-o dimineata cand am primit un telefon de la cumnatul meu sa-mi spuna ca a murit.Nu mi-a venit sa cred..2 ore am fost in stare de soc..cu nici 12 ore inainte venise la mine la locul de munca si am vb. cu el a baut un suculet..ce sa mai imi era imposibil sa cred..mie papai mamei lui...la spital dupa autopsie i sa spus ca avea o malformatie la inima din nastere care nu a fost nici macar banuita vre-odata de noi...Este greu ..nici nu vreau sa-mi imaginez atata suferinta mai ales ca am si eu o fetita de 1 an si 7 luni, ingerasul meu...si am fost destul de stresata in cele 9 luni pentru ca eu am rh-ul negativ..tot timpul m-am rugat sa fie sanatoasa.....sincere regrete..nu stiu cum as putea sa te incurajez pentru ca asta nu se mai poate schimba...Iti doresc sa ai liniste sufleteasca...semnat Nicoleta din Calarasi 28 ani

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna seara Bianca,

Tocmai s-a incheiat emisiunea de la B1, pe site-ul tau am mai fost inainte sa apara povestea durerii tale aici . Am 31 de ani, nu am ramas insarcinata niciodata si nu stiu daca pot avea copii, desi cand eram copila spuneam ca o sa am zece ! Bunica mea din partea mamei a nascut de patru ori, dar mama mea nu are nici un frate....bunica ne-a crescut pe mine si pe sora mea si bunica inca traieste si are 77 de ani si in nici o vara nu mananca mere din merii de vara din curtea ei inainte de ziua de Sfantul Ilie, cand imparte de sufletul copiilor ei mere , pentru ca daca o mama care are copii mici morti mananca mere inainte de ziua de Sfantul Ilie aici pe pamant, acolo in cer Sfantul o sa le dea peste manuta copilasilor care vor pofti la mere si se vor intinde sa le apuce !
Nu i-a uitat niciodata, desi se nasteau la opt luni, iar in vremurile acelea de dupa razboi, la tara, nimeni nu se ingrijea de sufletul femeilor care-si ingropau pruncii nebotezati. Cel mai mult o doare inca sufletul de gemene, i-a fost drag de ele, si mi-a spus mie si surorii mele ca una din noi o sa nasca gemeni....
Desi mie nu mi s-a intamplat direct asa ceva, stiu de la bunica mea ca nu o sa-ti uiti copilul niciodata, o sa-l porti mereu in gand, si o sa-l porti in suflet asa cum l-ai purtat in pantec. Sa-i povestesti lui Luca despre sora lui cand o sa mai creasca, sa spui despre fetita ta oricui vrea sa te asculte, sa spui nepotilor despre ea,si trimite-i mere de vara in gradina Raiului!

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face copil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.MA NUMESC DANA SI AM NUMAI 26
DE ANI DAR STIU CE INSEAMNA APROPO DE DOCTORI SA TI SE SPUNA CU ATATA LEJERITATE NU VEI AVEA COPII NICIODATA ASTA ESTE VIATA MERGE INAINTE

Mesaj de la: Monica data: Miercuri 6 februarie 2008
draga Bianca, totusi nu-l neglija pe Luca, el e viu si are atata nevoie de tine, nu te lasa coplesita de durere, el nu are nicio vina, trebuie sa fii acum pentru el prezenta total si nu e exclus sa reusesti sa-i daruiesti a doua surioara! Eu iti doresc foarte mult, sunt o mare admiratoare a ta, de multi ani, am un baietel, Luca de 5 ani, si o fetita, Patricia, de 15 ani. Iar primul copil mi-a murit in burtica la 4 luni si jumatate, am pierdut lichidul amniotic si a murit, deci am trecut si eu printr-o mare durere cauzata de ignoranta unei doctorite, care nu mi-a recomandat cerclajul la timp...iti doresc numai bine si mult curaj. Te imbratisez, cu drag, Monica ****: ****@****.ro

Mesaj de la: Angela data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca.....IMI PARE NESPUS DE RAU PTR TRAGEDIA TA SI A ALTOR MAMICI DE INGERASI....Eu sunt mamica unei fetite minunate de 11 luni....Sansa mi-a scos in fata o vecina care a nascut si ea (vecina respectiva nu prea era bagata in seama de nimeni) si care mi-a recomandat un medic minunat, mai exact d-na doctor Liscan Georgeta, care a avut grija de mine pe tot parcursul sarcinii si care mi-a fost cea mai buna prietena....Am nascut la spitalul Sf. Pantelimon (departe de mine, eu stand in Dr. Taberei), dar bunatatea si bunul simt al acestei femei m-a facut sa ma duc oriunde va fi ea medic.....Acum nu prea vad bine ce scriu ptr ca plang si nu imi pot inchipui cum poti trece peste asa o tragedie....Am ajuns sa fiu acuzata ca sunt paranoica in ceea ce o priveste pe maria (asa o cheama pe fetita mea), dar nu cred ca exista cuvinte care pot spune cat de mare este iubirea unei mame ptr copilul ei....chiar daca l-a vazut doar la ecografii...Eu am stat o zi intreaga cu monitorul in brate cand am venit acasa cu primul film de la ecografie....fetita mea casca si se juca in acele imagini....va inchipuiti ce am simtit eu!...Din pacate, cand am aflt ca sunt insarcinata, nu am fost de prima oara la acest medic....am fost la mine in cartier la un medic ginecolog de la policlinica Cetatea Histria...este o doamna putin fugita cu pluta....cand i-am spus ca sunt insarcinata, m-a intrebat daca mai iau anticonceptionale....nu m-a consultat( examen ginecologic inteleg eu prin asta), dar imediat mi-a recomandat niste pastile ce contin fier. Nu spun ca a facut rau, dar eu stiu ca intai se fac niste analize si in urma acestora se dicide daca mamica are deficiente de ceva ca sa se recomande medicamentatia....
Am mai vazut emisiunea ta de la Nasul, si ai ridicat o problema foarte buna!
De ce bebeilor nascuti decedati nu li se face slujba si cum isi permit incinerarea lor ca si cum asta ar fi ceva normal...De ce nu pot avea si ei o slujba ca orice om?....In drept, un copil nenescut are deja drepturi de la o anu,mita varsta de sarcina (fiind ostenitor si om cu drepturi depline)....atunci de ec nu are dreptul la o slujba???????
Ideea este ca mi-as dori foarte mult sa stiu cum te pot ajuta in campania pe care ai pornit-o....lucrez intr-un loc cu foarte multe femei....****@yahoo.com este adresa mea de mail si mess.....Te rog mult sa ma anunti daca iti pot fi de vreun ajutor....De asemenea rog orice mamica sau orice femeie ce doreste sa vb cu cineva sa nu ezite si sa ma contacteze....Uneori este de ajutor sa vb cu cineva pe care nu il cunosti si care nu te cunosate....Stiu eu!
Va pup pe toate1...Nu uitati ca ingerasii ne privesc acum din cer....Dumnezeu este aleturi de ei1

Mesaj de la: Angela data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca imi pare nespus de rau, mult curaj, stiu ca esti o femeie puternica, trebuie sa lupti iar tu esti o luptatoare. Cu admiratie o femeie singura care isi creste o fetita singura.Angela.

Mesaj de la: Maria data: Miercuri 6 februarie 2008
BUNA BIANCA.MA NUMESC MARIA ,AM 47 DE ANI,AM 2 COPII SI SUNT ALATURI DE SUFERINTA TA.AM URMATIT EMISIUNEA DE LA CORINA SI IN SEARA ASTA LA ;NASUL.AM PLANS SI ATUNCI SI IN SEARA ASTA.M-AM BUCURAT CAND AM CITIT CA VEI AVEA O FETITA SI M-AM INTRISTAT CAND AM AFLAT MAREA DURERE .CURAJ IN TOT CE VEI FACE .SUNT DIN GALATI SI CRED CA MULTE MAMICI SUNT ALATURI DE TINE .

Mesaj de la: Vio data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare sincer rau............
Sper din tot sufletul sa ai puterea sa depasesti aceasta INCERCARE ,Luca si chiar si cea mica ,Emma, te vor ajuta.
Spun asta pentru ca intamplator sau nu, am o fiica si un nepotel ,tot Luca, nu sunt langa mine, ne desparte un ocean,iar aici eu mai am doar un fiu si el ca si Emma............... dar plecat dupa 21 de ani.............
Stiu cum este sa piezi un copil, stiu ce greu te obisnuiesti cu gandul ca nu mai e cu tine..............
Bianca, te imbratisez cum mi as dori s o imbratisez pe fiica mea .

cu mult drag,vio

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
sincer ma cutremurat ceea ce am auzit in emisiunea din seara aceasta imi pare foarte rau pentru cele intamplate si intro mica masura va simt durerea multi nu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag si le este usor sa iti spuna ca toate trec si ca viata merge inainte.Si eu am pierdut o sarcina,desi sunt 3 ani de atunci si acuma ma gandesc la micutul meu.Este foarte greu sa treci peste asa ceva.De un singur lucru sa fiti siguri micuta Bianca o s traiasca vesnic in inima si sufletul dumneavoastra chiar daca ea este acuma un ingeras.

Mesaj de la: Denisa data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Denisa,am 20 de ani si sunt din Oradea.Nu-mi vine sa cred!!!Esti o femeie extraordinara!Dumnezeu sa aiba grija de tine si sa te rasplateasca pentru tot ceea ce faci pentru celelalte mamici care sufera la fel ca si tine!E uimitor cum CEL DE SUS ti-a dat aceasta forta in momentele acestea dificile!
Te urmaresc pe B1 tv si nu puteam sa nu intru pe site-ul tau.Desi nu sunt mamica si nu am trecut peste aceste poduri greu de urcat ale vietii,doar cand ma uit in ochii tai frumosi,dar suferinzi,iti inteleg durerea.Nu stiu cum sa te linistesc sau ce sa-ti spun,insa vreau sa stii un singur lucru:ca sunt alaturi de tine cu toata fiinta si cu tot sufletul meu si ma voi ruga seara de seara lui Dumnezeu sa-ti aline durerea.Iar,fiica ta,sa nu crezi niciodata ca te-a parasit!Ea e alaturi de tine mereu si e INGERASUL tau pazitor care are grija de tine si iti da puterea sa mergi mai departe.
Ai facut un lucru minunat incepand aceasta campanie.Ai alinat durerea multor mamici.
Iti multumesc ca existi!!!Iar cu aceste pagini ale inimi tale,ne faci mai puternici si mai atenti cu cei din jur.
Te pup

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Comentarii...?!? No comment! Inca mai am lacrimi in ochi dupa ce am citit tot ce-i scris mai sus. Cu respect, un tatic fericit.

Mesaj de la: Silvia data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,ma numesc Silvia si in primul rand vreau sa iti spun ca imi pare extrem de rau de ceea ce ti s-a intamplat...Referitor la ceea ce ai spus despre persoanele care in asemenea momente vin si spun:nu te mai gandi,nu mai plange etc, as vrea sa spun ca sunt total de acord cu tine.Eu nu am trecut prin asemenea momente si nici nu vreau as trec,dar decate ori am avut o problema si am simtit nevoia sa plang sotil meu a fost langa mine si mereu mi-a spus sa plang pt ca stia ca asa imi va fi mai bine si ma tinea in brate pana cand ma linisteam.La fel iti spun si eu,plangi ori de cate ori simti nevoia sa plangisi gandeste-te la Emma mereu,pt ca mereu va fi prezenta in viata ta si va fi ingerul care iti va indruma pasii pretutindeni.Am si eu o nepotica pe care o cheama Ema Gabriela ,are 3 luni si e lumina ochilor nostri si s-a nascut doar cu ajutorul lui Dumnezeu si spun asta pt ca la 40 de saptamani sora mea a mers la dr si i s-a spus ca pierduse lichidul de ceva vreme(aprox 2 sapt)si exista riscul ca sarcina sa se opreasca din evolutie.I s-a provocat nasterea la 2 zile dupa control,dar nu a avut nici un efect acea injectie de dilatare,fapt pt care in urmatoarea zi i s-a facut operatie.Crede-ma ca am plans pana cand am vazut ca fetita s-a nascut si ca era perfect sanatoasa.Am admirat curajul surorii mele care a fost mereu puternica si increzatoare in faptul ca fetita ei se vanaste cu bine,a intrat in sala de operatie sigura pe ea si cu zambetul pe buze,chiar daca in avea emotii si numai ea stia ce simtea cu adevarat.De aceea multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca a facut aceasta minune si te rog si pe tine sa ai credinta in continuare deparece acest lucru te va intari s mai mult decat poti crede.Oricum te admir pt puterea de care dai dovada.Coasidera ca iti sunt prietena si de cate ori vei avea necoie de un umar pe care sa plangi inchipuieti ca sunt langa tine si iti ofer umarul meu.Te pup,Dumnezeu as fie cu tine!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
imi pare rau bianca

Mesaj de la: Nicoleta data: Miercuri 6 februarie 2008
am citit acum randurile povestite de bianca, si am plans, ma uit la videoclip ascult melodia si plang... imi pare nespus de rau, nu stiu cat de mare poate fi durerea unei mame pt ca eu nu sunt inca, am 27 de ani si sunt necasatorita...nu stiu ce sa zic, decat putere maxima de-a trece peste tot, ....si mult succes bianca pt a te face auzita in tara asta de sistemul medical si de biserica si de toate oficialitatile...
ma numesc NICOLETA, sunt din OLtenita, judetul Calarasi...

Mesaj de la: Ana data: Miercuri 6 februarie 2008
Am plans citind aceste pagini .ESTE sfasietor .Ma rog la Duimnezeu sa-mi ocroteasca cei doi copii pe care ii am.Te admir Bianca pentru puterea extraordinara de care ai dat dovada povestind.[Ana -Galati]

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Te-am admirat de cand eram mica pentru frumusetea ta ,pentru felul tau de a fi. Acum admir puterea pe care o ai.Pot sa-ti spun ca imi pare extrem de rau ca treci prin asta dumnezeu s-o odihneasca pe micuta.acum e un ingeras.ANONIM.27ani

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca.
Iti multumesc ca ai aparut la TV sa-ti spui povestea. Cu cat ascultam mai mult, cu atat povestea ta este povestea mea. Am plans in acelasi timp cu tine. Eu am trecut printr-o experienta aproape identica cu tine in decembrie 1989. Atunci nu am inteles ce mi s-a intamplat si de ce. Cand te-am ascultat pe tine, m-am recunoscut in toate trairile tale de dupa cezariana. Cel mai cumplit a fost faptul ca dupa nastere stateam in spital cu femeile care aveau copii si care din trei in trei ore se duceau sa-si alapteze copii. Eu nu aveam ce. Si a mai fost ceva cumplit. M-au trimis la morga sa-mi iau copilul sa mi-l inmormantez. Au fost de doua ori, in papuci prin zapada din curtea spitalului, dar nu mi l-au gasit. Nu stiu si nu cred ca o sa stiu vreodata ce s-a intamplat cu el. Cred ca l-au aruncat la gunoi. Am multe de povestit. Cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat apoi (dupa alte doua sarcini pierdute) este minunea mea de fetita, care acum are aproape 15 ani. Ii multumesc lui Dumnezeu ca o am. E minunata si perfect sanatoasa si sper sa fie si de acum inainte. Daca ai nevoie de cineva care sa vorbeasca cu femeile care trec prin aceasta situatie imi poti scrie pe email ****@yondclima.ro. Oricat de ocupata as fi o sa-mi fac timp sa vorbesc cu ele si sa la povestesc despre mine si cum am trecut de acel decemmbrie 1989. Iti doresc toate cele bune si sa fii sanatoasa tu si ai tai si sa te bucuri de Luca, iar daca va fi sa dea Dumnezeu sa mai ai si alt copil, sa nu mai treci prin aceasta experienta.
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Stiti...se presupune ca barbatii sunt oarecum mai duri, mai bruti, ca "lumea" se presupune ca trebuie sa se sustina prin ei si prin aportul lor. Sunt, insa, atat de multe momente in care umerii unui barbat nu pot face altceva decat sa sustina un cap plans si indurerat, in care pulsul se simte in crestet, cand parca plamanii iti sunt in gat si stau sa iasa afara, in care genunchii sunt atat de impamanteniti incat..orice s-ar spune, oricum s-ar spune, nu s-ar putea atinge inima, franta si incapabila de vreo forma de obiectivizare a sperantei. In astfel de momente memoria este pe aliat cel putin la fel de mult pe cat este si marele inamic, argumentul propriei disperari, justificate dealtfel. Nu se poate spune nimic ce ar putea, in vreun fel, sa te aline. Nici nu ar trebui cineva sa incerce asta. Si amandoi stim, Bianca, din pacate prin astfel de metode, intamplari, ca acceptarea si procesarea in amanunt a durerii duce la intelegerea ei, poate, in timp, la acceptarea ei. Si-am ajuns sa cunosc ca este suficient sa iti propui sa fii pentru a incepe sa fii cu adevarat. Sa fii orice: puternica, mama buna, crestin bun, etc. Fii!
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.

Mesaj de la: Lavinia data: Miercuri 6 februarie 2008
....crunt...crunt!!!!!!!!chiar nu exista cuvintele necesare, nici macar pentru a te imbarbata, ....dar ma bucur pentru tine ca ti-ai gasit taria de a trece peste aceasta, e un lucru pozitiv. Eu sunt insarcinata in 7 luni si ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa aibe grilja de copilul meu, sa fie sanatos. E primul si am emotii. Dar ma gandesc cat poate fi de groznic, de crunt, sa-ti piezi copilutul...chiar nu poate fi exprimat in cuvinte. Nu pot nici macar sa citesc mesajele pe care ti le-au trimis alte mamici care au trait aceleasi tragedii, pentru ca plang incontinuu.
Vreau sa-ti spun ca te admir foarte mult si ca "te cunosc" de cand ai castigat tu Miss Romania, dar nu mai stiu anul, imi pare rau! Stiu ca atunci ti-am tinut pumnii si speram din tot sufletul sa castigi! La fel si acum...sunt alaturi de tine!!!!..si sper din tot sufletul sa-ti gasesti linistea sufleteasca!
Dumnezeu sa te ajute!!
Lavinia - TM
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.

Mesaj de la: Brindusa data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca!
ma numesc Brindusa, din Targoviste, am 28 ani si inca nu am copii, dar ii iubesc fff mult. abia ce am urmarit emisiunea lui robert turcescu si m-am dat cu totul peste cap. am plans si plang in continuare...nu mai am cuvinte...dar dumnezeu asa a vrut,,,,,,,,,,cunosc si eu un caz al unei prietene. a nascut un baietel, la prima vedere era ok. apoi au inceput complicatiile: creierul inundat de lichid, s-a nascut cu diabet si ,,,multe altele....a murit la 1 an si saracutul s-a chinuit mai mult decat trebuia......Dumnezeu le randuieste pe toate!
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna,Bianca.Ma numesc Elena,sunt studenta la Facultatea de Medicina din Craiova si tocmai am urmarit emisiunea Nasul iar in urma dezvaluirilor tale am hotarat sa intru pe site.Recunosc faptul ca aflasem mai demult de drama prin care ai avut puterea sa treci dar nu m-am gandit niciodata sa ma pun macar pentru o secunda in locul tau.De ce?Nici eu nu stiu...Poate pentru ca am doar 19 ani si inca nu constientizez ce inseamna pentru o mama o asemenea tragedie,sau poate pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ma implic atata timp cat nu sunt eu protagonista unei astfel de povestii.Te-am admirat mult timp pentru frumusetea ta,pentru norocul de care ai avut parte traind intr-o lume care se presupune ca esti ferit de toate rautatile...Nimic nu e asa cum pare,insa...Moartea nu alege iar soarta ne loveste pe toti cand ne asteptam mai putin.Poate sunt prea tanara sa vorbesc astfel si poate vei considera ca nici macar nu ar trebui sa imi expun parerea cu privire la acest subiect atata timp cat nu cunosc suferinta ta,dar imi doresc din tot sufletul sa fac ceva,orice pentru a te ajuta in demararea campaniei de protejare si mai ales incurajare a mamicilor care traiesc momente de acest fel.Ai dreptate sa spui ca nu stie nimeni si nu intelege nimeni prin ce ai trecut tu pentru ca pana nu simti singur durerea,nu ai cum sa sustii cu falsa ipocrizie ca intelegi un suflet de mama.Nici nu stiu ce ganduri imi dau valma in minte acum,nu stiu daca exista vorbe care sa exprime nedumerirea pe care o am:DE CE?De ce trebuie sa se intample asa cu niste suflete nevinovata a caror singura vina este ca isi doresc nespus de mult sa dea piept cu viata si de a creste protejati la sanul mamelor?...Se poate spune ca viata e nedreapta dar oare ne ajuta cu ceva daca rostim cuvintele astea sau de fapt cheia pentru a depasi toata drama asta e tot la noi?Nu compasiunea ajuta,nu parerile de rau care nu se mai opresc si care,menite sa te ajute,de fapt iti provoaca si o mai mare macinare sufleteasca...important este sa nu ne simtim niciodata singuri in acest impas,sa constientizam faptul ca undeva in lumea asta cruda mai sunt milioane alte mame care trec prin asta...Vorbesc de parca as fi si eu supusa unei astfel de suferinte...Poate ca undeva in adancul meu ceva s-a miscat,ceva care m-a determinat sa arat ca imi pasa.Nu parerea mea conteaza,nu atat cuvintele care pana la urma sunt seci si insignifiante,poate ca de fapt e important sa formam o familie ai caror membri sa s asculte intre ei...E mare lucru sa stii sa asculti,poate chiar mai important decat a stii sa vorbesti.Te-am auzit spunand ca ti-a facut mult bine faptul ca ai scris aceste randuri...Nu ma compar si nici nu as indrazni vreodata sa te privesc macar ca de la egal la egal,dar in seara asta pur si simplu am simtit nevoia sa iti scriu,macar pentru a ma descarca cumva si pentru a te ruga sa imi dai voie sa pun umarul la ceea ce vrei sa contruiesti.Te rog,da-mi sansa sa simt ca pot face ceva,lasa-ma sa creez o lume mai buna pentru cand ma voi hotara sa devin si eu la randul meu mamica.Iti multumesc din suflet pentru ca...m-ai ascultat.Astept un raspuns pe adresa mea de email ****@yahoo.com

Mesaj de la: Ema data: Miercuri 6 februarie 2008
Foarte dureros! Eu am pierdut o sarcina mica, 3 luni... nu am putut uita... si nici nu am mai avut puterea sa mai incerc... Durerea se diminueaza in timp dar nu se poate uita... Ema!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face coil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.

Mesaj de la: Nicoleta data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,
Ma bucur ca ai deschis aceasta cutie a pandorei, ca incerci sa dai un semnal(sper din toata inima sa reusesti),ca vrei sa schimbi ceva in sistemul medical.
Ma uit la emisuni medicale in general si ma uimesc vestici de cate delicatete dau dovada, de cat bun simt dispun, de cat omenie exista in ei...Oare ei cum reusesc?Am 28 ani si la o varsata de 20 ani "am fost nevoita" sa fac o intrerupere de sarcina, desi nu eram decat in 4 saptamani sentimentul maternitatii incepuse sa se dezvolte in mine.Din pacate nu am avut pe nimeni langa mine sa ma ajute sa trec peste aceasta drama. Dupa intreruperea de sarcina am avut complicatii si am fost nevoita sa ajung la spital , am fost la Polizu acolo am intalnit doi medici total diferiti: unul se comporta mai ceva decat un dictator, iar cel de-a al doilea era paine lui Dumnezeu.Oare de ce nu au toti acea omenie, bunatate si compasiune vis-a-vis de suferinta unei femei care a fost nevoita sa recurga la acea optiune?Nu inteleg de ce si-au ales aceasta meserie.Acum imi doresc un copil dar...nu mai vine.Probabil sunt pedepsita pentru acea decizie de acum aproape 9 ani.Iti doresc din inima ca numele, cariera si ambitia ta sa-i trezeasca.Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe fetita ta si sacrificiul ei sa fie piatra de temelie in schimbarea care trebuie sa inceapa sa se simta in sistemul medical din Romania.
Nicoleta, Bucuresti.

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare rau Bianca. Iti doresc mult mult bine. Am trecut printr-o experienta asemanatoare, a trebuit sa intrerup o sarcina (din anumite circumstante). A fost cumplit. Momentul de dupa a fost sfasietor........ Greu de inteles daca nu l-ai trait............... Si astazi sufar din cauza aceasta......... Dar, mai am o fetita si ma gandesc tot timpul ca pentru ea trebuie sa merg inainte , desi la fel cum spui si tu , acum apreciez ce mult inseamna acest copil si o iubesc din tot sufletul si tot timpul am grija sa nu i se intample ceva. Dar trebuie sa ne gandim ca ceea ce s-a intamplat tot de la Dumnezeu a fost pentru ca asa a considerat EL ca este mai bine. Nimic nu este intamplator........ Insa important este sa ne rugam in continuare si sa avem speranta ca totul va fi bine. Multa sanatate si putere. Cristina

Mesaj de la: Nela data: Miercuri 6 februarie 2008
draga biana,
numele meu este nela si aseara te-am urmarit pe b1 tv,pana acum nu am stiut de drama ta de aceasta tragedie prin care ai trecut si pe care nu o sa o poti uita niciodata pt ca dupa parerea mea,pierderea unui copil este cea mai mare "pedeapsa" data de D-zeu!
eu ma chinui sa fac un copil de 4 ani,sunt fff deprimata si suparata pe esecul meu si ceea ce am vazut ca ai patit m-a deprimat si mai rau,gandul ca iti doresti un copil si cand trebuie sa se nasca.........
sa stii ca ai tot dreptul sa-ti plangi copilasul,sa nu te jenezi de nimeni daca stimti ca trebuie sa tipti de durere fa-o pt ca nimeni nu are cum sa intelega prin ceea ce treci si nimeni nu are dreptul sa te condamne pt nimic!esti doar o femeie care isi iubeste fetita desi ea este in ceruri!nimeni nu are cum sa inteleaga ceea ce simti daca nu a trecut prin asa ceva!vorbe ca:"lasa ca faci altul","esti tanara","e mai bine ca era bolnava",sunt cele mai urate vorbe!!!!!!!!
sfat pt cei care vor sa fie langa tine:sa fie aluturi cu sufletul fara sa puna prea multe intrebari si sa te asculte mereu cand vrei sa vorbesti de aceasta drama!
eu nu pot decat sa-ti doresc liniste sufleteasa si puterea de ati creste baietelul si sa-ti dea D-zeu multa sanatate!
"CAND ITI VINE SA PLANGI ADU-TI AMINTE DE CLIPELE IN CARE ZAMBEAI"

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Nu am trecut prin experinta mamicilor care siau spus durerea si celor care nu siau spuso dar ami anchipui ce dureros este cand ati doresti un copil si astepti cu nerabdare nasterea lui si sa te bucuri.Sunt alaturi cu sufletul si cu gandul de mamele care au trecut groaznica experienta si ma rog la Dumnezeu sa le antareasca, chiar daca nu uita dar sa mearga mai departe si sa se gandeasca ca poate cineva de alaturi are nevoie de ajutorul ei .Am scris aceste randuri ca sa se stie ca si alte mame care nu au trecut prin aceasta cumplita trauma va este alaturi.

Mesaj de la: Elena data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna sunt Elena din bucuresti,imi pare foarte rau pentru ce ti -sa intamplat,eu sunt insarcinata in 7 luni jumate si imi este foarte frica de momentul care va urma adica nasterea,din cauza acestor oameni care ne trateaza foarte urat daca nu le dai "dreptul",ii multumesc lui Dumnezeu ca pana acum nu am avut probleme,nici macar greturi nu am avut sau pofte sunt o viitoare mamica tanara am 22 de ani,le doresc multa sanatate tuturor mamicilor de ingerasi dar nu numai

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga noastra Bianca, suntem un ONG din Bistrita- Nasaud si dorim sa ne implicam in campania deschisa de tine. Ne dorim sa avem o discutie cu tine, dar ne dam seama ca este foarte greu acum....Oricum, suntem aici si asteptam sa ne contactezi pentru a "colora" lumea noastra impreuna. Era nevoie de vocea ta acum, iar noi dorim sa "cantam" alaturi de tine pentru toti cei care au nevoie de muzica pentru suflet. Te imbratisam cu toata dragostea noastra( suntem cam multi!)si ne rugam in Biserica noastra pentru Emma si toti copilasii nostri.( De altfel, trebuie sa sti ca Biserica ortodoxa face mereu aceste rugaciuni, chiar daca unii din motive care ii privesc ti-au spus altceva; candva vor intelge si ei ceea ce trebuie).
Adresa noastra de e-mail: ****@yahoo.com. Tel. 07****, 07****.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
sunt un tata fericit acum eu si sotia mea amvut acaias problema am suferit mult dar dumnezeu a fost cu noi si am trecut peste mai erau 2 3zile si trebuia sa se nasca baietelul nostru si sa nascut dar nu mai traia pe o anumita data ditro luna am suferit neam rugat la dumnezeu atrecut doi ani la aceias data aceias luna sa nascutbaiatul nostru si suntem fericiti sper sa ti se intample si tie cel putin la fet v.c.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
eu nu pot decat sa plang, nu sunt inca mama imi doresc cel mai mult pe lumea asta dar.... se pare ca inca nu e timpul. Ceea ce am citit m-a cutremurat nu am cuvinte sa spun mai mult nu pot nu stiu ce sa spun...... dar cu siguranta voi mai citi 'povestea' de multe multe ori.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bună dragă Bianca. Înainte de toate vreau să-ţi mărturisesc ca aşteptam cu nerăbdare şi totodată curiozitate să citesc povestea ta. Deşi sunt bărbat, povestea ta m-a mişcat profund, mai cu seamă că sunt şi eu tătic şi ştiu cum e să-ţi ţii pruncul în braţe, tot timpul. Chiar mi-au dat lacrimile. Sper şi cred că ai puterea să duci la căpat campania pe care ai pornit-o şi dacă te pot, sau pot ajuta cu ceva sunt aici. Fii tare, nu eşti singura!

Mesaj de la: Ovidiu data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Ovidiu si sunt din Arad.Am 35 de ani si chiar daca nu este o varsta foarte inaintata am trait destul de multe in viata si bune si rele.Nu am copii desi incercam acest lucru cu sotia mea de ceva vreme si citind cele intamplate tie pot sa spun ca "poate" o lacrima mi-a strabatut obrazul si incerc prin cele cateva cuvinte scrise sa te incurajez.VIATA MERITA TRAITA CU BUNE SI RELE.DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA.MULTA SANATATE SI SUCCES IN VIATA TIE,LUI LUCA SI CELOR DRAGI.

Mesaj de la: Carolina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna...Imi pare rau pentru pierderea suferita. Nu pot sa spun ca stiu prin ce treci, dar am si eu doi copii ( 9 si 7 ani )si ma doare sufletul pentru tine. Nu-mi pot imagina vreodata ca as putea sa pierd un copil. Este cea mai mare durere pe care o mama o poate suferi vreodata. DUMNEZEU sa-ti dea putere sa treci peste pierderea fetitei.
Carolina din Suceava.

Mesaj de la: Simona data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare teribil de rau.E cumplit ceea ce ai trait dar bunul Dumnezeu sa-ti dea putere sa accepti si sa traiesti cu drama asta .O mamica-SIMONA

Mesaj de la: Paula data: Miercuri 6 februarie 2008
sunt Paula am 50ani si trebuia sa fiu bunica dar Dumnezeu m-A pedepsit,fetita mea in varsta de 26 ani pe 8 aprilie 2007 a facut intrerupere de sarcina la 6luni din motive medicale.Am sustinut-o in aceasta decizie deoarece era hermafrodit(cromozomial era baiat iar la ecograf s-a vazut a fi fetita).Au trecut atatea luni iar fetita mea refuza sa vorbeasca despre acest eveniment iar eu ii respect dorinta,poate nu este pregatita.Eu sufar cumplit,plang aproape zilnic dar nu este ora sa nu ma gandesc la el (eu ii spuneam Mircea). Atunci cand am fost anuntata ca voi fi bunica l-am visat eu am stiut ca este baietel,incepusem sa-i fac caietul lui in care ii scrisesem cat de mult il iubesc si il astept.Incepusem sa-i cumpar daruri si sa primeasca daruri de la prietenele mele.Cand a venit de la spital devastarea mea sufleteasca a atins apogeul-am vrut sa ma sinucid-nu am facut-o pentru ca-mi iubesc foarte mult fetita si m-am gandit ca are nevoie de mine.In lucrurile pe care le-a avut l-a spital in acea perioada am gasit cateva murdare de sange-sangele nepotului meu.Oare cum nu mi-am pierdut mintile? Ori poate ca da. Dupa cum ai sa observi scriu decat despre suferinta mea poate voi putea scrie si despre trairile fetitei mele . Deocamdata nu o fac pentru ca nu cred ca ar vrea sa o fac.Intrrupea i s-a facut in Bucuresti la Giulesti unde a fost lasata singura fara nici cel mai mic ajutor. Din aprilie pana in decembrie l-am visat pe Mircea aproape in fiecare noapte desi nu l-am vazut cu ochii il vazusem cu sufletul.In decembrie m-am destainuit unui preot si i-am cerut sfatul iar de atunci il visez foarte rar.ma opresc cu srisul aci poate am sa mai revin. Bianca imi pare foarte rau pentru pierdea avuta si cred ca pot spune ca te inteleg si sunt alaturi de tine.Ai toata compasiunea mea iar de astazi inainte ma voi gandi si la fetita ta. Cu drag si dragoste Paula

Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 6 februarie 2008
SUNT MIHAELA SI AM 19 ANI. IMI PARE FOARTE RAU PT FETITA TA SI IMI IMAGINEZ CA IN ACESTE MOMENTE CUVINTELE NU AJUTA. VREAU DOAR SA STII CA IMI PARE RAU.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
am vazut emisiunea nasul din seara asta 6 februarie,si am intrat pe site-ul tau.e dureros,cel mai dureros...citesc si plang,plang in hohote...am 21 de ani si un baietel de 4 luni,dar daca nu las mai avea as muri...sigur as muri...nu stiu cum ai trecut peste tragedia asta...nu am cuvinte sa ma exprim pt ca numai tu sti ce simti pt ca ai trecut prin asta!imi pare infinit de rau si orice tiar spune oricine nu are cum sati aline durerea.eu si sotul meu neam dorit foarte mult acest copil.el reprezinta toata viata noastra din trecut,prezent si viitor!imi pare rau!mama lui Alex nascut pe 1 octombrie 2007

Mesaj de la: Liliana data: Miercuri 6 februarie 2008
experienta mea.....dureroasa.....a avut un final fericit.imaginati-va o mama....care dupa 7 ani de casnicie hotaraste sa dea nastere primului sau copil...si careia medicii nu-i dau nici o sansa....ba...o incurajeaza"sunteti tineri!faceti altul"de ce?fiindca la pitesti...toate gravidele cu reactii fals-pozitive pe VDRL sunt diagnosticate si tratate,internate in spitale de dermatologie,umilite de catre medici si pacienti,acuzate,vazute drept bolnave si imorale.teste mai puternice-RBW,TPHA,FTA-au pus un alt diagnostic.medicii din pitesti recomandau avortul,prognozau ca voi avea un copil retardat,refuzau sa-mi explice de ce...a fost cumplit.m-au consumat enorm.refuzau sa ma atinga.la Bucuresti....am mers la un profesor...renumit....membru al Academiei....Dumitru Muresanu...un om cu suflet...care m-a luat de mana,m-a incurajat,a analizat cu atentie problema....si m-a intrebat daca sunt constienta ca fac o crima fiindca avortul nu se impune...am acum un copil sanatos.totul a fost un zbucium inutil nascut din incapacitatea unor medici de a pune un diagnostic.cumplita experienta.se putea finaliza cu un avort....inutil....al unui copil perfect sanatos.....am avut norocul sa intalnesc un OM medicul de care spuneam.nu stiu cum as fi depasit momentul avortului.era un copil dorit....ar fi fost primul si singurul avort din viata mea.imi place sa cred ca sunt un om responsabil....dar in acele momente...cand nu aveam pe nimeni in jur nu stiam ce sa fac.e groaznica experienta unei mame....care trece prin atatea...isi face atatea sperante....care se spulbera brusc.LILIANA,PITESTI,32 ANI.

Mesaj de la: Cati data: Miercuri 6 februarie 2008
In afara faptului ca ramai interzis nu stiu daca mai pot scrie altceva. Doar ca citind randurile intr-adevar ma apasa o durere enorma in suflet si in inima si simt un nod in gat. Sunt mama a doi copii minuanti (un baietel si o fetita) pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea aceasta. Sunt mama si inteleg... te doare cand puiul tau se loveste, se imbolnaveste si vrei sa darami muntii, lumea, oamenii ca sa poti sa-i iei durerea. Te doare cand ii ai langa tine... te doare cand nu poti sa faci nimic pentru ei si esti legat de maini si de picoare.. te doare pentru ca esti constient ca nu ai putut sa faci nimic. Sunt multe dureri ale oamenilor legate de boala, de mizerie, de saracie... dar cand vorbim despre copii... iar in cazul acesta despre decesul lor... durerea parca se insuteste si te doboara. Din pacate nimeni si nimic nu cred ca va putea sterge suferinta mamelor care trec prin asa ceva. Dar macar sa incercam sa le DIMINUAM din aceasta durere. Stiu ce inseamna durerea aceasta pentru ca am un nepotel care are diverse malformatii si care a suferit multe operatii chirurgicale. In urma acestor operatii de 2 ori era sa moara. Stiu ce inseamna neputinta, durerea, dragostea, furia... toate amestecate. Dumnezeu care le oranduieste pe toate ne va ajuta... sa putem face ceva
As vrea sa ajut.. sa formam o campanie pentru toate mamele care au probleme.. ca aceasta pe care ai avut-o tu... sau altele. Ma numesc Cati ****, sunt din Iasi, am 30 de ani, am 2 copii si as vrea sa va ajut.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
timpul nu-l poti opri,dar eu te opresc pentru o imbratisare si o sarutare,sunt o mamica din bucuresti,imi pare sincer rau.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
sincer imi pare rau de pierderea suferita. Sunteti o femeie tare si va apreciez foarte mult pentru ca ati avut taia sa treceti peste acest eveniment neplacut. Cu drag o persoana care va apreciaza

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Simona am 28 ani sunt casatorita(Bucuresti) am urmarit povestea ta la B1 tv,nu am cuvinte....
Aplez la tine,deoarece am auzit ca tu raspunzi intrebarilor si asta ma incurajat sa iti scriu,vreau un sfat.
Eu am o alta problema,poate ma poti sfatui si mi-ar prinde foarte bine.
Am o grija zilnica foarte mare care imi face inima sa sufere foarte mult si ma ingrizoreaza rau de tot,imi este frica ca familia mea sa nu pateasca nimic si ma rog zilnic sa le fie bine,ma gandesc la acest lucru zilnic,zilnic....nu stiu cum sa fac sa nu ma mai gandesc,muncesc,sunt casatorita deci am cu ce sa imi umplu timpul,dar tot imi vin gandurile.
Imi sun mama zilnic de 2-3 ori si ma rog sa le fie bine.Dupa ce inchide ma bucur ca este bine..
Ce sa fac??Cum sa fac sa nu ma mai gandesc la aceste lucruri??Ma poate ajuta altceva??
Te rog din suflet sa ma sfatuiesti ce sa fac.
Multa sanatate si toate cele bune ti-e si familiei tale.

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma numesc Dana, sunt din Oradea si pot sa-ti spun ca , din pacate am trecut prin aceeasi suferinta ca si tine. Acum 3 ani am nascut la Oradea o fetita, la 36 de saptamani de sarcina. Din pacate in sala de nasteri a existat doar moasa, nu exista nici un medic, nu neaparat ptr mine, ci ptr fiica mea. Nu stiu si poate nu voi stii niciodata cu adevarat ce s-a intamplat.Eu mi-am vazut fetita plangand, iar ei mi-au dat un certificat de deces, ca mi-am nascut fetita moarta.Vestea mortii mi-a fost data ironic si peste umar, nu am simtit nici un dram de compasiune, doar nepasare si indiferenta.A fost un soc atat pentru mine, cat si pentru cei care ma insoteau. Medicul care mi-a urmarit sarcina era in concediu si mi-a spus doar ca:,,colegii lui se vor ocupa de mine, sa merg la spital". Dupa autopsie am aflat multe variante...doar minciuni.Cauza oficiala ...nu avea rinichii formati.Dupa ce am ajuns acasa am inceput sa caut pe net, sa scriu unor medici, le-am povestit ce mi s-a intamplat , iar 95 % mi-au confirmat ca existau semne clare la eco care sa prevesteasca aceasta malformatie. A fost cumplit, era Anul Nou, primeam mesaje de la cunoscutii care nu stiau ce mi s-a intamplat si care imi doreau ,,o Roberta sanatoasa" . Noaptea aveam cosmaruri, imi era frica ca o voi uita, ca nu o sa-mi mai amintesc chipul ei, piciorusele ei, degetelele ei. Atunci mama mi-a spus ca ea ia facut poze Robertei dupa ce au imbracat-o cu hainele pentru inmormantare.Ma bucur mult ca i-a facut poze.Nu am cuvinte sa- multumesc sotului meu, familiei mele si prietenilor nostrii care au fost alaturi de mine.M-am intors foarte repede la munca, eu sunt educatoare. Mi-a fost groaza de intrebarile copilasilor de la gradinita despre Roberta.Unii parinti aflasera, de la colegele mele, altora le-am spus eu.
Acum, am copilasi de 3 ani, iar Roberta ar fii fost la mine in grupa.Dar ea este undeva in ceruri...e sufletelul care are grija de noi si pe care il vom purta mereu in suflet.Ne dorim in continuare copilasi care sa ne umple casa si inimile.
Te imbratisez si te felicit pentru aceasta campanie.Sper sa se schimbe ceva in sistemul nostru sanitar. Cu stima Dana L.
P.S. Adresa mea de email: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
buna bianca,in primul rand imi pare rau pentru pierderea pe acre ai suferit-o.Nu am copii inca dar am 3 prietene care au trecut prin aceasta trista experienta(una dintre ele chiar de 2 ori) asa ca oarecum daca nu inteleg macar am simtit din punctul meu de vedere aceasta suferinta.e de laudat inintiativa ta de a informa cat mai multe persoane despre aceasta drama.sunt medic si am vazut si din perspectiva medicului aceasta situatie,dar trebuie sa-ti spun ca ai fost putin nedreapta in ceea ce priveste atitudinea medicilor din Romania in aceasta situatie.Una dintre prietenele mele a nascut o fetita la 26 de spatamani de sarcina,cu greutatea de 650 de grame.Acest copilas a traiot printre noi doar 3 zile dar in aceste 3 zile medicii au facut tot ce era omeneste posibil,a fost sprijinita,inteleasa si incurjata sa-si vada fetita,pe de alta parte desi avea certificat de nastere nu a fost inmormantata de preot pentru ca nu a fost botezata deci din acest punct de vedere ar fi indicat ca Biserica sa ia o atitudine ferma si universal valabila.Sper ca prin aceasta campanie sa inteleaga cat mai multa lume drama acestor mamici.

Mesaj de la: Tudor data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,

Sper ca toate aceste lucruri sa te ajute cat mai mult.Ai dreptate....o mamica nu uita niciodata, cu atat mai putin un tata.
Ei nu au voie sa planga...asta e firea omeneasca..ei trebuie sa fie cei puternici.Sunt un viitor tata daca da domnul si stiu prin ce treci....am patito cu logodnica mea...ESTE FOARTE GREU...
Sunt si un viitor asistent medical, si toate lucrurile astea stiu ce inseamna...mia fost foarte greu sa ma impac cu ideea, dar cred ca intradevar Dumnezeu ne lasa pe Pamant cu un anumit scop.Pentru tine (cred eu) a fost ca esti una din FOARTE putinele vedete romanesti care intradevar ar fi avut puterea sa faca asta( ma refer la campanie ) doar pentru a face curaj altor femei, la urma lor sa poata formi si astfel sa se transforme intr-un fel de terapie si nu sa transforme in motiv de publicitate o astfel de drama.
Consider ca toate persoanele care trec printr-o astfel de drama ar trebui sa priveasca adanc in suflet si in jurul lor si cu siguranta vor gasi un raspuns.Spre exemplu motivul care l-am gasit a fost ca asa voi putea fii alaturi de tristii tatici care trec prin asa ceva, poate in felul asta vor avea curajul sa isi lase cat de cat sentimentele sa iasa si discutand sa poata trecere, improriu spus, dar totusi....mai departe
Din pacate nu am vazut acea emisiune cu celelalte femei care erau "surori de suferinta" cu atatea miliarde de femei de pe glob.Prima data am citit intr-un ziar si am crezut ca sunt alte prostii scrise, dar cand am vazut emisiunea "NASUL" mi-am dat seama ca intradevar (din mare poacate) este adevarat.
Sper cu desavarsire ca aceasta campanie ar trebui cat mai mult sustinuta de mass-media si sub nici o forma sa nu se "contorsioneze" dupa bunul plac al fiecaruia aceasta drama...si nu m,a referr neaparat la a ta ci a tuturor...caci numai noi stim ce inseamna..cei care traim asa ceva.
ITI MULTUMESC FOARTE MULT PENTRU ACEST MARE AJUTOR...mai mult numai pot spune acum
Cu multa durere in suflet,Tudor

Mesaj de la: Clara data: Miercuri 6 februarie 2008
BUNA BIANCA!In primul rand as vrea sa-ti spun caci imi pare extrem de rau de ceea ce ti-i s-a intamplat si nu stiu ce as fi facut dc eram in locul tau.Ma nu mesc CLARA ,sunt din BUCURESTI si sunt mama a doi baieti MIHAI SI SEBASTIAN.Cel din urma este cel mai mic si l-am nascut cu o malformatie la inima .Chiar dc am facut si ecografia 3d mie nu mi-i s-a spus ca ar avea pb la inima.Acum astept din clipa in clipa momentul cand madicii imi vor spune ca va trebuii sa-l operez.Nici nu vreau sa ma gandesc la ceea ce ma v-a astepta acolo.Nu cred ca poate cineva care nu are copii ,sa stie ce se petrece in sufletul unei mame in momentul cand isi pierde copilul sau in momentul cand afla ca trebuie intervenit asupra copilului sau cu o interventie chirurgicala indiferent de ce natura este aceasta.Te-am urmarit in emisiunea NASU si printre altele iti dau perfecta dreptate in privinta celor spuse cu referire la cadrele medicale care se invart in jurul mamicilor.Nu stiu ce sa-ti spun mai multe decat sa te intareasca bunul dumnezeu sa treci peste incercarea grea la care te-a supussi sa ai multa grija de baietelul tau LUCA.
TE SARUT SI ITI UREZ MULT SUCCES IN CEEA CE TI-AI PROPUS SA FACI.

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Stimata Bianca Brad,imi pare foarte rau ca a trebuit sa induri asa ceva ,e clar ca durerea nu se stinge total niciodata,Dumnezeu sa te intareasca.Cind se poate ,te rog ,vreau sa stiu cu ce pot sa ajut.Multumesc,numai bine.Cristina

Mesaj de la: Dana data: Miercuri 6 februarie 2008
draga bianca ma numesc dana si acum cand iti scriu aceste randuri este ora 23:00 si pentru ca te-amn vazut la emisunea nasul am vrut sa intru pe siteul tau si trebie sa spnjca ceea ce am citit si ce am vazut ma facut sa imi dea lacrimile si chiar acum cand iti scriu aceste randuri pleng si asta pentru ca am si eu o fetita de 3 luni ANA MARIA ISABELLA PE CARE O IBESC ENORM SI PE CARE O VOI IUBI TOATA VIATA MEA , ACUM POATE MULT MAI M\\ULT DUPA CEEA CE AM CITIT. iMI PARE RAU AS VREA SA ITI SCRIU MULT MAI MULTE DAR NU MAI POT , NU MA MAI SIMT IN STARE .

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
In primul rand vreau sa spun ca imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si in al doilea rand stiu si eu o persoana destul de apropiata mie care a trecut de 2 ori prin aceasta"experientza "daca o pot numi asa si s-a intamplat la 8 luni de sarcina.imi pare rau inca o data.la revedere

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Luca 18:16 Isus a chemat la Sine pe copilasi si a zis: „Lãsati copilasii sã vinã la Mine, si nu-i opriti; cãci Împãrãtia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

Domnul sa va intareasca

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
am dat pe b1 si te-am vazut bianca sunt mama a 2 copii baiat de 22 ani si o mult dorita fetita de 16 ani care din pacate nu e ca alte fetite,e o fetita cu handicap si nu am avut puterea ca alti parinti s-o abandonam o avem langa noi in continuare cu toate ca viata a devenit foarte grea pt noi dar speram ca dumnezeu nu ne va parasi de aceea ii multumesc ca suntem impreuna si nu a dat inapoi sotul meu il am alaturisi pot spune ca o iubim foarte mult cu toate ca unele zile sunt dea dreptul insuportabile dar asta a fost vointa domnului si nu ne putem impotrivi,succes in continuare

Mesaj de la: Alexandra data: Miercuri 6 februarie 2008
MA numesc Alexandra suntdin Ploiesti si sunt asistenta medicala si pe data de 5 Decembrie a anului 2007 am facut un an de la sarcina extrauterina pe care am avut-o nu va spun socul meu nu a fost acela ca am ajuns de urgenta la maternitatea locala intr-o hemoragie puternica si palmuita in salvare pentru a nu lesina, socul a fost atunci cand medicul de garda cand a aflat ca am avut 3 intreruperi de sarcini a inceput sa strige la mine cu astfel de cuvinte: vaca proasta ce esti iara ai ramas bortoasa, tampite ce sunteti vaca nespalata si foarte multe culmea acelasi medic care imi facuse intreruperea de sarcina inainte cu cateva luni iar medicul care ma operat mi-a spus ca defapt a fost sarcina gemelara si numai un fat era coborat in uter. A fost groaznic atunci cand mi-a facut punctia Duglas fara anestezie fara nimic nu va spun prin ce dureri am trecut nici cand am nascut nu am avut asemenea dureri, fara pregatire psihica a pacientului asa cum se invata la carte, iata de ce plec oamenii din tara pentru ca nu exista legi care sa protejeze pacientul medicul nu trebuie sa-l judece ci numai sa-i acorde ajutorul spre sanatate asa cum ar trebui. va multumesc

Mesaj de la: Andreea data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Ti-am mai scris un mesaj pe site si imi pare inca o data sincer rau pentru tragedia prin care ai trecut...
Te felicit pentru aceasta campanie si as dori din tot sufletul sa te ajut ca voluntar (lucrez in sectorul ONG si pot fi contactata pe e-mail: ****@yahoo.com sau pe mobil: 07****).
Mult succes si sper pe curand,
Andreea

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Este foarte greu atunci cand pierzi un copil....eu sunt destul de tanara...am ramas insarcinata acum 3 ani,pe cand sotul meu imi era doar prieten,pierderea copilului pe care nu l-am tinut decat trei luni a fost foarte grea.Copilul meu era mort....problema mea,mi s-a spus ca e apa(copilul se lasase jos si apa se ridicase).Nu am constientizat foarte mult ceea ce mi s-a intamplat,pentru ca eram iesita din sala de avorturi....dar in momentul in care am iesit am vazut un copil mic cu mama lui....si am plans de mi-au secat lacrimile.Mi-a fost foarte greu pentru ca 1 an ocoleam copiii pe strada...imi faceau rau.Ceea ce am patit eu intr-adevar m-a unit foarte mult de sotul meu.Nu am avut curajul sa spun nimanui ceea ce am patit si nu vreau sa stie nimeni pentru ca de fiecare data cand ma gandesc la asta ma doare.Vroiam sa-i spun mamei mele dar nu aveam curaj...parintii mei mi-au spus ca vor un nepotel....iar eu acum trebuia sa le spun ca au avut si era mort....e greu...
Sunt alaturi de toate femeile care au suferit si le incurajez in gandul meu.
Va multumesc ca mi-ati dat dreptul sa ma descarc,oarecum,pentru ca pentru prima data cand spun,cand povestesc asta.Imi pare rau pentru pierderea suferita.
Cristina 27 de ani Brasov

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca sunt alaturi de tine,de durerea ta.

Mesaj de la: Marian data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca ....sunt un sportiv din Ploiesti, marian....eu zik mergi mai departe orice ar fi, ,,TOATE SUNT DE LA DUMNEZEU,,,,,si nimik intamplator

Mesaj de la: Krisztina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca, sunt absolut convinsa ca orice cuvant este inutil si nu face decat sa iti aminteasca, de parca ai putea uita vreun moment, de durerea si tragedia prin care treci. vreau sa iti impartasec povestea mea.
am ramas insarcinata in aprilie 2007 si ca si pentru tine a fost o surpriza pentru ca nu planificasem sa avem un copil. Am trecut prin stari diverse de la surpriza, la panica, de la bucurie la ciuda, apoi furie, si poate aproape toate sentimentele pe care le poate trai o femeie. am vrut sa renunt la sarcina din cauza ca "nu era un moment bun" si ajunsesem la doctor. Ii multumesc unei doamne doctor din Ploiesti, pe care o consider ingerul pazitor al copilului meu, ca m-a convins sa nu renunt. si am inceput "aventura" de a avea un copil. Am facut analizele, am luat legatura cu medicul meu ginecolog, un mare profesor, din Brasov, a carui pacienta sunt de zece ani si in care aveam o incredere oarba. sarcina mea a decurs usor, lin, copilasul meu este un scump inca din burtica. Nu am avut un moment de discomfort, greata sau pofta. am mers la serviciu pana in luna a 9-a cand am simtit nevoia sa pun la punct culcusul pentru a-l primi pe fiul nostru. in tot acest timp am mers la controalele de rutina de unde ieseam in culmea incantarii datorita doctorului care imi spunea ca este foarte multumit si ca totul evolueaza foarte bine. apoi prin luna a 7-a a incetat sa imi mai spuna greutatea copilului, la una dintre consultatii m-a repezit, lucru care nu mi-a picat deloc bine, elemente care contribuie acum la decizia mea de a nu mai fi pacienta lui. momentul nasterii se apropia si eram chemata la supraveghere de catre medic din doua in doua zile. asta se intampla in perioada Craciunului. Travaliul nu se declansa iar doctorul era de parere ca trebuie sa asteptam. A trecut Craciunul, a trecut si Revelionul, a venit si ziua de 3 ianuarie cand, daca nu se intampla nimic, "de la Dumnezeu citire", trebuia declansata nasterea. Ceea ce s-a si intamplat, cu un medicament plantat in uter de catre doctor. am intrat in travaliu care a fost scurt si intens. In acest timp doctorul, "nu reusea sa rupa apa" adica membranele sacului amniotic. Ultima oara cand m-a consultat eram dilatata la maxim, se vedea capul copilului lucru care nu l-a impiedicat pe doctor sa intre cu un instrument lung si ascutit cu care cauta sa rupa sacul amniotic. A nimerit de mai multe ori capul copilului iar rezultatul a fost ca dragul meu baietel s-a nascut cu cateva taieturi serioase pe crestet si sange mult. iar cand contractiile erau la intervale de 1 minut , ritmul cardiac al copilasului se pierdea in mod constant. Norocul nostru a fost ca asistenta sefa a alertat echipa de medici si a spus ca daca nu se intervine chirurgical in cat mai scurt timp, nu mai apuc sa il expulzez viu. S-au mobilizat intr-adevar si mi s-a facut operatia cezariana repede. cand a fost deschis uterul meu medicul a constatat ca nu mai aveam lichid amniotic si ca acesta lipsea de ceva vreme. Copilul era in suferinta fetala si eu am fost intrebata: unde e lichidul doamna? de ce nu am spus ca l-am pierdut? asta se intampla in timpul operatiei cand eu eram anesteziata de la brau in jos si singurul lucru pe care vroiam sa il aud era plansul bebelusului meu. care intarzia sa se auda. A plans tarziu, dupa mai mult de un minut, care mi s-a parut o vesnicie. Era ceea ce medicii numesc cianotic dar nu vanat ci innegrit. A doua mare sansa a noastra, dupa prezenta de spirit a asistentei sefe, a fost medicul neonatolog care l-a luat in primire pe copil si care l-a resuscitat pe micut, aspirandu-i plamanii si masandu-i inima. Atunci s-a auzit un vaiet slab, slab, mai slab decat al unui pui de pisica nou-nascut. era semnul pe care il asteptam ca sa stiu ca baiatul meu este un luptator si a dorit sa fie aici, cu noi. A fost transferat la terapie intensiva si l-am revazut peste 2 zile cu multe tuburi intrand si iesind din trupusorul lui firav, cu urmele lasate de intrumentul doctorului pe crestet, cu oxigenul pompat continuu pentru a putea respira si cu aparate care piuiau la cea mai mica tresarire a lui. a fost o saptamana in care mi-a fost frica ori de cate ori intram la el pentru a-l hrani. Poate faptul ca am stat langa el si i-am transmis energia mea, dragostea mea, l-a facut sa evolueze bine si sa plecam invingatori de acolo. dar asta multumita puterii bebelusului, multumita asistentei sefe si neonatologului. Nicidecum doctorului a carui reactie a fost sa injure cand a vazut in ce hal era copilul la extragerea lui din uter.
a trecut o luna de atunci si inca ma mai bantuie amintirile legate de acea saptamana. Am fost la un pas mic sa devin neom, sa pierd ratiunea de a trai si toate astea din cauza neglijentei, nici macar a nestiintei, ci doar a neglijentei medicului care pe perioada sarcinii m-a avut in grija. Nu am timp sa stau in curti de justitie pentru a face public acest caz, pentru ca doresc ca energia mea sa fie canalizata spre micutul meu Robert care a implinit o luna acum cateva zile. Vreau sa fac atente toate viitoarele mamici sa pretinda ceea ce li se cuvine in momentul in care merg la doctor, sa intrebe si sa nu creada ca doctorii isi fac intotdeauna datoria, fara exceptie. Si toate acestea s-au intamplat intr-o clinica privata din Brasov, Romania, in anul 2008.
nu am cum sa stiu prin ce treci, pot doar sa imi inchipui. stiu cum m-am simtit eu in momentele in care totul s-a precipitat inaintea operatiei mele cand mi se spunea:m nu mai auzim bebelusul, il pierdem. si momentele in care nu a plans. iti doresc sa iti dea Dumnezeu putere sa poti sa induri toata durerea prin care treci, sa poti sa te vindeci la un moment dat, poate. Sunt alaturi de tine si de familia ta cu gandul si cu sufletul. Krisztina

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Te imbratisez Bianca
si tare mi-as dori sa ne putem privi in ochi,atunci nu ar mai fi nevoie de cuvinte.Am simti pur si simplu!Lucru pe care ni-l ingaduim din ce in ce mai rar in lupta asta cotidiana pentru" supravietuire".Sa ne punem masca de "oameni de lume",sa nu-i impovaram pe ceilalti cu problemele noastre,sa strangem din dinti,sa ne rugam sa nu ne ia Dumnezeu mintile si sa "dam bine in cadru".Nu avem voie sa fim vulnerabili.E considerat un act de slabiciune.Destul de trist,nu-i asa?
Sunt mamica unui baietel-care s-ar supara foarte vazand ca-l numesc asa,are 10 ani acum,e un mic barbat-careia in momentul in care a fost diagnosticat(la 4 luni de la nastere, abia)cu Tetralogie Fallot(de fapt pentalogie,s-a dovedit ulterior),la intrebarea mea fireasca:ce e de facut?i s-a raspuns cu "condescendenta"si putin cam grabit(cainele d-lui doctor avea probleme de sanatate si dansul trebuia sa se ocupe):Fa altul!Adica alt copil.Scriu aceste randuri si simt ca ma prabusesc de durere,tremur si imi e rau fizic,desi au trecut 10 ani de atunci.Cu totul intamplator,doctorul despre care fac aici vorbire este tatal unei mari vedete,despre care ea vorbeste cu multa consideratie la TV ori de cate ori are ocazia.Ma consolez cu gandul ca poate nu stie cum e el de fapt sau ca pana la urma e tatal ei...Nu ne-a luat nici macar in evidenta spunand asistentei:"da-le-n masa de hartoage ca tot nu sa uita nimeni pan ele",asta in conditiile in care el era singurul pediatru cardiolog din oras.
Nu vreau sa te intristez si mai tare ,dar sa stii ca cu Tetrada Fallot, in urma operatiei iminente se poate trai.Medicii chiar te sfatuiesc ca in urma refacerii dupa interventie sa-l tratezi ca pe un copil normal.Nu va face niciodata sport de performanta,dar cred ca nu e sfarsitul pamantului.Nu vreau sa fiu inteleasa gresit,nu e usor,e adevarat ca pare si este dramatic sa vezi niste copii nevinovati intubati,bransati la"pomul de craciun"cum botezasera cei din terapie intensiva stativul cu 11 perfuzoare si micropicuratoare cu drogurile care ii ajuta sa depaseasca momentul critic.Unii trec mai "usor" altii mai greu.Dar de trecut ,au trecut toti in perioada in care eu am fost acolo si nu putini,iar acum dupa7 ani sunt bine. Tin legatura telefonic cu mamicile.Cunosc cazuri-iti dai seama ca m-am interesat de 50,de 40 de ani operati in copilarie care la randul lor au copii.Si au fost operati in tara. Afara, cu atat mai mult.Sunt absolut convinsa ca asa cum te cunosc ,ai fi luptat si tu pentru copilul tau si ai fi facut ceea ce trebuie.Scriu aceste randuri din cel putin trei motive:pentru ca aici inteleg ca ne-am promis sa fim sincere,pentru ca cei care intr-o buna zi se trezesc in fata unui astfel de diagnostic sa stie ca se poate ,ca medicina a avansat foarte mult in ultimul timp,ca exista centre in tara:Tg Mures,Cluj ,unde desi nu sunt considerate de rutina aceste operatii se fac si se fac cu succes.Si cand spun cu succes ma refer la faptul ca odata operati, dupa perioada de refacere,acesti copii sunt niste copii normali in masura in care parintii lor si traumele parintilor lor le permit asta.Copilul meu joaca fotbal pe terenul din spatele blocului,se da cu rolele si alearga cu bicicleta.Acesta este adevarul si sper ca el sa ne faca liberi.Liberi de prejudecati si de frica.Frica e un sentiment distructiv,care face mult rau.Iar ea vine din lipsa informatiilor si din faptul ca la noi aceste subiecte sunt considerate tabu si daca nu vorbim despre ele e ca si cand nici n-ar exista si" n-o sa ni se intample noua "sau chiar" ce bine ca nu ni s-a intamplat noua".
Dumnezeu a avut insa alte planuri cu fetita ta,si ma rog pentru tine sa ai intelepciunea sa accepti ceea ce nu poate fi schimbat,dar si taria de a lupta pentru a schimba ceea ce ti-ai propus.Este probabil modul tau de a-sii arata Emmei cat de mult o iubesti si,totodata un bun medicament care te ajuta sa ramai cat mai putin cu tine insati.Te rog, din suflet,gandurile negative atrag lucruri negative,stiu ca ti se pare inexplicabil,cum a fost posibil ca tie o persoana atat de draguta,deschisa,pozitiva si calda sa ti se intample asta.Ma crezi daca iti spun ca acum dupa 10 ani de la cel mai negru cosmar din viata mea(nu ma intreba ce as fi fost in stare sa fac daca nu ar fi iesit bine)realizez ca nimic nu este intamlator?Ca lucrurile cu adevarat importante sunt de fapt cu totul altele decat credeam si ca poate a trebuit sa trec prin asta ca sa inteleg?Altfel,ce sens ar avea toata suferinta si durerea?Am incredere in tine simarogsateimpacimaialescutinesisareusestisateiertidetotcecrezituacumcaaififacut

Mesaj de la: Iris data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna ziua sau buna seara. Sunt din Pitesti o fana a tot ceea ce inseamna Bianca Brad, jurnalista de profesie. Am tinut sa iti spun ca sunt alaturi de tine si de toti cei dragi tie si ca ma rog pentru Emma Nicole. Nu sunt mama, Dumnezeu nu m-a binecuvantat in acest fel, insa incerc sa inteleg. Sunt convinsa ca durere mai mare nu exista, iar faptul ca tu ai avut puterea sa arati si sa traiesti aceasta durere, pe mine nu ma face decat sa te admir si mai mult. Iris

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asemenea suferinta, apreciez atitudinea si nobletea sufleteasca de care ai dat dovada.DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!

Mesaj de la: Ileana data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Biana,
Ma numesc Ileana si locuiesc in Statele Unite, am trecut si eu prin aceeasi durere ca si tine, te inteleg perfect si ai dreptate numai cine a trecut prin asa ceva stie prin ce trece o mama care poarta un ingeras in pintece si apoi acel ingeras isi ia zborul catre Dumnezeu. Eu si familia ne intorceam din vacanta mult asteptata in Romania acum 1 an si eram 5 luni insarcinata, inainte de a pleca din romania am avut niste dureri mici dar nu am bagat de seama si sincer mi-a fost frica sa merg la spitalul din Fagaras, am fost sfatuita de o doctorita care era prietna cu verisoara meas sa iau niste medicamente care sa imi amelioreze durerea, asa am facut si mi-a fost mai bine, am decolat si mi-a fost bine pe avion pentru ca am dormit aproape tot drumul, cu o ora inainte de a ajunde la Detroit pentru a schimba avionul spre cleveland a trbuit sa ma ridic sa merg la toaleta, acolo a fost primul semn ca fetita mea nu e bine, am inceput sa singerez si am pierdut foarte mult singe, am avut dureri de nastere la interval de 3 minute, eram in avion si nimic nu se putea face pentru mine pentru a salva pe micuta Maria- Gabriela, am ajuns in final pe aeroport, ambulanta ma astepta si am fost dusa la spital dar a fost prea tirziu, in lift mi s-a rupt apa si atunci am realizat ca totul s-a sfirsit, am nascut o fetita de aproape 1 kg, avea totul format, avea niste minute fragile si totul a fost ireal. Medicul a tratat-o pe fetita mea ca pe un nou nascut mi-au pus-o in brate si mi-au imbracat-o ca pe un copil normal, eu inca mai speram ca asta e doar un vis, dar era pur realitate, foarte trist, in momentul in care am pierdut ingerasul, sotul meu nu a putut fii linga mine pentru ca era oprit la aeroport cu cei doi copilasi ai mei, si a fost si mai dureros pentru ca nu stiam cum sa il informez. Imediat am sunat pe preotul meu din Cleveland, si m-a ajutat foarte mult, a sunat la casa funerara condusa de un roman, care mi-a dat voie sa imi aduc fetita acasa si odata ajunsa acasa, a doua zi am avut inmormintarea fetitei cu slujba ortodoxa, preotul nu mi-a zis o data ca nu poate sa faca slujba, sau sa nu o pomenesc pe fetita mea, tot timpul cind merg la Biserica scriu pomelnic si ii pomenesc numele si ei, a avut viata chiar daca nu a putut sa fie alaturi de noi pe pamint, dar cum imi spune mama, care si ea a pierdut pe fratele meu care avea 15 ani, nimeni nu te poate intelege mai bine decit cine a trecut prin asta. Iti doresc tie si familiei tale multa putere si sper ca intr-o zi totul sa fie bine stiu ca nu e usor si nici o alta sarcina nu o poate inlocui pe Emma--Nicole dar ai credinta in Dumnezeu si el te v-a ajuta sa treci peste toate greutatile vietii. acum amindoua avem un inger acolo sus care ne asteapta cind va fii vremea, dar acum trebuie sa ne concentram atentia spre ingeasii de pe pamint. mult curaj si de aici de departe sa stii ca ma gindesc la tine si o sa ii pomenesc numele ingerasului tau daca imi dai voie. Adresa mea de e-mail este ****@sbcglobal.net.
Cu mult drag,
Ileana

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
DRAGA BIANCA,...IMI PARE NESPUS DE RAU PT.CE AI PATIT.SI EU AM TRECUT PRINTR.O EXPERIENTA ASEMANATOARE IN ANUL1994.AM PIERDUT O SARCINA DE7 LUNI.O FETITA.I S.A PUS DIAGNOSTIC AVORT SPONTAN.AM NASCUT.O GREU,INTR.UN SALON IN CARE FEMEI DE TOATE VARSTELE ASTEPTAU SA FIE CHIROTATE.PUR SI SIMPLU NICI NU M.AU AJUTAT CU NIMIC NICI DR.SI NICI ASISTENTELE DEOARECE SPUNEAU CA E UN AVORT.SI M.AM CHINUIT 4 ORE ,IN GHINURI GROAZNICE,INCAT IMI DOREAM SA MOR SI EU.NU MAI UIT CHIPUL ACELOR FEMEI CARE TOT STRIGAU DUPA ASISTENTE SI ELE NICI CA LE PASA.DUPA CE AM NASCUT SAU AVORTAT ASA CUM MI S.A SPUS,AU ADUS O CUTIE DE CARTON ,IN CARE AU PUS.O SI I.AU PUS IMEDIAT SI CAPACUL.DAR SURPRIZA........FETITA A INCEPUT SA PLANGA.NICI NU M.AU LASAT SA O VAD.AM INCEPUT SA TIP DUPA ASISTENTE SA MI.O DEA.SI MI.AU SUS SA NU MAI FAC ATATA TAM-TAM CA ORICUM NU VA TRAI CA E PREA MICA.AVEA 900 DE GR.AVEAM SA AFLU MAI TARZIU.AU BAGAT.O LA INCUBATOR.NU AVEAM VOIE SA O VAD.AM MITUIT O FEMEIE DE SERVICIU CARE PE ASCUNS MA CHEMA SA O VAD.A DOUA ZI M.AU EXTERNAT,DAR EA A RAMAS IN INCUBATOR.DOAR SUNAND LA TEL.PUTEAM SA STIU CE FACE.LA 4 ZILE AMURIT.NU STIU CE S.A MAI INTAMPLAT CU EA.ATUNCI AM FACUT UN SOC.NU AM MAI VB CU NIMENI,MAI CA NICI NU MAI MANCAM.M.AM INBONLAVIT SI M.AM INTERNAT DIN NOU.TREI LUNI AM STAT MAI MULT PRIN SPITAL.AM AVUT NOROC CU FAMILIA CARE M.A SUSTINUT SI M.A INTELES.SOTUL MEU SI EL ERA DISTRUS.CU GREU MI.AM REVENIT.IN 1996 AM NASCUT O FETITA.EA NE.A ALINAT SUFLETELE,ACUM PE 15FEBRUARIE FACE 12 ANI SI SUNTEM MANDRII DE EA.ESTE SUFLETUL NOSTRU.DAR...NICIODATA NU VOI UITA ACEL COPIL PE CARE L.AM PIERDUT.10 SA MAI AM SI TOT NU POT UITA,IAR DE CATE ORI IMI ADUC AMINTE PLANG....STIU CE SIMTI....DA FAPT CRED CA TOATE MAMELE CARE ISI IUBESC COPIII STIU PRIN CE TRECI.NU POT SA SPUN DECAT CA IMI PARE F.F.F.F.F.RAU

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
imi pare rau pentru momentele cumplite prin care ai trecut
nu pot sa imi imaginez prin ce ai trecu si treci in continuare
fii tare
mergi mai departe
nu esti singura
am si eu o prietena cARE a patit ceva asemanator
copilul s-a nascut dar nu era nici un dr acolo si copilul a murit sugrumat cu cordonu ombilical
a avut proleme in familie dupa eveniment
intr-un final au trecut peste acets moment si acum au o fetite superba si sanatoasa
dumnezeu sa te ajut
numai bine

Mesaj de la: Georgiana data: Miercuri 6 februarie 2008
DRAGA BIANCA, ma numesc **** GEORGIANA sunt din Slobozia, Ialomita, am urmarit emisiunea pe EUFORIA, am plans toata emisiunea nu ma puteam stapani...acum 1 saptamana am facut un chiuretaj ce sa zic .... sunt casatorita de 7 ani ne doream un copil... am incercat si nu s-a putut si pentru a face inseminare a trebuit sa iau antibiotic pentru ca aveam VSH 32 si maxim e 20 pentru histerosalpingografie.
PE 4 ianuarie am plecat la bucuresti la spital la POLIZU pentru ca mi-am facut un test de sarcina si mi-a iesit pozitiv
DUMNEZEU NE-A DAT O SANSA...( nu am facut inseminarea) am ramas pur si simplu, la control domnul doctor imi spune ca am fost insarcinata ca am 10 saptamani.... dar ca .... sarcina s-a oprit din evolutie!!!! SUNTEM TERMINATI .... din cauza acelui antibiotic cred ca l-am pierdut ... vreau sa spun ca nu am avut simptoame ca si cum as fii insarcinata... si m-am dus prea tarziu la spital cu toate ca aveam 10 saptammani , mi-a venit si menstruatia peste sarcina.... suntem alaturi de tine!! iti multumim pentru aceasta campanie!! te pup

Mesaj de la: Denisa data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
nu te mai vazusem de mult la televizor, asa ca m-am bucurat cand am deschis la emisiunea la care erai invitata. Din pacate m-am intristat foarte tare cand am aflat subiectul si mai ales cand am inteles ca si tu ai trecut prin aceasta trauma gozava.Imi pare nespus de rau si ma rog ca Dumnezeu, in care am vazut ca te increzi, sa-ti vindece ranile care sunt inca deschise. Oamenii pot fi langa tine sau pot lipsi, dar Dumnezeu este totdeauna acolo, chiar si cand tu nu ii simti prezenta...
Iti doresc mult succes in actiunea pe care o intreprinzi,
Denisa, (fosta Nicolae si fosta colega de clasa din liceu)

Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 6 februarie 2008
In numele lui Allah Milosul -Milostivul
ma numesc Mihaela, am 29 de ani..si am trecut prin multe deceptii medicale..ca sa le numesc asa..am facut pana in prezent 3 fertizilari in vitro la diversi medici...care m-au dezamagit profund...mi-au gresit medicatia..punctia..ziua embriotransferului..in cazul in care vreti sa demarati un proiect legat de calitatea medicilor din Romania...v-a sant alaturi neconditionat....va las adresa mea de yahoo si hotmail...****@yahoo.com si ****@hotmail .com..
Allah sa ne aiba in paza sa si sa ne calauzeasca , amin!!!!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, esti sensibila si puternica intr-un amalgam pe care l-ai aflat abia acum in aceasta perioada a vietii tale. Din forta pe care o ai acum, din sentimentul de revolta, dar si de dragoste puternica de Dumnezeu, eu sunt convinsa ca o sa determini multe femei din aceasta tara sa fie mai curajoase, sa ia atitudine, sa fie demne si sa mearga mai departe.

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca.sunt Cristina din Timisoara.am vazut,ca multe alte femei de altfel,emisiunea de pe Euforia,dar spre deosebire de celelalte femei,sincer nu stiam nimic de persoana ta.sunt o proaspata mamica a unei superbe fetite de 4luni jum.am ramas insarcinata fara sa-mi propun.iti marturisesc sincer ca aveam intentia de a face avoat.fiind tanara,la 21 ani si situatie financiara nu prea buna,stand la soacra cu sotu si cu 2 cumnati.dar i multumesc Domnului ca nu ma lasat sa fac aceasta prostie,pe care acum sigur as fi reretat-o.singura mea problema pe timpul sarcinii a fost in luna a 2,cand,nu puteam manca nimic,nici macar apa nu puteam bea,slabind astfel 6,5kg intr-o luna.greseala mea a fost ca nu fusesem la doctor,deoarece mi se spusese ca nu am voie sa iau nici o pastila in timpul sarcinii.am nascut la 20 sept 2007,avand 41sapt si 2 zile,dar a fost provocata.de 2 sapt eram internata in spital si tot am fost amanata de pe o zi pe alta,ca am sa nasc maine,maine imi zicea peste 2 zile si tot asa.am stat intr-un stres f mare...eram f sup ca trecuse termenu si eu nu nasteam.dar cu ajutorul bunului Dumnezeu,am nascut fetita(Carina Bianca) cu 3,160kg si 50 cm.acum avem 9 kg si dupa parerea doctorilor,totul e ok,dar eu,vazand emisiunea,am multe intrebari,si sincer,sunt f speriata.am uitat sa precizez ca in timpul cat am stat in spital,intalnisem o fata,care,fetita mijlocie,care in momentul respectiv avea 2 ani,fusese nascuta tot la 41 sapt si de la 5 luni,a zis ca fata nu a mai fost aceasi,si desi fatita are 2 ani,ea nu poate sa mearga singura.nu isi poate tine echilibrul si se alpeaca intr-o parte.eu tot ma gandesc daca e din cauza ca a nascut la 41 sapt sau din cauza vaccinului de la 4 luni,care,dupa parerea ei nu trebuia sa il faca deoarece era un pic racita?daca ai cumva o mica idee despre care ar fi putut fi cauza problemei fetitei sau ceva care sa imi spulbere orice frica,te rog din suflet sa imi scri pe: gavrila_cristina@yahoo.com.mai am o singura intrebare:e posibil,ca o radiografie facuta la masea,la 12sapt de sarcina,fara echipament de protectie,poate sa-mi afecteze pe viitor fetita?
ma bucur f mult de campania pe care ai inceput-o,dar eu cred ca un site cu toate prob sau o emisiune la tv,poate ajuta mai multe femei decat o carte.iti multumesc pt rabdarea cu care ai citit aceste randuri,si sper ca macar tu sa imi alungi gandurila rele.cu multa stima si respect,CRISTINA,TIMISOARA

Mesaj de la: Magda data: Miercuri 6 februarie 2008
MA NUMESC MAGDA -PLOIESTI SI AM FOST IMPRESIONATA DE CAZUL TAU,CARE SE EXTINDE DIN PACATE IN RANDUL CAT MAI MULTOR FEMEI.IMI PARE SINCER RAU ,,STIU CUM ESTE,,EU AVAND SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE .SUFAR SI ACUM DAR POATE CA TOTUL ARE UN ROST PE LUMEA ASTA SI TRBUIE SA ACCEPTAM CE NE DA DOMNUL.MULT CURAJ SI BAFTA IN CAMPANIA PE CARE O DESFASORI CU ATATA PASIUNE .E BINE CA SCRI ACEA CARTE ..EU AS FI DENUMIT O OPRITA IN EVOLUTIE !!

Mesaj de la: Gabriela data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,

Ma numesc Gabriela si am 40 de ani. Nu sunt casatorita si nu am copii.
Vreau numai sa-ti povestesc de un copil al unei colege. Nascut in conditii de spital municipal, la greutate normala. La varsta de 2 ani si jumatate a fost depistat cu cancer (la nivelul nervilor abdominali - a cuprins ficat, splina, rinichi). Vestea a venit ca un pumnal in inimile tuturor celor ce l-au cunoscut (da am folosit trecutul ca acum este unde este fetita ta). Cu totii (colegi, prieteni si cunoscuti) ne-am zbatut sa facem rost de bani pt. tratament (nu aveam posibilitati foarte mari - tratamentul a fost facut la Budimex) timp de 3 ani. Cand Celestin (asa il chema pe copil) a implinit 6 ani mama lui a luat hotararea sa nu mai urmeze tratamentul - grea hotarare pt. o mama. Toata lumea a condamnat-o ca nu s-a zbatut mai mult (lipsa de rabdare, de bani, de nervi, de probleme familiale). Eu nu am condamnat-o ci am incercat s-o inteleg. Privind acum la viitorul pe care l-ar fi avut copilului (ce se putea alege de el - dintr-o familie care nu are posibilitati si traind intr-o tara ca Romania - fara posibilitati)nu vad o iesire. M-am rugat mult la Dumnezeu sa faca cum e mai bine pt. copil (nu ma gandeam ca o moarte ar fi mai bine pt. el). E lafel de greu cand iti pierzi un copil la orice varsta (si la mame de 60 de ani am vazut plangand copilul).
Imi pare rau pt. orice copil care moare si doresc tuturor celor care au trecut prin asa ceva sa nu uite si asa cum ai spus (si continu spui) sa vorbeasca despre pierderea lor - poate cineva va invata ce trebuie facut in asemenea situatii. Haideti sa invatam una de la alta.
Cu drag tuturor mamelor, femeilor si fetelor.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
NU AM CUVINTE SA DESCRIU CE AM SIMTIT CAND AM CITIT DESPRE TINE ....A FOST CA UN CUTIT RASUCIT INTR O RANA MAI VECHE ASCUNSA PARCA UNDEVA IN ADANCUL SUFLETULUI MEU ..LA 19ANI M AM CASATORIT CU UN OM PE CARE L IUBEAM ..CU TIMPUL A DEVENIT VIOLENT ..ERAM INSARCINATA IN 3LUNI STIAM ERAM F FERICITA DAR ..IN URMA UNEI DISCTII CONTRADICTORII AM FOST LOVITA...SI AM CAZUT CU SPATELE DE CANAPEA IAR EL APLECAT IN ORAS CA SI CUM NU S A INTAMPLAT NIMIK...AM INCERCAT SA MA RIDIC IMI ERA FOARTE RAU AM RAMS CAM 30MIN JOS INCERCAND SA MI REVIN ...NU AM PUTUT DECAT DUPA VREO 3ORE CAND EL SE INTORSESE ACASA ...AM MERS LA SPITAL -AVEAM DEJA O HEMORAGIE ...MEDICI MI AU CERUT SA RAMAN IN SPITAL NU AM PUTUT ..AM SEMNAT SI AM PLECAT ACASA ..AM URCAT 4ETAJE PE SCARI APOI ----AM SIMTIT CA CEVA SE RUPE IN MINE ...AM AVUT PUTEREA SA MA UIT CE ..BANUIAM..PIERDUSEM SARCINA..AJUNSA LA SPITAL AM GASIT UN MEDIC REZIDENT DE GARDA SI O ASISTENTA CARE INCERCAU SA MI EXPLICE IN DETALUIU CE SE INTAMPLASE DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL ..PIERDUSEM SARCINA -CAUZE NECUNOSTE (de ei )..ERA PRIMUL MEU COPIL .PRIMUL NOSTRU COPIL ...AM IESIT DIN SALA SI AM INCERCAT SA MI PRIVESC IN OCHI SOTUL ....MI A ZIS CA I PARE RAU SI CA NU I NIMIK ..FACEM ALTUL ...L AM INTREBAT DACA SE SIMTE VINOVAT ...A TACUT ..IN ACEL MOMENT MI AM DAT SEAMA CA NU ERA BARBATUL ALATURI DE CARE SA IMBATRANESC SA MI VAD COPII ZAMBIND SI NEPOTII JUCANDU SE ...6 LUNI M AI TARZIU AM DIVORTAT ...AM REUSIT SA SCAP DIN MAINILE LUI ....DAR DUREREA PENTRU INGERASUL MEU FARA VINA O VOI PURTA IN SUFLET TOATA VIATA ...

Mesaj de la: Mara data: Miercuri 6 februarie 2008
buna,Bianca am 23 de ani si tocmai am trecut prin cea mai crunta suferibta,durete,dezamagire..............e cumplit sa vezi ca toti dau din umeri si iti spun ca nu mai este nimic de facut pt copilul tau pe care ti-l doreai mai mult decat orice pe lume,au trecut 2 luni si 11 zile de atunci dar nu pot uita prin ce am trecut.................cand am aflat ca astept un copil a fost cea mai imensa bucutie era de ziua sotului meu,iar de ziua mea am aflat ca sarcina se oprise din evolutie...........a fost cumplit si mai mult m-a durut faptul ca asa zisii prieteni nici nu m-au sunat macar sa vada daca sunt bine........toti au spus ca sunt tanara si voi avea altii copii dar numeni nu ma intrbat cum ma simt cu adevarat nu a vrut numini sa vada cata durere este aici in sufletul meu inafara de sotul meu care a fost mereu aafaturi de mine,nustiu daca sa ma sint norocoasa sau nu ca nu sunt in tara faptul ca cei de aici iti dau mai multa atrntie se cunoaste cu toate ca si acum plang si nu am reusit inca sa-mi descarc sufletul imi doresc dar nu reusesc incep sa plang,mi se pune un nod in gat si nu mai reusesc sa vorbesc......ingerii nostri sunt acolo si ne veghiaza....te iubim Bianca si sa fii tare sa reuresie sa teci si peste asta si sa poti sa schimbi ceva in spitalele din romania

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, m-a intristat durerea prin care ai trecut si treci.Uneori, te gandesti ca nu esti singura pe lume, ca sunt si altii, cu dureri mai mari si care pot, iata, sa vorbeasca despre ele. Pentru mine, durerea mea este mare... Ma simt respinsa de familie, de societate, chiar si de mine pentru ca am 29 de ani si de 2 ani ma chinui sa raman insarcinata. Nu stiu ce ma doare mai mult, faptul ca parintii mei, rudele mele ma pun la zid ca nu raman insarcinata sau inima ca nu se intampla asta... Am avut nesansa sa nu am o familie normala inca de la varsta de 6 ani. Am mai avut nesansa sa am un tata vitreg, o mama care nu a stiut sa-mi fie aproape si o viata prin care am trecut luptandu-ma si fiind doar eu cu mine. Cel putin acum imi doream ca familia sa-mi fie alaturi, sa stie sa o faca, sa nu ma intrebe rece in fiecare luna daca am ramas insarcinata, sa nu ma intrebe la fel de rece ce am mai facut la medic la Bucuresti... Am renuntat sa le mai zic ceva.. dar e mai rau si nu mai pot sa fiu EU
Ma doare enorm ca toate prietenele, colegele au rams insarcinate sau au deja copii. Nu stiu daca ma doare ca lor li s-a intamplat sau ca imi sunt date ca exemplu in fiecare zi de catre "familie". Acum ele au devenit "copiii buni" - care uite, au copii! Am trecut destul de bine prin multe perioade cumplit de grele dar nu mai pot sa trec si prin ASTA! Ma doare cumplit!Sunt tot mai dese momentele in care ma gandesc la sinucidere! M-am saturat! Ce-mi mai ramane de facut? daca familia ma acuza??? Daca familia nu-mi este alaturi... Cand am intrat la cel mai greu liceu, se laudau cu mine, cand am intrat la faculate, la fel, cand mi-am luat primul job, cand am devenit cunoscuta pe plan local, national si chiar international...etc. Acum nu mai corespund! pentru ca nu am ramas insarcinata nu mai sunt buna!

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca, am citit povestea ta si a fetitei tale in 4-5 zile, pentru ca nu am putut...de lacrimi. Si acum plang si daca as fi scris aceste randuri pe o foaie de hartie, pana acum ar fi fost uda...de lacrimi.
Au trecut aproape 15 ani. Din pacate, la mine timpul nu a vindecat ranile. Uitarea nu m-a gasit. Simt si imi amintesc fiecare detaliu si minut al acelor clipe, zile, luni...Sunt mama de inger. O cheama Elena. Pe 21 mai 1993, in ziua sarbatorii sfintilor Constantin si Elena, fetita mea a devenit inger. M-am gandit mereu ca poate Dumnezeu a iubit-o mai mult decat mine si a luat-o la el. Plang.
Dupa 2 luni de stat la pat intr-un spital din Bucuresti,timp in care am vazut ciresul din fata geamului itai in floare, apoi ciresele coapte am fost operata la la 12 noaptea in urma hemoragiei. Mai aveam 10 zile si intram in luna a 7-a si m-am rugat la Dumnezeu zi si noapte sa mai rezist aceste 10 zile, in speranta ca voi reusi sa tin copilul in mine, sa mai creasaca un pic, un pic...sa aibe putere sa traiasca. dar...nu a fost sa fie, iar fetita a fost mult prea mica...900 de grame. Nu am putut sa o vad, sa o simt, sa o mangai, sa o alint...macar o secunda... Plang.
Am stat 4 zile la terapie intensiva, cu o hemoglobina extrem de mica, apoi ale 7 zile la reanimare si alte 2 saptamani. Plang.
Cand am deschis ochii dupa operatie mama era langa mine plangand. Am stiut. Am simtit ce voia sa-mi spuna. Nu putea vorbi de plans. Am stiut. Sotul meu plangea acasa. Desi a incercat sa fie tare pentru mine, a suferit enorm. El a fugit in miez de noapte acasa la doctorul care m-a operat ca sa-l aduca mai repede la spital sa ma opereze. I-a fost frica sa nu ma piarda si pe mine.Plang.
Imi amintesc tot. Imi amintesc si de pacientele din salon care erau internate alaturi de mine, si de fizionomiile asistentelor si infirmierelor, si in ce pat am stat. Tot. mintea mea a refuzat sa uite.Plang.
Ma gandesc si acum la fetita mea. Zi de zi. Nu sunt nebuna. Asta simt. Plang
Au trecut 9 ani si nu am mai ramas insarcinata. Dar intr-o zi de Valentine's Day a anului 2002 am simtit. si am facut 7 teste de sarcina intr-o zi. Nu vedeam decat doua liniute. Ra^d.
Am mers la medic: sarcina 14 saptamani. Nu mai aveam aer. Familia era in delir. Eu...mai speriata ca niciodata. Panicata, dar fericita in acelasi timp. Atat de fericita !! Ra^d.
Am avut doua sentimente contradictorii tot timpul sarcinii. De fericire si de frica. Si am sa explic de ce. Cu fetita mea am ramas insarcinata in luna decembrie si ar fi trebuit sa o aduc pe lume in august. De data asta am ramas insarcinata tot in luna decembrie, iar termenul era tot luna august. Era ca si cum traiam aceasi perioada din viata mea, doar cu 9 ani mai tarziu. Eram terifiata in sufletul meu si nu am spus nimanui, pentru ca nu doream sa chinui si pe ceilalti cu nelinistile mele. Acum ra^d.
Cel mai greu a fost sa trec peste data de 21 mai. Ziua accea in care mi-am pierdut fetita, in perioada accea avand tot atatea saptamani de sarcina, a fost cosmarul sarcinii mele. Doctorul care m-a supravegheat, acelasi doctor care ma operase cu 9 ani in urma, m-a asigurat ca nu se va intampla nimic. S-a oferit chiar sa ma interneze ca sa fiu linistita si sigura ca nu se va intampla nimic.Sa trec peste acea zi de 21 mai. Ra^d.
A venit luna august si ziua internarii mele in spital. Acelasi spital. Nu stiu cum, dar acelasi salon. aveam asa niste sentimente amestecate, incat nu ma puteam bucura pe deplin. Am stat doua zile pentru analize si a urmat operatia de cezariana. Ra^d.
Se numeste Alex si e un baietel minunat. Ra^d.

Mesaj de la: Ana data: Miercuri 6 februarie 2008
CA SA FII UN PIC FERICIT, CA SA AI UN STROP DE CER PE PAMANT,TREBUIE SA TE IMPACI CU VIATA,CU PROPRIA TA VIATA,ASA CUM ESTE EA.am plans si m-a durut foarte tare citind ce ti s-a intamplat.Doamne cat poate fi de dureros!sunt mamica si ma doare sufletul gandindu-ma la suferinta ta.invata sa nu mai astepti de la nimeni nimic si atunci poate ca vei putea merge mai "usor" in viata.invata sau poate ca stii cat de mici,de "saraci",de singuri sunt oamenii.exista lacrimi pe care nu poate nimeni sa le aline.nu exista tristete mai mare ca intr-o inima de mamica fara de prunc.
esti asa frumoasa si talentata incat poti fi sigura ca bebelusa ta acum ingeras se va mandri cu tine acolo sus in ceruri si iti va fi mareu alaturi oriunde vei fi si orice vei face.plage-o si iubeste-o pana la epuizare.numai asa poti merge mai departe.nu incerca sa fii altfel decat simti numai asa penru ca ti-o cere societatea asta bolnava si inghetata,incremenita in formalitati.EXISTA OAMENI CARE RASPANDESC LUMINA SI EXISTA OAMENI CARE INTUNECA TOTUL.continua sa crezi si sa-l iubesti pe Dumnezeu si sigur fiecare picatura de durere care a curs pe obrajii tai, se va preschimba intr-o picatura de bucurie.iti doresc din tot sufletul sa mai tii inca o data o bebelusa in brate.bebelusa ta sanatosa.Dumnezeu sa te ocroteasca de acum inainte in fiecare moment al vietii tale si sa nu mai lase nimic rau sa iti loveasca sufletul atat de firav.iti doresc sa ai multa putere si intelpciune de a merge mai departe.ANA ****

Mesaj de la: Gina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna ! ma numesc Gina si sunt din Braila. Esti o femeie puternica si mai ales curajoasa. Campania ta a ajutat cu siguranta toate femeile care au trait o astfel experienta, sa treaca mai usor peste un astfel de moment. Sunt una din nefericitele care nu au apucat sa-si tina copilasul dorit la piept. Am pierdut o sarcina la 26 saptamani, tot o fetita, si nici in ziua de azi nu stiu care a fost cauza. Felicitari inca o data pentru sprijinul acordat noua.

Mesaj de la: Ramona data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca, ...
Am stat si m-am gandit mult...ce ii poti spune unei mame care si-a pierdut copilul...Nu ii poti spune decat ca-ti pare rau, ca vei alaturi de ea, chiar si numai cu gandul si ca te vei ruga pentru sanatatea ei si a copilului si pentru sufletul Emmei...Te admir pentru tot ceea ce faci, si sper sa gasesti linistea si puterea de a merge mai departe, te pupam si te imbratisam cu drag, Ramona(29)si Maria(1,9)

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,

Este intr-adevar o durere fara margini sa treci printr-o experienta atat de cumplita. In septembrie 2004 eram insarcinata in 26 saptamani, cand pe la 2 dimineata au inceput din senin contractiile. Am mers de urgenta la spital unde asistenta care era in tura, dormea. O infirmiera m-a condus in salon si mi-a spus sa astept ca v-a veni cineva sa ma consulte. Dupa vreo 20 minute vine si asistenta, cu ochii umflati de somn, ma consulta si ma intreaba daca vreau sa avortez ca oricum nu se mai poate face nimic. In acel moment totul s-a invartit cu mine. Am incercat sa-i explic ca micuta mea traieste, ca o simt cum misca.......... . Mi-a facut un calmant si a plecat. A doua zi pe la ora 9 dimineata, a venit si o d-na doctor care dupa ce m-a consultat m-a intrebat acelasi lucru "vrei sa facem avortul?". Bineinteles ca am refuzat si am cerut sa vina sa ma consulte un alt medic ceea ce nu s-a intamplat. Am reusit sa rezist (contractiile nu incetasera)pana seara la ora 21,30 cand am cerut sa vina sa ma consulte un doctor. Nimeni nu ma baga in seama, inafara de asistentele care imi faceau cate un calmant la fiecare 6 ore care bineinteles nu aveau nici un efect.
Nu au incercat sa faca nimic, au hotarat ca fetita mea nu v-a trai si m-au lasat sa ma chinuiesc. Apa nu era rupta fetita mea misca si totusi nimeni nu i-a dat nici o sansa. Am nascut la ora 22 o fetita de 700 grame, misca, insa nu a scos nici un sunet. Am vazut-o pret de 2 minute, dupa care o asistenta a disparut cu ea. A doua zi dimineata la ora 11, o alta asistenta a venit la mine cu o hartie sa o semnez, cum ca sunt de acord sa incinereze copilul..................
Iti multumesc pentru ceea ce faci si iti doresc tot binele din lume.

Mesaj de la: Claudia data: Miercuri 6 februarie 2008
Ce mai poate fi spus?Cuvintele nu mai au nici un sens.....Dupa ce am citit aceasta pagina am inceput sa plang,fara sa imi pese de ce vor soune cei din jur.....nu poti ramane indiferent la asa ceva......nu sunt mama dar cu siguranta imi doresc sa devin....Sunt indignata de ceea ce afirma Biserica despre acest subiect.Sunt apropita de biserica si merg aproape in fiecare samptamana la Slujba...dar ceea ce am aflat m-a lasat fara cuvinte....Nu imi vine sa cred......Dumnezeu sa va lumineze si sa ve dea tarie sa treceti mai usor prin viata cu aceasta suferinta.Va imbratisez cu drag,Claudia

Mesaj de la: Iulia data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna,ma numesc Iulia,am 29 de ani.Am vazut emisiunea de pe Euforia ieri,in reluare...am plans alaturi de tine,Bianca,si alaturi de celelalte mamici invitate in studio,am plans si acum,intrand pe site si citind despre atatea nefericiri...IMI PARE RAU!...;incerc insa sa ma stapanesc,de teama sa nu-i fac rau micutei mele din burtica,sa nu-i transmit starea mea de tristete in urma celor vazute si citite;avem 38 de saptamani de sarcina si doctorul ne-a spus ca saptamana aceasta s-ar putea sa nasc.Ma rog la Dumnezeu ca nasterea sa nu fie cu probleme,iar fetita sa fie sanatoasa!Inainte am mai avut doua sarcini oprite in evolutie in primul trimestru.Am facut nenumarate analize si investigatii si,in cele din urma,un tratament in urma caruia am ramas din nou insarcinata.Cu toate ca am avut iminenta de nastere prematura,contractiile incepand timpuriu,am reusit sa parcurgem drumul pana aici...si sper ca Dumnezeu si ingerasii sai sa vegheze in continuare asupra noastra.
Exista situatii in care,oricat am incerca,toate cuvintele din lume nu pot sa descrie sentimentele pe care le traim...ne mai ramane,totusi,credinta si speranta...pentru ca cineva,acolo,sus,ne iubeste... .Din nou,IMI PARE RAU!Iulia.

Mesaj de la: Angela data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, m-a impresionat foarte mult povestea ta. Imi pare extrem de rau de ceea ce ti s-a intamplat, inteleg atat de bine ceea ce simti si plang alaturi de tine, pentru ca, din nefericire, din octombrie 2007 sunt si eu o mamica de ingeras, sfasiata de durere, trecuta prin cutremuratoarea experienta a nasterii naturale a unui baietel mort, chiar inainte de termen (saptamana 40)... primul nostru copilas, mult dorit si asteptat… Intr-adevar nu exista cuvinte pentru a descrie durerea mamei care isi poarta bebelusul 9 luni in pantec, il simte miscand, raspunzandu-i cand il mangaie, cand ii vorbeste, ii canta, danseaza cu el, face planuri de viitor, ii ureaza noapte buna, se gandeste ce nume ii va pune, se bucura cand ii afla sexul, il urmareste crescand luna de luna, privind cu dragoste toate pozele de la ecografii, incercand sa ghiceasca cu cine o sa semene, respirand usurata dupa fiecare analiza de sange, ecografie cand afla ca puisorul este bine si totul decurge normal, se bucura ca se apropie termenul, ca mai e putin pana isi va strange copilasul in brate… ii pregateste fericita patutul, asternuturile moi, hainutele cu care il va scoate din spital….si apoi…dintr-odata, toata fericirea ei se naruie intr-o clipita, cand cu o voce impersonala si indiferenta doctorul ii spune ca inimioara nu se mai aude la ecograf… ca baietelul ei e mort si va trebui sa i se provoace nasterea…si sa fie recunoscatoare daca nu va face septicemie si va mai putea sa aiba copii… Nu poate intelege decat cine a trecut prin asa ceva… socul a fost enorm… Cum se poate intampla asa ceva cand toate analizele sunt bune, eu am fost extrem de grijulie, exagerat de prevazatoare, nu am fost vreodata fumatoare, consumatoare de cafea, alcool, m-am alimentat bine, sanatos, variat, nu am avut probleme pe parcursul sarcinii, am facut toate analizele recomandate, m-am rugat mult sa fie totul bine … si totusi….In saptamana 37 am simtit ca bebelusul se misca mai putin intens si m-am dus ingrijorata la doctor (unul renumit de la Filantropia). Mi-a facut o ecografie, inimioara ii batea mai repede si mi-a zis ca e putin tahicardic, punand acest lucru pe seama faptului ca sunt eu obosita si emotionata (fara alte investigatii), ca placenta e putin imbatranita (dar ca e normal, ca ma apropii de termen). Mi-a zis ca e totul bine, ca asa e normal sa se miste mai putin in luna a noua, sa stau linistita si sa mai vin peste 2 saptamani... M-a invinuit ca imi fac griji din orice, sugerandu-mi chiar ca as fi paranoica… si am avut incredere in el... de unde sa fi stiut cum si cat trebuie sa se miste copilasul cand pentru mine era prima sarcina si specialistul ma asigura ca totul este in regula (?!!!).... De ce nu m-a trimis sa fac o ecografie Doppler, de ce nu m-a chemat mai des la control? De ce nu se fac analize mai detaliate la prima sarcina (ca doar noi le platim)? De ce nu suntem instruite, puse in garda ca se poate intampla asa ceva? (eu nu auzisem de astfel de cazuri si nici nu stiam ca este posibil ca bebelusul sa moara in uter...) Cum pot fi atat de indiferenti si superficiali cand e vorba de vieti omenesti? Doctorul mi-a spus ca a fost un cheag de sange pe cordon care a provocat moartea copilasului intr-un timp scurt de la aparitia sa (cel mult 2 zile), disculpandu-se ca nu-si explica incetinirea miscarilor fetale si sustinand ca n-a avut nici un motiv sa recomande cezariana inainte de termen...dar nu sunt deloc convinsa ca aceasta a fost cauza....ma va framanta si ma va chinui toata viata gandul ca poate daca doctorul ar fi fost mai prudent, copilasul meu ar fi putut fi salvat… Nu caut vinovatul, nu ma mai incalzeste cu nimic, nu doresc razbunare, nimic nu imi va mai aduce alinare si copilasul iubit inapoi... Vreau doar sa trag un semnal de alarma, astfel de cazuri se intampla foarte des, vorbesc cu atatea mamici indurerate ca si mine pe forum-uri...doctorii sunt supra-aglomerati, iau pacientele ca pe banda, sunt obositi si nu acorda suficienta atentie... Dupa o asemenea trauma, cum sa mai avem incredere in medici, cum sa mai avem curajul de a o lua de la capat cand vom sta cu frica de a nu se repeta tragedia ? Unde sa gasim un doctor rabdator si intelegator, care sa ne urmareasca pe viitor sarcina cu toata atentia si profesionalismul de care avem nevoie? Recomandati-mi si mie unul, va rog frumos!!! Eu imi doresc enorm copilasi, dar sincer mi-e foarte frica sa incerc din nou, n-as mai suporta sa trec printr-o asemenea suferinta... si nu mai am deloc incredere in medici… Poate daca ar exista si la noi o clinica specializata pentru mamicile care au trait asemenea drame… poate campania initiata de tine va avea un impact puternic, poate va schimba ceva in mentalitate…nu ne ramane decat speranta… Nu cred ca dispui de timp pentru a discuta cu fiecare dintre noi, dar iti las totusi adresa mea de mail: ****@yahoo.com. As vrea sa particip si eu la aceasta campanie, sa fac ceva concret, sa dau si eu un sens (dupa cum bine ai spus) suferintei mele. Daca crezi ca se poate, te rog contacteaza-ma. Vreau sa mai adaug ceva pt toate mamicile indurerate care probabil s-au invinovatit, ca si mine, ca n-au facut mai mult, ca n-au ales doctorul potrivit, ca n-au mers la mai multi medici, ca n-au reusit sa-si salveze puisorul… ganditi-va ca asa a vrut Dumnezeu, chiar daca noi nu putem sti de ce, nu putem intelege…In durerea mea, cautand raspunsuri, am scris unui parinte de pe Sfantul Munte Athos. Stiti ce mi-a raspuns? Ca nici un fir de par nu cade omului din cap fara voia lui Dumnezeu...ca tot ce ni se intampla, toate necazurile, sunt permise de Dumnezeu spre mantuirea sufletului nostru...ca e bine sa facem fapte de milostenie (sa dam lucrusoarele de pomana, sa botezam un copilas)...si ca, mantuindu-ne, ...ne vom revedea copilasii pe lumea cealalta...aflati la varsta perfecta...de 30 ani...
Va imbratisez cu caldura si durere in suflet pe tine Bianca si pe toate mamicile de ingerasi si va doresc multa sanatate, putere, curaj, rabdare, credinta si sa ne dea si noua Bunul Dumnezeu neasemuita bucurie de a strange in brate copilasi sanatosi pe lumea asta!!!
Angela – mama de ingeras

Mesaj de la: Ioana data: Miercuri 6 februarie 2008
Ce se intampla in tara asta cu femeile in general,si cu mamele si copilasii lor in mod special, este strigator la cer!Cu toate acestea, nimeni nu va schimba ceva daca noi insine nu vom lupta pentru a se imbunatati situatia.Am multe de povestit, dar prefer ca furia ,durerea si dezamagirea sa le folosesc pentru a face sa dispara aceste orori,caci am plans destul.Sunt alaturi de tine si vreau sa pun umarul la aceasta campanie.Ioana (****@yahoo.com)

Mesaj de la: Diana data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca,vreau sa-ti spun ca emisiunea de luni "Femeia conduce" m-a facut sa descopar povestea ta si a altor parinti in situatia ta!Trebuie sa fie cumplit sa pierzi un copil,indiferent de varsta lui!Desi am doar 17 ani,sunt alaturi de tine si imi doresc sa ai parte in continuare de multa tarie si forta,pentru a depasi aceste momente!DIANA.

Mesaj de la: Daniela data: Miercuri 6 februarie 2008
Ziua buna asa cum a spus si Bianca in emisiunea din 04.02.08.Sunt Daniela (una din mamicile prezente in emisiune).Va multumesc ca a-ti facut sa existe aceasta campanie, aceasta emisiune si in primul rand va multumesc de posibilitatea pe care am avut-o de a-mi spune povestea si nu in ultimul rand multumesc la toate mamicile care sunt alaturi de noi alaturi de sufletul nostru indurerat..Ma simt altfel acum , ma simt ca o invingatoare care a trebuit sa treaca 7 ani ca sa faca ceea ce a facut acum.Simt ca am facut ceva pentru fetita mea , pentru ingerasul meu,o durere cumplita care m-a macinat ani intregi a fost impartasita si ma simt mult mai bine.As dori cat mai multe femei sa-si faca curajul de a impartasi durerea prin care au trecut.Va inteleg , va este greu dar trebuie sa ne unim ca sa putem schimba ceva in aceasta tara , mai ales in domeniul sanitar.
BIANCA, iti doresc multa putere sa poti trece peste aceasta durere , nu uita ca EMMA este acolo sus si ne ajuta sa iesim invingatoare in aceasta campanie.Te imbratisez cu drag si sunt alaturi de tine acum si cat va mai fi nevoie deacum incolo.

Mesaj de la: Simona data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna ziu draga Bianca ,
Draga mea...iti sunt recunoscatoare ca ne-ai impartasit povestea ta, trista , dar adevarata.Nu am inca copii ,dar imi doresc foarte tare unul.Nu cred ca cel mai potrivit cuvant ar fi "te intaleg"pentru ca nu am trecut prin asa ceva si cred ca numai cei care trec prin asa mare durere pot spune "te intaleg" , cert este ca povestea ta mi-a intart in suflet si mi-a deschis ochii , ma impresionat pana la lacrimi durerea care o au parintii in suflet cand trec prin asemenea momente .Ne-ai ajutat si pe noi cei care nu am trecut prin asemenea situatii tragice , invatand cum sa reactionam in preajma celor care sufera.Iti doresc tie , familie tale precum si tuturor celor care au trecut prin asa ceva tot binele din lume si credinta de la Dumnezeu ca sa putem trece peste toate greutatile vietii......Iti multumec Simona

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna ziu draga Bianca ,
Ma numesc ****,am ** ani,sunt din **** si sunt mama unei baietel de 7 ani si noua luni.
Ma doare sufletul pentru tine si pentru toate mamicile care trec prin tragediile acestea si sper ca vom putea face ceva ca lucrurile sa se schimbe si la noi.
Dupa cum am scris am ** ani si sunt anu 2 la FACULTATEA DE MOASE din ****.Multa lume ma intreaba ce anume m-a determinat ca acum la "batranete" sa fac facultate si mai ales de ce am ales aceasta ramura foarte dificila .Cand raspundeam sincer la intrebare lumea radea de mine si din acest motiv nu mai raspund la intrebare" de ce...?".Pentru ca sunt sigura ca tu ma vei crede si ma vei intelege iti voi spune de ce aceasta decizie la aceasta varsta:Sarcina mea a fost relativ usoara pana la 22 de saptamani ,cand la data de 5 ian 2000 la ora 3 dimineata am facut o criza de apendicita .Pot sa spun ca am avut fenomenalul noroc sa nu ma aflu in Romania ci in Ungaria .Eram inrtu-un satuc la 11 km de cel mai apropiat oras(Sopron),salvarea a ajuns in 10 min, cronometrat de sotul meu ,nu trebuie sa-ti descriu cu lux de amanunte ce inseamna servici medicale adevarate,doar si tu ai fost in spitale din vest.In 2000 ei aveau toate medicamentele necesare unei interventii,unui tratament pentru gravide ,care nu afecteaza catusi de putin fatul.Am fost operata in 2 ore am stata 16 zile spitalizata,am avut parte de un tratament ca nici acasa nu ma puteam ingriji mai bine .Am venit acasa....Am o prietena foarte buna (este sirianca,dar este stabilita in romania)care este ginecolog.BIne inteles ca am nascut cu ea ,totul a mers ok ,si in ziua de azi ii multumesc pentru ce a facut pentru mine .A trebuit sa aduca de acasa si calgut ca in maternitate era doar cu portia.Bine inteles ca in timpul nasterii ea finnd o persoana foarte calma si rabdatoare si fiind mama a trei copii stia ce trebuie sa fac si ma ajuta ,in schimb era o moasa care SE GRABEA ACASA fiin aproape ora 21.00.S-a ajuns ca doctorita sa strige la ea ,sa plece acasa pentru ca nu mai zicea altceva decat ca sa imping odata ca ea vrea sa plece acasa AZI ,ca nu mai nasc azi daca nu imping cand spune ea...etc.EU am intrat pe poarta spitalului cu doctorita la ora 20.05 si am nasut la ora 21.00.Iti dai seama ce nastere grea avea sa asiste moasa.Adoua zi a primit o mustrare din partea profului din spital ca a fost "parata"de doctorita ,dar nici de mine nu se interesa nimeni inafara de doctorita.Ca sa vezi ca este si o solidaritate mare intre asistente ,nici un algocalmin nu am primit desi am sunat la sonerie toata noaptea.Dimineata a zis asistenta sa nu mai sun si noaptea viitoare ci sa-mi aduc de acasa tot ce am nevoie ca ei nu au de unde sa-mi dea!Puteam avea nevoie de orice,ca rasunsul era "de ce nu v-ati adus de acasa?"Am uiat sa specific ca nu am dat "dreptul"la absolut nimeni inainte dar nici la iesire avand in vedere cum am fost tratata.Si altele si altele care din pacate sunt lucruri si comportamente obisnuite in spitalele din tarisoara noastra.In final tot bolnav l-am scos pe baietel din spital fiind cu o infectie E- coli ,cu diaree samd in prima saptamana de viata,dupa ce am ajuns 9 mamici (care am nascut tot in perioada aceea)sa anuntam "sanepidul "au spus ca intradevar este o problema care e din cauza scutecelor din spital si asa au fost utilizate pampersurile in urmatoarele sapatamani in locul celor din panza.
Cam in perioada asta ma incercau gandurile acelea e furie cand nu mai stii de cine sa te iei sau unde sa mai mergi sa faci"ordine" ma gandeam ca singura metoda de a schimba ceva este sa ma infiltrez in sistem.Ani de zile doream sa fac aceasta meserie iar dupa ce am nascut am simtit pur si simplu nevoia sa fac aceasta meserie de moase .Am avut nevoie de 6 ani (din pacate )sa -mi fac curaj sa dau admitere dand crezare persoanelor cu care am vorbit despre intentiile mele.Acum sunt anul doi si vad ca tot ce nu putem accepta pana acum din exterior,defapt este asa de grava si asa e bine inradacinata in ineriorul spitalelor incat am ajuns la concluzia ca singura metoda de a schimba ceva este si va fi aceea sa incerc sa determin si pe acele femei cu care acum sunt colega de facultate sa fie oameni CU SUFLET, femei inainte de toate si sa invete sa vorbeasca si sa se comporte si sa le trateze pe femei asa cu si-ar dori si ele sa se comporte altii in momentele acelea.Recunosc ca e foarte greu,am avut parte doar de palme si de comportamente urate din partea unora cu care a trebuit sa fac prima practica,dar eu totusi am mers mai departe si am mers din salon in salon si am incercat sa fac cateceva pentru fiecare mamica indiferent ca era romanca sau roma sau orice natie .Regret nespus ca nu am facut mai repede acest pas pana acum ,stiind ca poate puteam salva cateva suflete si eu sau macar puteam fi alaturi de acele mame care aveau atat nevoie de o vorba buna sau de o privire blanda sau de o ainare.....
Pot sa-ti mai spun doar ca pana cand noi "viitorea "generatie de moase sau asistente suntem invatate de aceste persoane care le stii si tu din pacate totul se copiaza si perpetua la fel.Nu este vorba de mine si de poate alti 3-4 femei de varsta peste 25 ani si deja mama a cel putin un copil ci de acele fete tinere care au 19 ani si habar nu au pe ce lume traiesc sau ce vor de fapt de la viata sau ce este de fapt viata .Ele deja din prima saptamana reusesc sa fie exact asa cum NU trebuie ,pentru ca copiaza ce vede la o asistenta sau moasa mai invarsta si cu "experienta "mai multa si nu isi da seama cat de gresit este acel comportaent ,vede doar aerul de superioritate si ca toata lumea se "apleaca "in fata lor,sau ca din nou i s-a bagat un plic in buzunar ....Inca din ani de facultate tineri se gandesc doar cati bani vor avea nu cate vieti vor salva sau cati copii vor ajuta sa vina pe lume mai usor sau cate mamici vor salva da chin si de durere .Este foarte trist ce vad eu in fiecare zi ,poate mai trist zi de zi vazand ca de fapt aceste tragedii prin care treceti voi se trag inaca din anii de studentie,si ca se pleaca cu o atitudine gresita spre aceste meserii si ne miram ca se ajunge aici?!
Oricum eu sunt alaturi de tine si de toti cei care sunt nevoiti sa sufere .Am sa ma implic in tot ce se poate pentru a scapa de aceste persoane ignorante si care nu sunt facute pentru asemena meserii.Am sa lupt cum pot pana sunt la facultate iar dupa ce am sa termin si am sa fiu cu toate drepturile depline moasa am sa pot face cu siguranta mult mai multe si am sa si fac!!!
Iti doresc din tot sufletul sanatate sa te poti bucura de fiul tau Luca si sa stii ca voi aveti un ingeras foarte puternic in cer care va vegheaza zi si noapte.Doresc ca nimeni sa nu mai fie nevoita sa treaca prin ceea ce treci tu,pentru asta sunt aici si oricand este nevoie de mine am sa fiu .
Adessa mea de contact este :****@yahoo.com .,adressa de mes este tot asta .
Rugamintea mea este doar sa NU APARA numele meu pe site ca dupa asta sigur nu voi avea zile bune la spital si nici nu ma v-a angaja vreodata cineva in spitale de stat,stiind ca eu vreau sa fac revolutie.
Daca crezi ca vrei sa tinem legatura sau daca crezi ca pot sa ajut cu ceva aceasta campanie voi fii incantata si mandra sa fac orice.
Multumesc ca exista femei ca tine !

Mesaj de la: Valentina data: Miercuri 6 februarie 2008
e foarte greu sa spui ceva intr-un asemenea moment.e greu sa ti se ia ceva pe care tu lai asteptat atit de mult.e greu...intr-o mare masura inteleg prin ce treci desi situatia mea e intr-un fel diferita.la un moment dat in viata vine timpul sa faci un copil.imi doream acest lucru foarte mult si in sfirsit am ramas insarcinata.am mers la medic desi nu prea stiam ce medic sa aleg. mi s-a confirmat sarcina mi s-au dat sa fac analize.intre timp mi-a fost recomandat alt medic am mers la el si mi s-a spus ca trebuie sa intrerup sarcina pentru ca e oprita in evolutie ca s-a dezvoltat numai placenta si fatul a ramas la 1 luna in timp ce sarcina se apropia de 4 luni.am plins m-am intrebat cu ce am gresit nu am acceptat am vrut sa repetam ecografia mi s-a dat tratament si mi s-a spus sa vin in citeva zile poate nu a vazut bine.dar vazuse bine pentru ca a doua zi am pierdut sarcina acasa si apoi am fost chiuretata pe viu.prima experienta de genul asta si pe viu a fost ingrozitor.dupa interventie, dupa prima menstruatie a trebuit sa merg la control."bunul" meu doctor mi-a sugerat ca am ovulatie si as putea ramane din nou insarcinata desi nu trecuse decit o luna de la chiuretaj.o noua sarcina la care eu nu stiam daca sa ma bucur sau nu.imi era frica sa nu patesc ceva din nou.si nu am scapat sarcina s-a oprit in evolutie la 2 luni si aproape de 3 luni am facut o noua intrerupere.dupa a doua intrerupere mi s-a spus ca de fapt nu aveam voie sa raman insarcinata asa repede si mi s-a recomandat sa nu mai incerc sa fac un copil cel putin 6 luni.asa am facut ca dupa 2 traume iti cam trece cheful desi imi doream enorm un copil.am schibat ginecologul la a treia sarcina si cum se spune am schimbat norocul.sarcina a mers binisor cu mine care suflam si in iaurt,am nascut o fetita prin cezariana de 4.1kg pe 23 04 2005.acum sunt fericita ca am o fetita frumoasa desi soarta nu m-a iertat si de data asta copilul e bine in schimb eu m-am procopsit cu o tromboza de vena cava si am fost la un pas de moarte.dumnezeu m-a iubi suficient de mult si nu am murit dar am ramas cu aceasta boala.am aflat mai tirziu ca mostenesc o anomalie genetica ce da tulburari de coagulare.din aceasta pricina am pierdut celelalte sarcini.sunt mindra de copilul meu care e o minune dar nu pot sa nu ma gindesc la ceilalti doi copilasi ai mei.cu ajutorul lui dumnezeu si cu trecere timpului durerea se mai atenueaza dar de trecut nu trece.sunt alaturi de tine si ma rog pentru fetita ta.cu drag valentina craiova adresa mea e :****@rdslink.ro

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
imi pare foarte rau ca ti s-a intamplat asa ceva. Sunt mama si inteleg perfect prin ce treci, desi eu am avut norocul sa ma fereasca Dumnezeu de asa nenorocire. Am scris si ieri un mesaj, tulburata de ceea ce am citit si de ceea ce am vazut la emisiune. Nu pot scrie totul de la inceput pt ca intre timp mi-am mai revenit, dar ceea ce mi se pare extrem de important e faptul ca noi, cei din jurul vostru, NU STIM CU SA REACTIONAM. Nu suntem ignoranti ci, pur si simplu, ne e teama sa nu va rascolim durerea. De aceea e important sa se vorbeasca mai mult despre aceasta tema si e necesara interventia psihologilor nu numai in legatura cu mama, ci mai ales cu familia, care o poate ajuta cel mai mult. Am avut, din pacate, in jurul meu cateva cazuri din acestea si acum imi dau seama ca nu am procedat cum trebuie cu unele din mamicile care au trecut prin asta.

Mesaj de la: Celestina data: Miercuri 6 februarie 2008
nu stiu ce as putea spune probabil ca nici nu mai conteaza cuvintele.sa iti dea Dumnezeu puetrea sa mergi inainte,pentru tine, pentru cei dragi tie, pentru Luca.Cred ca Dumenzeu a iubit-o atat de mul pe Emma Nicole incat a vrut-o langa El, chiar daca asta doare atat de tare. Cu dragoste Celestina

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
BUNA BIANCA.AM URMARIT EMISIUNEA FEMEIA CONDUCE,AM PLANS CU VOI SI I-MI IMAGINAM CA SUNT TOTUSI O NOROCOASA.NU AM TRECUT PRIN ASA CEVA,DAR PE TOT TIMPUL SARCINII A EXISTAT RISCUL SA PIERD SARCINA.TE INTELEG SI-MI PARE RAU PENTRU TINE,IAR DACA MA CREZI NICI NU STIU CE AS PUTEA SA-TI SPUN PENTRU CA NIMENI SI NIMIC NU POATE STERGE DUREREA DIN SUFLETUL TAU.M-AU EMOTIONAT RANDURILE PE CARE LE-AI SCRIS PE SAIT,SI SUNT DE ACORD CA SISTEMUL SANITAR LASA DE DORIT.NU AM TRECUT PRIN CEIA CE AI TRECUT TU,DAR PE TOT PARCURSUL SARCINII MELE AM TOT STAT PRIN SPITAL,IAR DACA AR FI SA MAI FAC UN COPIL SINCER I-TI SPUN CA I-MI E TEAMA,ASTA SI DIN CAUZA UNEI PROBLEME DE SANATATE,DAR SI FRICA CA AR TREBUI SA TREC DIN NOU PRIN CE AM TRECUT.IN A 6 LUNA DE SARCINA AM FACUT DIABET GESTATIONAL,PRT. MINE A FOST UN SOC,NU MAI AUZISEM DE ASA CEVA SI AM TRECUT PRIN MOMENTE CUMPLITE LA GANDUL CA COPILUL MEU AR PUTEA PATII CEVA.NICI UN DOCTOR NU-MI SPUNEA NIMIC CONCRET,I-MI DADEAU EXPLICATII DOAR PE JUMATATE.AM VRUT SA STIU CUM E MAI BINE SA NASC,NATURAL SAU PRIN CEZARIANA DE TEAMA SA NU PATIM CEVA NICI EU NICI COPILUL.AM CERUT PAREREA MEDICULUI DE LA DIABET,EL MA TRIMIS LA MEDICUL GINECOLOG IAR MEDICUL GINEC.LA RANDUL LUI MA TRIMITEA DIN NOU LA CEL DE DIABET CU PRECIZAREA CA INTRE CELE DOUA SECTII ERA O DIFERENTA DE 5 ETAJE,EU AVAND 8 LUNI DE SARCINA,O SARCINA CU PROBLEME IAR DOCTORII MA TRIMITEAU DE LA UNUL LA ALTUL FIINDCA NICI UNUL NU VROIA SA-SI ASUME RESPONSABILITATEA.SA NU MAI SPUN CA IN ZIUA CAND AU INCEPUT CONTRACTIILE EU NU AVEAM NR. DE TELEFON AL DR.GINEC. PTR. CA NU A DORIT SA MI-L DEA ASIGURANDU-MA CA NU VOI NASTE MAI DEVREME CU O LUNA DE LA ULTIMA NOASTA INTALNIRE.SUNT MULTE DE SPUS DESPRE CUM SUNTEM TRATATI NOI DE CATRE UNII DR.DAR AVEM NEVOIE DE EI SI NU AVEM CE FACE DECAT SA MERGEM SI SA NE TRATAM CHIAR DACA UNEORI NU NE PLACE.I-TI DORESC MULT NOROC,SANATATE BAIETELULUI TAU,IAR TIE NOROC SI PUTEREA SA MERGI MAI DEPARTE,PTR. CA ESTI O FEMEIE PUTERNICA SI ASTA DOVEDESTE CEIA CE AI REALIZAT PANA ACUM.MULT NOROC SI FRUNTEA SUS.

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare nespus de rau pentru Bianca, o iubesc si sunt alaturi de ea!!!

Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca....e atat de tulburator......cate suntem.....Fetelor, aveti curajul si scrieti despre drama voastra! Asa vom sti ca nu suntem singure....vom invata sa ne intelegem una pe alta, sa-i facem si pe ceilalti sa reactioneze!
Tudor si Andrei, puiutii mei, ar fi implinit in aprilie, anul acesta, 4 ani.....Toate cate am vazut si ati povestit aici m-au tulburat profund si am retrait toate acele momente teribile...Acum stiu ca toate simtim la fel; e uimitor cum reusesc suferintele comune sa apropie oamenii...Ma tot gandesc cum ar fi fost atunci sa fi putut vorbi asa cum o fac acum cu voi....De aceea cred in campania ta, Bianca!Ai realizat un lucru uimitor! Sa nu te opresti; vreau sa stii ca sunt alaturi de tine si de toate mamicile de ingerasi!
Acum il am pe Matei, are doi ani si e o minune de copil. Ma ajuta in fiecare zi sa merg mai departe si ii sunt recunoscatoare in fiecare zi lui Dumnezeu pentru el!
Sunt convinsa ca vom reusi sa depasim momentul daca avem incredere in noi insine, in cei dragi noua, in viata.
Adresa mea de e-mail este: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Rodica data: Miercuri 6 februarie 2008
Ma numesc Rodica. In 1996 am nascut o fetita. Fara probleme. In 2001 am nascut un baietel. Fara probleme. In 2003 am nascut la termen...un inger...Emanuel(Dumnezeu este cu noi inseamna in ebraica). Va dati seama ca dupa doua nasteri normale, fara probleme, nu ma asteptam la nimic rau. In 2004 am nascut o fetita. Fara probleme. A fost ca o revansa pe care Dumnezeu a trebuit sa mi-o acorde. Am trei copii pe pamant si un inger in cer. Poate ar trebui sa zic "merci" si sa merg mai departe. Mai departe am mers, dar gandul la el este la fel de dureros si acum, la aproape 5 ani de zile de cand l-am pierdut. Din cauza unui simplu nod pe cordon care nu a fost vizualizat la ecografii. Probabil nu era intr-o pozitie favorabila depistarii lui. M-am consolat cu gandul ca asa a fost sa fie. Probabil eu sunt un caz "fericit", pentru ca stiu de ce a murit exact in noaptea dinaintea zilei cand trebuia sa nasc. Si probabil ca asta mi-a dat curajul ca, la nici un an de cand il pierdusem, sa mai fac un copil. In spital o singura asistenta, pe care nici nu o cunosteam, mi-a fost alaturi si mi-a spus cateva vorbe de imbarbatare:"Gandete-te ca mai ai doi copii acasa care au nevoie de tine si gandeste-te ca nu poti sa stii de ce te-a ferit Dumnezeu!" Mai apoi mi-am adus aminte de o povestioara: Dumnezeu impreuna cu un muritor merg pe o plaja. In urma lor se vad urmele pasilor. Dumnezeu ii spune omului:"Asta-i viata ta. Pentru ca ai fost credincios, milos, bun eu ti-am stat mereu alaturi." "Dar de ce, Doamne, in momentele mele cele mai grele, cand nu stiam ce sa ma fac, tu nu mi-ai fost alaturi? Pentru ca, uite, acolo se vede doar o singura urma de picioare."il intreaba contrariat muritorul.Iar Dumnezeu ii raspunde: "Omule, acolo eu te duceam in brate!"
Asa, pe scurt, este povestioara din care eu am inteles ca poate atunci Dumnezeu a vrut ca eu sa am parte de o mare suferinta la nastere, pentru ca mai apoi sa nu suferim toata viata alaturi de copilul care nu se stie ce probleme ar fi putut sa aiba din cauza acelui nod pe cordon.
S-a intamplat, asa, Si esti doar
Ca orice altceva... Prea sus sa te mai aud,
Te-am asteptat pana-n zori. Prea sus sa-ti simt parul ud,
A doua zi, au venit Mult prea sus sa te mai vad.
Sa imi spuna ca ai murit. Da, esti doar
Sunt niste prosti, Prea sus sa iti mai zambesc,
Ei nu stiu cat ai visat sa zbori. Prea sus sa te mai gasesc,
Nu-i nici un mister, Mult prea sus, dar, nu de-ajuns
Te-ai ratacit in cer. Sa nu te mai iubesc.
Nu stiu ce i-a facut pe cei de la formatia Taxi sa scoata aceasta melodie in perioada aceea, dar pentru mine a fost ca un balsam. A fost dedicatia pentru copilul meu inger...
Am plans pe parcursul scrierii acestui mesaj si-am ascultat incontinuu "Nu uita, imi va fi dor de tine... mereu..."
Durerea nu vom putea sa o uitam, s-a mai estompat(timpul asta care le rezola pe toate...), dar acum nici apropiatii nu inteleg ce ma mai apuca cateodata. Te admir, Bianca, pentru aceasta campanie. La mine s-a-ntamplat acum 5 ani, dar parca mi-a fost frica sa afle si altcineva de drama mea. Nu m-am gandit niciodata c-am putea sa facem ceva in acest sens. Sa dea Dumnezeu sa ai taria de a face cat mai multe pentru a schimba ceva. Gandul la Emma si la toti copiii inger sa-ti dea puterea sa mergi mai departe. Sigur de undeva de-acolo de sus pun si ei o vorba buna pentru indeplinirea acestei "misiuni".
Daca e bun si ajutorul meu modest, adresa de mail este ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Bianca, esti o femeie puternica si cu suflet mare. Ingerul Emma ti-a dat forta de a-i spune povestea si de a ajuta alte mamici cu asa suferinta in suflet. Sunt mamica unei fetite superbe de 1 an si 5 luni, Daria Elena, si sunt insarcinata in 5 luni cu un baietel, Victor Andrei. Stiu ca orice cuvinte as spune nu pot alina suferinta ta, dar te admir foarte mult pentru ca, pentru baietelul tau si pentru celelalte mamici ai reusit sa-ti spui povestea si te-ai implicat atat de curajos in aceasta campanie. Ce mare nenorocire ca aducerea pe lume a unui copil nu depinde doar de vointa mamei! Citeam randurile scrise de celelalte mame de ingeri si realizam, precum spuneai si tu, ca eu doar am tras "lozul norocos" cu Daria. Ma rog din suflet sa fie acelasi loz norocos si cu Victoras, care sper ca se va naste fara probleme, sanatos.
Pentru toate mamicile de ingeri, sper ca Dumnezeu are grija de voi, de sufletul vostru devastat, si veti reusi vreodata sa va gasiti alinarea. Nu-mi pot imagina ce greu va este!

Mesaj de la: Mirela data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna ziua,
Ma numesc **** Mirela si sunt din Cluj. Nu am trecut printr-o asa de mare durere dar am simtit nevoia sa-ti scriu draga Bianca, cateva cuvinte care sper sa te ajute. Si pe fetita mea o cheama Bianka si are acum 1 an si 4 luni,am nascut-o foarte greu pentru ca a avut 4 kg si eu nu mai aveam forta deloc, dar dupa ce am lesinat si nimeni nu ma putea ajuta numai eu, mi-am dat putere singura si intr-un final cand toti erau disperati am reusit sa o aduc pe lume cu mici probleme peste care am reusit sa trecem cu bine. Acum cand o vedem ce zburdalnica e, ne-am propus alaturi de sotul meu sa mai facem cel putin doi copii. Prin ce ai inceput tu aici ai deschis un drum spre care multe mame nici nu visau sa mearga, "ajuta" nu? sa-ti spui tot ce ai pe suflet si te face mai "puternic" nu? Eu nu aveam curajul asta, dar pe tine cred ca te ajuta Luca si el iti da putere sa mergi mai departe si sa faci intr-adevar ceva util si pentru alti care se afla in situati asemanatoare.
Prin acest comentariu iti ofer sprijinul meu voluntar ca sa facem ceva pentru ca aceste drame sa fie percepute mai usor de catre cei in cauza pentru ca de evitat in totalitate nu o sa putem.
Eu o sa mai scriu de cate ori pot cuvinte de inbarbatare si sper sa luam legatura pentru a vedea ce e de facut.
Mult curaj si forta din partea lui Mirela. ****@yahoo.com

Mesaj de la: Linda data: Miercuri 6 februarie 2008
nici nu stiu ce sa spun,ce sa cred,ce sa simt pentru ca nu am copii dar simt o profunda durere in fata semenilor mei cand sunt in situatia sa resimt durerea lor si suferinta pierderii aceea ce poate fi mai sfant dar de la Dumnezeu copilul.Nu cred ca poate altcineva alina o durere mai mare decat Dumnezeu care ne da si ne ia aceste daruri toate dupa buna lui oranduire.Cred ca nu exista motiv de a ne amari viata mai rau decat e ,pentru ca toate au un rost si cat timp cineva ne iubeste acolo sus ,cat timp suntem chemati de El in Imparatia Lui nu trebuie sa ne facem griji ."Nimic nu e intamplator in viata...dar totul e firesc."Sunt o tanara de 27 de ani ,casatorita si vreau sa spun ca nu stiu ce sa aleg pe viitor si anume de a avea sau nu copii.Nimeni din familia mea nu ma incurajeaza pentru acest lucru.E un domeniu care nu-l prea abordez cu ai mei.Incerc sa ma lupt cu ideile si gandurile mele .Vreau sa indraznesc a ma gandi la copii si vreau sa scap de prejudecati pt ca nu e bine sa judec asa.Cu aceasta tragedie a Biancai mi-am amintit un lucru maret si anume ca de destin nu poti fugi si nici de ceea ce te temi.Parerea mea poate nu v-a fi auzita de prea multe persoane dar daca exista cineva care poate sa imi transmita parerea ei va rog sa o faceti pe adresa mea lindigne@yahoo.com.Sincere condoleante Bianca Brad si ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici.Iar puterea ta deja s-a exercitat in momentul cand ai deschis acest subiect si aceasta campanie in Romania .Fetita ta deja e cu tine si langa tine.Te sarut si Doamne Ajuta.Linda -Cluj

Mesaj de la: Steluta data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,
Numele meu este Steluta si vreau sa te felicit sincer pentru ideea acestei campanii nascuta din durere,din raspunsuri neprimite inca la intrebari de genul:DE CE EU?DE CE COPILUL MEU?ETC
La 20 de ani a venit pe lume primul meu copil,Danut un baiat superb,pe care l-am primit cu toata dragostea,dar la varsta de trei ani DUMNEZEU a hotarat ca locul lui este printre ingeri.Cu o saptamana inaintea decesului sau l-am luat cu mine la o imormantare a unei rude si Danut m-a intrebat "Ce face nenea in groapa?",iar eu i-am raspuns ca doarme si cuvintele lui au fost"Mami cum sa doarma in groapa unde este intuneric si frig si mult pamant?".La o saptamana copilul meu scump a plecat in intuneric si frig.Au trecut 24 de ani de atunci si nu pot uita,este o rana deschisa si multe ,multe intrebari fara raspunsuri.
Cand s-a intamplat tragedia eram insarcinata in 3 luni,dar la o saptamana am piedut sarcina,dupa care inca doua sarcini.Cu mult efort si tratament am reusit sa pastrez 2 sarcini si acum am doua fetite splendide care au mai umplut golul ramas.
Cert este ca o asemenea tragedie te marcheaza,cel putin pe mine m-a afectat atat phihic cat si fizic,pana la varsta de 45 de ani cat am acum am facut 4 operatii la san,in 2006 am facut o histeroctomie totala si sunt multe zile cand nineni si nimic nu imi intra in voie.
Bianca iti multumesc anticipat pentru timpul acordat si doresc ca viata sa te rasplateasca cu tot ce este mai bun,iar daca DUMNEZAU fotaraste ca trebuie sa mai ai un copil sa nu refuzi indiferent de varsta sau alti factori.
Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate si dragoste.

Mesaj de la: Alina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna mamicilor, buna Bianca! Ce sa spun... am citit cu rabdare tot ce ai scris, am plans citind...; vreau sa te felicit pentru ceea ce faci, pentru ca apari la TV si mediatizezi ceea ce s-a intamplat, pentru ca intra-adevar avem nevoie sa stim ca nu suntem singure. Ma numesc Alina, sunt asistent medical intr-o sectie de psihiatrie copii, am terminat si facultatea de psihologie, iar acum sunt o burtica, intrata in luna a 4-a, cu probleme in mentinerea sarcinii de la noua saptamani; am trait si eu momente de groaza, de disperare, de frica; in fiecare seara ma rugam sa mai traiasca bebele o zi si sa se faca mai bine, sa ma fac mai bine ca sa pot avea grija de el; am ajuns in luna a 4-a, trebuie sa-mi fac triplul test iar amniocenteza nu cred ca am curajul sa o fac...; eu nu vreau sa hotarasc, pur si simplu nu cred ca m-as ierta niciodata; sper insa in fiecare zi sa fie bine...; am vazut multi copii in spitalul in care lucrez, cu probleme foarte mari; imi doresc sa ajung la termen, sa fie totul bine ptr mine si pentru bebe, iar mai departe vreau sa ajut copiii si mamele lor, ca psiholog; acum dupa ce sunt mama, altfel ma uit la copii, altfel la mamele lor; cred ca avem nevoie de ceea ce faci, este multa suferinta, iar noi cei care putem sa ajutam, trebuie sa o facem... atat cat sta in puterile noastre, dar asa cum ai spus si tu, un simplu "imi pare rau" si o imbratisare conteaza atat de mult...

Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 6 februarie 2008
nu stiu cum sa incep cu "Buna dimineata, ziua sau seara" pt ca nici pt voi nici pt mine nu mai sunt asa. Deci incep pur si simplu desi nu stiu cu ce.
Pot sa spun ca ma aflu intr-o situatie asemanatoare si sunt ffffffff fericita de inceperea acestei campanii.
Sa incep cu un scurt rezumat al intamplarilor mele dupa care as dori sa dau cateva sfaturi pt campanie.
Dupa o relatie de cinci ani cu o casatorie de un an, timp in care am dorit sa realizam cat mai multe pt a avea apoi un copil, in toamna-iarna anului 2007 am inceput pregatirile asa cum se spune ca este normal cu "setul complet de analize pt gravide" asa cum i se spune. rezultatul a fost unul ingrozitor pt mine o neasteptata toxoplasmoza care pot spune ca in viziunea mea mi-a ucis primul copil pe care doream sa il concep in luna ian 2008 pt o nastere in octombrie (pt ca nu eram asa disperata sa hot o cezariana pt a fi si aceeasi zi)luna cu trei mari evenimente pt cuplul nostru.
Acum nu voi continua cu sentimentele si durerea mea pt ca este mult prea important SA REALIZAM CEVA CU ACEASTA CAMPANIE,desi poate ca e prea recent, poate pt lipsa informatiilor si a consilierii de care avem nevoie.
Ca o parere ar fi foarte interesant sa realizam o Organizatie careia sa i se adreseze tinere doritoare sa fie mamici pt ca Planing-ul familial imi pare prea putin. Apoi in prima faza sa cerem sa fie trimise sfaturi si intrebari de la femei pt realizarea acestui plan.
Eu de exemplu as fi dorit informatii, atunci la inceput, despre ce analize trb facute, ce inseamna ele, cum se fac si unde se pot face, ce depisteaza ele, ce trebuie facut daca am o anumita afectiune (incluzand de la tratament la provocarea unui avort), care analize sunt gratuite care nu, care sunt obligatorii inainte de sarcina si care pot fi facute dupa si care dau malformatii sau avorturi spontane si ...multe altele
si poate as fi avut nevoie de consiliere atunci cand mi s-a spus ca daca nu se trateaza toxoplasmoza, pt ca uneori nu se trateaza, pot avea copii dar sub observatie care observatie nu iti da nici o garantie pt ca sunt malformatii care NU SE VAD la ecografie. ce credeti ca a fost cu mine cand in mintea mea erau "mai fac sau nu copil?" cred ca o interdictie clara de a face copii era mai usor de suportat asa o sarcina va dati seama ca e un stres de 40 de sapt
DECI NU O MAI LUNGESC DORESC SA FACEM CEVA PT NOI TOATE
NU DORESC POSTAREA PE SITE asta pt ca nu e atat de important ce am scris pt cititoare decat daca vor si ele sa contribuie in Organizatie sau mai bine zis la infiintarea ei. V-AM SCRIS AICI PT CA AM VAZUT CA SE CITESC INAINTE MESAJELE
DORESC SA MA CONTACTATI DACA FACEM CEVA IN DIRECTIILE ACESTEA SAU MACAR SA MA ANUNTATI DACA FACETI VOI CEVA IN PRIVINTA ACEASTA SA POT BENEFICIA SI EU DE AJUTOR... ADRESA MEA ****@yahoo.com
ASTEPT UN SEMN PE MAIL CA A-TI CITIT MESAJUL MEU

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 6 februarie 2008
Dumezeule...cata durere...
Am plans luni in timpul emisiunii de nu ma puteam opri...micuta mea se uita cu ochisorii curiosi si intrebatori... "De ce plange mama?"...si venea sa-mi faca "draga,draga"...iar eu o strangeam in brate si nu-mi venea sa-i dau drumul...
Ma rog lui Dumnezeu sa ma fereasca de o astfel de incercare...iar pe voi sa va intareasca .
Carmen,Baia Mare

Mesaj de la: Oana data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca.Ma numesc Oana si pot spune mai bine decat oricine ca stiu ce simti.Imi este foarte greu sa vorbesc pt. ca imi vin in minte multe amintiri dureroase groaznice.Baiatul meu Andrei ar fi trebuit sa aiba acum aproape 7 luni( s-a nascut pe 10 iulie 2007).Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi fost, inca mai vad patutul acolo unde ar fi trebuit sa fie... Povestea mea incepe prin noiembrie 2006, cand dupa 2 ani de la casatorie am aflat ca sunt gravida.Vestea a fost cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu ne-o putea da, bucuria care la cateva zile incepea sa se umbreasca.Aveam o pierdere de sange, am mers la medic care la 8 sapt de sarcina mi-a zis ca nu se stie daca mai reusesc sa tin sarcina pana in Craciun. Am avut un soc pentru ca era prima sarcina nu stiam ce se intampla.Am reusit sa trec se sarbatori dar sarcina tot era in pericol asa ca mi s-a recomandat sa renunt la efortul fizic, asa ca 7 luni am stat acasa ca acest copil sa se poate naste.Pot spune ca numai dupa luna a VI-a mi-am permis sa ma gandesc la el sa sper ca-l voi avea. In fiecare luna internari in spital, in fiecare luna echografii toate anuntau venirea pe lume a unui copil sanatos.La ultimul control d-na dr. mi-a recomandat sa merg la spital pe 10 iulie pt ca se apropia termenul.In acea zi pe la ora 5 s-a rupt apa , am fost dusa la travaliu unde la 11.20 am nascut normal un baietel de 2.700.Fiind perfect constienta de ce mi se intampla am urmarit med. neonatolog cum il examina pe masa de langa mine. A respirat normal totul parea sa fie bine, eu obsedant intrebam este bine si med. ma asigura " da mamico ai baietel perfect sanatos". Mai tarziu in acea noapte Andrei a fost adus sa il vad si sa il tin in brate era ora3.30.A deschis ochii, simteam ca plutesc nu imi venea sa cred ca Dumnezeu s-a indurat si mi-a dat aceasta minune, nu putaem sa cred ca mi se intampla mie o fericire asa mare.Dimineata am fost dusa la salon, acolo unde mai erau doua mamica cu puii lor.Asteptam sa il aduca dar se intarzia.Dupa o jumatate de ora l-au adus aproape ca imi era frica sa-l iau in brate.In urmatoarele minute a venit pedriatrul lui si m-a anuntat ca trebuie sa i se faca o radiografie deoarece suflul inimii nu este pe partea stanga.Am simtit pamantul cum fuge se sub mine am zic ca mor, ceva simteam ca nu este bine.Au venit asistentele si l-au desfasat m-am uitat la el abdomenul lui mi se parea ciudat dar mi-am zis ca poate este doar imaginatia mea,apoi respiratia lui era de fapt un suspin aproape se chinuia sa isi ia aer in piept.A fost luat si am mers cu el la radiologie ma obsedeaza si acum scancetul lui se simtea in glasul lui durerea . Pot spune ca am izbucnit in plans si de atunci ochii nu se mai usuca. Am fost adusi inapoi si familiei i s-a spus diagnosticul hernia diafragmatica congenitala, trebuia dus imediat la Buc. si operat de urgenta.Din acel moment eu nu mi-am mai vazut copilul a fost luat la Buc. A fost insotit de ambela bunici macar asta imi este alinarea pt. mie nu mi-au permis deplasarea.El a ajuns in capitala dupa un drum de cosmar pt. li s-a terminat si rezerva de oxigen a fost oparat organismul lui insa era deja prea slabit si a facut hemoragie pulmonara si la trei zile minunea mea a plecat Maica Domnului. In aceste trei zile eu eram in maternitate in acelesi salon cu alte mamici si copiii lor tortura, medicii tipau la mine si ma dadeau exemplu negativ ca am fost racita sau am avut gripa si de aceea an nascut un copil cu probleme, numai eu stiu si sotul meu cat am avut grija si ca in afara se iminenta de avort nu am avut nimic.La doua zile de la nastere pe cand baiatul se lupta sa traiasca am cerut pe propria raspundere sa plec din spital, sotul meu nu reusise sa intre pana la mine dar cand a vazut unde eram l-a apucat groaza, nu-i venea sa creada ca fusesem lasata in acelasi loc,ca nu fusesem mutata intr-un alt salon.
Vestea mortii lui a venit ca un traznet,dar macar stiu ca a ajuns acolo unde nu-l mai doare nimic si sper sa il pot revedea candva.Sunt multe lucruri care nu le pot uita, ma doare spre exemplu ca sotului meu nu i s-a permis sa il tina o secunda macar in brate, el nu a putut decat se-i duca sicriul.Acum imi spun toti sa nu mai plang dar stiu ei cat doare, stiu ei ca eu nu pot nici macar sa privesc splitalul acela ca nu am reusit sa ma ridic si sa o iau de la capat.Doare si numai cine a trecut prin ce am trecut noi poate intelege,de aceea am plas la emisiune pe euforia, am plans pentre Emma, pentru Andrei si am inteles ca sunt multe suflete zdrobite ca si al meu pe lume numai nu ne cunoastem si poate, Bianca cu aceasta campanie schimbam ceva, macar mentalitatea oamenilor care nu ne vor mai privi cu mila si vor trece mai departe ci vor schimba ceva. Avem nevoie de aparatura medicala perfomanta in spitale, avem nevoie de specialisti care sa vada o problema atunci cand trebuie, nu vreau sa cred ca vor mai trece prin asta si alti oameni,durerea aceasta nu o merita parintii dar in primul rand sufletelele acelea mici.Nu stiu daca as vrea sa faceti publica povestea mea dar vreau sa stiti ca sunt alatiri de voi .adresa mea de mail este ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna, Bianca!
Am plans incontinuu in timpul emisiunii "Femeia conduce". Sunt o proaspata mamica, am un baietel de 5 luni si am avut probleme la nastere din neglijenta doctorei care mi-a urmarit sarcina (Dr. Bernevig Mihaela, Spitalul Judetean Ilfov) si care stia exact in ce situatie se afla copilasul meu. Am 28 de ani, sunt f. ingusta in bazin, iar copilasul meu a avut 3,800 kg si circulara de cordon. Cand am intrebat-o daca este mai bine sa scoata copilul prin cezariana mi-a spus ca sub nici o forma nu imi face operatie, cu toate ca stia ca eu am vrut tot timpul sa nasc natural. Nici nu mi-a dat vreo explicatie. La nastere puiul meu nu a respirat si a fost resuscitat de fata cu mine, imediat ce a iesit din burtica. A trebuit sa-i rupa bebelusului o clavicula ca sa poata iesii. Si-a revenit dp vreo 30 de secunde. Niciodata nu am realizat ca 30 de secunde inseamna atat de mult. Am avut senzatia ca e o vesnicie. In acele secunde sau scurs prin mintea mea tot felul de scenarii de groaza (inclusiv gandul ca ar fi murit) si intrebam disperata, incontinuu, "de ce nu respiraaaa?????!!!!!!" Intr-un final si-a revenit, dar dp aceea nu se stia daca acea hipoxie va lasa urmari asupra creierasul lui. Vestea buna este ca acum stim sigur ca este sanatos... Dar inca am momente in care imi aduc aminte de acele clipe de dupa nastere si ma cuprinde o durere coplesitoare dupa care plang..., merg la el si il strang in brate multumindu-i lui Dumnezeu ca la salvat. Cred ca, totusi, a ramas o rana sufleteasca tocmai pentru ca doctora nu mi-a dat niciodata o explicatie, intrebandu-ma mereu "de ce nu avrut sa-mi faca operatie daca stia situatia in care se afla copilasul?". Este cumplit sa fii tratat ca un "nimic".
Imi pare foarte rau ca ai trecut prin aceasta nefericita si groaznica experienta si cred din suflet ca toti acesti copilasi care parasesc lumea inainte sa ne bucure cu zambetul lor pur si cu atingerea lor magica merita sa fie tratati cu respect ca orice alta PERSOANA, OM,FIINTA care a trait si apoi a murit, pentru ca ei traiesc si exista inca din clipa in care se concep in burtica... Fac deja parte din familie, au deja un viitor (indiferent cat de lung sau scurt va fi) si nimeni si nimic nu poate schimba asta. Au identitatea lor, au deja nume puse de parintii lor si merita sa fie ingropati crestineste pt ca cei care ii iubesc sa aiba un loc in care sa-i poata plange sau sa le vorbeasca si nu neaparat pt iertarea pacatelor. Sunt multe alte lucruri importante pe langa iertarea pacatelor si trebuie sa se tina cont de toate acestea.
Te admir ca ai avut puterea sa imparti durerea cu noi si sa stii ca odata cu asta ai ajutat f. multe alte mamici care au trecut prin asemenea experiente traumatizante sa inteleaga ca nu sunt singure... Ceea ce faci este un ajutor imens pt acele femei care nu stiu sa se exteriorizeze si care traiesc in durere toata viata uitand de propriile persoane si de faptul ca totusi trebuie sa traiasca aceasta viata pentru ele si pentru ceilalti membri ai familiei care au nevoie de ele... Trebuie sa fim uniti ca sa reusim in viata...
Iti doresc ca fiecare zi sa te intareasca si mai mult si cu siguranta ca Emma iti zambeste de sus si este mandra de mamaica ei...

Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 6 februarie 2008
Draga Bianca,
Sunt alaturi de tine si ma rog pentru tine, sa iti dea Dumnezeu multa putere sa poti trece peste aceasta durere. Mi-e greu si sa iti scriu, nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa-ti faca suferinta mai usoara, cuvintele sunt de prisos.
Te admir din tot sufletul pentru ca mai ai puterea sa faci ceva si pentru alte mamici care sufera la fel ca si tine.
Te imbratisez cu drag,
Cristina, Tg.Mures.

Mesaj de la: Carla data: Miercuri 6 februarie 2008
Dearest Bianca,

I am very sorry precious Emma Nicole died. Please remember that you are not alone, there are many, many bereaved parents around the world that are here to walk with you through your grief journey.

In their memory,

Carla Hoffmann
MISS Foundation

Mesaj de la: Adina data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca Ma numesc Adina,am 22 de ani,inca nu sunt mamica dar pot sa spun ca iubesc copiii mai mult ca orice pe lumea asta.As vrea sa-ti spun doar ca imi pare nespus de rau ca ai trecut prin acele momente groaznice din viata ta si sper si iti doresc sa ai puterea de a merge mai departe.M-am limitat doar la atat pt ca oricat de multe ar fi cuvintele nu te pot ajuta cu nimic;doar Dumnezeu te poate ajuta dar doar daca te increzi in El.Tin foarte mult sa-ti spun un lucru:acum 3 ani am pierdut o persoana foarte draga,imi era ca o mama . . .era credincioasa,buna,iubitoare . . .Dupa inmormantare am intrebat preotul de ce Dumnezeu ia de langa noi persoanele dragi,care le iubim,care ne iubesc . . .iar el mi-a raspuns : "Cand tu mergi intr-o gradina cu flori alegi cea mai frumoasa floare cu cea mai frumoasa forma,cu cea mai frumoasa culoare,cu cel mai plecut miros . . .asa face si Dumnezeu . . ." Asa si fetita ta,i-a fost mai draga lui Dumnezeu . . . Nu sunt cuvinte ca sa exprimam durerea din suflet cand pierdem o fiinta draga,dar trebuie sa avem puterea de a merge mai departe.Daca pot sa ajut cu ceva sunt dispusa sa fac tot ce imi sta in putere.Iti doresc tot ce este mai bun si cand esti trista incearca sa zambesti! adr mea de mail este ****@yahoo.com

Mesaj de la: Alexandra data: Miercuri 6 februarie 2008
buna bianca,sunt alexandra si am 29 de ani.Acum 3 ani am nascut un copil mort, la termen,adica 39 sapt.Cand am aflat ca sunt gravida am fost ce-a mai fericita femeie,era primul meu copil.Pana la 32 sapt nu am stiut ca am vreo problema cu sarcina.La 32 sapt am facut o ecografie si mi s-a spus ca s-ar putea ca sa fie o problema cu rinichi si inima copilului dar nu e sigur si ca ar trebui sa mai fac o alta ecografie mai performanta ca sa fiu sigura.Am fost la maternitatea filantropia unde am facut o alta ecografie iar doctora de acolo m-a asigurat ca este totul in ordine.Doctora care a avut "grija" de mine pe toata perioada sarcini a hotarat ca e mai bine sa luam in considerare numai a doua ecografie asa ca nu am mai facut si ce-a de-a 3 ecografie.Pe 6 martie la 1 noaptea au inceput sa am contracti asa ca am incercat sa o sun pe doctora dar nu mi-a raspuns asa ca am hotarat sa ma duc la spital in speranta ca am sa o gasesc acolo sau ca cei de acolo o sa stie cum pot sa i-au legatura cu ea.La internare maa consultat medicul de garda care mi-a zis sa stau linistita ca o sa nasc.Cu toata ca aveam contracti eu zambeam mereu,eram fericita,mai aveam putin si putem sa imi tin copilasul meu in brate.Dimineta medicul care a intrat de garda a venit la mine ca sa ma anunte ca doctora mea este plecata din oras si ca o sa nasc cu el.Cand m-a consultat l-am vazut ca s-a scimbat la fata.l-am intrebat daca sunt probleme dar mi-a zis sa stau linistita.Dupa ce mai am fost consultata de alti 3 doctori si am facut o ecografie am reusit sa inteleg din ce vorbeau ei ca nu ii mai bate inima copilasului meu.Dupa asa o veste am fost trimisa singura in sala de nasteri unde am stat impreuna cu sotul meu pana in momentul nasterii.Nimeni nu a venit la mine sa ma intrebe cum ma simt sau sa imi dea o explicatie.Dupa ce am nascut normal nu mi s-a aratat copilul.Tot ce mi s-a zis a fost ca eu trebuie sa stau linistita ca sunt tanara si pot sa mai fac altul,dar din ce cauza s-a intamplat asa ceva nimeni nu a stiut sa imi spuna.Mi-a fost f greu sa trec peste ce mi s-a intamplat dar sotul meu m-a ajutat foarte mult,toata familia a fost alaturi de mine.Mai tarziu cand ramas iar insarcinata si am reusit sa gasesc o doctora f buna care ma trimis la fundeni unde am descoperit ca sufar de sindromul antifosfolipidic.Am facut tratament pe toata perioada celei de a doua sarcini si acum am un ingeras de fetita in varsta de 1 an si 2 luni.Stiu ca e greu dar trebuie sa fi tare si sa treci peste aceasta drama pt ca sotul tau si baietelul tau au nevoie de tine

Mesaj de la: Adriana data: Miercuri 6 februarie 2008
Imi pare sincer rau pentru tine Bianca si pentu toti parintii care au trecut printr-o asemenea drama cumplita.

Si parintii mei au trait o experienta de genul asta. Au pierdut un baietel la putin timp dupa nastere. Era primul lor copil, foarte dorit de intreaga familie mai ales pentru faptul ca era baiat. Cauza decesului nu se cunoaste foarte bine. Au trecut multi ani de atunci, ranile s-au vindecat dar nimeni nu la uita ... .
Acum parintii mei sunt foarte fericiti pentru ca au din partea sorei mele o nepotica de 4 luni foarte dragalase care le zambeste si stie sa le umple sufletul de bucurie.
Si eu imi doresc in viitor un copil dar imi este tare frica de ce s-ar putea întâmpla... .

Tin sa te felicit din tot sufletul ca ai avut taria sa mediatizezi cazul tau si apreciez foarte mult initiativa campaniei... . Cred ca este mare nevoie de o schimbare in sistemul medical si mai ales in maternitati. Iti urez multa bafta in tot ce iti propui, sa fii sanatoasa si puternica. Sunt convinsa ca vei fii din nou fericita si implinita.
Cu drag Adriana
Daca vrei să-mi scrii adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com
Ps. nu este prima data când scriu aici dar pana acum nu s-a postat, de data asta sper sa am mai mult noroc.

Mesaj de la: Adriana data: Miercuri 6 februarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Adriana, am 32 de ani si sunt din Contanta. Am vazut si eu astazi in reluare emisiunea Femeia Conduce si sunt profund miscata. Cat am vizionat emisiunea, mi-am strans cat de tare am putut baietelul in brate...
In 1997 aveam 22 de ani si ...s-au intamplat f multe...dar nu am nici timp si nici dispozitia necesara sa povestesc totul, voi spune doar pe scurt.
Era vara lui `97 si am inceput sa ies cu un coleg de munca. Aveam ceva probleme in familie si parea ca ma intelege...dar s-a dovedit a nu fi asa...
Intr-o zi am primit toti angajatii invitatii la concert cu Holograf in Portul Tomis. In seara respectiva eu si respectivul asa-zis 'prieten'ne-am dus in Portul Tomos, insa pe ocolite, am coborat pe scarile De la Rest.Zorile, ptr ca acolo, dupa spusele lui trebuia sa ne intalnim cu toti colegii...nu m-am gandit nici macar o secunda la ce avea sa se intample...
am fost trantita pe stapilopozi si agresata...am strigat, dar nu m-a auzit nimeni...m-am zbatut...dar m-am ales cu cu vanatai de la stanci, muscaturi si palme...
nu va pot exprima in cuvinte ce am simtit atunci...ce am simtit mai apoi cand am aflat ca sunt insarcinata...prin ce am trecut...am ales intreruperea de sarcina...mi se pare ca suna prea urat- avort...
nu am putut vorbi cu nimeni, decat mult mai tarziu dupa...nu am putut plange, decat dupa ce am plecat de la cabinet...si cel mai greu a fost ca nu mi-a fost nimeni alaturi, am fost singura...
Timpul a trecut, si desi viata a mers mai departe, ce s-a intamplat atunci m-a schimbat total.Am facut si facultatea de psihologie, tocmai pentru a ajuta si alte fete-femei in aceasta situatie...insa in timpul facultatii...am pierdut-o pe mami (cancer de plamani), si aceasta este o alta trista si dureroasa poveste...si viata mea s-a schimbat din nou, total...
De un an si 7 luni, baietelul meu Codrin Florian a dat sens vietii mele, vietii noastre.(eu si sotul meu)
Si nu e zi in care sa nu-i multumesc lui D-zeu ca mi-a daruit un baietel sanatos...o minune de baietel...
Ceea ce simt pentru puiutul meu este mult deasupra sentimentului de iubire.

http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=8869
http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=10012

Iata mai jos doua subiecte deschise de mine...voiam sa scriu la randul meu o carte despre "dragostea de mama"...despre ceea ce simtim noi , mamicile...insa m-am lovit de negativism mult...

pupici multi si sunt alaturi de tine si de toate mamicile care au suferit astfel.

Aceasta este adresa mea de mail ****@yahoo.com.
Sunt si eu alaturi de tine in aceasta campanie, daca pot ajuta si eu , o fac din tot sufletul.
Adriana dinn Constanta

Mesaj de la: Oana data: Miercuri 6 februarie 2008
bianca fetita ta acun poate e mai fericita decat ar fi fost pe pamant tu o veghezi ea te vegheaza si prin rugaciune si credinta toate zambetele pt fetita vor fi ajuns la ea.cred ca numai sufletul tau bun pe care stiu ca il ai tia dat puterea da a merge mai departe pt luca. aceeasi oana.

Mesaj de la: Oana data: Miercuri 6 februarie 2008
bianca sunt oana si te iubesc cu nicole ta vaei intalni in cer pt totdeauna.bianca eu sunt un copil de 19 ani dar sunt foarte sensibila cred ca numai emma tia dat putere sa treci peste toate.acum nu tia mai ramas decat sa te bucuri cu si pentru luca si sa te gandesti la emma te iubesc.oana

Mesaj de la: Oana data: Miercuri 6 februarie 2008
bianca sunt oana si te iubesc cu nicole ta vaei intalni in cer pt totdeauna

Mesaj de la: Anastasia data: Miercuri 6 februarie 2008
Editat de: Anastasia *** 23 ani, Bucuresti
Te admir enorm Bianca esti o femeie frumoasa si puternica. Am plans cat am citit textul tau, ma durea pieptul de durere, durere pentru copilasul tau pe care imi pare nespus de rau ca l-ai pierdut si durere la gandul ca putea sa mi se intample si mie. Defapt eu am fost foarte stresata toata sarcina,imi era extrem de frica sa nu se intample ceva rau. In momentul in care am tinut copilul pe piept am respirat usurata.
Mesajul tau ma facut sa imi aduc aminte de clipele in care am venit acasa cu bebe , de telefoanele de felicitare pe care le primeam de la prieteni si rude, de primul alaptat prima plimbare in parc. Am inceput sa plang in hohote la gandul ca toate acestea nu le-as fi facut daca bebelusul meu se ducea sus la ingeri. Nu cred ca as fi avut puterea sa trec peste aceasta pierdere. Mi-as fi pierdut cu siguranta mintile. Era prima mea sarcina si un copil facut din dragoste.
Dupa ce am citit textul tau m-am simtit prost ca sunt furioasa si ma anervez pe baietelul meu de numai un an si 4 luni cand face boacane. Sunt o nerecunoscatoare ca am un bebe sanatos si viu :((Iar alte mamici nu apuca nici macar sa-si auda copilasul plangand. M-am dus la el in dormitor, desi dormea si l-am pupat pe fata si pe frunte.
Tu esti o luptatoare esti o femeie demna de toata admiratia, probabil pentru ca ai deja un copilas acasa. Vreau sa-ti doresc multa multa putere in continuare. Si sa-ti multumesc din suflet pentru ceea ce faci, pentru ca scrii aici si pentru campania ta. Ne ajuti si pe noi mamicile care avem copii, sa apreciem acest lucru mai mult, si sa fim documentate la o eventuala urmatoare sarcina.

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
ce as putea spune ca va inteleg as minti nu am trait o asemenea experienta as putea doar sa-mi imginez cat de dureros poate fi va admir pentru taria de care dati dovada eu am un baietel de care sunt tare mandra si nu mi-as inchipui viata fara el dar dupa cum am vazut astazi emisiunea dm corina de la euforia tv marea majoritate a cazurilor se produc din cauza cadrelor medicale .

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca Eu am 27 ani si am trecut de 2 ori pri aceeasi trauma prin care ai trecut si tu...Prima data in 2006 si a 2 aoara in 24 .01.2008,in ambele cazuri diagnosticul a fost ,,sarcina oprita in evolutie,, cauza nu o stiu nici in ziua de azi pt ca medicul care sa ocupat de mine in 2006 nu a avut ,,placere,, sa vorbeasca despre cele intamplate,despre cum sa purtat cu mine nu vreau sa vorbesc ,nu are rost sa te ingrozesc si mai mult,am suferi enorm si am plans cat pt o viata intreaga.Recent am avut a2a pierdere dar de data asta pot spune ca am fost un pic mai norocoasa, am schimbat medicul(NU SI SPITALUL, MENTIONEZ CA SUNT ASISTENTA IN ACEST SPITAL )care cu o vorba buna si o daruire profesionala ma facut sa trec oarecum mai usor peste aceasta trauma. Dumnezeu este alaturi de noi ...

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Nici nu ma asteptam sa fie altfel...
Toate regretele mele pentru pierderea sarcinii. Groaznic, trist si de neconceput!
SI eu am plans la emisiune nu numai pt Bianca cat si pentru celelalte femei aflate in suferinta!
Asa ca trebuie selectat ce e mai bun
Abia astept sa vad campania cum rasare si da roade in aceasta tara!
Mult succes !
Si Bianca draga....nu uita cat esti de frumoasa si de talentata, iubita si gingasa pentru toti romanii !
Doamne Ajuta !

Mesaj de la: Luminita data: Marti 5 februarie 2008
De cate ori ma uit spre cer zambesc...ii zambesc fetitei mele...Maria Timeea.Sunt o mama de inger...Ma numesc **** Luminita si sunt din Sibiu iar pe data de 11 noiembrie 2006 m-am internat cu contractii si o dilatare de 3cm...pana mi s-au facut toate actele de internare si pana s-au miscat doamnele "asistente"ma rog asa se numesc oficial dar sunt...nu exista cuvinte de comparatie...fetita mea a miscat foarte puternic pentru ultima oara...Cand am ajuns in sala de nasterii mi-au pus aparatul acela,nu stiu cum se numeste prin care se monitorizeaza bataile inimii la copil dar inimioara fetitei mele nu se mai auzea.A fost chemat medicul de garda si m-au pus la ecograf.Doctorul foarte senin,citez:"I se vede cordul dar nu pulseaza"Cati ani ai draga ?m-a intrbat.I-am raspuns ca am 28.Raspunsul lui a fost urmatorul:"Lasa ca esti tanara o sa faci altul"...eu eram cu cerul cazut pe mine,eram rupta intr-un milion de bucati,sfasiata de durere si el...Am fost lasata sa nasc normal, am dus un travaliu de 8 aproape 9 ore dar nimanui nu i-a pasat ca exist...am reusit sa nasc dar foarte greu cu toate ca am ajuns la dilatatie maxima,fetita fiind mare eu m-am "rupt"(scuze pt cuvant)pana aproape de fesa dreapta,in felul acesta am trecut prin doua traume in acelasi timp dar nu i-a pasat nimanui.Dupa ce fetita s-a nascut erau foarte grabite sa o duca la morga si m-a intrebat moasa:"Vrei sa iti vezi fata dar nu ti-o dau in brate ca nu e voie." Am raspuns ca vreau dar nu intelegeam de ce atata geaba cu morga, ca sa aflu ulterior ca sambata se duc mortii pana la ora 18.Ce chestie nu!Mentionez ca medicul de garda nu s-a deplasat sa asiste la nastere.Am nascut cu moasa.Dupa nastere am fost dusa in salonul pt mame cu probleme ceva de genul acesta si am fost lasata de izbeliste.Noroc cu familia mea care a fost alaturi de mine tot timpul...sustinere din parte medicala nu.Mentionez ca,conditiile din spital sunt groaznice pe toate planurile.Nu au vata,tifon,rivanol nu au nimic iar in ziua aceea nu aveau nici apa calda in sala de nasterii si m-au spalat cu apa rece.Traiasca Romania!Fetita mea s-a nascut cu cordonul ombilical in jurul gatului in rest era perfect sanatoasa asa mi s-a relatat dupa ce i s-a facut autopsia asta intamplandu-se in data de 13 noiembrie(dupa doua zile)Nici acum nu imi pot revenii si nu o sa-mi revin decat acolo in cer langa fetita mea,dar stiu ca eu am ramas aici cu un scop ca si tine...uneori cred ca sunt nebuna...nebuna de durere dar nu ma crede nimeni...mai ales acum cand sunt insarcinata in 15 sapt.Uneori imi este asa de frica...frica ca o sa se intample la fel...dar Dumnezeu este langa mine si cred in el si puterile lui.Bianca draga noi ne-am nascut cu un scop...Dumnezeu ne-a intarit pe amandoua si nu numai, pe toate mamicile de ingeri ne-a dat putere sa trecem peste si vom trece...pe tine te-a intarit pentru Luca iar pe mine pentru urmatorul...si asa este.Suntem aici cu un scop...Viata merge inainte iar copiii nostrii cresc oriunde s-ar afla ei aici sau in cer...acum trebuie sa avem grija de cei de aici iar cand ne vom intalni cu cei din cer o sa avem grija de ei acolo.Dumnezeu sa ne ajute!Sa se odihneasca in pace fetitele noastre, ingerasii nostrii dragi!Vreau sa particip la campanie si vreau mai multe informatii.Adresa mea de mail este:****@yahoo.com Cu drag! ****Luminita din Sibiu

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
imi pare nespus de rau pt ce s-a intamplat, am vazut emisiunea si am ramas ingrozita. si eu imi doresc un copil si sper sa-l am curand. nu stiu ce as face intr-un asemenea caz, m-as strica de cap. regret nespus.

Mesaj de la: Angela data: Marti 5 februarie 2008
Buna, Bianca si Dumnezeu sa-ti aline sufletul!
Mi-e foarte greu sa pornesc in scrierea acestor randuri. Poate pentru ca experienta mea e inca prea proaspata si cuvintele imi sunt zbuciumate parca de sentimente prea puternice si poate contracditorii uneori...Inca as vrea sa ma trezesc din acest cosmar,sa zambesc,sa-mi mangai burtica si sa-i cant puiului meu "Noi suntem piticii"-cantecelul la care reactiona imediat dandu-mi semne din burtica...
Numele meu este Angela,sunt din Timisoara, iar puiul meu Calin Gabriel s-a nascut in data de 11 ianuarie 2008. A stat cu noi doar cateva ore dupa care s-a dus la Doamne Doamne...Imi vine in continuare sa strig "DE CE?", dar apoi realizez ca nu are cine sa imi raspunda si apoi...si daca ar face-o cineva, mi-ar alina oare cu ceva sufletul? mi-ar aduce oare asta puiul inapoi? NU. NU. NU. Durerea ramane acolo, puiutul nostru ramane inger printre ingeri,noi ramanem aici asteptand sa treaca timpul...si atat.
Povestea noastra...Am pierdut prima sarcina in 2006, sarcina 8 saptamani oprita in evolutie. Am trecut destul de usor peste acel moment(zic acum) mai ales ca s-a intamplat cu 3 saptamani inainte de nunta noastra. Am inteles atunci ca poate nu a fost momentul...a urmat nunta, am devenit familia care de acum isi dorea nespus de mult un pui. Au trecut lunile si in iunie 2007 am aflat cu imensa bucurie ca sunt insarcinata. In perioada dintre sarcini am facut analize peste analize, teste genetice si absolut totul pentru ane asigura ca va fi bine. Toate au iesit bune. Medicul a hotarat totusi sa fac din saptamana 5 de sarcina tratament de sustinere a ei avand sarcina oprita in evolutie anterior. Am urmat tratamentul,m-am simtit bine pe parcursul sarcinii,nu am facut nimic din ceea ce ar putea afecta bebele...nu efort,nu medicamente,nu cafea, nu tigari(ma lasasem de fumat cam de 2 ani),nu vopsit...chiar am fost dincolo de limite cu precautia. La 20 de saptamani au aparut primele contractii. M-am internat in spital,medicamente, perfuzii...Apoi a fost bine.Am mers din nou la scoala(sunt invatatoare),dar am fost din nou foarte atenta cu efortul. Si chiar ne-am simtit bine. Bebele era vioi in burtica,vorbeam,cantam,ne jucam toti trei...EL,mamica si taticul lui. Analizele ieseau in continuare bune,la ecografii imi spunea medicul mereu ca se dezvolta foarte bine si chiar peste varsta gestationala. Avea greutate foarte buna si mai ales...era vioi! La 29 de saptamani au reaparut contractiile. Din nou spital,medicamentatie,perfuzii si clar de acum repaus la pat!Bebe in continuare vioi si se dezvolta bine.Am facut injectii pentru maturarea plamanilor deoarece ne asteptam la o nastere prematura din cauza contractiilor. Si asa a fost. Exact in ziua in care intram in saptamana 35 au pornit brusc durerile foarte mari. N-am avut un travaliu normal. Contractiile au pornit dintr-o data foarte puternice si foarte dese. Am ajuns la spital in maxim 20 de minute intelegand din prima clipa ca urma sa nasc.Nu eram foarte speriata pentru ca la ultima ecografie vazusem ca bebele era bine,avea aproximativ 2kg si 400g, erau 7 luni si jumatate-date care nu anuntau nimic rau. Da,o nastere prematura,dar...cati copii nu se nasc la 7 luni si nu e nici o problema...Asadar am ajuns la spital si eu si medicul.Contractiile erau extrem de dureroase,mi s-a rupt apa si in secunda aceea l-am rugat sa imi faca cezariana. Nu stiu de ce. Eu ma gandisem inainte la nasterea naturala cu toate argumentele citite...ce e natural e natural, mai bine pentru bebe,refacerea mai usoara a mamei, bla-bla-bla...!!! Nu a aceeptat cezariana spunand ca nu are acceptul sefului clinicii. Trebuia sa incerc sa nasc natural si daca nu...cezariana. Era ora 17. Vineri. Am ajuns in sala de travaliu cu dilatatie 12 la nici o ora de la pornirea contractiilor. Travaliu precipitat. Si...trebuia sa nasc. Durerile nu au fost diminuate nici dupa 2 doze de anestezie peridurala. In sala de travaliu dommul doctor avea inca o pacienta. Cred ca acesta a fost motivul pentru care nu a intrat cu mine in operatie din prima clipa. Femeia a nascut, eu continuam sa fiu urcata pe masa si data jos, impingeam degeaba, bebele nu cobora, eu nu mai aveam puteri si dupa 4 ore...PATRU ORE...am ajuns pe masa de operatie. A treia doza de anestezie si...la ora 21 puiutul nostru, Calin Gabriel a venit pe lume. A plans, a fost preluat de neonatolog, curatat...Toate aceste imagini le vad acum parca in reluare. Eram legata pe masa de operatie si ma uitam cumva peste cap ca sa-mi vad puiul. Am auzit ceva discutii depre niste secretii care nu pareau in regula. M-am speriat,dar apoi a fost curatat si l-au adus deasupra mea sa il vad. Era asa de frumos puiul meu!!! Avea o culoare foarte buna, 2kg 350g si m-au asigurat ca e bine. N-am apucat sa-l tin in brate caci l-au dus la incubator iar pe mine cu targa in salon. Sotul meu a fost cel care m-a mutat de pe masa de oparatie pe targa si apoi de pe targa pe patul din salon...ce imagini trebuie sa aiba!!!! Dar era asa de fericit...i se nascuse baiatul! Iar eu am fost cea mai fericita femeie de pe pamant prêt de cateva ore. Sotul meu si mama mea au stat cu mine pana la miezul noptii si bineinteles ca apucasem sa anuntam lumea despre minunea care a venit pe lume!!! Sotul a mers sa-i faca poze puiutului si i-au spus ca e bine si o sa-l aduca dimineata in salon. N-a mai fost asa...La jumatate de ora dupa miezul noptii o asistenta a venit sa-mi ceara numarul de telefon al sotului. L-au chemat inapoi la spital deoarece bebele nu era bine. Mie nu mi-au spus nimic desi am simtit ca ceva rau se intampla din moment de il cautau pe sotul meu. Din acea secunda durerea a fost groaznica...fiecare clipa a fost un veac,nimeni nu a venit sa-mi spuna ce se petrece,nu ma puteam misca operata fiind,ma rugam doar sa fie bine si atat. La ora 4 dimineata a venit sotul meu in salon sa-mi spuna ca ceva nu e in regula cu copilasul nostrum,dar ca medicii incearca s ail satbilizeze. De fapt el statuse pana atunci la terapie intensiva cu micutul nostrum vazandu-l cum se stinge. Cata DURERE a putut oare sa simta acest tata care in urma cu doar cateva ore era atat de fericit!!!!???? Mie nu mi-a spus decat dimineata la ora 9. Dar eu stiam...STIAM. O mama nu are nevoie de cuvinte ... am aflat asta in acea noapte cumplita cand puiul nostru s-a facut ingeras printre ingeri!
Din acel moment TOTUL s-a prabusit! Vise,sperante,bucurie,fericire,iubire,lumina,veselie,mandrie...toates-au transformat intr-un cosmar fara de sfarsit,in durere,in neputinta,in lacrimi,in revolta,in groaza,in intuneric!
Ce a urmat?

-am stat imobilizata la pat uitandu-ma la colega de salon cum isi strangea in brate fetita (era dreptul ei la fericire,dar plangea si ea alaturi de mine)
-sotul,mama,soacra mea au fost alaturi de mine,dar durerea lor nu facea decat sa amplifice durerea si disperarea mea
-am asteptat raspunsuri...am primit doar supozitii despre ce s-ar fi putut intampla...poate ca a avut suferinta fetala in timpul travaliului ( varianta cea mai vehiculata si care ar fi putut fi evitata daca mi se facea cezariana imediat!!!!!!!!!!!!!! ) , poate ca a avut o infectie, poate ca a avut vreo malformatie....poate...POATE.... Dar ce au uitat sa-mi spuna a fost ca puiul meu a avut un suflet si dreptul la viata. Dumnezeu i-a dat suflet...ce s-a intamplat apoi...cred eu ca a fost totusi o eroare umana. Nu am cum sa demonstrez asta si nici nu ma ajuata sa-mi aduc puiul inapoi. Sotul meu a fost impreuna cu medicul neonatolog sa-i faca puiului necropsia ( ce cuvant dur si urat pus alaturi de unul atat de sfant...PUI ). A aflat doar ca decesul a survenit din cauza unui stop cardio-respirator provocat de un infarct cerebral. N-a avut malformatii.
Si chinul a continuat...taticul lui a trebuit sa-I faca cerificat de nasere, certificate de deces, sa se ocupe de inmormantarea lui fara preot caci n-a fost botezat,nu?! In tot acest timp eu am incercat sa gasesc motivatie pentru a ma mai ridica din acel pat de spital...Am plecat acasa goala. Fara puiul meu. As fi dat orice macar in burtica sa mi-l puna cineva inapoi daca nu in brate. Zilele ce au urmat nu le pot descrie. Nici nu are sens. Tot ce a fost frumos-daca pot spune asa- in acest cosmar a fost sustinerea totala pe care am avut-o din partea sotului meu iubit. Nu-mi va ajunge aceasta viata ca sa-i multumesc pentru ce a facut si ce face in continuare pentru mine!!!! Cumva timpul trece. Nu prea stiu cum. Au trecut trei saptamani si o zi. Puiutul nostru ar fi avut acum trei saptamani si o zi. Acum insa nu are o varsta. E vesnic. Acolo langa Doamne Doamne unde ne vom duce si noi intr-o zi sa ne reintalnim.
Si viata ar trebui sa mearga mai departe...probabil ca asa e. Dar nu ne-a invatat inca nimeni cum sa traim fara puiul nostru drag. Trebuie sa invatam intai acest lucru si apoi poate ca vom reusi sa traim mai departe. Calin Gabriel este ingerasul nostru. Si in loc sa avem noi grija de EL- asta am fi stiut sa facem- acum va avea EL grija de noi. Il iubim nespus. Daca ar fi ramas cu noi i-am fi aratat asta asa cum ne pricepeam- vorbindu-i, cantandu-i, sarutandu-l, leganandu-l, tinandu-l in brate... Acum...cum sa stim sa-i aratam toata iubirea ce i-o purtam?! Il purtam in suflet si in rugaciunile noastre. Este cu noi pretutindeni.
Am fost la cimitir. Dar EL nu e acolo...Am aprins lumanari, i-am dus flori, caci asa stim noi oamenii. Dar puiutul nostru nu e acolo. EL sigur se afla intr-un loc mult mai frumos. Acolo la Doamne Doamne.

Cel mai frumos lucru spus in aceasta poveste trista a venit din partea unui copilas de 4 ani. Copilasul unei prietene. Mamica lui a incercat sa-i explice ce s-a intamplat cu bebele pe care el astepta sa-l vada dupa ce iese din burtica. Si i-a spus ca medicii nu au stiut sa-l ajute pe bebe sa ramana aici si ca acesta s-a facut atunci ingeras si s-a dus la Doamne Doamne. Copilasul a spus : "Stii mama, eu cred ca Doamne Doamne o sa-l repare si o sa-l trimita inapoi la Angela in burtica." Si acesta este motorul care ma pune in miscare in fiecare dimineata. De acum am sa astept ca Doamne Doamne sa-l repare si sa-l trimita cand crede EL de cuviinta inapoi la mine in burtica. Sigur acest copilas a gandit mai simplu si mai curat decat putem sa o facem noi. Si sigur Dumnezeu va avea grija de noi. Si sigur toti copiii ingeri primesc de la Dumnezeu infinit mai multa dragoste decat le puteam oferi noi ca parinti desi ce greu ne este fara ingerasii nostri !!

Tuturor mamicilor si taticilor care trec prin astfel de clipe le doresc multa putere si sa caute cumva,undeva,candva, un motor care sa le puna viata in miscare mai departe.
Bianca, tare as vrea sa ma implic in campania pornita de tine. Nu stiu cum. Nu stiu daca durerea mea poate fi cuiva de folos. Dar as vrea sa aflu daca pot ajuta cu ceva. Adresa mea este : ****@yahoo.com . Ma gandesc ca un lucru bun ar fi ca noi, mamicile fara copii, sa putem lua legatura una cu cealalta si poate sa ne sprijinim astfel.

CALIN GABRIEL, TE IUBIM! Mama si tata.

Mesaj de la: Lorena data: Marti 5 februarie 2008
BUNA BIANCA ,REGRET NESPUS CA TREBUIE SA TRECI PRINTR-O ASEMENEA DURERE SI MA ROG DIN SUFLET SA POTI SA DEPASESTI MOMENTUL .ESTE FOARTE GREU SA ITI SPUN CEVA ,POT SA SPUN CA AM PLANS ALATURI DE TINE DE CAND AM AFLAT....EU SUNT O MAMICA CU DOI COPII SI AS VREA SA-TI SPUN PE SCURT POVESTEA MEA .LA PRIMA SARCINA CU BAIETELUL AM TRECUT PRIN MOMENTE DIFICILE DUPA CE AM NASCUT AM FOST LA UN PAS DE "NEBUNIE" .NOUA LUNI TOTUL A FOST BINE ,AM NASCUT LA TERMEN PRIN CEZARIANA SI AM AFLAT CA BAIETELUL ARE PROBLEME ,CI NU UNA SI MAI MULTE.PRIMUL SOC A FOST CA ARE O MALFORMATIE LA MANUTE ,A DOUA PROBLEMA CA NU POATE RESPIRA SINGUR FARA AJUTORUL UNUI APARAT.CUM AM AFLAT ACESTE LUCRURI AM SIMTIT CA NU AM AER SI IMI PUNEAM INTREBAREA EGOISTA SI RAUTACIOASA "DE CE COPILUL MEU?" ,NU GRESISEM CU NIMIC IN CELE NOUA LUNI .LA 24 DE ORE DUPA OPERATIE AM AVUT CURAJUL SA MERG SA VAD COPILUL ,IL IUBEAM LA NEBUNIE SI TOTUSI REFUZAM SA-L IAU IN BRATE ,AM DEPASIT MOMENTUL DUPA MULTE LUNI DE LACRIMI SI OPERATII PE CARE LE-A SUFERIT BAIETELUL MEU SI ACUM SUNTEM BINE .MI-AU TREBUIT CINCI ANI SA MAI FAC UN AL DOILEA COPIL ,O FETITA PERFECT SANATOASA.MA ROG LA D-ZEU SA AIBA GRIJA DE EMMA ACOLO SUS SI SA INCERCE SA -I LASE PE ACESTI INGERI LANGA MAMICILE LOR ATUNCI CAND VIN PE LUME.ITI INTELEG DUREREA SI SUNT ALATURI DE TINE .TE IMBRATISEZ CU DRAG ,LORENA.MI-AS DORI SA POT FII ALATURI DE TINE IN CEEACE VREI SA FACI .ADRESA MEA: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Raluca data: Marti 5 februarie 2008
Salut, ma numesc Raluca , am scris si eu un mesaj sambata dar nu a aparut, nu stiu de ce, nu cred ca era de neaparut. Eliza, eu am un baietel de 3 luni si jumatate si nu am facut vacc antitetanus, il recomanda medicul de familie, au ei nu stiu ce avantaj dar nu si ginecologul. Medicul meu nu mi-a interzis dar a zis ca trebuie sa-l fac doar daca cred ca voi naste in conditii neigienice, undeva in afara spitalului. Am o prietena care a nascut la spitalul din BV si a fost fff multumita. Poate voi reveni cu vechiul mesaj. Va doresc tuturor multa forta si sanatate!

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Odiseea unui ciutic

"Nu e usor/ Nu e nici greu/ Sa încerci acum sa; te întorci din drum./ Poate ca eu, cu sufletul meu/ As avea atât de multe sa îti spun./ Însa ochii tai se vor pierde în noapte,/ Lasându-ma pe mine în urma lor/ Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte/ Si mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei./ Vreau sa simt caldura ta când noaptea va veni/ Doar stelele sa stie c-ai sosit..." E ciudat, dar se potriveste de minune cu ceea ce simt acum. Îmi vine sa plâng cu lacrimi cât un ocean. În 14 septembrie a început o noua poveste în viata noastra. Credeam ca va fi cea mai frumoasa odisee din viata noasra, care abia începuse... în doi. Adica într-unul singur. Trupurile sunt doua, dar sufletul e unul.


INCEPUTUL UNUI SFARSIT DUREROS

Pana pe 13 ianuarie 2008, cuvantul "SOARE" nu avea plural. De-atunci incolo insa se poate spune ca avem DOI SORI: unul " astru fierbinte pe care il iubeste Pamantul, Apa, de fapt tot ce misca; iar celalalt " SOARELE MEU, MAYA, care, in aceasta zi, a prins aripi si a plecat de-a dreapta lui Dumnezeu sa-i fie inger de ajutor si noua inger pazitor. Niciunul din cei DOI SORI nu se va stinge niciodata. Primul probabil pentru ca e iubit de toata lumea, iar al doilea cu siguranta pentru ca e iubit de multa lume, dar mai cu seama de Doamne-Doamne.
Am spus-o nu o data ca acest copil trebuia sa se nasca, trebuia sa vina mai intai pe Pamant si abia apoi sa urce la Ceruri. Iar Doamne-Doamne a ales familia noastra sa-i poarte de grija in scurta-i viata pamanteana. Daca m-ar fi intrebat cineva atunci, patru luni mi se pareau o vesnicie, patru secole, patru sute de ani. Suferinta, incertitudinea, frustrarea, disperarea erau cele care parca alungeau timpul, inzeceau secundele si orele. Dar in seara fiecarei zile din cele patru luni cat am avut un SOARE in casa realizam ca acele ore si secunde au avut cate un scop. Fie ca ne faceau sa lacrimam la cate un zambet larg adus parca de un alt ingeras pe buzele soarelui meu, fie ca ne faceau sa ne amintim cat suntem de efemeri pe Pamant, fie ca scoteau la iveala frustrarea si disperarea care clocoteau in asa mare masura, ca era aproape inuman sa nu le manifesti, fie ca smulgeau cate un zambet de pe fata noastra la cate un gest nevinovat sau o privire albastra senina a soarelui, acele ore si secunde au fost, oricum le-am numara, prea putine.
Undeva la inceputul lui ianuarie 2007, testul de sarcina parca spunea "Este ciutic". Si a venit si al doilea test sa confirme asta, iar omul mare cu ochelari a intrebat fara ezitare: "Cand ne casatorim?". Raspunsul burticii a venit cat se poate de prompt: "De ziua ta". Aproape ca a fost chiar asa. Cu sase zile mai devreme decat ziua omului mare cu ochelari s-a petrecut un miracol: am rostit juramintele de credinta intr-o bisericuta splendida, inconjurati de cei dragi, de rude si de prieteni. Ne-am jurat dragoste si la bine si la greu. Si Doamne-Doamne stie ca am jurat de-a dreptul. Asa a fost: in urmatoarele luni, am avut parte numai de bine. Iar in 14 septembrie, crucea a devenit mai grea. Am primit in viata noastra un soare ce avea sa poarte nume de printesa: MAYA -, dar soarelui ii lipsea ceva... stralucirea sanatatii.
Semnele fericirii erau acolo, sub ochii nostri. "Felicitari, ai o sarcina tare faina", erau vorbele medicului care urmarea ciuticul cum creste în burtica. Puiul de om si oamenii mari din jurul lui nu aveau sa stie ca povestea vietii tuturor avea sa se schimbe in momentul în care micul sufletel a venit pe lume... pe 14 septembrie 2007. La ora 12:55, cand puiul a scancit pentru prima data in viata, toti oamenii mari apropiati lui au plans de bucurie. Avem o fetita... cea mai frumoasa din lume. Omul mare care i-a dat viata abia asteapta sa o tina in brate si sa o puna la san. Asteptarea e curmata, insa, de o veste cumplita: "Doamna, dumneavoastra stiati ca copilul are probleme mari? A facut stop cardio-respirator si a necesitat resuscitare. Şi are un suflu cardiac foarte pronuntat." De unde avea omul mare sa stie toate astea? Vorbele medicului care urmarea ciuticul cum creste în burtica imi rasunau dureros in minte: "Felicitari, ai o sarcina tare faina", "Felicitari, ai o sarcina tare faina", "Felicitari, ai o sarcina tare faina". Lacrimile au tasnit si primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa-mi cer iertare... De la oamenii mari care erau atat de fericiti. Au urmat patru zile in care cu totii oscilam intre disperare si fericire. Cand fericiti, cand disperati. Puiul de om lupta sa traiasca, iar oamenii mari în halate albe faceau tot ce le statea în putere sa tina sufletelul aproape de noi. In ziua a cincea, am zarit si ingerul. Un inger in halat alb care ne-a redat sufletelul pe care il credeam pierdut. In trei saptamani, dupa zile intregi de incertitudine si suferinta, am primit o alta veste cumplita: sufletelul sufera de trisomie 13 în mozaic, o afectiune genetica ce are o incidenta de un caz la 20,000 de nasteri. Oamenii mari care i-au dat viata sufletelului cu ochi albastri afla ca media de viata in aceste cazuri nu depaseste un an. Incep cautari disperate pe internet, in randul altor oameni mari cu halate albe si totul se confirma pana la urma. Dar vine si o veste buna: putem veni cu sufletelul acasa, in patutul ei cu asternut roz, plin de jucarii. Urmeaza trei saptamani de vis. Ciuticul mananca si doarme, asa cum ii sta bine unui sufletel cuminte. Oamenii mari care i-au dat viata nici nu banuiau ca totul avea sa se schimbe. Intr-o sambata. Suparat pentru ceva, puiul de om inceteaza sa mai respire. Omul mare care o tinea in brate pe cea mai frumoasa fetita din lume face ce-i dicteaza sufletul si instinctul: pune gura pe gurita puiului de om si sufla aer si cheama oamenii in halate albe. Acestia vin foarte repede, dar ciuticul primeste aerul de la omul mare care i-a dat viata si respira din nou. Oamenii mari in halate albe ajung foarte repede, dar puiul de om a venit din nou inapoi si respira normal. Oamenii mari si ciuticul raman acasa cu sufletele inghetate de spaima. Povestea se repeta insa luni seara, cand puiul raspunde din nou unei chemari si se opreste din respirat. Omul mare care o tinea in brate îi ofera din nou aerul salvator, iar oamenii mari în halate albe le iau pe amandoua si le duc in mijlocul lor. Urmeaza o saptamana cumplita, in care puiul de om inceteaza sa respire de saisprezece ori. Raspunde chemarii, dar oamenii mari in halate albe o aduc inapoi de fiecare data. Disperat, puiul de om cu ochi albastri plange cu sufletul de fiecare data. Nu e lasat sa plece. Povestea se repeta la nesfarsit. Oamenii mari pierd sirul tentativelor de a pleca ale ciuticului, dar acestea, cu siguranta, depăsesc uluitorul numar de treizeci. Si de fiecare data cineva e acolo si o aduce inapoi... pentru inca cateva ore sau zile.
Oamenii mari in halate albe analizeaza totul si intr-o zi de miercuri ne comunica "oficial" ca "Nu se mai poate face nimic. Problema cea mare nu mai e inimioara puiului de om, ci trisomia. Stopurile respiratorii sunt de origine centrala (din cauza afectarii creierului)". "Bun. Si noua ce ne ramane de facut?", vine intrebarea fireasca a oamenilor mari care au dat viata sufletelului cu ochi albastri. "Sa asteptati", a venit, fara menajamente, raspunsul din partea omului mare cu halat alb. Practic, a fost ca o condamnare la incertitudine, la un sfarsit care va veni cand va vrea Dumnezeu. Lacrimile ard din nou obrajii sleiti de putere ai omului mare care isi vrea sufletelul in brate, sa-l sarute la nesfarsit. Omul mare cu par lung si ochelari isi strange comorile in brate si incearca disperat sa isi stapaneasca lacrimile de durere. Reuseste. Si, impreuna cu alti oameni mari, decide ca e mai bine sa venim acasa. Acasa de tot. Dar mai dureaza o saptamana pana cand camera puiului mic e dotata cu tot ce trebuie: oxigen, aspirator si o salteluta pe care nimeni nu vrea sa o auda, pentru ca asta ar insemna ca ciuticul nu mai respira.
Cat am fost departe de casa, impreuna cu noi mai suferea o fetita balaie cu ochi albastri. Era suspecta de leucemie, insa gandurile ii erau cat se poate de limpezi si de sincere. Mi-a spus intr-o zi ca ea stie de ce puiul mic cu ochi albastri e "cuplat" la un sigur televizor (monitorul functiei cardiace). A spus ca celalalt televizor din salon era pentru suflet, iar micul meu omulet nu are probleme cu sufletul, deci ala nu trebuie monitorizat. Cat adevar in vorbele unui copil de cinci ani!
In saptamana de asteptare, omul mare care sta cu sufletelul isi pune gandurile pe hartie nu ca sa nu le uite, ci ca sa-si ofere ocazia de a-si descarca sufletul si de a impartasi ceea ce simte.
20 noiembrie 2007
Baia Mare
"Tristete nemarginita. Suferinta. Lacrimi. Rugaciuni. Mister. Totul e alb in jur si miroase a clor. Infirmiera tocmai a terminat de sters praful si de spalat pe jos. Mirosul intepator imi ajunge in suflet si brusc revin pe micutul scaun, realizand ca puiul meu are nevoie de mine in continuare. E in bratele mele si ma priveste rugator fix in ochi. Albastrul splendid al privirii ei imi cere insistent sa fac ceva. Orice. Orice insemnand un gest marunt care sa-i arate ca o iubesc. Este convinsa de asta, dar are nevoie de noi si noi dovezi. Ii place sa fie iubita si mangaiata... cu atat mai mult cu cat suferinta ei este nemarginita. Cunoaste durerea inca de la nastere. Cunoaste lumea de dincolo inca de la varsta de cateva ore. A fost acolo timp de 40 de minute, dar a venit inapoi pentru ca are o misiune importanta pe pamant. Oamenii mari din jurul ei nu o cunosc. Incearca doar sa o ghiceasca. Pana acum, daca despre asta e vorba, a reusit. A unit o seama de oameni si i-a facut sa-si deschida sufletele ca niciodata pana acum. Sufletelul ei stie ca e iubita ca lumina ochilor. Lumea unor oameni mari se invarte acum doar in jurul ei. Insa LUMEA ei e atat de mica! Se intinde doar de la patutul rece de inox pana la patul opus in care doarme un om mare. De "cutiuta" plina cu oxigen sta proptit in trompa un elefantel zambaret, roz in obraji. Parca ar sopti usor: "Linisteste-te, copil mic! Sssst... Dormi linistit, pui de om!" Ochii puiului nu se mai dezlipesc de chipul albastru cu bujori roz, decat atunci cand sunt inchisi si viseaza ingerasi sau cand unii oameni mari din jurul ei ii vorbesc sau o asculta.
Oxigenul umple in continuare "cutiuta", iar timpul parca sta in loc pentru noi. Insa boala nu sta sa numere secundele si minutele. Ea macina in continuare. Iar oamenii mari in halate albe sunt neputinciosi. Spun ca nu mai pot face nimic. La fel de neputinciosi sunt si oamenii mari care i-au dat viata. I-au dat-o o data... Iar a doua, a treia, a patra... a nu-stiu-cata oara nu se mai poate. E imposibil. Dar ea tot mai vrea printre oamenii mari. Si vrea sa fie iubita. Asta se poate. Fara limite. Nu se poate sa obosesti iubind. Oamenii mari nu vor obosi niciodata iubind-o. Si, întotdeauna, un sarut dulce, parintesc, se va aşterne pe obrazul sau pe umărul puiului, ce st culcat în patul rece de inox."

23 noiembrie 2007
Baia Mare
"Mi se pare deja o joacă. Un fel de "v-aţi ascunselea” cu viaţa şi cu moartea. În zilele senine, cum e azi şi cum a fost ieri, copilul mic e liniştit. Cu privirea senină, parcă numără orele care trec. Un om mare, căruia seninătatea ei îi luminează chipul, ţine în mână o sticluţă mică, mică, din care cu fiecare mişcare a guriţei copilului mic, se scurg încet mililitrii de lapte. Privirea fixă şi albastră oboseşte tot mai repede, parcă ar spune "mai vreau”.Oamenii mari care au grijă de copilul mic ar face orice ca puiul de om să simtă plăcere când mănâncă. Efortul este enorm, iar puiul adoarme nesătul. Nimic, nici chiar stomacul pe jumătate gol, nu o mai poate trezi. Poate un sărut... bărbos... o mai face să deschidă "o şeptime” dintr-un ochişor, care se închide rapid şi continuă să odihnească puiul de om.
Am constatat că omuleţul din patul rece de inox ştie să aprecieze dragostea ce i se oferă. Absenţa pentru câteva ore a oamenilor mari care o iubesc o fac să devină agitată. Mângâierea unui străin şi laptele călduţ o potolesc în toiul nopţii doar pentru câteva ore. La venirea dimineţii, dorul devine insuportabil parcă şi puiul de om deschide ochii şi caută pe cineva. Pe cineva pe care noi, oamenii mari, îi numim "MAMI” şi "TATI”. Nu e niciunul aproape. Oamenii mari în halate albe nu iau în seamă lacrimile ei. De disperare, o mângâiere şi un pic de lapte, chiar şi rece, ar fi fost de-ajuns pentru ca omuleţul să se liniştească. După un ocean de lacrimi, copilul mic primeşte în final doar laptele rece şi poate o gură de oxigen. Mângâierea avea să vină mai târziu... de la MAMI. O mami care i-a promis puiului şi şi-a promis ei că nu-l va mai lăsa singur niciodată. Promisiunea a reuşit să smulgă de pe chipul copilului primul zâmbet adevărat. Cred că era un imens "Mulţumesc şi să nu mă mai laşi niciodată singură”. Şi aşa au înţeles oamenii mari de ce puii de om vor să fie iubiţi. O merită! Ei sunt lumină. Ei sunt aer. Ei sunt plăcere. Plăcerea de a trăi. Ei sunt zâmbete şi – poate, uneori – lacrimi. Puii de om sunt soarele şi luna, cerul şi pământul.”
Mi-ar fi greu acum sa descriu ce am simtit in fiecare zi a celor patru luni cat am avut soare in casa. Insa am invatat enorm de multe in aceste zile. In primul rand, am invatat ca Dumnezeu stie foarte bine ce face, chiar daca la momentul respectiv cei care poarta crucea nu realizeaza sau ridica ochii spre Cer si se intreaba "De ce?” sau unii chiar ridica pumnii spre Cer si striga cu disperarea care ii cuprinde in unele momente "Ajunge!”. Sunt incercari prin care trebuie sa trecem. Iar unii iesim mai tari din anumite intamplari, altii insa mai slabi. Riscul cel mai mare este sa pierzi si acel dram de credinta pe care l-ai avut atunci cand Dumnezeu a decis sa te puna la incercare. Credinta adevarata este atunci cand, in cazul nostru, omul mare cu ochelari are puterea sa spuna cu convingere ca noi ar trebui sa-i multumim lui Doamne-Doamne ca ne-a ales pe noi sa-i dam un ingeras. Eu am considerat atunci ca poate nu meritam asta, dar trebuie sa o spun ca, in ultimele ore cat am vazut-o printre noi, chiar daca sufletelul ei era deja acolo Sus, soarele meu a aratat exact ca un ingeras, cu bujori rosii ca de rubin... Doar ca aripile nu i se vedeau. N-am avut parte si de acest privilegiu!
Ma coplesesc si acum lacrimile cand imi aduc aminte cat de fericit era soarele nostru pe 3 iunie, cand MAMI si TATI au dansat, sub ochii tuturor, dansul fericirii lor. A dansat efectiv si el cu noi si n-am sa uit niciodata ca parca mai avea un pic si ne mangaia pe obraji pe amadoi si ne spunea "Va iubesc”. Cu siguranta ca de acum incolo Shania Twain – "You’re Still The One” va fi piesa familiei noastre. Valabila de la sufletul unuia pentru ceilalti.
“(When I first saw you, I saw love.
And the first time you touched me, I felt love.
And after all this time, you're still the one I love.)
Looks like we made it
Look how far we've come my baby (…)
(You're still the one)
You're still the one I run to
The one that I belong to
You're still the one I want for life
(You're still the one)
You're still the one that I love
The only one I dream of
You're still the one I kiss good night

Ain't nothin' better
We beat the odds together
I'm glad we didn't listen
Look at what we would be missin' (…)”

Mesaj de la: Gabriela data: Marti 5 februarie 2008
Sunt o proaspata mamica, de 5 luni si am nascut o printzesa.VReau sa va impartasesc din experienta pe care am avut-o la maternitatea unde am nascut; daca nu aveam cunostinte medicale eram tratata ca un aurolac... In urma unui examen si a emotiilor avute, am nascut prematur, o fetita sanatoasa si frumoasa, dar durerea mare e atunci cand copilul tau nu este langa tine in salon, asa cum celelate mamici au avut privilegiul.Noroc ca era un cabinet de psihologie, asa cum se practica in orice spital din Occident.Am rugat sa ma lase in salon cu o alta mamica cu un copil prematur, dar nimeni nu-ti asculta durerea.Cand mergeam s-o alaptezi, erau niste JIGODII de asistente, nu le poti numi astfel ptr. ca si-au batut joc de noi, eram la inceput si imi era frica s-o ating pe micuta mea, a venit o asistenta si a luat-o si a trantit-o, ba mai mult mi-a pretins si o cafea pentru ca-i da ea lapte cu biberonul si multe altele... si asta in 2007 e strigator la cer.Nimeni nu-i controleaza nu le cere explicatii, NIMENI este o dezordine in sistemul sanitar....
Imi pare nespus de rau situatia prin care treceti si tu si sotul tau, si eu cred ca ai facut foarte bine sa vorbesti mamicilor cu astfel de probleme, esti o luptatoare si asa trebuie sa fii.Roaga-l pe Sfantul Stelian - Ocrotiroul copiilor sa aiba grija de ingerasul tau.
Dumnezeu sa-ti de aputere si multa sanatate
Gabriela

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca,
Am vazut emisiunea de aseara de la Euforia si sincer am plans pe toata durata emisiuni..Imi pare nespus de rau ptr ceea ce ai patit, nici nu am cuvinte sa ma exprim. Eu sunt insarcinata in 7 luni si sunt socata si imi este foarte teama de ce va urma( din cauza sistemului sanitar). am o prietena care a patit acelasi lucru pe data de 25 decembrie( a pierdut un baietel la 9 luni), si auzind si povestea ta m-am cutremurat.
Iti doresc multa sanatate si putere sa treci peste aceste momente grele.
Dumnezeu sa iti de-a putere si forta...............

Mesaj de la: Luminita data: Marti 5 februarie 2008
BUNA,BIANCA,NUMELE MEU E LUMINITA.CUVINTELE NU ISI AU ROSTUL ACUM DAR MA ROG SA TRECI PESTE ACEASTA TRAUMA SI SA ITI FIE BINE,ATAT TIE CAT SI CELOR DRAGI.AM PLANS,CITIND CEEA CE TU AI SCRIS,SI NU IMI VINE SA CRED CA AI MAI AVUT CURAJUL SA RELATEZI CEEA CE TI S-A INTAMPLAT.TE ADMIR SI ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME

Mesaj de la: Cristina data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca. Din pacate mesajul meu anterior nu a aparut pe site , poate pentru ca era prea lung ...
Imi pare rau pentru pierdera ta si inteleg prin ce treci . Cred ca o campanie de informare ar fi de folos multor mamici . Am avut sansa sa ma bucur de copilul meu care acum are un an si 8 luni .O cheama Bianca :) . si admir sincer curajul si taria ta si al acelor mamici care eu venit la emisiunea de la euforia .

Ce ma doare pe mine cel mai tare este numarul mare de intreruperi de sarcina care au loc in Romania si conceptiile gresite ale oamenilor cu privire la acest fapt . Te rog din suflet sa incluzi in proiectele tale si o campanie de informare si educare cu privire la contraceptive si avort. Pentru ca nimeni nu se implica , nimanui nu-i pasa .

Mesaj de la: Ana data: Marti 5 februarie 2008
Cuvintele sunt de prisos in astfel de momente ,nu pot sa-ti transmit decat sincere condoleante .Eu am pierdut o sarcina cand eram in luna a 2-a durerea a fost mare ,sotul mi-a fost alaturi si eu i-am fost lui dupa o perioada ne-am luat inima in dinti si am incercat sa avem un copil nu am reusit insa ,am fost la multi medici imi spuneau ca nu am nimik dar imi dadeau tratament ,m-am hotarat sa nu mai intervin .Dupa mult timp am avut surpriza sa aflu ca sunt insarcinata ,a fost o bucurie imensa ,am intampinat probleme pe parcursul sarcinii mi s-a facut cerclaj si cu toate acestea am nascut prematur o fetita careia nu i s-a dat nici o sansa .Medicul nu imi spunea nimik ,defapt imi spunea ca sunt 72 de ore critice este greu sa va explic ce era in sufletul meu dupa cele 72 de ore medicul imi spunea o sa vedem cum evolueaza simteam ca inebunesc ,nu stiam ce are copilul ,nu ma lasau sa o vad ,ma trezeam noaptea si ma intrebam dc mai traieste si plangeam ca nu pot merge la ea .Dumnezeu a facut o minune dupa 35 de zile copilul meu era bine putea respira singur am reusit in sfarsit sa o ating si ea mi-a zambit.Este cea mai mare comoara a noastra.
Dumnezeu o sa te ajute sa treci peste aceasta durere!

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
dand acum timpul inapoi realizez ca eu eram gravida cand ti s-a intamplat tie tragedia.si a patit si ioana ginghina problema cu malformatia si eu eram pur si simplu pietrificata de spaima......nu am vrut sa iau lucruri pentru copilas pana nu aveam sa nasc sa vad eu ca e totul in regula.am fost foarte intoarsa pe dos....ma gandeam asa ca multi au impresia ca pe noi nu ne afecteaza problemele voastre ca persoane publice.....eu una am fost pur si simplu devastata si ma gandeam cu groaza ca puteam fi eu sau oricare alta femeie din lumea asta in locul tau sau al altei femei cu o poveste trista:(....din cand in cand ma gandesc si la laura stoica......si uneori mi se pare atat de Nedrept Dumnezeu.....as vrea sa ii dau piept sa Il intreb...de ce Doamne?De ce permiti sa se intample asa niste tragedii.....si de ce apoi ne pui pe noi sa traim cu asa niste poveri?....imi cer scuze daca nu sunt neaparat una dintre multele femei care te incurajeaza.....sunt atat de revoltata si de indignata......am zile intregi in care plang pentru ca aud asa niste povesti.eu cred ca tu esti o luptatoare ....imi este greu sa citesc ceea ce ai scris ca ti s-a intamplat daramite sa traiesc asa ceva ar fi fost prea mult....ma plangeam mereu ca am avut probleme si am dus sarcina greu.......sau ca am nascut natural si ca am stat in travaliu aproape 48 de ore.....dar macar nu am trecut prin ce ati trecut voi......imi cer scuze daca in vreun fel te-am facut sa te simti neplacut eu doar scriu ce simt , ce cred si ce gandesc....si cred ca daca in scurta mea existenta de pana acum, si anume ceo 20 de ani traiti, am acumulat asa o intensitate de sentimente ma intreb cum voi fi la 40...la 60....cine stie cati ani am eu rezervati pe acest pamant?.....iti mai spun inca o data ce cred ca ai nevoie SANATATE

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
draga mea , daca pot sa iti zic asa avand in vedere ca sunt un copil comparativ cu tine, am plans in seara asta cum nu am mai plans demult(sau poate niciodata).auzisem de drama ta, si ca tine vad ca sunt multe femei.eu sunt andreea din iasi, am 20 de ani si am un minunat copil de 4 luni.motivul pentru care am intrat pe site-ul tau este acela ca am o cumnata care are o problema cu fatul(este in luna a 3-a aproape si are faldul nucal ingorsat-posibil malformatie sau sindrom down).i-am dat si ei link-ul sa intre....ii este greu dra cred ca va face intrerupere de sarcina.eu am un copil sanatos mu;tumesc lui Dumnezeu dar sunt o persoana foarte sensibila si plang de cand am aflta de problema ei.cu atat mai mult cand am citit ce ai patit tu si ma gandesc cu groaza la acele femei care pentru un motiv sau altul pun capat sarcinii fara sa se gandeasca la crima care o comit.ma doare sufletul cand intru in maternitatea la care am nascut cand ma gandesc ca pe langa un loc in care vin copii pe lume este de altfel si un loc de macel...."masacru" se fac avorturi la cerere pe banda rulanta....femeile acestea chiar considera un avort ca si cum ti-ai scoate o masea stricata care te incurca:(este trist ce se intampla.eu cand am alfat ca eram gravida aveam 19 ani...abia terminasem liceul si ma angajasem si nu concepeam ca puteam fi mama dar nici sa intrerup sarcina.....aveam greturi si ameteli mari si intr-o seara in vizita la mama mea fiind....citeam o carte cu remedii ptr greturile matinale.....mama m-a vazut si m-a intrebat daca sunt gravida....eu stiam ca eram doar ca nu avusesem confirmarea unui medic ginecolog.cand am facur respectivul control si mi s-a confirmat sarcina mama mi-a zis (vazundu-ma si foarte speriata)....te rog frumos gandeste-te bine si nu repeta greselile facute de mine.stia ca si actualul meu sot era impotriva pastrarii copilului-motivul?lesne de inteles ...i se facuse frica fiind si el un copil de numai 20 de ani........si dupa ce am pus piciorul in prag si i-am zis sotului ca eu il pastrez indiferent ce ar fi ...ma voi descurca si fara el daca nu ma ajuta.....si pana la urma il vroia si el.....mama mea mi-a povestit despre regretele ei.mama a fost o femeie simpla de la tara , inocenta si nestiutoare.tata a dus-o prima data sa faca chiuretaj si ea nu a stat sa se gnadeasca prea mult....se faceau chiuretje pe furis fiind interzise in vremea comunismului....a facut o hemoragie si pe urma urmatoarele 2 sarcini le-a pastrat adica eu si fratele meu si a mai facut niste intreruperi dupa.......si are niste remuscari cumplite acum ca si-a dat seama ce a facut.....a vrut ca macar eu ssa nu ii repet greselile si sa triesc cu remuscari....am auzit pe mama unei amice ca are facute 13 avorturi...mi se pare cumplit....avand in vedere ca unii cheltuie mii de euro pentru a face un copil sau altii trec prin niste drame cum ai trecut si tu.dupa ce te-am mai incarcat si cu povestea asta a mea iti doresc sa fii sanatoasa sa iti poti creste baietelul si sa te ajute Dumnezeu sa poti sa fii o deschizatoare de suflete pentru cele care au trecut prin situatii de criza ca si tine.sa fie trecerea copilutului tau in lumea ingerilor si modul cum ai facut tu fata problemei un model pentru alinarea multor suferinte.daca crezi ca ai ceva sa imi mai spui cu toate ca sunt convinsa ca esti agasata de toata lumea mail-ul meu e ****@yahoo.com nu astept neaparat un raspuns.am vrut doar sa ma mai descarc si eu .iti doresc numai bine si sa fii puternica in continuare...eu nu stiu daca as fi putut daca eram in locul tau

Mesaj de la: Cristina data: Marti 5 februarie 2008
nici nu stiu cum sa incep...stiu doar ca simt sa scriu si eu cateva cuvinte.imi este si rusine sa intervin avand in vedere ca am 2 copii sanatosi,cred ca as fi ipocrita sa spun ca va inteleg durerea,dar cu certitudine pot spune ca m-a marcat sincer drama dumneavoastra si ca in momentul asta ma simt cea mai norocoasa mama din lume.va apreciez sincer ca ati facut si alte mamici aflate in acceasi situatie sa vorbeasca despre dramele lor.imi pare foarte rau ca exista asemenea situatii in care copilasii nu supravietuiesc si sper tuturor celor care traiti aceste drame sa va intareasca dumnezeu. **** cristina

Mesaj de la: Simona data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca,Luca si taticul...
Am vazut aseara emisiunea in direct si nu m-am putut stapani din plans de durerea pe care cred ca o simtiti.Si eu sunt insarcinata in luna a sasea,cu primul copil,o viitoare Bianca,dupa multe tentative si probleme si imi e mereu frica pt ea.E atat de micuta si ii doresc sa fie sanatoasa.
Pentru marea durere pe care o traiti,vreau sa va spun ca nu sunteti singuri.Suntem cu totii langa voi si spunem si noi"Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe micuta Emma Nicole".Dumnezeu sa va dea curajul si puterea sa infruntati viata si sa va aline durerea!Va imbratisam pe toti.Simona **** si micuta Bianca

Mesaj de la: Adrina data: Marti 5 februarie 2008
BUNA BIANCA , IMI PARE FOARTE RAU PT , CE TII S-A INTIMPLAT ITI DORESC SA AI FORTA SI SA MERGI MAI DEPARTE CACI FETITA TA DE ACOLO DE SUS IT VA DA PUTEREA SA MERGI MAI DEPARTE SA FACI CEEA CE ALTII NU AU POATE PUTEREA SA FACA , TOT CEI MAI BUN SA ALINI SUFLETELE CELOR CARE PIERD O BUCATA DIN CORPUL SAU SI NU IL POATE REMEDIA CU NICI UN FEL DE OPERATIE ATAT OPERATIA O VA FACE TOT BUNUL DUMNEZEU CARE NU ACUM DAR POATE MAI INCOLO NE VA FACE DIN NOU IN FAMILIE CEA DE DUPA MOARTE , ITI DORESC SA TE INSANATOSESTI CIT MAI MULT SI SA POTI AJUTA TOATE MAMICILE NU NUMAI DIN ROMINIA DIN LUME CACI PRIN SUFERITA CIND VEI SCRIE O CARET ASA CUM SPUI URMARINDUTE LA TELEVIZOR PE EUFORIA ,LE VA AJUTA MULT PE MAMAELE CE VOR TRECE PRIN ACEASTA SUNT SIGURA , MAI ALES DACA VA FII PUBLICATA SI PUS LA "VINZARE "SI IN MATERNITATI SI NU NUMAI SI SA SE FACA ACEASTA CAMPANIE SI LA ALTE TELEVIZIUNI PT , CA ASA VA LUA PARTE INTREAGA ROMINIE LA CE SE PETRECE IN SPITALE ATIT DE LA TVR 1-2 PRO TV UNDE MAI TPOATA LUMEA SE PUNE IN MISCARECACI LA PRO TV , DE MULTE ORI SE VINE CU REZULTATE , STIU E SI EUFORIA O TELEVIZIUNE SUPERBA DAR MULTA LUME NU DA DE EA , NU SE UITA LA EA CACI SPUN CA E PT , OAMENI FARA RUSINE DAR DE FAPT NU STIU CA E BINE ,BIANCA SI EU SUNT O " MAMICA " AS SPUNE UNDEVA ACOLO AM SI EU UN INGERAS SPUN INGHILIMELE PT CA AM FACUT AVORT SPONTAN CACI ERA DE ALTA NATIE , ACUM 7 ANI APOAPE , DAR A FOST LA MIJLOC FRICA ,SI RUSINEA CA ,CUM SA FIU CU "BURTA LA GURA NEMARITATA"DIN SPUSELE POPULARE , SI MIA FOST RUSINE ACUM REGRET CA NU M-AM DUS INAITE STAU SI DE MULTE ORI MA GINDESC ACUM ........MERGEA LA SCOALA,,,,,,, IMI PARE RAU SI AM SUFERIT MULT SI ACUM INCA MAI SUFAR DAR O FAC IN TACERE CACI AM TRECUT PRIN ACEASTA DE UNA UN SINGURA NU AM SPUS NIMANUI NUMAI SOREI MELE DAR SI EA NU ERA LINGA MINE CAI ERA PESTE MARI SI TARI , DAR ACUM CIND SUNT CASATORITA STA SI MA GINDESC , URMARIND ACESTE EMISIUNI CUTREMURATOARE DAR TOTUSI REALE SI PLINE DE DURERE , NU SRIU CUM SA FAC SA IMI IAU FORTELE SI SA INCERC SA DAU NESTERE ,E DE NEICHIPUIT CA POTI MERGE 9 LUNI SI APOI ,,,ADIO.... CUVINTE ATIT DE GRELE,CUM AS PUTEA SA FAC SI EU SA IMI VINA MAI USOR CUM SA STII LA CINE SA TE DUCI SA FIE BINE , ? DACA IN ULTIMUL MOMENT NU-TI GARANTEAZA CA E LINGA TINE DOCTORUL , //PT ACEASTA AS SUGERA CEVA PT CAMPANIA DVS , DACA TI-AI ALES UN MEDIC SI MEDICUL ITI GARNATEZA CA VA FII LINGA TINE IN MOMENTUL NASTERII , INAINTE CU 1 LUNA DE NASTERE SA -TI DEA IN SCRIS ,,SA SE FACA FORMULARE SPECIALE RPIN CARE EL DR, O SA -TI FIE ALATURI DE TINE PINA LA NASTERE SI DUPA CE IESI DIN MATERNITATE SA FIE DATA O ASA LEGE PRINVIND ACESTA , DACA NU TU CA POI MAMA TRISTA SIPLAPINDA SA-TI ALEGI FORTELE SI SA-L DAI IN JUDECATA ,,,, ASA POATE AR AVEA MULT MAI MUL MACAR FRICA CACI PIERDE SERVICIUL DACA NU FAC TREABA BUNA PINA LA CAPAT SI TE LASA CA TU SA NASTI CU "INFIRMIERA" ASACUM RELATA O MAMA TRISTA DE ASEARA CARE MA FACUT CA NU AM PUTUT DORMI TOATA NOAPTEA SI AVEAM TREABA NUMAI CU ACESTE PROBLEME,CARE AR TREBUII RIDICATE LA NIVEL NATIONA,SI SA SE PUBLEICE PESTE TOT , IN TOATE LOCURILE DIN ROMINIA.,CARE M-A SOCAT PUR SI SIMPLU ,MERGI 9 LUNI APOI NASTI BINE SI LA 2 ZILE MOARE DIN CAUZA "INFIRMIEREI " MI SE PARE INADMISIBIL ASDA CEVA ,,,,SFATUIESTE-MA DACA POTI SAU TOT PTINTRO EMISIUNE LA EUFORIA , CUM NOI CARE DORIM ACUMA SA AVEM COPPIM SA FACEM SA GASIM PE CINE TREBUIE ??? IMI DORESC ASA DE MULT UN COPIL ,,,,DAR IN ACELASI TIMP IMI E ASA DE FRICA CACI ......OARE MI SE POATE INTIMPLA SI MIE ASA CEVA ,,,,
MULTUMESC BIANCA CA AI AVUT RABDARE SI LA EMAILUL MEU CEL LUNG DAR IMI PARE RAU DE TOT CE SE INTINLA IN LUMEA ASTA CARE E NEDREAPATA DE MULTE ORI,
DUMNEZEU SATI DEA SANATATE SA SA URCI PE CULMILE CELE MAI SANATOASE IAR EA DE ACOLO SUNT SIGURA CA ITI VA DA AJUTOR , DUMNEZEU SA TE AJUTE , IN VIATA DE ACUM INCOLO SA-TI INDELINESTI CELELTE VISURI CARE SUTNDE VIITOR , CUM SPUNE ACINEVA ODATA , A FOST UN VIS FRUMOS FETITA TA ,
SA-L PUI INTR-O CUTIE MICA,
CHIAR LINGA INIMA TA ,
SI TU MEREU .
ASA TE VEI ALINA ,
CACI EA CU TINE MEREU VA STA ,
INGERASULE VEGEAZA ASUPRA SA
,ASUPRA EI A LUI BIANCA .
IN CAZ CA POT AJUTA CU CEVA IN ACEASTA CAMPANIE SCRIEMI TE ROG PE ADRESA ****@yahoo.com, cu speranta ca dumnezeun ne va ajuta si pe noi si pe tine , sa mergem inaite sa speram in mai bine
DOAMNE AJUTA ,ADRIANA DIN BRASOV

Mesaj de la: Lidia data: Marti 5 februarie 2008
buna bianca,ma numesc lidia si pot spune ca anul 2003 a fost pt mn un an cumplit. imi gasisem perechea portivita in sfarsit, ne doream ca din marea noastra dragoste sa rodeasca un ingerash , si dupa luni de zile minunea s'a'ntamplat. un test de sarcina ne'a confirmat asteptarile , urmate de un cotrol medical care deasemenea nu ne'a dezamagit : eram gravidaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!! Doamne ce fericiti eram ! in luna a doua au inceput problemele, sangerari , internari in spital, injectii, tratamente.d'na dr. in atentia careia ma aflam, nu'mi placuse de la inceput, da' sotzul meu nu shi nu, ca'i pare profesionista, ca mai bn sa fie pesimista decat sa ne spuna cate verzi si uscate shi sa ne trezim ca ceva nu'i in regula. in cele din urma, "dna.dr" ma trimite la ecograf la finalul careia este chemata sa vada rezultatul ei.io eram speriata de moarte, ajunsesem in 4 luni, cu chiu cu vai, si eram fericita ca n'am pierdut'o, si ca se ameliorasera sangerarile, cand faptul ca a chemat'o dr. care'mi facea eco. mi'a dat un semnal de alarma . si aveam dreptate...intra se uita pe monitor si incep sa vb...io ma facusem mica, nu vroiam sa aud nimic...mi'era frica. da' dumneaei fara nici o jena'mi spune ca fatul are sindromul down. Doamne, am crezut ca se darama cerul pe mine:(( . nu'mi venea sa cred ce'mi spune, nu credeam ca'i vb de mine. in fine, "doamna dr" a spus ca'i mai bn sa renuntam la sarcina ca si asha'i fff avansata. sotzul meu nici n'a vrut s'auda. nu shi nu, chiar shi asha il tinem, e al nostru indiferent de handicap. nu l'am ascultat din pacate:(. "dna dr" daca a vazut ca el nu vrea, a zis sa mai mergem la un ecograf. eu auzisem de un dr fffffff bun in ecografii si interpretari. m'am dus si stupoare, imi zice ca'i perfect sanatos fatul da' daca vreau, pt linstea mea sa fac amniocenteza da' dureaza 3 sapt pana vine rezultatul. ma rog... ma intorc la "dr.mea" si dau rezultatele, se uita dupa care'mi zice ca da, par normale valorile, da' hai sa mai facem odata iar la dr la care facusem in spitalul in care mai facusem si in care urma sa nasc cu dumneaei. o fac shi shok: sindromul down fffffff vizibil zicea dumneaei, adica pliul nucal era mult prea gros fata de valorile normale si incearca , impreuna cu dr ecograf sa ma convinga ca mai bn sa renunt decat sa ne chinuim. am uitat sa mentionez ca dumneaei vb numai cu sotzul meu, despre intreruperea sarcinii, pt ca el era impotriva acestei decizii prin urmare incerca din rasputeri sa'l convinga sa facem ce'i mai bine, zicea ea, pt noi. offfffff, nu pot sa'mi scot din minte privirea ei sticloasa:(.in cele din urma ne trimite sa mai facem triplu test.il facem,pana sa vina rezultatul, copilul mishca. sotul meu zice ca nu'l mai intereseaza nici un rezultat copilul, va iesi numai in momentul nasterii, nicidecum altfel. nu pot descrie cum ma simteam decate ori ramaneam singura, ce stari de teama aveam, nu mai suportam sa stau singura caci ma napadeau tot felul de ganduri negre. in cele din urma sotul cedeaza plansetelor si rugamintilor mele si ne pregatim de intreruperea sarcinii, rezultatul in urma triplului test nefiind concludent.urasc ziua in care am luat aceasta decizie:(. ma duc la "marea" dna dr., ma duce in cabinet si'mi baga o sonda si incepe asteptarea.nu se declanseaza nimic, prin urmare ma suie pe masa si incepe sa "lucreze". am uitat sa mentionez ca sotul meu vb la un lab. si urma sa se ia probe de cariotip ale fatului pt a se lamuri el daca intr'adevar a fost ceva in neregula shi daca da, ce? dna dr. vb la tel cu cei de la lab la tel si "lucra" , intre timp imi spune shi mie:"vezi ca acum ii sparg capul, acum este mai dureros". Doamne...nu'mi venea sa cred ce'mi spune, am inceput sa plang, dumneaei vb in continuare cu cei de la lab, care'i spuneau ce probe sa puna in recipient. in cele din urma'si termina treaba, ii da sotului meu recipientul, el o ia la goana, iar io raman singura in salon. am plans in acea perioada cat pt toata viatza:(.a doua zi plecam acasa.ma simteam goala...singurul care a fost alaturi de mine a fost sotul meu, pt ca numai pe el il acceptam langa mine, el fusese de la inceput pana la sf alaturi de mine...trup shi suflet. dupa trei saptamani vine rezultatul ... NU AVEA NIMIC FATUL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!nu mai este nimic de zis!!!!!!!!!in fine, azi avem o EVA superba si dragalasha, Dumnezeu nu ne'a lasat!!!! shi sper sa n'o lase nici pe "dna dr" fara sa plateasca pt ce ne'a facut. fara ajutorul partenerului meu, fara dragostea lui sincera, nu stiu daca as fi putut trece peste acea trauma. asa ca, draga bianca, partenerul si fiul tau cred ca'ti sunt cel mai mare si sincer suport, si crede'ma ca iti inteleg durerea si te vei afla printre rugaciunile mele si tu si parenerul si fiul si ingerashul tau EMMA!

Mesaj de la: Delia data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca!Ma numesc Delia1
Din pacate am observat ca ceea ce scrisesem in urma cu o zi nu a aparut pe site, de aceea revin cu inca un mesaj, poate de data asta am mai mult noroc!
Nu/mi vine sa cred totusi cat de mult se ajuta oamenii intre ei atunci cand trec printr/o incercare grea a vietii, ceea ce e foarte bine, dar si mai bine ar fi daca pe acest site ar intra si persoane care fac parte din sistemul sanitar pe care il aratam atat de mult cu degetul!
Daca in aceasta campanie a ta s/ar implica oameni care intr/adevar ar putea sa ajute ar fi minunat!
Noi de aici de acasa, din pacate nu putem face prea multe, suntem alaturi de tine doar prin cuvinte, dar cel putin cuvintele iti dau puterea si siguranta ca nu esti singura, suntem alaturi de tine si ne rugam pt tine sa poti trece peste tragedia din viata ta si sunt convinsa ca vei reusi sprijinind alte femei care trec prin ceea ce treci tu acum!
Imi doresc din suflet sa fac parte din campania ta desi nu am decat 23 de ani, dar nu varsta este importanta acum!
Daca poti si ai timp scrie/mi pe adresa ****@yahoo.com!Vreau si imi doresc sa ma implic in campanie!

Mesaj de la: Eliza data: Marti 5 februarie 2008
Buna ziua.Ma numesc Eliza, am 24 ani si sunt insarcinata in 33 de saptamani.Am urmarit emisiunea de pe Euforia tv,la care ati fost invitata si m-a impresionat mult atat povestea dvs cat si a celorlalte mamici nefericite.Asi vrea sa va spun ca dupa aceasta emisiune imi este parca mai multa teama de spitale.Eu as vrea sa nasc la maternitatea din Brasov -eu sunt din Prahova-si deocamdata n-am auzit intamplari neplacute.Ce sfat imi puteti da in legatura cu vaccinul anti-tetanus, sau poate imi puteti da si alte sfaturi. Va multumesc mult!Cu mult respect, Eliza!

Mesaj de la: Viorica data: Marti 5 februarie 2008
Buna, Bianca. Ma numesc Viorica, am 33 ani si un baietel de un an. Vazand drama prin care treci tu si atatea alte femei, ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copil sanatos pe care il iubesc din tot sufletul. Prietena mea trece printr-o astfel de tragedie. As vrea sa ajut, dar poate simte ca am dezamagit-o... Baietelul ei a murit la 6 saptamani de la nastere, in urma unei operatii pe cord. Avea o malformatie a inimii care, se pare, nu a putut fi rezolvata prin operatie. M-a cutremurat vestea mortii copilului (pe care am aflat-o de la alta persoana), mai ales ca stiam ca nu avea o problema chiar asa de grava si ca se putea rezolva pe cale chirurgicala. Dar nu a fost asa. Nu am fost la inmormantare, pentru ca am simtit ca nu o sa vrea sa ma vada, avand un copil sanatos acasa. Acum, incep sa ma indoiesc ca am facut ceea ce trebuia. Stiu ca nu vrea sa vada lume, dar as vrea sa stie ca sunt alaturi de ea si ca imi pare foarte rau ca i s-a intamplat aceasta nenorocire. Nu stiu daca faptul ca inca nu a luat legatura cu mine este pentru ca am dezamagit-o sau pentru ca inca nu este pregatita sa ma vada. Sunt alaturi de ea si de sotul ei.

Mesaj de la: Cristina data: Marti 5 februarie 2008
am plans atat de mult in seara asta... am plans cu tine urmarindu te la o emisiune tv,am plans pt micuta emma,pt micutza/ul mea/meu.

in luna iulie 2006 eram gravida in luna a 4a; am inceput sa sangerez si imediat m am prezentat la spitalul judetean din orasul in care locuiesc;era sambata seara;mi aduc aminte ca liftiera mi a spus"ai noroc! e seful sectiei de garda!"ajunsa la usa cabinetului asistenta mi a spus sa ma intorc la parter sa mi fac fisa de internare;i am explicat ca sunt insarcinata si ca sangerez dar degeaba.m am intors cu fisa de internare;medicul m a controlat si m a timis intr un salon(si pe sot acasa);mi a spus sa stau in pat; trecand prin fata saonului l am strigat sa i spun ca sunt ingrijorata pt copilul meu. mi a spus sec "e week end!stai si tu pana luni!"a doua zi am plecat la bucuresti.am zis ca sunt doar 130 km si ajung repede; pe drum mi s a rupt apa,au inceput contractiile si tot chinul;am ajuns la spitalul din bucuresti aproape lesinata,in bratele sotului meu; mi aduc aminte ca pantalonii mei portocalii erau rosii de sange,dar eu il imploram pe dr sa mi salveze copilul; a urmat chiuretajul.un chin psihic!fizic nu m a durut nimic dar psihic... si acum mi aduc aminte cum am simtit copilul iesind; copilul meu a fost scos bucati si aruncat intr o galeata; am vazut galeata!a doua zi am intrebat daca era baiat sau fata.nu mi au spus;au considerat ca i mai bine asa; pt ca pierdusem mult sange am stat internata cateva zile;m au pu intr un salon cu sase paturi; eram eu si o gravida in luna a saptea; in paturile goale veneau pt o jumatate de ora femei care faceau chiuretaj la cerere; am plans atat de mult;nu mi se parea corect;nici acum nu mi se pare!am fost externata cu diagnostic"sarcina oprita in evoluti de peste 72 ore; din spitalul judetean m au externat cu iminenta de avort;nici acum nu stiu ce s a intamplat;dupa 6 saptamani la insistentele altora am mers la biserica pt a mi face molifta(e o slujba care se face femeilor care au nascut sau care au pierdut o sarcina );daca stiam in ce consta nu mai mergeam;preotul m a tinut in genunghi la usa bisericii si in slujba lui m a numit pacatoasa;care o fi fost pacatul meu?
dupa o luna jumate eram din nou gravida;imi propusesem sa mai astept o perioada dar fetita mea s a grabit sa apara;toata sarcina a fost un mare sentiment de frica, luna a patra a trecut asa de greu; am vrut sa i pun numele anisia,dar in luna a sasea m am trezit visand numele bianca;o cheama bianca-maria; e o frumusete!e un copil sanatos care imi aduce multa bucurie;dupa ce am hotarat sa o cheama bianca(am considerat ca ea si a ales numele)ma gandeam pe cine cunosc cu numele bianca;mi am amintit de tine.
sunt fericita dar mai e un gol... o frustrare;imi dau seama ca nu am vorbit destul despre suferinta mea... dar cu cine? toata lumea,chiar si familia spuneau acelasi lucru:"lasa mai ca faci tu copil";
dintre toti, tu ma ajuti cel mai mult cu initiativa ta ....
te imbratisez cu drag si gandeste te ca dumnezeu are grija de ingeri....
cristina(****@yahoo.com)

Mesaj de la: Irina data: Marti 5 februarie 2008
Ti-am scris mai devreme si a cazut netul, sper din suflet sa auzi si durerea mea cea mare. Eu sunt Irina.
Sunt din Constanta si acelas lucru am patit si eu dar consider
ca vinovat este doctorul la care am fost. Il cheama Mohamed Zaher si
este considerat un doctor foarte bun. Era considerat mai bine zis. Am 33
de ani si multi doctori mi-au spus ca nu pot ramane gravida dar spre
surprinderea mea si bucuria mea mare am ramas gravida. Am auzit de acest
doctor si am avut mare incredere in el. Am mers in fiecare luna la
echo, am facut toate analizele, am facut tot ce mi s-a spus ba chiar mai
multe pentru a fii totul in regula. Nu imi pasa de bani as fi dat toti banii din lume numai sa fi fost mai atent doctorul la evolutia sarcinii mele. Eram atat de frumoasa cu burtica,
Doamne ma consideram cea mai norocoasa femeie de pe pamant. Trebuia sa-l nasc pe bebe intre 10-15 noiembrie 2007 pe Alexuta al nostru. Pe 20 octombrie am avut asa o presimtire, de fapt nu-l mai simteam pe ingeras asa de tare ca inainte. Am sunat doctorul ca vroiam sa ma vada la echo, era la o nastere in Mangalia si m-a trimis la colegul lui Cristureanu. Am mers cu
sotul, am facut eccho, mi-a zis ca totul e Ok, ca nu mai misca ca
inainte ca e mai puturos dar ca e Ok. Apropo acest doctor renumit Zaher nu spunea la echo ce e baiat sau fata, ca cica e mai placut sa aflii
tocmai cand nasti. Cand am fost la Cristureanu am aflat ca
e baiat. Doamne ce ne doream cel mai mult un baietel. Am plecat acasa
foarte bucurosi ca totul e Ok. Dupa ce am plecat am sunat doctorul sa
il anunt ce mi-a spus Cristureanu. Am sunat pentru programare pe data de
25 octombrie, m-a programat la ora 19.00 dar eu iarasi aveam neliniste
si nu stiam de ce. M-am dus la doctor pe la ora 15.00 si am stat acolo
pana m-a primit. Nu pot sa uit zambetul cretin si nepasarea acestui
doctor. Mi-a facut echo de nu stiu cate ori si l-a un moment dat mi-a zis
sa imi sun sotul ca inima puiului meu nu mai bate. De ce l-am intrebat
si el mi-a raspuns ca se mai intampla ca sunt tanara si ca pot sa mai
fac altul. O jumatate de ora a durat pana a venit sotul dar mi s-a
parut o vesnicie. Doctorul m-a bagat intr-o camera si si-a vazut de
consultatiile lui in continuare. Nu stia cum sa scape de mine mai repede ca sa nu facem vreo scena sau sa nu vada si alte paciente esecul lui,
nepasarea, crima lui. Ne-a chemat a doua zi de dimineata la spital ca sa
nasc. M-a dat pe mana doctorului sef de sectie Tica si a plecat ca si cand
asta era tot. Doamne cat as fi vrut sa il omor in momentul ala Nu pot sa spun acelasi lucru despre doc. Tica care a avut mare grija de mine si l-a lasat pe sotul cu mine pana am nascut. Mi s-au facut analize dupa care am stat
cu injectie in coloana(epidurala),pana a doua zi, mi-au facut anestezii
peste anestezii, ca sa nasc normal si nu cezariana ca se pare ca era in joc
si viata mea. Am nascut pe 27
octombrie 2007 foarte greu , mi-au luat copilul , nu l-am vazut deloc
, sincer mi-a fost teama sa il vad, poate daca te auzeam pe tine mai devreme poate reuseam si eu sa imi vad ingerasul,avea 3 Kg si era baiat. Am avut si am in continuare cosmaruri, ma
sustine sotul, care si el este daramat, ma sustine familia, prietenii,
dar degeaba, mi-e dor de miscarile puiului meu, mi-e tare dor de el.
Au reusit sa ne convinga doctorii ca nu se cunoaste cauza decesului
pentru ca copilul ajunsese la maceratie, adica era mort de vreo cateva
zile, iar miscarile din burta pe care le simteam erau de fapt cum se misca
el in burta asa mort. Am stat 5 zile in spital, l-au tinut in
congelator si au zis ca nu mai e nimic de facut. M-am chinuit tare mult si cu
lactatia pentru ca am avut mult lapte dar nu aveam pe cine hrani. Au
trecut 3 luni de atunci si incerc sa fiu tare dar nu prea
reusesc. Te-am vazut la televizor si te inteleg foarte bine prin ce treci.
Ma simt uneori vinovata eu de ceea ce mi s-a intamplat, dar cel mai greu e cand te judeca lumea, poate doar cu privirea sau cu susoteli, si doare mai tare mai ales cand esti marginalizata. Stii am ramas si fara servici sunt privita altfel acum, si sincer nu prea imi pasa caci durerea mare e pierderea copilului si nu altceva. Mail-ul meu este ****@yahoo.ca si sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa ne dea putere in continuare tuturor mamicilor ce am pierdut un ingeras. Sper din tot sufletul sa auzi si necazul meu si poate reusim impreuna sa avem o viata mai buna si multi copii sanatosi.
Cu drag, Irina din Constanta.

Mesaj de la: Loredana data: Marti 5 februarie 2008
Doamne ajuta!Asa am spus atunci si asta spun si acum cand ma gandesc ca ar fi putut fi altfel.Imi e greu sa vorbesc despre acest subiect,dar o sa incerc sa o fac mai ales in speranta ca aceste randuri vor folosi si poate vor imbarbata.NAm incercat timp de 4 ani sa raman insarcinata trecand prin mai multe etape de tratament de la simple stimulari pana la laparoscopie si inseminari artificiale, toate fara nici un rezultat pana cand medicul meu a spus ca am nevoie de o pauza.Nu pot spune cum e sa faci tratament in fiecare luna si sa astepti sa se intample minunea,nu pot spune cat de grea e deziluzia cand afli ca nici luna asta nu a fost sa fie.Apoi din senin fara nici un tratament la 10 luni dupa asta am avut sansa de a ma bucura ca sunt insarcinata in 8 saptamani.Am aflat atunci brusc ca din pacate aveam o sarcina ectopica mixta.Asta insemna ca unul dintre bebici era in uter iar celalalt pe trompa,din cand in cand se intampla si asta desi foarte rar din spusele medicului care m-a operat.Am pierdut astfel un copil dar si sansa de a ramane insarcinata natural.Timp de o saptamana am sperat ca va trai celalalt, dar nu a fost sa fie asa.Am pierdut celalalt sufletel acasa in ziua in care m-am externat din spital.
Draga Bianca iti multumesc mult pentru aceasta campanie, pentru faptul ca ai avut curaj sa vorbesti despre astfel de lucruri,despre faptul ca in tara noastra daca exista medici nu exista aparatura si invers, despre faptul ca oricat de greu ne-ar fi trebuie sa luptam.Cunosc din pacate multe cazuri dramatice pe aceasta tema.(Timpul petrecut in spitale in lupta mea de a fi mamica mi-a oferit aceasta trista experienta.)As vrea sa aduci in discutie si faptul ca pe langa pierderea unui copil, a familiei uneori multe femei isi pierd sansa de a mai fi mame si asta e foarte dureros.Eu mai am posibilitatea de a apela la vitro,dar deocamdata nu mai am puterea sa o fac nici psihic si nici financiar.Dar pentru ca imi doresc un copil foarte mult am inceput procedura adoptiei.
Asa cum spuneam la inceput Doamne ajuta-ne si da liniste sufletelor noastre! Elena-Loredana psiholog

In speranta ca voi putea fi de ajutor voi lasa adresa mea de E-mail ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Bianca, Dumnezeu te-a ales pe tine ca sa-i aduci in Rai un inger frumos si iubit care sa vegheze asupra noastra, poate chiar asupra baietelului tau.
E greu, dar gandeste-te ca Ema acolo in ceruri este foarte iubita si ii este bine... Sarut cu drag o mama de inger.

Mesaj de la: Magda data: Marti 5 februarie 2008
Buna tuturor! Imi pare rau, Bianca, pentru experienta traita de tine. Din pacate, cunosc foarte bine aceasta stare. Eu sunt din categoria celor "norocoase" (asa mi s-a sugerat): eu am pierdut sarcina la 10 saptamani. Multi au spus ca nu trebuie sa ma doara ca "era mic", dar acestia nu au inteles ca o data ce il vezi pe monitor, ii vezi inimioara (sau ceea ce trebuia sa devina inimioara)batand te legi de acea fiinta, stii ca este a ta si ca depinde de tine. Este ceea ce asteptai cu cea mai mare nerabdare si dorinta... Din fericire, sotul meu a a fost alaturi de mine, mai ales ca suferinta morala a fost completata de o suferinta fizica pe care nu am mai cunoscut-o pana acum: cea a chiuretajului. Durerea este cu atat mai mare cu cat nu se cunoaste nici cauza acestei pierderi de sarcina, desi, eu mi-am facut analizele inainte de a se intampla acest lucru si nu era nimic suspect, iar doctorul nu mi-a garantat ca acest lucru nu se poate intampla si a doua oara (cu toate ca ma incurajeaza foarte mult). Va imaginati de cat curaj trebuie sa dau dovada pentru a incerca iarasi, mai ales ca nu avem copii si nici timpul nu sta in loc.
Va doresc tuturor putere sa mergeti mai departe si sa va bucurati de ceea ce Destinul v- a oferit. Multa iubire, Magda C.

Mesaj de la: Andreea data: Marti 5 februarie 2008
buna sunt andreea am doar 13 ani si vreu sa iti spun ca imi pare foarte foarte rau!sper sa te revaci cat mai repede sa fi sigura ca Dumnezeu a luat-o pe EMMA cu un anumit scop.o sa iti dea alte bucuri care poate o sa suplimenteze pierderea fetitei tale.si eu sufar pt ca miam pierdut tatal acum 6 luni.IMI PARE SINCER RAU PENTRU FETITA TA!!!!DUMNEZEU SA O IERTE!

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Bianca, am plins in hohote tot timpul cit am citit destainuirile tale. Nu pot ilustra in cuvinte toata durerea pe care am simtit-o in suflet la fiecare cuvint scris de tine. E devastatoare experienta prin care ai trecut! E cumplita si nedreapta! Ce poate fi mai ingrozitor pentru o mama decit sa-si ingroape propriul copil, indiferent de ce virsta are puiul? Nu gasesc cuvinte sa te pot alina, desi imi doresc din tot sufletul s-o pot face. Micuta Emma nu e fizic linga tine si familia ta, dar sint sigura ca, acolo de sus, ea va apara de rele pentru ca a apucat sa simta iubirea voastra. Iubirea voastra nemarginita, neconditionata si impartasita clipa de clipa, de cind era doar cit un bob de mazare in burtica ta. Pe micuta Emma, acum un ingeras micut si dulce, nu ti-o poate lua nimeni din inima, din minte. Acolo, in inima ta, e locul ei! E cuibusorul in care va ramine pentru totdeauna fetita ta cea mica, dorita, frumoasa si iubita!Si sa nu plingi pentru ca tu n-ai cum sa-i simti iubirea!!! Nu-i adevarat! Iubirea ei o vei simti mereu pentru ca va v-a ocroti cum doar un inger ca ea poate sa faca. Te va ocroti pe tine, pe Luca si pe sotul tau si pe surioara sau fratiorul care va veni. Pentru ca micuta Emma va avea grija, de acolo de sus, sa trimita in bratele tale un ingeras scump care va trai pe pamint! Te imbratisez cu multa afectiune si iti doresc ca zimbetul tau minunat sa ti se intoarca pe chip!

Mesaj de la: Anca data: Marti 5 februarie 2008
Buna sa va fie inima,si sa ne dea Dumnezeu taria si forta de a invinge aceste clipe de necaz.Sunt Anca si nu vreau decat sa va inbarbatez pe toate acele mamici de copii nascuti morti sau decedati dupa nastere.Eu am trecut de 2 ori prin acest necaz,in 29.04.2006am nascut un baietel oprit in evolutie la 26 saptamani iar in 18.01.2007 am nascut prin cezariana o fetita tot la 26 de saptamani in urma unei apoplexii utero-vaginale.Fetita a trait 60 de ore apoi a murit din cauza ca plamanii nu i-au fost dezvoltati in totalitate iar la spital aveau ceva incubatoare vechi.Nu va pot spune ce greu mi-a fost,incerc sa merg inainte,cu ajutorul si insistenta sotului meu,iar anul acesta daca ma ajuta bunulDumnezeu vreau sa incerc sa raman insarcinata.M-e frica si nu stiu de ce sa ma feresc pt ca medicii spun ca au fost accidente care se intampla .Bianca draga,trebuie sa fii tare,numai tu singura te poti ajuta,e greu,stiu,dar cineva acolo sus ne iubeste.Sunt alaturi de tine si te sustin.

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca, am un baietel de o luna si jumatate, pe care il iubesc enorm.
Cand am aflat ca sunt insarcinata, el nici macar nu se vedea la ecograf(am facut banalul test de sacina de la farmacie), asa ca am inceput imediat sa-mi fac analizele specifice. Fiind prima sarcina, nu stiam ce analize sunt necesare, ce inseamna daca una din ele nu este in valorile normale, credeam ca sunt niste banale analize de sange (calciu, fier....)!
Am fost la medicul de familie, mi s-a recoltat sange..........si am asteptat rezultatul......in urma caruia aveam sa aflu ca valorile de la CMV sunt incerte, apropiate de pozitiv,lucru care i-a facut atat pe medicul de familie cat si pe ginecolog sa spuna sec "intrerupere de sarcina"!
Am simtit ca inebunesc, ca-mi fuge pamantul de sub picioare!
Cum am ajuns acasa, am intrat pe net, pe diverse forumuri care trateaza acest subiect, mi-am sunat prietenii...........cersind acel "stai linistita, bebele nu are nimic, totul este o greseala, nu trebuie sa faci intrerupere de sarcina"
Din pacate tot ce am auzit de la prieteni a fost "mai bine intrerupi, decat sa te chinui!"
A decis sa imi refac analizele, am fost la diversi doctori, la diverse clinici si spitale, acelasi rezultat, acelasi sfat!Pana la urma, doctorul ginecolog, vazand ca nu renunt, a decis sa facem mai intai triplu test, iar apoi daca ceva nu era in regula, sa facem amniocenteza. Parca se zarea o raza de speranta.
Imi aduc aminte cum stateam si plangeam impreuna cu sotul meu.........nu ni se putea intampla tocmai noua, care ne doream atat de mult un copil.........
Mi-am refacut analizele la o clinica particulara.....si au iesit negative! M-am agatat cu disperare de acel rezultat!
La triplu test a iesit toul bine,ecografia de 21 de saptamani arata bine, asa ca nu am facut intrerupere de sarcina si nici nu aveam de gand! Nu puteam sa concep asa ceva!
Am nascut la 41 de saptamani, prin cezariana, un baietel frumos, sanatos, de 3.450 kg.
Desi am ramas cu teama,sa nu aiba probleme din cauza acelui CMV ma bucur ca nu am facut intrerupere de sarcina!
Stiam ca esti insarcinata cu al doilea copil, dar nu stiam ca ai pierdut sarcina!
Acum cateva ore o cunostinta mi-a trimis adresa catre blogul tau....si de atunci nu-mi pot reveni! Nu stiu cum este sa pierzi un copil, dar stiu cum este sa fii pus sa renunti la el, sa ai prieteni care sa te dezamageasca!
Ma uit la copilul meu care doarme si nu ma pot opri din plans.....ma doare inima
cand ma gandesc prin ce treci!
Nu-ti pot spune decat ca sunt alaturi de tine, si sa-ti dea Dumnezeu curaj

Mesaj de la: Lenuta data: Marti 5 februarie 2008
draga Bianca, ma numesc Lenuta ****,acum cind i-ti scriu sint plina de lacrimi care nu se mai opresc.am vazut emisiunea de aseara de la euforia si am citit si situl ,Doamne e groaznic ce ti sa intimplat imi pare tare, tare rau si sint alaturi de tine.eu am o fetita de 3ani jumatate , ff greu am ramas insarcinata.ma rog pt tine,esti o mamica axtraordinara .sa stii ca Emma e ingerul tau pazitor.sa fii tare si sa nu iti pierzi credinta inDumnezeu chiar daca acum esti suparata pe El.nu intelegem de ce treb.sa pierdem pe cei dragi.mult succes pt. proiect .daca pot sa te ajut cu ceva ,cu cea mai mare placere.

Mesaj de la: Simona data: Marti 5 februarie 2008
buna,bianca.ma numesc simona g,,locuiesc aproape de oradea in bihor.am un baietel de 5 ani si jumatate sanatos de care ma bucur zi de zi.anul trecut in luna septembrie am trait si eu clipe de durere cand a trebuit sa intrerup o sarcina de 6 saptamani deoarece mi s-a pornit o hemoragie care s-a soldat cu pierderea sarcinii asteptate.acum sunt insarcinata din nou,am 5 luni si jumatate totul decurge normal pana acum dar au fost cateva probleme pentru ca baietelul meu a facut varicela.medicul cu care nascusem prima oara mi-a spus clar ca trebuie sa intrerup sarcina fiind totusi inca tanara-28 ani,riscul e prea mare pentru copil.cand am fost copil eu am avut varicela dar el mi-a spus ca e tot una.am inceput sa-mi fac tot felul de analize,am intrebat multi ginecologi care m-au linstit ca bebelasul care urmeaza sa vina pe lume nu are cum sa fie afectat atata timp cat eu am avut boala in copilarie.din acel moment mi-am schimbat medicul ginecolog iar acesta mi-a spus la randul sau ca riscuri exista in orice sarcina chiar daca mama e sanatoasa.eu sper din tot sufletul meu sa nasc un baietel sanatos pe care sa-l cheme luca.te apreciez pentru tot ceea ce faci si dumnezeu sa-ti dea putere.astept un raspuns daca nu e prea mult...

Mesaj de la: Ioana data: Marti 5 februarie 2008
Bianca,sunt cu tot sufletul alaturi de tine si de toate femeile indurerate,blamate,neglijate si cu sufletele calcate in picioare de o intreaga societate.Lupt cu disperare sa pot avea un copil si am vazut ce inseamna sa ai nevoie de asistenta medicala competenta in Romania.Mi-e jena sa spun,caci sunt medic eu insami,dar femeia in tara asta e considerata de multe ori o...vita.E dureros,dar asa e:nu ai parte de comunicare, de empatie,de blandete...Peste tot, acelasi lucru:bani dati cu nemiluita,lipsa explicatiilor,indrumarilor,intelegerii, intimitatea facuta praf,laolalta cu demnitatea,raceala si chiar dispret.De ce?!Sunt alaturi de tine,vreau sa vad ca indivizii care nu pot fi OAMENI si medici cu adevarat isi cauta de lucru in alte domenii,ca bisericile renunta la reguli nedrepte si cainoase...Sunt alaturi de voi!Ioana(****@yahoo.com)

Mesaj de la: Andreea data: Marti 5 februarie 2008
Si, daca ar fi sa credem in altceva decat in viata noastra zilnica, sunt convinsa ca, dupa moartea noastra ne intalnim cu cei dragi...
E sumbru ce spun, dar, data fiind suferinta si dorinta noastra de a nu ii lasa si uita pe cei dragi in urma, ne vom vedea, acolo, undeva, cu ei!
Draga mea, fetita ta din ceruri iti va fi aproape odata...
Aceeasi Andreea, 32 ani, Bucuresti

Mesaj de la: Simona data: Marti 5 februarie 2008
Buna, ma numesc Simona si am hotarat sa-ti scriu dupa ce am vazut emisiunea de la Euforia TV. Din fericire nu am trecut prin drama de a-mi pierde copilul, dar va inteleg perfect pentru ca am fost la un pas de a-mi pierde copilul la varsta de 2 ani si 7 luni datorita faptului ca medicii au omis sa-mi spuna cateva lucruri esentiale.
Am fost norocoasa as putea spune. Am avut o sarcina si o nastere pot spune chiar foarte usoara. Asta se datoreaza poate si doctorului care mi-a fost alaturi de la prima consultatie. Era in 2005 inainte de sarbatori cand m-am dus la prima consultatie. Stiam deja ca sunt insarcinata (aveam 2 luni), si in momentul in care mi-a spus ca pot sa-l sun daca apar probleme , oricand, la orice ora, mi-am zis asta e doctorul pe care-l cautam. Nu a fost nevoie sa-l sun, dar mi-a fost alaturi pe toata perioada sarcinii, mi-a explicat fiecare schimbare in evolutia fatului,iar la nastere a stat aproape toata noaptea langa mine, si dupa m-a vizitat zilnic cat am stat in spital. Nu a fost un caz unic. L-am recomandat apoi si altor persoane, si toate au fost foarte multumite, in sensul ca, de cate ori au avut probleme pe parcursul sarcinii si la nastere a raspuns la telefon, s-a dus la cabinet, sau la spital, iar in cazul uneia chiar s-a consultat si cu alti medici pentru a gasi cea mai buna solutie. Din fericire mai sunt si astfel de medici.
Necazul meu este ca fetita mea este un copil mai sensibil. Mi s-a explicat dupa cateva teste , ca s-ar fi nascut cu imunitatea foarte scazuta si acesta ar fi motivul pentru care se imbolnaveste foarte repede. Nu asta ar fi problema, ci faptul ca a trebuit sa faca convulsie febrila, asta in conditiile in am ajuns cu ea de 4 ori la spital din cauza febrei (nu-i scadea febra nici dupa supozitoare novocalmin, comprese etc.), ca sa mi se spuna de catre un medic rezident, care era de garda, ca trebuia sa-i pun Desitin pentru a preveni convulsiile. Mi-a explicat apoi ca acesta are actiune mult mai rapida decat Fenobalbitalul.( Aceste 2 medicamente nu se elibereaza fara reteta)
De ce nu mi s-a spus asta la prima internare? Chiar trebuia sa faca convulsii ca sa fiu informata ce trebuie sa fac daca mai face febra si nu reusim sa o scadem? Din fericire nu a ramas cu urmari. Dar cand am vazut ca nu reactioneaza in nici un fel timp de 2 minute, am crezut ca ne pierdem mintile atat eu cat si sotul meu. Deja credeam ca e moarta. Inca mai traiesc acest cosmar , chiar daca acum e bine si e acasa.
Va inteleg durerea si sunt alaturi de voi in aceasta campanie.

Daca aveti nevoie de sprijin din partea mea nu ezitati sa ma contactati prin e-mail: ****@yahoo.com

Mesaj de la: Andreea data: Marti 5 februarie 2008
Draga mea, am plans...e trist si e foarte greu...o greutate pe care nu o poti depasi niciodata...cu care trebuie sa traiesti si sa mergi mai departe...sa apuci sa si zambesti pentru puiul tau, Luca. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am si eu un copil, tot Luca il cheama..el este sufletul si viata mea! Daca as putea sa il rog pe Dumnezeu un singur lucru, acesta ar fi sa dea dreptul la viata tuturor copiilor! Mi-am simtit minte si inima sfasiate, cand ti-am citit trairile.
Iti doresc putere in tot ceea ce faci!
Inchei cu un vers: "si timpul se scurge incet...murim putin cu fiece plecare..."
Andreea, 32 de ani, Bucuresti

Mesaj de la: Anca data: Marti 5 februarie 2008
Sunt una din mamicile norocoase si imi pare rau pentru cele care trec prin asemenea experiente.Nu vreau nici macar sa mi inchipui tragedia familiilor aflate in astfel de situatii.Eu am asistat doar la durerea cumnatei mele la pierderea unei fetite care a trait doar 3 zile ,fetita nascuta prematur la 24 saptamani ,eu fiind insarcinata cu fetita mea care are acum 5 ani.Ma durut ca matusa si ma intrebam de ce Dumnezeu alege ingerasi si ne lasa pe noi cu durerea si sentimentul de neputinta, dar ajungand in spital cand mi s a implinit termenul am realizat ca si oamenii,si sistemul nostru sanitar decide cine traieste sau nu .Daca ai bani de spaga ai toate sansele sa fii tratat omeneste dar chiar si asa am fost martora la multe vorbe grele si tratament inuman din partea cadrelor medicale fata de pacinte,parca ar trebui sa ne simtim vinovate ca dorim un copil,o familie.Inteleg inca nu sunt instrumente poate chiar materiale dar cred ca o vorba buna face mult mai mult decat orice.Poate asa a vrut Dumnezeu dar oameni buni nu puneti sare pe rani ce se cicatrizeaza si asa greu invatati sa vorbiti faceti cursuri de specialitate sa puteti comunica cu mamele si asa indurerate .MA NUMESC ANCA SI SUNT DIN JUDETUL VASLUI

Mesaj de la: Lacramioara data: Marti 5 februarie 2008
buna
sunt lacramioara din vrancea si crede-ma iti impartasesc durerea in totalitate.am trecut prin ceea ce treci si tu acum.ranile au ramas deschise iar acum cind te-am auzit povestind au inceput sa singereze din nou.nu este durere mai mare pt o femeie decit aceea de a-sipierde copilul.in cazul meu pot zice ca durerea a fost dubla, caci mi-am bierdut doi copii la un an diferenta.aveam 20 de ani cind am devenit mamica prima data.asteptam cu nerabdare clipa cind imi voi tine copilasul in brate.cele 9 luni au trecut repede.imi purtam burtica cu mindrie.a sosit clipa mult asteptata si mi-am tinut puiul in brate.nu cred sa fi simtit bucurie mai mare vreodata.faptul ca acea fiinta micuta si plapinda era rodul dragostei noastre, ca iesise din mine, mi se parea un adevarat miracol.bucuria nu a tinut insa decit 2 luni, caci am aflat ca , copilul meu se nascuse cu o malformatie la inima.am facut totul posibil noi ca parinti ne-am imprumutat de bani am dat peste tot sperind ca il vom putea salva.despre doctori insa nu pot zice acelasi lucru.uneori crede-ma imi este rusine ca sunt roman.dupa o luna si ceva de stat in spital copilasul nostru ne-a parasit.nu cred ca sunt cuvinte care sa descrie ceea ce simti atunci.am simtit ca mor o data cu elsi poate chiar asa a fost o marte dinsufletul meiu a murit atunci.ma rugam la Dumnezeu sa imi dea putere si sa ma intareasca.simteam ca nu mai am pentru ce trai.am vrut sa intru in groapa odata cu elsi ii uram pe cei din jurul meu ca nu ma lasa sa fac asta.mult timp dupa acea luam hainutele lui si plingeam cu ele in brate cind eram singura sa nu7 ma vada nimeni.simteam mirosul lui acolo impregnat pe ele simteam ca e linga mine.nu puteam intelege de ce tocmai mie mi se intimpla asta.singurul lucru prin care am putut sa imi revin a fost sa ramin insarcinata imediat.astfel la un an dupa ce marius teodor caci asa il chema, devenise ingerul nostru pazitor l-am nascut pe georgian andrei, un baietel superb care reusea sa dea sens vietii mele.dar din nou bucuria mea a fost curmata de vestea ca si el se nascuse cu aceiasi malformatie.refuzam sa cred asta.speram sa fie un vis urit din care sa ma trezesc cit mai repede.si intr-adevar a fost un vis, din care dupa 4 luni s-a destramat.au fost 4 luni in care m-am bucurat de prezenta lui, de ochisorii lui care ma priveau spunindu-mi parca sa fiu tare, sa ma bucur atita timp cit ne este dat sa fim impreuna.numai voi cele care ati trecut prin asta ma intelegeti.uram pe cei ce imi spuneau....saraca...lasa ca sunteti tineri si faceti altul.....mai bine acum decit mai tirziu....ce ti-ai fi dorit un copil cu probl toata viata?.....sau cind ma vedeau insarcinata ma intrebau ...iar? nu intelegeau cit de mult imi doream un copil.nu intelegeam de ce daca totul decursese normal fara probl, eco , analize nici o probl si totusi...nimeni nu mi-a zis ca ar fi vreun risc, sau care ar putea fi cauza.un medic mi-a zis ca in 30 de ani nu a mai intilnit asemenea caz.poate radiatiile, poate o nepotrivire de cromozomi , nimeni nu stia de ce.cind am intrebat daca voi avea sansa vreodata sa am un copil un medic mi-a zis sansele sunt de 50%.am considerat ca nu sunt demna sa am un copil, ca Dumnezeu nu vrea asta.de cite ori vedeam copii cu mamici plingeam.ma gindeam ca asa ar fi fostsi al meu.eram pustiita pe dinauntru.sufletul meu era uscat.plingeam dar nu mai aveam lacrimi secatuisera.plingeam cu sufletul.dar dupa un an , printr-un accident am ramas din nou insarcinata.e urit spus accident dar asa e.nu imi venea sa cred cind am fost la doctor si mi-a zis ca am 2 luni jumate.am inceput sa pling.i-am povestit prin ce trecusem si m-a sfatuit sa nu fac copilul.poate o sa ma credeti nebuna dar nu am putut ucide acea fiinta , cu riscul de a mai trece inca o data prin cosmarul prin care trecusem.asadar am pastrat copilul si dupa 9 luni am nascut un baietel frumos si sanatos emilian.este viata mea si cind il privesc nu imi vine sa cred.ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi.dupa 7 ani vazind ca el si-ar dori un frate sau o sora, si dorind din suflet sa mai avem u7n copil, am mai incercat o data sperind ca totul va fi bine.nu spun ca mereu aveam reprosuri din partea rudelor ca sunt capoasa ca vreau sa am copii, ca nu vad ca toti ies cu probleme si alte remarci.nu mi-au fost alazturi si nu m-au sprijinit.iar asta doare ff mult.sotul mi-a fost singurul sprijin in aceasta lupta de a avea un copil.poate ca am fortat mina norocului, caci am nascut inca un copil david stefan care s-a dovedit a avea aceleasi probleme cardiace.tetralogie fallot se numeste malformatia.am hotarit sa lupt din rasputeri sa ma lupt practic cu moartea pt a-mi salva copilul , caci la nastere am facut embolie si era sa mor.am simtit practic cum truplul meu paraseste aceasta lume dar gindul ca , copilasii mei vor creste fara mama m-a readus inapoi.am inceput disperata sa caut solutii.astfel am cautat pe internet tot felul de informatiisi am gasit clinica de la tg mures unde se operau astfel de cazuri.am mers acolo inca de cind copilu avea 2 luni , dar virsta prielnica de a-l opera era de un an.nu va spun prin ce fel de emotii am trecut in acest an.numaram zilele care treceau asa de greu.nu m-am gindit o clipa ca as putea sa il pierd.si uite asa la un an l-am operat.au fost 3 luni de cosmar de stat in spital, in care am fost la un pas sa il pierd pt ca au fost multe complicatii postoperatorii, dar acum la un an si 4 luni baietelul meu este plin de viata si nu zici ca ar fi trecut prin asa ceva.crede-ma am uitat toata perioada grea cind il privesc.este un copil minunat.chiar daca ii am pe ei doi , golul din sufletul meu ramine.nu am vorbit niciodata despre asta , am tinut totul in mine.va multumesc ca mi-ati dat aceasta posibilitate si ca m-ati ascultat.iti doresc sa ai forta necesara sa treci peste aceasta grea pierdere.nici un cuvint din lume nu te poate mingiia eu stiu asta.te pup si succes in realizarea proiectului pe care ti l-ai propus.si sa nu uitam Dumnezeu nu ne da mai multe decit putem duce si ceea ce nu ne doboara , ne intareste

Mesaj de la: Mihaela data: Marti 5 februarie 2008
SALUT!SUNT MIHAELA DIN IASI. ANUL 2005: DUPA UN AN JUMATATE DE LUCRAT IN STRINATATE NE-NTORCEAM IN TARA...BUCURIE!AM AFLAT CA SUNT GRAVIDA!!ERA UN COPIL F. DORIT... DUPA 4 ANI DE CASNICIE... IN TARA TOATA LUMEA SE PREGATEA PENTRU SARBATORILE DE IARNA. MAMA DEJA ANUNTASE TOATE PRIETENELE EI CA MIHAELA E GRAVIDA. ACASA AM ZIS EU SA MERG LA UN CONTROL INAINTE DE SARBATORI CA SA STAU LINISTITA SI SA MA BUCUR DE CRACIUN PE INDELETE. ASA CA AM MERS LA SPITALUL "CUZA VODA" DIN IASI UNDE O CUNOSTINTA, ASISTENTA, MI-A RECOMANDAT O D-NA DOCTOR LA UN PRET "REZONABIL". PRIMA ECOGRAFIE... CE FERICIRE...II BATEA INIMIOARA... DOCTORITA VORBEA MONOSILABIC SI ERA FOARTE RECE. DUPA ECOGRAF M-A EXAMINAT PE MASA GINECOLOGICA. A ZIS "DRAGA, ESTI CAM MURDARA IN "INTERIOR". IA SA TE SPELI DIMINEATA SI SEARA CU IRIGATORUL!" PROSTIA MEA A FOST C-AM ASCULTAT-O... DESI MAMA MI-A ZIS SA NU FAC ACEST LUCRU CA NU AM VOIE. EU NU SI NU!DACA ASA A ZIS D-NA DOCTOR... AU INCEPUT NISTE SCURGERI, NISTE FIRISOARE DE SANGE INCOLOR PE CHILOT...AVEAM O LUNA JUMATATE DE SARCINA. AM MERS LA SPITAL. DOCTORITA MEA NU-I MAI GASEA INIMIOARA... IN LOC SA MA TINA SUB OBSERVATIE UN SPITAL A ZIS SA STAU ACASA LA PAT...VENEAU URATORII SI EU AVEAM INIMA DE PLUMB...VROIAM COPILUL CU ORICE PRET...MA RUGAM LA DUMNEZEU SA SE FACA VOIA SA SI DACA E BOLNAV SA-L IA DECAT SA CHINUIE...IN NOAPTEA DE REVELION M-AM TREZIT INTR-O BALTA DE SANGE...DOCTORITA MEA DESI A SPUS S-O SUN INDIFERENT DE ORA NU MAI RASPUNDEA...ERA ORA 4... SALVAREA RECE.SPITAL.CHUIRETAJ.DURERE.LACRIMI.RACEALA ASISTENTEI CARE A LUAT 30 LEI FARA MACAR SA-MI FACA FISA.DOCTORITA TIPA LA EA. DUREREEEEEE!
ANUL 2007: 5 IULIE: AM ADUS PE LUME O FETITA MARTA SERAFIMA CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU!BUCURIA CASEI NOASTRE.SI EU MA GANDESC CA TINE SA NUSE-NTAMPLE CEVA CU EA DAR IMI PUN SPERANTA IN DUMNEZEU SI-N SFANTUL SERAFIM DE SAROV (PROTECTORUL EI).
CONCLUZIE: CRED CA A FOST VINA DOCTORITEI CA AM PIERDUT SARCINA. AM AVUT DEPRESIE DUPA. SOTUL SI MAMA MI-AU FOST APROAPE MEREU, CA SI RUDELE SOTULUI, DE ALTFEL. VREAU SA TE AJUT SA PROMOVEZI IDEILE TALE. MAI SUNT MULTE DE POVESTIT SI DESPRE CE AM VAZUT IN SPITAL PANA A NASTE. DE VREI SA MERG CU TINE LA TELEVIZIUNI SA ZIC ADEVARUL O FAC. AM LUCRAT LA RADIO TRINITAS DIN IASI CANDVA. AM 27 ANI. SUNT IN ANUL 3 LA ASISTENTA MEDICALA. SUNT IN CONCEDIU DE MATERNITATE.PUCICI!!

Mesaj de la: Petronela data: Marti 5 februarie 2008
buna bianca,imi pare tare rau de experienta tragica pe care ai suferit-o.nimic nu poate sa-ti aline durerea in nici un fel. poate doar timpul.sunt mama si pot doar sa-mi inchipui prin ce ai trecut. trebuie sa fii foarte puternica pentru Luca, si trebuie sa mai stii ca fetita ta traieste si va trai mereu in sufletul tau.Si ca undeva, acolo sus printre stele te privesc doi ochi, ai fetitei tale.multa putere iti doresc, multa sanatate.Si mult succes cu proiectul pe care ti l-ai propus.Petronela

Mesaj de la: Vali data: Marti 5 februarie 2008
Sunt alaturi de tine si de ceilalti parinti care trec prin asa ceva, cu sufletul, cu gandul si cu rugaciuni, in speranta ca nu se vor mai intampla asemenea tragedii decat foarte rar sau chiar deloc. Nu ma pot pune in locul tau, nu am cum sa fac asa ceva, insa credema din suflet iti spun ca numai gandindu-ma la asa ceva si imi vine sa plang intr-una. Am vrut sa stii ca sunt alaturi de tine dar nu stiu cum decat asa, rugandu-ma pentru tine si pentru copilas. Vali

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
cred ca de o ora plang intr-una
va respect durerea si incerc sa o inteleg
sa iti dea dumnezeu sanatate si putere...

Mesaj de la: Gina data: Marti 5 februarie 2008
Scrie aici...buna bianca,ma numesc gina si sunt din vrancea.sunt mamica unui baietel de 6 luni-Tudor-Justin si acum cateva minute am urmarit in reluare emisiunea corinei danila de la euforia in care ai fost si tu invitata.Trebuie sa recunosc ca nu am vazut emisiunea de la inceput dar pe parcurs din discutii mi-am dat seama despre ce este vorba.dupa ce s-a terminat emisiunea am deschis calculatorul,am intrat la adresa mentionata de tine si printre randuri de blacrimi ti-am citit povestea........Doamne cata durere,Doamne cata suferinta!!!!DEsi nu am trait o experienta asemanatoareiti spun:DIN INIMA- IMI PARE RAU,TE INTELEG,SUNT ALATURI DE TINE SI DE TOATE MAMELE CARORA LE-A FOST DAT SA TREACA PRIN ASA CEVA!!!Am fost insarcinata si stiu ce inseamna,cunosc fiecare traire alaturi de fiinta gingasa pe care o porti in pantec.E ceva unic pe care numai o mama il simte si il traieste.Tudor-baietelul meu este acum cand iti scriu inh bratele mele si cu toate astea nu pot sa nu ma pun in locul tau,al vostru,nu-mi pot stapani lacrimile,abia mai vad tastatura,D-ne cat ma doare sufletul!cat trebuie sa va doara pe voi!!! va promit ca de azi incolo zilnic ridic o ruga ciune spre cer pentru copii vostri si pentru voi.Fie ca bunul D-zeu sa va dea sanatate si multa putere!Va pup,sunt alaturi de tine bianca si de toate mamele si considerati-ma daca vreti prietena voastra.

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Draga mea draga desi nu am pirdut un copil, am nascut unul cu probleme. Stiu ce inseamna durerea. Tocmai nascusem un copil mult dorit, eram inca pe masa de nastere, cind medicul mi-a spus ca am un copil cu probleme si sa nu-mi fac singe rau ca voi face altul. Am vazut emisiunea de pe Euforia unde se spunea ca mamele trebuie sa afle de la inceput realitatea ca sa poata face ce trebuie pentru copilul lor. Oare? Crede cineva ca eu am mai putu sa fac ce trebuie pentru copilul meu? Nu pentru ca nu am vrut, ci prntru ca din cauza socului mi-am pierdut laptele deci mi-au luat si dreptul de a-mi alapta copilul. Acest drept l-am pierdut, dar am facut pentru copilul meu tot ce trebuie si inca mai fac. L-au tratat ca un rebut, eu l-am tratat ca pe un om normal. Il iubesc cu disperare si toti cei care stiu de problema noastra spun ca este o minune. Inca mai sufar si ma lupt cu toti din jurul meu pentru a-i face sa-l trateze normal. Stiu ca, cu ajutorul lui Dumnezeu voi reusi. Iti doresc multa putere si pune-ti speranta in Dumnezeu.

Mesaj de la: Liliana data: Marti 5 februarie 2008
Bianca, te-am vazut la FEMEIA CONDUCE si sunt coplesita de emotie. Imi pare atat de rau! Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste durerea ce ti-a pricinuit-o pierderea copilei tale! Nu-mi imaginez ceva mai dureros ca pierderea unui copil, indiferent ce varsta ar avea acesta! As vrea sa te consoleze putin gandul ca nimic nu se intampla vara voia LUI, si ca acum puiul tau este printre ingeri, intr-o lume mai buna decat cea pe care i-am fi putut-o oferi noi. Dumnezeu sa aiba grija de ea si de tine! Te imbratisez cu dragoste si compasiune. Liliana.

Mesaj de la: Loredana data: Marti 5 februarie 2008
buna bianca... ma numesc loredana sunt din cimpulung muscel si am trait o drama ,de fapt mai multe acum pling cind iti scriu tocmai am vazut emisiunea si am retrait toate momentele grele din viata mea
sunt alaturi de tine si imi dau seama prin ce treci. pe scurt o sa-mi spun si eu povestea mea mult prea trista asta si pt a-ti da putere si tie si de ce nu si mie
au trecut 9 ani de cind mi-a murit fetita mea pe care am iubit-o mai presus de orice dar cum s-a intimplat?
am nascut pe 23 ian 1999 o fetita superba scor apgar 10 la 2950 dr meu care trebuia sa ma asiste era foarte nervos in acea simbata m-am dus si de 3 ori pe luna la control si eco i-am dat de fiecare data bani era f amabil dar in ziua in care am nascut era nervos . m-am dus cu dilatatie 6 mi-a spus ca nu nasc pina seara era ora 12. a plecat m-a lasat in salon mi-au facut o injectie nu s-a intimplat nimic
dupa care mi-au facut o perfuzie . prima picatura care a intrat in mine am simtit ca mor
o jumatate de ora am avut dureri fara clipa de ragaz
tin sa mentionez ca nu am avut pediatru la nastere
doar 2 asistente
in mom in care simteam ca iese eu eram tot in salon nu in camera de nasteri asistentele s-au speriat si l-au sunat pe dr. cind a ajuns el atunci a iesit si fetita mea care vomita a facut meconiu ceea ce inseamna ca a avut suferinta fetala
asta am aflat mai tirziu
atunci aveam 21 ani si o dorinta imensa sa am un copil
deci dr cind a vazut ca vomita a spus :elimina singura lichidul asa ca nu a aspirat-o
am fost f fericita pina luni cind am fost sa o alaptez si am vazut-o cianotica
la incubator cu perfuzii
aproape am lesinat si am intrebat ce s-a intimplat?
m-au intrebat daca am cardiaci in fam
am spus nu
i-au facut 3 radiografii care au iesit neconcludente
am cerut sa merg la budimex mi-au spus ca nu traieste pina acolo
am mers cu salv a trait dr a vazut-o si i-a facut radiografie si diagnosticul a fost pneumonie neonatala
adica nu a fost aspirata la nastere
dr stanciu pt ca asa se numeste acest minunat dr de la budimex mi-a spus ca se va face bine
dar... cit a fost la cimpulung i-au facut perfuzii cu 7 antibiotice si miofilin sa inlature orice infectie
asa spuneau ei
dar au bagat 3 kg de licgid in 29oo
si a facut edem pulmonar
bianca asta este inceputul fetita mea a murit la 3 luni
a fost operata au fost televiziuni dar nu a reusit sa supravietuiasca operatiei
dr stanciu dimineata cind veneau rezidentii spunea: uitati unde duce lipsa de dialog intre pediatru si ginecolog.daca vrei o sa-ti spun cu lux de amanunte toata povestea
dar din pacate nu asta a fost singura tragedie! mi-am dorit moartea da ,din toata inima
dar imi doream asa de mult un copil!
dupa 8 luni am ramas gravida cu gemeni
fata si baiat
ce fericire!
am fost la eco la adrian pop si mi-a spus ca daca nu fac serclaj nu tin sarcina
aveam placenta previa
am fost in buc la maternitatea bucur
la o dr cunostinta de-a mamaei
in care mi-am pus toate sperantele mele
ea mi-a spus ca nu face cerclaj pe un col competent
am nascut si nu traumatizeaza colul
. am mai cerut o parere si am primit acelasi raspuns
asa ca in 25 de sapt am ajuns la giulesti cu dilatatie 6 si hemoragie
si au incercat sa-mi faca cerclaj
dr bogdan marinescu si ion ionut adrian
adevarati medici dar eu am ajuns la ei din pacate prea tirziu!
au incercat imposibilul
fata a iesit
a trait 40 minute
nu am vazut-o mama a insistat sa nu-mi spuna si bine a facut
eu din drama pe care am trait-o cu prima fetita am diagnostic de sindrom depresiv reactiv
am facut o paranteza
am pierdut fata au incercat sa-mi pastreze baiatul dar nu am eliminat placenta
asa ca nu stiam de ce toata noaptea veneau sa-mi ia temperatura si ea crestea
a doua zi mi-au spus care sunt riscurile si a trebuit sa avortez!
sunt sigura ca intelegi prin ce am trecut
dar nici asta nu a fost tot!
am ramas din nou foarte greu pt ca din cauza stresului nu puteam sa mai ramin
analizele erau f bune dar eu nu ramineam
am ramas si s-a oprit in ev la 7 sapt
eu acum merg la giulesti la dr ion ionut adrian
cel mai bun medic din lume!
de fapt de cind am pierdut gemenii am ramas pacienta dinsului
acum datorita acestui om am o fetita de aproape 6 ani facuta cu cerclaj pt siguranta si nascuta la 34 sapt sanatoasa si frumoasa!
o iubesc enorm dar poti avea 100 si pe toti ii iubesti fiecare are locul lui
nu pot depasi momentul momentele este f greu si traiesc tot timpul cu teama sa nu i se intimple ceva alexiei
eu am relatat in mare ar fi mult prea mult de scri si dureros asa ca iti las adresa mea de mess daca vrei sa vb
****@yahoo.com. saruta-l pe luca de un milion de ori mai mult si cearta-l de un milion de ori mai putin!
te imbratisez si sunt alaturi de tine!

Mesaj de la: Irina data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca, numele meu este Irina si vreau sa iti spun ca prin ce ai trecut tu am trecut si eu. Ma bucur tare mult ca am si eu cu cine vorbi. Desi esti o vedeta nu te comporti ca celelalte vedete. Si se pare ca durerea nu se uita daca esti vedeta sau nu.
Am 33 de ani si cand am ramas insarcinata am fost cea mai fericita femeie. Era primul copil si cel mai dorit copil. Pana la varsta asta nu am ramas si deci iti dai seama ce bucurie mare mi-a facut Dumnezeu ca apoi la 9 luni sa mi-l ia.
Eu totusi dau vina pe medic, daca era mai atent si mai grijuliu poate copilul meu se nastea fara probleme. Am facut toate analizele, triplu test, 3 D, 4 D, tot ce era necesar dar degeaba, copilul meu a murit si toata explicatia a fost "imi pare rau esti tanara poti face alt copil" Numele doctorului este Zaher si se pare ca este cel mai laudat din Constanta dar eu il consider un criminal fara scrupule care nu a stiut decat sa ia bani si atat. Nu imi pare rau dupa bani putea sa ii ia pe toti dar sa fie mai atent la sarcina mea. La inceputul lui noiembrie 2007 trebuia sa nasc, La sfarsitul lui octombrie mi s-a parut ca nu mai misca ca inainte si doctorul mi-a zis ca e mare si puturos dar el saracul imi dadea semne ca se duce. De unde era sa stiu eu ce e cu el daca doc. mi-a zis ca e ok. Am mers din nou la el nu stiu aveam presimtiri dar prea tarziu, cand am facut ultimul echo, doc. a zis ca se mai intampla si sa ma internez ca copilul e mort. Iti dai seama prin ce clipe de groaza si durere am trecut, vroiam sa mor si eu cu copilul meu dar se pare ca Dumnezeu nu l-a vrut decat pe el, pe minunatul meu baietel Alexuta.

Mesaj de la: Iuliana data: Marti 5 februarie 2008
Scrie aici...buna bianca, numele meu este iuliana am 30 ani si doi copii...ANNA 3 anisori si PATRICK 1 anisor.Tocmai am vazut emisiunea ''femeia conduce'', ma doare sufletul ..sufar si plang alaturi de tine si de toate mamele care au trecut prin asa ceva. la fiecare sarcina dupa ecografii si toate analizele...si dupa ce am stiut ca bebelusii mei sunt bine am, am avut o grija mare..doctorul neonatolog si aparatura din spitalul unde trebuia sa nasc(in cazul in care s-ar fi intamplat la nastere ceva).asa ca trag un semnal de alarma pentru mamicile care urmeaza sa nasca sa tina cont si de acest aspect..cel mai important dealtfel sa se interneze intr-un spital cu sectia de neonatologie, cu medici si aparatura (CHIAR DACA ESTE MAI DEPARTE) ..asa pentru linistea lor chiar daca li se spune pana in ultimul moment ca totul este bine. VA ROG DIN SUFLETUL MEU DE MAMA, VIITOARELOR MAMICI.II MULTUMESC LUI DUNMEZEU CA MA FACUT MAMA.

Mesaj de la: Dana data: Marti 5 februarie 2008
Scrie aici...Buna,Bianca.
Ma numesc Dana si dupa ce te-am vazut la Euforia,mi-am facut si eu curaj sa-ti scriu povestea mea.Am 27 de ani,sunt casatorita de 4 ani si sunt profesoara de matematica la o scoala din Urziceni(aici locuim).In luna ianuarie 2007 am aflat ca sunt insarcinata.Eu si sotul meu eram in al noualea cer de bucurie,eram pe deplin fericiti ,era primul nostru copil pe care ni l-am dorit tare mult.Am luat rapid legatura cu medicul meu ginecolog de la spitalul Giulesti,din Bucuresti,iar la prima ecografie aveam 7 sapt.si 2 zile.Am urmat apoi toate analizele,tratamentele(luam utrogestan,elevit...)si mergeam la control si la ecografie in fiecare sapt.Mi-amintesc si acum cand mi-a zis medicul de la ecografie ca bebelusul meu e foarte bine,danseaza si mi l-a aratat,i-am vazut manutele...Asteptam cu nerabdare sa vina pe lume,ne facusem atatea planuri...Chiar ne schimbasem mobila in dormitor special pt el,ne gandisem sa-i punem numele cu initiala A(Andrei sau Andreea)si i-am pus initiala numelui la numarul de la masina.
Aveam 12 sapt.cand am fost la eco si mi s-a spus ca bebelusul are ventriculii laterali dilatati.Nu stiam ce inseamna asta si l-am intrebat pe doctorul care-mi monitoriza sarcina,acesta explicandu-mi ca daca intr-adevar este asa,trebuie sa intrerupa sarcina.Am simtit atunci ca-mi fuge pamantul de sub picioare,se prabusise totul in jurul meu...Mi s-a spus sa revin la o noua ecografie peste o sapt.si iar s-a vazut acelasi lucru.Am tinut-o asa,intr-o lunga nesiguranta si incertitudine,facand nenumarate drumuri intre Urziceni si Bucuresti pana la 20 sapt.cand am facut morfologia fetala.intr-adevar,s-a confirmat diagnosticul de ventriculi laterali dilatati,iar medicul de la MEDLIFE(aici am facut 3D si 4D)mi-a zis sa iau urgent legatura cu doctorul meu ginecolog.Am fost internata a doua zi dim.la Spitalul Giulesti pt. intrerupere de sarcina.Imi era enorm de teama si plangeam incontinuu.nimeni nu ma baga in seama.Rezidentii care intrau in salon si se uitau peste fisa mea medicala chiar radeau ca nu mai intalnisera asa un caz in care capul bebelusului era in forma de lamaie.Va dati seama ce era in sufletul meu...
Am urmat un tratament cu citotech pt dilatatie timp de 2 sapt.Ajunsesem la 22 sapt si jumatate,imi simteam copilasul in burtica miscandu-se.Au inceput si contractiile,dar nu aveam dilatatie pt a putea sa-l nasc.mi s-a pus si perfuzie si degeaba...In tot acest timp bebelusul meu era viu,misca ,se vedea asta la ecografii.Dupa ce-a de-a 4 perfuzie insa,bebelusul a murit si medicul a luat hotararea de a ma opera.Nu a venit in ziua aceea la spital,ma lasase pe mana nepotului care era tot medic in acel spital.Mi s-a facut anestezie generala,iar cand m-am trezit si am intrebat de copilasul meu ca voiam sa-l vad mi s-a spus:"ti l-am scos firmituri din tine ca altfel nu am putut.nu te-ai dilatat deloc".Am crezut ca innebunesc de durere,nu fizica ci o durere extraordinara in sufletul meu.Nu am putut sa vorbesc cu nimeni cateva zile.Am fost distrusa.
Acum,cand te-am vazut la Euforia spunandu-ti povestea,m-am cutremurat si totodata am retrait momentele acelea de durere.Am plans in timp ce am ascultat versurile melodiei tale si ma gandeam la Anreea mea...Ca aflasem ca era fetita.
Si...ca o ironie a sortii vecina de la etajul 2 a nascut o fetita exact in aceeasi zi (2 octombrie)cand eram si eu programata sa nasc si o cheama tot Andreea.Nu cred ca o sa o pot vedea vreodata pe fetita aceea.Mereu o sa-mi zic ca de ce ea s-a nascut sanatoasa si a mea nu mai e???
De aceea as vrea din tot sufletul sa te sustin in campania pe care o promovezi si daca te pot ajuta cu orice,din tot sufletul o voi face.Mult noroc!Dana
p.s.ma poti contacta la adresa de e-mail,daca e nevoie. ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca! Este foarte bine ca cineva se gandeste la o astfel de problema cu un amplu impact social. ma asteptam de mult sa apara asemenea atitudine si ma bucur ca cineva are curajul sa o faca. Eu nu stiu cum este sa fii mama, dar imi doresc foarte mult acest lucru,care din pacate intarzie sa apara...Cu toate astea am simtit neglijenta cadrelor medicale...De trei ani fac tratamente traumatizante pt a ramane insarcinata,dar cu exceptia unui medic din Bucuresti,nu am gasit niciunul(in Constanta)care sa ma inteleaga si sa fie alaturi de mine. Mai mult, in spitalele din Constanta,asistentele medicale se cred cel putin "Doctori"(a trebuit sa dau bani pentru a mi se completa o fisa de internare pt 1 zi!!!!)Si atunci se naste intrebarea cum sa nu fie mamele traumatizate,daca in loc sa se gandeasca la nou-nascut si sa se relaxeze,ele trebuie sa aiba grija sa imparta plicuri cu bani pt ca totul sa fie in regula?!!! Ma gandesc in fiecare zi,daca o sa fiu binecuvantata cu un copil,unde as putea naste si unde m-as putea duce,in Romania, pentru ca totul sa fie in regula.
Te admir foarte mult pentru curajul tau. Am plans enorm de mult cand ti-am auzit povestea,in locul tau nu stiu cum as fi reactionat. Eu ma rog in fiecare zi sa am un copil si plang foarte mult si sufar pentru ca nu il am. Dar daca s-ar intampla ceva cand o sa-l am....?...nu stiu cum as putea suporta. Faptul ca sunt oameni in jur care pot fi langa tine este o usurare... Eu iti doresc multa putere si multa sanatate pentru a-ti duce mai departe planurile...Te imbratisez cu drag..

Mesaj de la: Loredana data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca, dragi mamici

Am ezitat pana sa ma apuc de scris...si asta pentru ca, din fericre si multumita protectiei divine, fetita mea traieste... Mi s-a parut putin nedrept fata de voi, cele care aveti prezenta in viata voastra asemenea drama, aceea a pierderii copilului, eu, o mamica neincercata de aceasta durere, sa scriu aici... Dar trebuie sa o fac pentru ca de cand am vazut emisiunea, in reluare, nu pot sa ma opresc din plans. Mi-ar face bine...
Fetita mea implineste pe 4 mai, 3 anisori.
Am avut o sarcina extraordinara, tot ce-si poate dori o gravida...jur ca este cea mai fericita perioada din viata mea de pana acum, la varsta de 31 de ani!!!
Am fost la serviciu pana in ultima zi, aveam in portbagajul masinii, bagajul pentru spital, pregatita pentru nastere! Ce sa va spun, mai bine nici ca se putea...Pe perioada sarcinii, avand in vedere ca nu existau problme, mergeam la medic sa vedem cum am evoluat...etc...am facut toate analizele, ecografii...in fine, ce era normal de facut.
Medicul insa, pe parcurs mi-a creat impresia ca Nu este persoana pe care sa o deranjezi noaptea. Nu ma gandeam ca va fi cazul unor probleme, stiind ce sarcina ok am si deci nici nu-mi trecea prin minte sa ma pun in astfel de situatii.
In noaptea de 3 spre 4 mai, la ora 1, au inceput dureri mari in zona lombara...contractii rare... PENTRU CA M-AM TEMUT CA NU CUMVA DOCTORUL SA NU-MI RASPUNDA LA TELEFON, AM PREFERAT SA INDUR IN TACERE PANA LA 7 DIMINEATA!!!
Am sunat medicul in dimineata de 4 mai si mi-a spus ca a fost de garda in noaptea respectiva...Soc, va dati seama, iar greseala imi apartine in intregime. M-a preluat...s-au facut formalitatile si mi-a spus ca el trebuie sa intre intr-o operatie in acea dimineata...Durerile continuau ingrozitor iar la ora 10 mi-au rupt membranele...Incepea dilatatia...intrebam disperata de medicul meu...nici urma de acesta... Eram pregatita cu cateterul, am dorit epidurala...de unde..."Dilatatia este deja mare, nu mai este timp..." Se facuse ora 14...In tot acest timp am fost "supravegheata" de asistente. O singura moasa, de sanatatea careia ma rog ori de cate ori am ocazia, mi-a stat mai aproape si m-a sustinut moral...Am intrat in sala de nasteri...Nu are sens sa va descriu durerile din tot acest interval, chinurile si frica de a nu se intampla ceva cu copilul meu...
Nu aveam contractii, cu toate ca dilatatia era maxima...GROAZNIC, GROAZNIC, GROAZNIC. Incercam sa-mi reprim tipetele care-mi veneau firesc in anumite momente...am incercat sa fiu pacienta cuminte, sa nu "enervez"...Apare medicul...si incepem procedurile de expulzie...Cumplit, nu puteam pentru ca lipseau contractiile...moment in care intra o asistenta pe usa si pune genunchiul pe masa de nasteri si cu mana indoita de la cot incepe apasarea pe burta, de sub san pana in zona inferioara.Cred ca s-a facut acest lucru de 5-6 ori Se stransesera in salon multi medici, eu auzeam ca prin vis, rapusa de durere, fara vlaga, ceva de cezariana, urgenta. DUMNEZEU a vrut insa acest copil langa noi, asa ca a facut minunea de a-l lasa langa noi...La ora 17.15 am reusit expulzia...un copil VANAT, cu dubla circulara...inert in primele secunde...M-am speriat..."De ce nu tipa?" Si Dumnezeu i-a trimis glasul...Aveam buzele pline de sange de atat muscat...mi-am atins fetita si au iesit catre neonatologie...Sotul meu, prezent la usa salonului s-a dus "cu tupeu" pentru a filma tot ce se intampla. L-au primit si astfel a asistat la masurare, cantarire, spalare...etc. Ulterior, la 2 zile, medicul neonatolog descopera fractura de clavicula, asta din cauza manevrelor de la nastere...S-a recuperat, desigur... Fetita a avut 3900g si 51 de cm. Inainte de ea, am avut un avort spontan, la nici 4 saptamani...mi-am dorit un copil din tot sufletul.
Sunt cu totul alaturi de voi, am trecut prin trauma pierderii unei sarcini, am trecut prin trauma unei nasteri ingrozitoare, intamplate la Municipal, sub asistarea medicului Dumitrascu Cristian. Am trecut prin trauma pierderii, la varsta de 7 ani, a fratiorului meu, nascut mort! Va imbratisez cu toata dragostea si va doresc acea minune care sa vindece durerea prin care treceti.
Loredana, Bucuresti
****@yahoo.com

Mesaj de la: Marcela data: Marti 5 februarie 2008
nu pot sa cred cata durere pot indura aceste mame.multumesc bunului dumnezeu ca am2 copii sanatosi simina(deoseama cu luca al tau bianca 23mai2005)si razvan(3luni)am citit randurile tale si credema scriu aceste randuri plangand in hohote.roagate sa poti fii tare sai faci totusi lui luca surioara dorita.te pup dulce marcela(suceava 26 ani)

Mesaj de la: Cristina data: Marti 5 februarie 2008
Ma numesc Cristina, am 33 de ani si m-a socat vestea pe care am aflat-o aseara la Femeia conduce... Imi pare rau ca exista asemenea drame... Cel mai mult ma doare indiferenta oamenilor, raceala, lipsa aproape totala de semtimente umane a celor care (cica) sunt in slujba OMULUI - ma refer in special la unii doctori si unii preoti. Am citit toate mesajele de pe site si mi-e sufletul devastat si innecat in lacrimi...
Fetita ta este totusi o "fericita" caci a fost, este si va fi iubita, neuitata... Ce dureros este ca sunt unele fiinte care-si uita copilasii pe care ii nasc si care supravietuiesc... TRIST...
Dumnezeu sa va dea putere...

Mesaj de la: Mihaela data: Marti 5 februarie 2008
ma numesc mihaela din caracal si-mi pare foarte rau ca ai trecut prin aceasta cumplita experienta.te felicit pentru ceea ce faci pentru viitoarele mamici si pentru mamicile care trec prin experiente asemanatoare.sunt mamica unui baietel de 1anisor si3luni si ma gandesc cat de ingrozitor ar fi fost sa trec prin asa ceva .te incurajez sa poti face ceva ca si in spitalele din romania mamica sa fie tratata ca o fiinta.sunt alaturi de tine si de celelalte mamici in campania de promovare si imbunatatire a conditiilor din spitale .am trecut prin clipe foarte grele la nastere si-n loc de incurajare am avut parte de multa deznadejde(nu mi se da copilul la san )am plecat dupa cinci zile din spital cu copilul luat la semnatura(copil nascut de 4.1kg).doctorul pediatru considera ca nu am destul lapte ca sa-l alaptez si-i da lapte praf cu biberonul,iar copilul a refuzat sa ia sanul chiar daca eu aveam lactatie.te pup si mult succes si mult curaj in continuare.sunt alaturi de tine

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Scrie aici...buna Bianca sa-ti dea d-zeu putere sa treci peste acest necaz si sa te bucuri de Luca.Am si eu un baietel si stiu ce este durerea de mama.Curaj tuturor mamicilor ce trec prin astfel de momente cumplite,e nevoie de sprijin moral si multa afectiune de la cei dragi.SANATATE

Mesaj de la: Carmen Larisa data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca,

Am vazut emisiunea de aseara, "Femeia Conduce" si am fost profund emotionata de povestea ta si a celorlalte femei.
Eu am 27 de ani, sunt casatorita si nu am copii inca, dar imi doresc si sper ca atunci cand va veni vremea, Dumnezeu imi va trimite un ingeras sau mai multi.
Am plans odata cu voi vizionand emisiunea, fiindca v-am simtit suferinta... Nu am trecut prin asa ceva niciodata, dar sa pierzi un copil este o grea incercare, o experienta care te schimba profund. Ma doare sufletul pentru toate mamele care au indurat aceasta suferinta si as vrea sa existe un mod de a le ajuta, de a alina durerea si de a o face sa dispara...
Inteleg ce spui prin faptul ca te-ai simtit singura si ca unii oameni te-au dezamagit. De fapt, cred ca te simti singur atunci cand stii ca ceilalti nu te inteleg, ca nu au cum sa inteleaga prin ce treci si unii nici nu vor, ca nu-i intereseaza decat propria persoana si comfortul lor, atat. Nu poti sa impartaesti cu altii ceea ce simti...
Si eu sunt o fire sensibila ca tine si ca multe altele, chiar prea sensibila uneori si de-aceea simt chiar si ce nu ar trebui sa simt, simt suferinta si neputinta oamenilor! De multe ori in trecut m-am intrebat cum se face ca Dumnezeu, care ne-a creat din dragoste si cu dragoste, ca sa fim oglinda calitatilor divine, poate sa indure atata suferinta, sa lase copiii mici sa sufere si batranii, oamenii cei mai vulnerabili... Si nu am gasit raspuns, pur si simplu nu reuseam sa inteleg si, desi ma rugam, mergeam la Biserica, tot nu am gasit raspuns la Biserica Ortodoxa, care e cateodata asa de cruda si rece, prea indoctrinata si ritualista chiar cand nu e cazul, cand simti ca ai inima franta; in loc sa primesti sfaturi, primesti uneori acuze si indiferenta, cand tot ce-ti doresti e putina intelegere, compasiune, nu mila, ci lumina, dragoste, bucurie...
Dar, de un an si jumatate aproape am descoperit ceva ce mi-a schimbat existenta radical in bine, dupa atatea intrebari fara raspuns, Dumnezeu mi-a luminat viata si calea! Am descoperit ca de fapt tot ce cautam era in interiorul meu, ca spatiile libere sau acel ceva care lipsea chiar si in momentele cele mai bune eram de fapt eu, Sinele, Spiritul. Acum ma simt implinita, desi nu am realizari deosebite ca sa fie justificata aceasta stare, ma simt impacata cu mine insami. Iertarea este esentiala, sa-i ierti din tot sufletul pe ceilalti, care ti-au gresit intentionat sau nu, dar cel mai important si cel mai greu de indeplinit, sa te ierti si pe tine, altfel iertarea nu e completa. Domnul Isus Hristos ne-a daruit acasta binecuvantare si odata cu ea si rugaciunea "Tatal Nostru" care, spusa din inima, iti elibereaza inima si mintea de toate poverile acumulate in timp.
Am multe de spus si chiar sper ca pot fi de ajutor, asa cu o vorba buna, cu un zambet virtual :) , caci nu e suficient sa vedem Lumina, ci trebuie sa devenim Lumina insasi, sa intelegem ca suferinta mea e si a ta, ca suferinta oricaruia e a noastra, a umanitatii, ca suntem legati prin fire de lumina, de energie, ca suntem mai mult decat acest corp fizic, ca avem un corp energetic subtil, care nu se vede asa usor, dar se simte...
Recomand tuturor sa-L gasim pe Dumnezeu in inima in primul si in primul rand, sa renuntam la prejudecati si la conditionari, sa nu uitam ca pentru a fi iubiti, trebuie intai sa invatam sa iubim neconditionat.
Si alt aspect important pe care am invatat sa-l pretuiesc in timp: VIATA e cel mai mare dar pe care l-am primit de la Dumnezeu si de cele mai multe ori il luam ca pe ceva ce ni se cuvine. Dedicarea, speranta, comunicarea, inocenta, creativitatea, generozitatea, compasiunea, dragostea, iertarea si bucuria absoluta, acestea si multe altele sunt adevaratele valori ale vietii, cele care fac totul sa para mai frumos si mai bun, care ne ajuta sa ne trezim in fiecare dimineata cu speranta ca azi este o zi asa cum ne-am dorit, ca perfectiunea exista si ca Dumnezeu ne iubeste si ne ocroteste mereu.
Eu una cred in reincarnare, cred ca sufletul s-a perindat in multe corpuri pentru a evolua, cred ca ne-am nascut de multe ori si am parasit corpurile fizice de multe ori. Ce ramane este Spiritul, etern, care nu se naste si nu moare niciodata. Ce trebuie sa facem e sa ne identificam cu Spiritul, cu Divinitatea care, desi are multe aspecte, este UNA sau Unul. Trebuie sa ne dorim sa fim uniti din nou cu Constiinta Universala, cu Oceanul Dragostei, ca sa ne simtim cu adevarat impliniti, completi. Asa ca, scumpa ta Emma Nicole e deja in sufletul tau si tu stii asta, trebuie doar sa o simti. E parte din tine, tu esti ea si ea e in tine. Chiar daca nu o vezi, e acolo, unde e cel mai aproape de tine, in inima ta. Sa stii ca nu sunt doar vorbe spuse asa intr-o doara, ci din convingerea ferma ca nimic nu se pierde, ci se transforma in ceva si mai bun...
Esti binecvantata, draga Bianca, fiindca il ai pe Luca si pe sotul tau si pe altii, dragi sufletului tau. Nimic nu se intampla fara motiv; cred ca acum esti mai buna si mai puternica decat ai fost vreodata, desi poate nu-ti dai inca seama; o sa intelegi candva ca Dumnezeu nu poate fi perceput de mintea umana in stadiul pe care il cunostem acum, ci nu poate fi decat simtit, prin dragoste.
Te rog, incearca sa pui mana pe inima ta, mana dreapta sau amandoua pe piept incrucisate si ai sa o simti pe fiica ta scumpa acolo, care te iubeste si iti doreste tot binele din lume si ai sa te impaci atunci cu totul. Uneori, oamenii pot fi prezenti langa noi in forma fizica, dar totusi e ca si cum n-ar fi, cred ca intelegi ce vreau sa spun. Ceea ce nu se vede e de natura subtila, vesnica si poate fi perceput doar cu sufletul. Mi-as dori sa putem sa simtim si cu mintea si sa intelegem cu inima; mintea si inima sa fie un intreg. E posibil, totul e posibil daca iti doresti cu adevarat si crezi din tot sufletul!
Recomand tuturor Experimentul Realizarea Sinelui, care e gratis, la fel ca si cursurile de meditatie, o experienta care trezeste energia de natura divina din fiecare din noi, care e ca o mama pentru noi, energia Kundalini. Adresa e www.realizareasinelui.ro sau www.sahajayoga.org sau www.sahajayoga.ro
Mie personal aceasta experienta mi-a schimbat complet viata in bine; si inainte eram o fire optimista, dar cam 50% eram multumita de viata mea. Acum sunt multumita cam 90%, ceea ce e o mare realizare!
Sper sa iti foloseasca adresele si tie si altora care au nevoie, Cautatori ai Adevarului, care s-au saturat sa li se spuna ca orice ar face, nu pot schimba nimic in bine! Putem schimba totul in bine, dar numai incepand cu noi insine! :)
Si altecva care ajuta este cartea si filmul "Secretul" de Rhonda Byrne, despre cum sa-ti mentii atitudinea pozitiva si sa reusesti sa-ti controlezi mintea, eliminand tot ce e negativ, suplimentar si pastrand numai ce-i frumos si pozitiv! Gasesti informatii la www.the secret.com
Sper, draga Bianca, sa transformi lacrimile de pe fata ta si din ochii tai din lacrimi de suferinta in lacrimi de bucurie! Te-am admirat de cand eram mica, esti o fiinta care radiaza frumusete din interior si ai o sensibilitate deosebita!
Esti puternica si curajoasa ca vrei sa schimbi mentalitatea oamenilor, care e cel mai greu de facut. Schimbam hainele, casa, masina, chiar si sotii, dar cu naravul ramanem...
Adresa mea de e-mail este ****@gmail.com si am si profil pe MySpace, daca ai timp si dorinta sa te uiti, pe numele Carmen Larisa; mai scriu din cand in cand pe Blogul lui Paulo Coelho, unde am intalnit oameni plini de lumina si ma bucur ca sunt atatia oameni adevarati in toata lumea, care-si merita numele de OM...
Si mie imi plac limbile straine, am absolvit Universitatea cu specializarea Engleza-Franceza si imi plac mult copiii, am lucrat cu copii de la 5 la 50 de ani, ca toti pastram inocenta copilariei in suflet, chiar daca in timp o acoperim cu noroiul gros al ignorantei de zi cu zi! Iubesc tot ce este frumos si sunt convinsa ca vom trai in curand intr-o lume mai buna, ca multi se indreapta catre calea spiritualitatii adevarate, in care Dumnezeu nu mai e neaparat inchis intre zidurile unei institutii, ci peste tot, dar mai ales in inima noastra, indiferent de religie, varsta, sex, nationalitate sau statut social, pana la urma TOTI SUNTEM OAMENI si acest lucru ne uneste cu adevarat!
M-am rugat pentru sufletul tau si al celorlalte mamici si pentru intreaga lume, ca Dumnezeu sa ne ierte si sa ne binecuvanteze ca sa traim mai frumos si sa avem pace in suflete!

Cu mult respect si apreciere, iti trimit multe imbratisari si toata afectiunea pe care inima mi-o ingaduie,
Carmen Larisa ****

Mesaj de la: Camelia data: Marti 5 februarie 2008
Este atat de greu sa incep...ma numesc camelia ,am 38 ani si o minune de copil care se numeste Sidonia Stefania si are 12 ani.De aseara de cand am vazut emisiunea ma simt coplesita de durere.MULTUMESC LUI DUMNEZEU caci nu am trecut prin asa ceva altfel cu siguranta nu as mai fi avut puterea sa scriu acum aceste randuri.IMI doresc doar sa/ti spun draga Bianca cat de mult te inteleg si ca sunt alaturi de tine cu tot sufletul.Desi nu ne cunoastem personal,te rog si m/as simti onorata daca de azi m/ai considera prietena ta si cu siguranta nu vei avea niciodata ocazia sa spui ca te/am dezamagit asa cum au facut cele doua prietene pe care le/ai avut.Daca as avea ocazia sa vorbim chiar si prin telefon as fi fericita.Acum ma bucur ca am avut ocazia sa/ti scriu si crede/ma ca nu esti singura.adresa mea de e/mail este ****@yahoo.com.Poate intr/un moment de taina vom putea comunica ,dar pana atunci IL ROG PE DUMNEZEU SA/TI DEA PUTERE SI SANATATE TIE SI CELOR DRAGI. CU SINCERA PRIETENIE CAMELIA

Mesaj de la: Elena data: Marti 5 februarie 2008
Imi pare foarte foarte rau de ceea ce ti s-a itamplat am ramas impresionata de puterea pe care o ai sa lupti in continuarare si sa ejuti si alte mamici sa treaca peste asta.Sa iti dea Dumnezeu sanatate sa te bucuri de viata alaturi de cei care te iubesc.Eu nu am trecut prin asa ceva am o fetita de 9 ani dar imi imaginez ce poate fi in sfletul tau.Elena

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca, aseara impreuna cu mama mea mam uiata la emisiunea ''femeia conduce'' si am inceput sa plang cand am auzit atatea necazuri,atatea femei care pierd sarcina si.........si care sufera !!!imi pare foarte rau pentru Emma [fetita ta] SI CRED CA EA SE BUCURA cand vede c are o mam asa lupattoare care vrea sa le ajute si pe celalate femei chiar daca pentru ea[tu] nu se mai poate face nimic!!!! tu ai trecut prin asta stii cum e [o rana care ramane in suflet pentru totdeauna] si de aceea vrei ca celalate femei sa nu sufere ......din cauza pierderii sarcinii sau alte motive legate de acest subiect !!!cand ma gandesc ca si eu voi vrea sa am un copil iar daca mi sar intampla asa ceva miar veni sa renunt la viata !!!!!!!dar tu esti o luptatoare !!!!!!!o invingatoare nu teai lasat batuta si dimpotriva ai facut un gest pe care alte mame in aceiasi situatie ca tine nu lar face !!!!!!ai iesit in fata lumii si tiai spus povestea!!!!!!!!!te admir!!!!!!si EMMA LA FEL!!!!!!asa a fost predestinat ......... toti avem necazuri

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Sunt mamaica unui ingeras de 6 luni de zile. Imi pare ft rau pt ceea ce ti s-a intamplat.
Nu am trecut prin asa ceva,nu stiu cum as putea trece cu bine prin asa ceva,dar doar gandindu-ma la moartea unei fiinte care a crescut si care a fost in tine ,e groaznic.
Pare de neinteles de ce se intampla asta.
Trebui schimbat ceva in sistem,in oamenii care ne inconjoara,.....nu stiu....

Sunt alaturi de tine.

Mesaj de la: Gratiela data: Marti 5 februarie 2008
Bianca, draga mea, am aflat astazi drama prin care treci. nu stiu cu ce sa incep...Ma numesc Gratiela, sunt din Tg.Jiu si am un copilas minunat pe care il cheama tot Luca.Am trecut si eu printr-o experienta similara, numai ca in cazul meu am fost nevoita sa fac intrerupere pt. ca facusem tratament fara sa stiu ca eram insarcinata. si acum ma intreb cum ar fi fost acel copil, daca ar fi fost baietel dau fetita, cum l-ar fi chemat...cum ar fi aratat...am fost lasa, gandesc acum , pt ca nu i-am dat o sansa. luca a venit abia dupa 2 ani si pot sa spun ca mi-a mangaiat sufletul.imi doresc f. mult si o fetita si uneori ma intreb daca acel copil era fetita, daca nu voi mai reusi sa am una, daca era sanatos pt. ca era o sansa mica sa fie bine. Vazandu-te mi s-au rascolit atatea amintiri, atatea suferinte.Vazand clipurile mi-am dat seama ca trebuie sa apreciez ce am, sa ma bucur de copilul meu.Te sarut dulce, apreciez puterea ta, si fii sigura ca fetita asteptata va veni.pagina este absolut minunata, este facuta cu sufletul, si tu ai un suflet frumos. dumnezeu te iubeste si va avea grija de tine. ai incredere in tine!

Mesaj de la: Denisa data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Denisa am 27 ani si sunt din Rm Valccea am urmarit emisiunea Euforia tv si ma impresionat f mult subiectul pe care l-ati discutat si m-am decis ca sa-mi spun si eu povestea mea.Anul trecut pe 16 iun am nascut un baietel de 2,600kg am nascut prin cezariana la 36 de saptamani pt ca asa a considerat ginecologul meu doarece eu am mai avut o sarcina pe care am nascut-o pe cale naturala dar provocata si cu pervuziile in ambele maini pt ca nu putam sa nasc si am nasc un baietel de 3,500kg fiind prea mare si eu neavand dilatatia suficianta mi sa facut colul franjuri din aceasta cauza la a 2 sarcina colul meu a fost foarte rigid si nu sa mai dilatat din aceasta cauza dr meu ginecolog a decis ca sa-mi faca cezariana .pPoate te intrebi de ce la 36 de sapt si nu 38,38 asa cum era normal asta ma intrb si eu de ce adv este ca aveam dureri groaznice aveam f multe contracti in ultimul timp precizez ca pe toata durata sarcini am stat numai prin spitale cu diagnosticul ,,amenintare de avort,, in timpul operatiei cezariene sa intamplat ca sa
fac emoragie interna nu stiu de ce si din ce cauza pt ca nu mi sa dat nici o explicatie eu m-am alarmat f tare pe masa de oparatie cand mi-am auzit dr meu ginecolog urland la o asistenta ,,tamponeaza nu vezi ca sangeraza vrei sa moara,, eu m-am alarmat si a inceput sa-mi ia inima razna a inceput sa urle aparatul care cronometra inima si d-l dr a zis ,,adoarmeo total nu vedeti ca moare pe masa de operatie,, si mi sa facut a 2 anestezie dar aceasta fiind generala o gezariana normal dureaza 10-15 min pe cand a mea a durat 3 ore m-am trezit la reanimale cu dureri in tot corpul nu pot sa exprim in cuvinte cat de dureroasa este o cezariana nu as recomanda la nimeni sa faca cezariana .Cand m-am trezit am intrebat de copilul meu pe sotul si soacra mea mi-au spus ca totul este bine ok dar ca este un pic la incubator ca din cauza complicatiilor care s-au produs in timpul operatiei el a fost un pic afectat si ca a inghitit un pic de sange am crezut dar aveam o neliniste si nu stiam de cela scurt timp dupa ce au plecat a venit o asistenta ca sa aduca copii la celelante mamici din salon si am intrebat si de copilul meu( ce credeti ca mi sa raspuns),,copilul dv nici sa nu va faceti sperante ca nici nu o sa traiasca,,am crezut ca mor in momentul acela chiar asa si doream nu mai aveam de ce sa traiesc imi doream f mult acel copil am facut f multe eforturi ca sa-l tin si sa mi sa zica ca sa nu imi fac sperante in momentul acela am intrat intr-o depresie cine ma intreba de copil izbuneam in plans dupa 7 zile m-au urcat pe sectie sus eram intr-o rezerva cu inca o mamica ei i sa adus copilul dar mie nu .Sotul mi-a spus ca i sa spus ca copilul nostru sa nascut cu un plaman bun si unul alb si era la incubator nu putea trai fara oxigen si nu i sa dat sperante ca treieste pt a 2 oara am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare credeti-ma in momentul acela am luat-o pe scari tinadu-ma de zid urcand 3 etaje operata numai ca sa-mi vad copilul indiferent care e starea lui vruiam sa-l vad ce a ce am vazut era ceva de cosmar copilul meu avea perfuzi peste tot cap picioruse tot tub de oxigen la gurita precizez ca asistenta care era sus la terapie intensiva pt ca acolo era copilasul meu nu a vrut sa ma lase certand-o pe soacra mea ca trebuia ca sa ia caruciorul zicand,,nu vezi draga ca mai are un pic si face hipotermie nu are voie aici,, eu nu am tinut cont de ce zice nu stiu ce forta am avut am dat-o la o parte si m-am dus la copilasul meu si l-am tinut de manuta l-am mangaiat am crezut ca mi se rupe sufletul nu credeam ca e adv l-am implorat pe d-zeu ca sa ma ia pe mine nu copilasul meu vruiam sa-mi dau viata pt el ziceau ca nu are sperante ca sa chem preotul ca sa-l boteze nu vruiam sa cred asa ceva .Un dr mi-a zis ca sa incerc ca sa ma mulg si sa-i dau lapte ca poate o sa existe vreo minune si laptele meu de mama o sa-l salveze precizez ca ma trezeam din 3 in 3 ore si ma duceam sa ma mulg pt copilasul meu i se dadea lapte cu seringa el neavand puterea ca sa suga a durat cateva sapt in prima faza i s-au scos perfuziile si ia ramas oxigenul precizez ca nici nu ma lasau ca sa vad cum i se da se manance nu aveam voie si eu vruiam sa privesc.Intr-o zi sa intamplat o minune mi sa dat copilul la piept ca sa-l alaptez atunci am zis cu ochi in lacrimi copilul meu o sa traiasca am fost cea mai fericita pers de pe pamand cand l-am alaptat il tineam in brate scapase i-am multumit lui d-zeu pt aceasta minune dr au zis ca e o minune si ca si copilul a vrut sa traiasca a luptat.vREAU sa zic ca inteleg ce a ce inseamna sa pierzi un copil pt ca eram la un pas in rm valcea se produc f multe nedreptati ti se vorbeste f urat nu numai din partea doctoriilor dar si asistentele daca nu ai bani mori cu zile arunca copii care mor la nastere sau dupa la gunoi si daca vezi ti se raspunde,,ce draga te-am pus eu sa te duci si sa te uiti la baie in cos,, cum sa nu te uiti daca vezi ca atarna o manuta din cos afara e ceva de groaza dai bani pt a ti se lasa scutece pt sambata si dum pt ca in aceste zile nu se spala in spital ,dai bani pt a ti se citi analizele care le faci daca dai o ciocolata te jigneste, dai bani pt a ti se face o injectie precizand ca sa ti-o faca mai incet ca altfel daca nu dai ti-o face de ti se negreste piciorul dai bani pt a ti se citi ecografia daca faci ecografie in spital tre sa dai bani la cine ti-o face la dr pt a-ti zice cum e sarcina ca altfel nu-ti zice nimic si daca intrebi si nu dai bani zice ,,nu e treaba ta draga ce esti dr,, ti se vb f urat si inainte de nastere si in timpul nasteri si dupa e groaznic ce mai de iti vine sa nu mai nasti in spital ci acs pt ca acasa e bine acs ti se vb frumos .va multumesc

Mesaj de la: Mariana data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca!

Voi trece direct la subiect, dar in primul rand vreau sa te felicit pentru emisiunea la care ai participat astazi la euforia.
Sunt o telespectatoare oarecare, ma numesc Mariana din Giurgiu am 33 ani si nu am inca un bebel.
De profesie nu sunt nici cadru medical si nici psiholog asta spun pentru a nu se intelege altceva.
Am urmarit cu interes emisiuna si sincer iti spun este o tema pe cat de interesanta pe atat de dureroasa si sincer am lacrimat o data cu voi dar nu asta vroiam sa spun. Este trist si f dureros ce se intampla prin spitalele din Romania imi pare rau ca spun asta adevarul cred ca se afla undeva la mijloc in toata povestea asta . Referitor la "spagi" nu gresesc "ei" ci NOI pt ca asa i-am invatat cei drept este greu de schimbat un sistem intreg dupa atatia ani dar totusi au trecut atatia ani si referitor la sistem tot nu se intreprinde nimic concret si cand spun asta ma refer la masuri economico - administrative si legislative. de aici cred eu ca trb plecat bani in sistemul medical ca bani sunt la buget nu cum se eschiveaza cei din ministere, aplicarea de programe cum sunt cele de consiliere psihologica la care s-a facut referire in emisiune si cred ca trebuie luata in serios acesta problema in rest imi pare nespus de rau, nici nu am cuvinte cum pot comenta trairile tragice ale acelor oameni.
te pupic si sper la cat mai multe emisiuni de acest gen poate ne "desteptam" si noi o data dar si cei pusi in functii de catre popor.

Mesaj de la: Simona data: Marti 5 februarie 2008
buna bianca ,dumnezeu sa iti dea multa putere sa-ti ajute sa treci cu bine peste durerea care o porti in suflet ,sa ai credinta dumnezeu este mare si bun sper sa iti realizezi tot ce ti-ai propus. sintem alaturi de tine simona

Mesaj de la: Nicoleta data: Marti 5 februarie 2008
MA numesc Nicoleta ,buna bianca
Nu am stiut ca ai pierdut o sarcina,am aflat recent,imi pare rau,sincer.
Lucrez intr o sectie de Terapie intensiva nou nascuti,si nu e usor sa multumesti pe toata lumea.
Nu ai cu ce lucra ,aparatura ,este un aparat de intubat in toata sectia de nn si ne mai vin copii mici si gravi si din alte localitati.
nu avem incubator de transportsi avem incubatoare la care le cad gemuletele si care ma sint sint lipite cu leucoplast.
Sint foarte suparata pentru ca taota lumea ne acuza
dar oare noi sintem de vina ca este sistemu cum este si nu avem cu ce lucra?
daca nu am fi pregatite, de ce pleaca atitea cadre medii la munca in europa si in america unde sint foarte apreciate.Lucrezi o asistenta la 26 de copii si pretentiile sint mari ca si cum ai lucra cu un copil.
Lucram 7 8 nopti pe luna ne sint platite 3 nopti
Avenit un psiholog la noi pe setie de mai multe ori si a spus ca ne admira ca mai putem lucra in asa conditii si stres ,si ca am avea nevoie de consiliere fiecare din personal,avem un psiholog pe spital.
Dar daca se intimpla ceva asistenta ii de vina.
m am descarcat si eu dupa ce ma m uita la emisiunea de pe euforia.
sint multe nedreptati ii usor sa arunci vina pe alcineva .
Am avut copii salvati de 500 ,600 900,etc de grame care eam salvatsi avem de fiecare data o satisfactie ca am putut face si noi ceva si am contribuit la cresterea si salvarea unui copil sa de mic.
Dr dintre toti nu ne a mai autat nimen sa spuna un multumesc pt ca am crescut acei copii,le am fost mame pot sa spun pt ca foarte multe mame plecau din spital si veneau o data pe zi la copil si noi le eram mame si asistente.
Dar din pacate pt asta nu se face nici o emisiune sa se spuna citi copii am salvat si eam crescu.
T eam admirat de mica esti o frumoasa si o persoana deosebita.
D zeu sa iti ajute sa treci peste aceasata suferinta.
Si sa iti ajute sa ajuti copii care au nevoi de ajutor.
CU STIMA NICOLETA.

Mesaj de la: Ionelia data: Marti 5 februarie 2008
buna,Bianca,ma numesc **** ionelia,si am o varsta mai frageda,de 17 ani si jumatate.Am aflat de acest site cand am vazut emisiunea la care ai fost invitata,"Femeia conduce",si tot in la acea emisiune am aflat de tragedia ta!imi pare foarte rau prin ce ai trecut si cu sufletul sunt alaturi de tine!
m-am gandit sa iti scriu deoarece as vrea sa aflu si eu cat mai multe detalii despre sarcina,si nastere,pt ca sunt insarcinata in 4 luni si o saptamana,si dupa cate am aflat in spitale nu prea avem siguranta ca pruncii nostri sunt in siguranta si doctorii isi dau silinta pt ca ei sa aiba tot ce le trebuie cand vin pe lume.eu sunt din focsani,si v-as ruga sa imi dati un raspuns!numai bine si mult succes in continuare!

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Scrie aici...Allah sa o aiba in paza sa..amin!!!imi pare sincer nespus de rau..acum cand scriu aceste randuri , am in suflet o durere coplesitoare..stiu ca nimic din ceea ce asi putea scrie nu va alina suferinta...dar consider ca fiecare vorba buna ne ajuta sa ne simtit mai bine atunci cand pierdem o persoana draga inimii noastre...stiu ca este gre de acceptat uneori decizia lui Allah(Dumnezeu)..dar el stie ce este mai bin pentru noi..si de multe ori noi iubim ceva ce ne poate cauza multa suferinta pe viitor.. probabil ca daca traia suferea mai mult...Allah stie mai bine...dar noi oameni intodeuna ...trebuie sa spunem un dar..in orice situatie...si eu am trecut prin multe suferinte ..mi-a fost greu sa le accept la inceput ..dar mai apoi am inteles ca totul inviata este trecator...si ca v-a veni o zi in care nici noi nu v-am mai fi aici pe pamant....Va doresc sa vi se intample tot ceea ce este mai bun in aceasta viata si in cea de dincolo..amin!

Mesaj de la: Ramona data: Marti 5 februarie 2008
buna ziua ma numesc ramona am 29 ani din bucuresti , am vazut emisinunea unde ati fost invitata , de la euforia si m am pus in situatia dmvs , imi doresc un copil din tot sufletul enorm de mult , dar cand am vazut cat de mult suferiti si nu numai dmvs toate doamnele venite in platou mi am dat seama ca e mai bine asa poate Dumnezeu stie mai bine de ce nu mi a daruit acesta cadou inca .
dar va rog din suflet curaj si cu ajutorul lui Dumnezeu veti trece peste tot si veti incerca sa aveti alt bebe , asa a fost de la Dumnezeu si noi nu ne putem opune deciziilor Lui , curaj stiu ca este greu dar curaj mult de tot
sanatate multa dc va pot ajuta cu ceva contati pe sprijinul meu
cu respect ramona **** adresa mea de mesenger este :****@yahoo.com

Mesaj de la: Vali data: Marti 5 februarie 2008
buna bianca
am vazut aseara emisiunea de pe euforia. am vazut-o si azi in reluare.am plans odata cu tine si cu celalalte mamici. imi pare rau pt ce ti s-a intamplat si ma gandesc ca ingerasul tau de acolo de sus iti va da puterea sa treci peste asta. eu nu am trecut prin asa ceva si ma rog lui dzeu nici sa n-o fac. sunt casatorita de 4 luni si ma gandeam serios la un copil. am vazut insa atatea cazuri si necazuri incat iti spun sincer ca mi-e frica. ma tem de faptul ca mi s-ar putea intampla si mie. din acest motiv as vrea sa-ti fiu alaturi in ceea ce ti-ai propus sa faci.mult succes si d-zeu sa te intareasca.


vali,timisoara

Mesaj de la: Simona data: Marti 5 februarie 2008
BUNA BIANCA, ma numesc Simona si fac parte din categoria acestor femei care se confrunta cu drama pierderii unui copil. Anul trecut pe 16.12, datorita unei malformatii pe creier a fatului am fost nevoita sa pun capat evolutiei unei sarcini de 22 de saptamani.A fost prima mea sarcina,a fost cumplit.Ar fi multe de spus iar durerea aceasta imensa,nu o cunoaste decat o femeie care a trecut printr-o asfel de situatie.Aseara am urmarit emisiunea la care ai participat si am plans alaturi de tine.Te felicit pentru initiativa ta si te sustin.........si te rog ca de acum inainte sa te gandesti ca ingerasul tau acolo sus, nu este singur ci impreuna cu ingerasul meu si cu multi alti ingerasi. Sa auzim de bine.Simona(RESITA)

Mesaj de la: Alina data: Marti 5 februarie 2008
Oare exista Dumnezeu, daca da, cum poate fi asa crud, luand de pe pamant niste fiinte care nici nu au apucat sa-l vada?!
Eu sunt o tanara mamica, care a avut curajul ca nu accepte un diagnostic dat de un doctor inccmpetent, care atunci cand primeste...eti un pacient model, si atunci cand nu...parca esti venit de la coada vacii.
Eu am trait un cosmar pe toata durata sarcinii, sarcina dusa la termen si chiar depasita cu o saptamana. in luna a 3 a, la sugestia doamnei doctor, am facut o tridimensionala. pana la aceea ecografie, toate analizele erau bune, a zis chiar ca o sa am un baiat, deja am facut lista cu ce nume s-ar potrivii, insa intorsatura de 180 grade, cand am facut tridimensionala. MI-a dat citit ecografia spunandu-mi ca singura solutie este un avort, eram deja in 4 luni, copilul a miscat, era vioi. recomandarea a fost facuta deoarece la ecografie reiese facptul ca este disproportional,ca are capul mai mare decat corpul, ca are oasele corpului mici, ca nu e in limite normale si sa-l dau afara. parca o vad si o aud cu cat calm si nepasare mi-a zis ca e cat de cat ok rezultatul, exact asa s-a exprimat. am zis ca nu mai ajung acasa. am plecat de acolo, ratacind pe strazi cateva ore bune, incercand sa inteleg ce mi-a zis..si sa constietizez. dar ceva parca mi-a dat putere dar si mama care mi-a zis ca nu are cum si m-a indrumat sa fac alte ecografii si sa le compar. Am ales varianta asta, am mers la CMU, apoi la filantropia, la sanador, am luat toate clinicile la rand cu chiucu vai am ajuns si la pop....si stupoare...toate aratau ca este o fetita, ca este in limitele normale, ca nu exista nici un risc si nici o problema in crestrea ei. am schimbat imediat dr, am ajuns la elias la r Rotaru, careia-i doresc multa sanatate si-i multumesc pt atentia si grija cu care m-aluat in evidenta. asa ar trebuii sa fie toti Dr..caci fac un juramant si sunt foarte utini ce-i care fac o astfel de facultate pt a ajuta. Nu va pot descrie cum eram psihic, pana am nascut...cum am ascuns teama si durerea din suflet, cum incercam sa par fericita si noaptea cum imi managaiam burtica si ma rugam sa fie sanatoasa. cand am intrat in travaliu si pana am nascut (am nascut normal , fatra epidurala, in 2 ore) primul lucru am intrebat daca e sanatoasa si am cerut sa o vad asa nestearsa. Dr stiind prin ce am trecut mi-a facut pe plac. acum am o fetita de 2 ani jumate la 14 kg si 95 cm, este corpolenta si nici urma de disproportii. as mintii sa spun ca nu ma gandesc cu teama la ce o sa fie. cert e ca ar trebui sa ma duc acum la ea..si sa-i arat ecografia cu diagnosticul ei si sa-i arat si copilul...sa vada ce era sa ma puna sa fac. nu va mai spun ca m-a tinut in spital sub pretext ca sarcina nu evolueaza...si m-a tinut pe injectii cu gravibinon....si perfuzii...si era atat de pesimista...
Sa va fereasca sfantul de asa doctori, ar trebuii dati afara din medicina , nici medicina veterinara sa nu practice.
Cat despre a pierde un copil, caci la 9 luni...deja nu mai este sarcina, este un copil format, constient....dezvoltat...trece de puterea mea de mama sa inteleg durerea din sufletul vostru. Nimic si nimeni nu va poate umple golul ramas in suflet, nu in totalitate. Am citit mesajele voastre de mai sus si plang de durere dar si de fericire in acelasi timp ca am fost ferita de o asemenea trauma. cand am vazut emisiunea de aseara, 04.02 mi-am luat fetita in brate si am inceput sa plang...
Va doresc multa putere sa teceti peste aceasta trauma.
alina, 32 ani, bucuresti

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
nu as vrea sa-mi spun numele...am 18 ani si am vazut emisiunea in care ai fost prezenta pe euforiatv.imi pare f.rau pentru ceea ce ai patit...chiar daca sunt inca f.tanara ma gandesc ,ca orice alt om la casatorie si la un copil.imi este groaza cand ma gandesc ca intr-o zi voi fi si eu nevoita sa nasc in Romania,mai exact in Bucuresti.iti doresc numai bine si sa nu uiti k viata merge mai departe.

Mesaj de la: Eleonora data: Marti 5 februarie 2005
buna bianca , ma numesc **** eleonora am 21 de ani ,bucuresti.in primul rand vreau sa ti spun ca imi pare rau pt tot ce ti s a intamplat si plang de fiecare data cand aud mamele vorbind despre pierderea copiilor, pe euforiatv sau chiar aici pe site.un copil este cea mai mare bucurie pe care ne o da viata si te admir foarte mult pt ceea ce vrei sa faci in sistemul medical din romania care lasa de dorit unde anumiti medici nu se uita la pacientul care nu vine cu un cadou sau medici care nu isi dau interesul asa cum ar trebui si sunt total lipsiti de sensibilitate. Eu nu am trecut prin asa ceva dar ma ingrozeste gandul ca mi s ar intampla si mie in momentul cand voi ramane insarcinata de aceea vreau sa ma implic si eu in aceasta campanie si sa ajut cu orice ar fi nevoie.Sunt alaturi de tine

Mesaj de la: Monica data: Marti 5 februarie 2005
Ma numesc Monica si pt ca am fost foarte intrigata si eu despre treaba cu Biserica am intrebat un prieten, apologet ortodox... Iata raspunsul lui. Eu am inteles pe alocuri si m-am linistit, chiar daca mai am destule semne de intrebare...

regula e pusa tocmai pt. ca nu are ce pacate sa i se ierte copilului... nu se face slujba crestina la ne-crestini ... trebuie sa ritualurile ortodoxe se adreseaza ortodocsilor
slujba aia nu se face ca sa o consoleze pe mama, ci pentru cel care a murit
CE TREBUIE SA FACA FEMEIA CARE A NASCUT PRUNCUL MORT ?
Trebuie sa mearga la biserica pentru ca preotul sa-i citesca rugaciunile corespunzatoare, in pridvorul bisericii, dupa care poate intra in biserica. De asemenea trebuie sa-si marturiseasca si acest pacat la Spovedanie, deoarece se socoteste a se fi intamplat asa din cauza pacatelor parintilor.

se pune prea mult accent pe slujba aceea de inmormantare
ea de fapt nu are un rol asa mare
nici macar nu face parte din taine
deci nu ajuta cine stie ce la mantuire

este o credinta superstitioasa aceea ca daca e un ritual somptuos, cu multa lume, ti-ai spalat pacatele

lui David i-a murit primul copil facut cu mama lui Solomon imediat dupa nastere
si Dumnezeu i-a zis clar, ca nu il va lasa in viata, pt. ca a fost nascut in pacat

pot fi si pacate ale bunicilor, etc...

un lucru important e si ca el nu are nume... nefiind botezat ... deci nu poate fi nici pomenit

copilul in aceasta situatie ia din pacatele mamei si le ispaseste el…
la botez se desparte responsabilitatea... de acolo pacatele mamei nu mai sunt luate de copil
copilul are nume, asta inseamna inger pazitor si responsabilitate personala... stii cum e, in Cartea Vietii suntem trecuti cu numele mic
sunt chestii complicate, oricum ideea e ca nu liturghia cat cainta si schimbarea atitudinii parintilor pot remedia lucrurile

IMPORTANT este de stiut ca el ramane legat de sufletul mamei... si atunci cand ea moare slujba e pt. amandoi…

Pr. Argatu sau Arsenie Boca zicea ca acel copil mort din avort sau pt. pacatele mamei e un fel de martir, si va primi cununa... dar asta nu trebuie facut public, pt. ca multi se smintesc si incep sa considere ca au facut bine ca au avortat

Asta nu inseamna ca parintii nu trebuie sa faca eforturi sa se schimbe…

www.zenit.org/article-16777?l=english

uite ca se fac slujbe... dar nu la inmormantare

Mesaj de la: Andrei data: Marti 5 februarie 2005
imi pare foarte de ce ti a intamplat cu copilul tau am 30 de ani si iti urea multa sanatate si tot ce iti doresti

Mesaj de la: Sorina data: Marti 5 februarie 2005
imi pare de fetita ta, dar te inteleg perfect stiu ce durere trebuie sa ai incredere ca durerea va trece va mai scadea dar de trecut nu trece si asta.dupa ani de dus la doctorii prin Ploiesti ,am gasit intr un ziar pe doctorita LAURA DRACEA de la spitalul panait sirbu .Cind am ajuns la dinsa pentru prima oara iesisem fericita putea sa devin mamica .Doamna doctor mi se parea un inger ,imi daduse speranta , dupa luni de inseminari artificiale mi a dat sansa sa fac un fiv donand ovule pentru ca neavind bani destui ,am crezunt ca este un dar de la dumnezeu aceastaa doctorita.Dupa o luna de tratament de dureri si proceduri am ramas insarcinata ,am renuntat la serviciu doar sa pot duce sarcinala capat sa am un bebelus.Sarcina pana la 3 luni a foarte grea imi era rau vomitam dar acceptam orice pentru puiul meu,toata lumea imi spunea ca trece dupa ce misca dar dupa aia a fost mai rau
Exact cind am implinit 4 luni am singerat ,imediat am sunat la cabinetul doctoritei,nu aveam numarul dinsei nu comuni cam decit prin asistenta, amanuntat si mi a spuns sa stat liniistita sa mi iau tratamentul in continuare si daca nu se opreste in 3 4 zilie sa ma duc la spital .cine a stat atatea zile m am dus de urgenta .la maternitate in ploiesti cind au auzit de fiv deja era avort si se interesau cit a costat nu de miine si totusi bebelusul a vrut sa traiasc asi a trait dupua o saptamana de spitalizare am plecat acasa ,timp in care doctorita mea nu dat un semn sa ma intebe ce fac
dupa doua zile a incepru din nou sa sangerez si de data asta m achemat la bucuresti , intai am fost la cabinetul dinsei unde mi a facut si tripul testul si m a trimis de urgenta la spital aveam un polip si din cauza asta singeram ,si benbelusul era bine crestea cum trebuie
In spital am eliminat cheaguri si toti au spus ca este din cauza plipului si bebe este bine .Dupa o saptamana nu mai aveam polip aveam hematon si la fel bebe este bine doamna doctor nu venea la mine decit daca imi era rau sa daca se ducea sotul la ea sa cerea explicatii care nu ni se dadeau trebuie sa opreasca singerarea ca sa i putem face cerclaj ca sa fim siguri ni se spunea mereu La a doua ecografie in 2 saptamini nu mai aveam nici polip nici hematon aveam un nodul si la fel totul nu aveau ce sa faca decit sa astetam eu eliminam cheaguri dar sarcina era bine eu accptam orice doar baiatul meu sa fie bine si ei spuneam ca este bine nu i ingrijorau lacrimile mele de disperare decit ma asigurau ca el este bine . mi au dat drumul acasa dupa trei spatamini de spitalizare fara nici o ecografie la plecare sa se asigure ca totul este bine .doar eu nu singeram de la sarcina si baiatul era bine ,am plecat acasa cu speranta si visuri ca voi avea un baiat peste 4 luni .DAr dupa 4 zile am avut dureri toata noaptea si a doua zi m am dus de urgenta la ecografiesa ma vad daca el era bine .Cind am intrat si m am intreebat doctorul cite luni am spus ca burta este prea mica si ceva este neregula si pe ecran a o imagine gri niste coaste mici dar nu mai era viata murise de o zi sau doua nu mai aveam lichid nu puteam sa cred asa ceva eu nu singeram de la sarcina cum s a putut intamlpla una ca asta singura lui explicatie a fost esti tanara ai faci altul Eram disperati nu putem crede asa ceva trebuia sa traiasca nu eera mort printisorul meu el traia era doar un cosmar nu era posibil asa ceva . AJUNsI acasa amsunat pe doctorita si a sa ne ducem la spital ca vine si ea MIINE sa vada daca mai este veva de facut ,ce mai era de facut el era mort dar "printesa"nu venea noapte de urgenta pentru niste simpli oameni fara euroi .CIND ne pregateam de plecare el a iesit in baie nu a mai vrut sa stea in burtica a iesit ,era asa mic si frumos avea degetel ,picioruse dar nu mai avea viata era movului .era adevarat nu era un cosmar nu ami traia bebelusul meu scump .REstul a fost un chin un nu trebuia sa tip de disperea sau de durere pentru ca deranjam medici din vorba doar trebuia sa rabd si raspund la intrebari ca de ce facusem fiv nu stiam ca copii ies handicapatii si nu traies c dar eu tanara si voi face altul spuneau mereu ,eu nu vroiam altul il vroiam pe EL,nu puteam in telege ce sa intimplat cum sa imtimplat cind el era bine CUM?nu ma stat in spital doar o zi nu am putut sta mai mult se auzeam plisete de bebelusi care parca imi faceau in necaz ,nu mi mai pasa de nimic .
Cum atitea doctori din marea capitala in care aveam incredere nu vazut ca se putea intimpla asta nu a vrut faimoasa doctorita sa se murdareascaa pe miini si sa mi salveze bebelusul nu a interesat o deloc .nici macar nu s a interesat de mine nu ia pasat de proasta care avusese incredere in ea se putea face ceva dar nu a vrut asta si acum nu i intereseaza decit bani dar durerea mea lasa ca trece este tinara a trecut aita timp dar eu am unori senzatia ca l simt in burtica miscindu se spunindu mi ca este acolo ,imi este asa dor de el in fiecare zi , imi pare rau ca mami lui nu la putut tin e in brate si sa stie ca il iubeste si ca l vrea in bratele ei nu putut sa tin in brate sa mi iau ramas bun .imi este dor de el mereu dar trebuie sa fiu tare pentru sotul meu care este distrus ca baiatul lui nu mai este .cum sa mai duc la aceaea doctorita cind ei nu ia pasat cum ?SORINA ANA MAMICA LUI MIHAI SEBASTIAN MORT LA 20 SAPTAMINI 28 SEPTEMBRIE 2007

Mesaj de la: Nicoleta data: Marti 5 februarie 2005
Sunt alaturi de tine..Sunt alaturi de voi..Cu tot sufletul..

Mesaj de la: Nicoleta data: Marti 5 februarie 2005
Buna Bianca,ma numesc Nicoleta si am 25 de ani .Imi doresc din tot sufletul un copil ,un baiat pe care sa il cheme Luca,imi place foarte mult numele asta,dar dupa cate am vazut in ultima perioada cata durere,cati copii care mor nevinovati sincer iti spun ca imi este teama sa fac un copil!In ziua de azi iti este frica sa intri in spitalele din Romania!Vreau sa-ti spun ca sunt alaturi de tine si de toate mamele care sunt in situatia ta!Nu pot sa-ti spun ca stiu prin ceea ce treci pentru ca nu stiu ce inseamna sa pierzi un copil si sa ma ajute Dumnezeu sa nu aflu vreodata lucrul acesta!
Dumnezeu sa te ajute si sa aiba grija de tine si de familia ta!

Mesaj de la: Nicoleta data: Marti 5 februarie 2005
Draga Bianca,

Sunt Nicoleta si-I multumesc Providentei ca pe finalul emisiunii avand ca tema pierderea sarcinii am putut afla "intamplator" despre ceea ce tu vrei sa realizezi.
Sufletul meu a tresaltat de bucuria recunoasterii unui alt suflet frumos care a inteles ca o simpla atingere(mangaiere)sau imbratisare,face uneori,infinit mai mult decat orice cuvant "bine gandit".
Intr-o lume in care totul se intampla in mare viteza si intr-un mod mecanicist,noi oamenii am ajuns sa consideram performanta cel mai inalt nivel al realizarii umane !Performantele de tot felul,in orice domeniu,chiar si cel sexual au devenit subiecte care ne ocupa viata intr-un astfel de mod,incat simplitatea aproape ca nu mai exista !
Performantele au devenit teluri,au devenit materia prima de umplere a balonului care se numeste EGO,a falsului eu.
Ma doare sufletul sa aflu de oameni care spun ca nu au ce darui…Dumnezeule ! O privire,o atingere,o mangaiere,o strangere de mana,o imbratisare-toate astea sunt daruri cu care Dumnezeu ne-a inzestrat.Daruiti mai departe oameni buni !
Daruiti si sufletele voastre vor fi inundate de bucurie,de adevarata bucurie a vietii… OMULE,nu-ti trai viata in logica,traiesteti-o in simtire !Viata nu e logica,e traire !In logica ta,omule ce crezi ca ti-ar putea darui un om de peste 60 de ani,care spune ca viata lui e o poveste,ca n-a facut nici o zi de scoala,despre care se spune ca e "handicapat" de la nastere,care nu are 10 degete la cele doua maini si nu se poate deplasa pe propiile picioare ?Care va fi logica ta omule daca-ti voi spune ca acest om a citit Biblia si a reusit sa scrie, cu mana stanga(fara degete) ?Ce crezi ca-ti poate darui omule un astfel de OM ?Logica ta mi-ar putea spune ca nu mare lucru ;eu insa iti voi spune ca El mi-a daruit TOTUL .Tot ce o lume intreaga nu mi-a putut darui mi-a daruit omul acela pe care tu il numesti poate un simplu "handicapat"!
I-am privit fata-i luminoasa ,fruntea fara nici un fel de rid si in limpezimea ochilor lui albastrii am citit tot ADEVARUL LUMII…
M-am simtit umila in fata Lui ,mi-am plecat capul ,am plans si I-am multumit pentru ca exista…
Asadar,omule se pare ca undeva in mintea noastra cineva parca a inversat rolurile,dar daca ai putin timp OPRESTE-TE SI VEZI,contempla ceea ce in graba de pana acum ai pierdut…Lasa-ti ochii sufletului sa coboare adanc in tine si acolo vei gasi cu adevarat perle …Adevaratele perle sunt in adincuri nu pe varfuri ,stralucirea lor nu te orbeste ci asteapta discret sa o descoperi …
Draga mea Bianca,sufletele noastra s-au atins in momentul in care ti-am simtit puterea,forta pe care ti-a daruit-o suferinta…Am simtit cum ne adunam spre a fi noi insine temelia reala a ceea ce inseamna IUBIREA.Aveam un proiect-"Viata-Dar Divin" care astepta sa-si gaseasca oamenii potriviti pentru a prinde contur;poate ca ne-am gasit,poate ca suntem mult mai multi.Cu siguranta ne vom (re)gasi cu totii .
Aceasta denumire are o adanca rezonanta in sufletul meu,nu stiu,tu cum l-ai redenumi?Putem discuta…
Mi-as dori sa te intalnesc sa vorbim face to face,sa ne simtim caldura sufletelor si poate sa ne unim fortele spre a deslusi noi intelesuri pentru noi si pentru cei care vor avea nevoie de sprijinul nostru,spre a-si (re)gasi propiile aripi !Asa sa ne ajute Dumnezeu !
Eu sunt asistent social si terapeut in terapii complementare ,am multa literatura care ne poate ajuta in proiectul pe care dorim sa-l punem la punct si am un suflet avid de a DARUI …
Sunt dependenta de calculatorul Alinei(fiica mea)dar si de cunostiintele ei in acest domeniu deoarece eu sunt afon la butoane,asa incat,te rog din suflet accepta-mi independenta contactandu-ma telefonic la numarul 074****.


Cu multa bucurie in suflet Nicoleta ****
P.S. Astept Raspuns

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2005
nu conteaza cine sunt... tocmai am citit despre acea mare tragedie... mi'a, pierdut cuvintele... tot ce pot sa va zic este sa va rugati mult, sa aveti incredere k pana la urma o sa rasara o raza d soare...si o sa ramaneti din nou insarcinata...

Mesaj de la: Ani data: Marti 5 februarie 2008
BUNA BIANCA,am urmarit emisiune de aseara a CORINEI DANILA"FEMEIA CONDUCE"Si-am plans toata seara.am trait orice poveste care a fost spusa aseara.M-a cutremurat totul inclusiv povestea ta.E usor sa spui"lasa ca trecem sau esti tanara si faci altul",nu se poate.cu atat mai rau si mai dureros cand ti-l doresti foarte mult fiind primul copil.Spun ca am inteles la toate mamele de aseara pt ca si eu trebuia sa fiu mamica dar am ramas doar cu dorinta si cu ochii plini de lacrimii si cu speranta...Pe data de 22ianuarie2008 am pierdut o sarcina de 9 saptamani.E adevarat ca era la inceput dar nu conteaza era copilul mult asteptat,mai ales ca nu mai am niciunul.Mi-a mai ramas doar speranta in Dmnezeu.Dupa ce te-am vazut aseara la emisiune as vrea din tot sufletul sa te sustin in campania pe care tu o promovezi.Imi pare rau de tot ce ti s-a intamplat si hai sa nu ne pierdem increderea in CEL DE SUS.Daca consideri ca pot sa-ti fiu de folos cu ceva ,cu cea mai mare placere.ANI dinBRAILA.

Mesaj de la: Anonim data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca!Te-am vazut aseara la Femeia conduce,Si vreau sa te felicit pentru taria de care dai dovada si pentru campania care ai demarat-o..E un pas inainte!!! Iti urez multa bafta!!!

Mesaj de la: Monica data: Marti 5 februarie 2008
Draga Bianca,
Am citit cu inima stransa povestea ta si cu lacrimi in ochi...m-am hotarat sa iti scriu si eu. Ma numesc Monica J, am 25 de ani, si sunt casatorita de aproape 2 ani. In aprilie, anul trecut am aflat cea mai minunata veste pe care o poate afla o femeie: eram insarcinata. saptamanile treceau una dupa alta ca prin vis. ne bucuram in fiecare clipa de viata ce crestea in mine. totul mergea perfect. puiutul nostru, david, ar fi urmat sa se nasca pe 25 decembrie...ce frumos cadou de craciun, ne gandeam...dar...pe 22 nov. am simtit ca puiul meu nu mai misca...am tot sperat ca nu e nimic. ma gandeam ca nu mai are suficient spatiu sa se miste asa de mult. eu ma simteam bine, nu aveam contractii sau alte simptome care sa ma ingrijoreze. totusi pe 23 am fost la spital, la ecograf...si vestea a cazut ca un traznet...inima puiului meu nu mai batea...a urmat cezariana...durerile postoperatorii...care insa nu erau nimic comparativ cu durerea imensa din inima...m-am regasit asa de bine in cuvintele tale...parca ar fi fost propria mea tragedie...eu nu mi-am vazut puiul...si regret enorm...mi-as fi dorit sa il pot tine in brate...sa il strang tare la piept...sa il sarut...sa imi iau ramas bun...dar nu am facut-o...nu am gasit forta necesara in acele clipe si nimeni nu m-a intrebat nimic. poate ca dk ar fi fost cineva si la mine care sa insiste...care sa ma incurajeze in clipele alea...ar fi fost altfel. mai tarziu mi s-a adus o hartie sa o semnez cum ca las spitalul sa se ocupe de inmormantare...si acest lucru il regret nespus de mult...acum...singura alinare sunt pozele de la ecografia 4D...ma mai uit la ele din cand in cand si le sarut cu drag...mi-e asa de dor de el....
in plus...de parca nu ar fi fost suficient...m-a revoltat comportamentul personalului medical...la dr nu am dat absolut nimic...pentru ce??? puiul meu nu mai era...la asistente a mai dat sotul meu spaga ca altfel ma lasau acolo sa zac...dar...cu toata spaga..toaleta mi-au facut-o numai in prima zi...dupa aceea au uitat de mine...mergea sotul cu mine la baie...si cu chiu cu vai ma stergeam cu servetele umede. la un moment dat a venit o asistenta si a vazut ca cearsaful meu era plin de sange si a zis: aaa...lasati ca vi-l schimbam maine...a venit maine...si poimaine...si tot asa...l-au schimbat in ziua in care am iesit din spital...
dupa aceea...a urmat o recuperare grea acasa...am avut mari probleme cu respiratia. i-am dat tel ginecologului sa ii spun si el a ridicat din umeri spunand ca habar n-are ce poate fi. mai tarziu...cand am vazut ca nu imi trece...m-am internat la sp militar pt investigatii...si m-am trezit suspecta de tromboembolism pulmonar. din fericire se pare ca a fost doar un cheag mic...pt ca dupa un scurt tratament cu fraxiparine mi-am revenit. dar...intrebare...cum se poate ca ginecologul sa nu banuiasca cauza problemelor mele de respiratie??? din cate m-am documentat tromboembolismul e unul din riscurile unei operatii...dk era dupa el...puteam bine mersi sa stau acasa...
si asta nu e tot...am dat tel la cnas sa aflu la cate zile de concediu mai am dreptul (nu imi efectuasem nici macar o luna din prenatal)...si cu stupoare am aflat ca nu imi dau decat 42 de zile...ca baiatul s-a nascut mort!!!!....ce mentalitate e asta??? nasterea e nastere...si cu atat mai mult ar fi tb sa mi se acorde toate zilele de concediu cu cat trauma psihica suferita era imensa...dar...traim in romania...pe de alta parte...am citit legea pe net...si desi nu sunt avocat...din cate am inteles eu...ar fi tb sa mi se acorde toate zilele pana la 126...cine are dreptate????
acum m-am intors la munca...poate ca totusi e mai bine asa...astept sa treaca timpul sa ma recuperez fizic si sa pot face din nou un copil...dar pe david...nu il vom uita niciodata...
vreau si eu sa ma alatur campaniei tale...e timpul pentru o schimbare in tara asta...daca e ceva concret ce pot face...ma poti contacta pe adresa de mail ****@gmail.com.

Mesaj de la: Oana data: Marti 5 februarie 2008
Buna Bianca,

am ramas fara cuvinte dupa ce am urmarit aseara emisiunea "Femeia conduce" ... imi pare foarte rau pentru pierderea pe care ai suferit-o :( si imi pare foarte rau pentru toate mamicile din lumea astea care au trecut printr-un moment atat de trist. Nu credeam ca sunt atatea si atatea cazuri .. si sincer .. am ramas fara cuvinte .. am prins asa o frica .. avand in vedere ca iubesc copiii la nebunie si urmeaza ca in viitorul apropiat sa devin si eu mamica .. cel putin imi doresc asta din toata inima. Nu exista cuvinte pentru a alina suferinta .. dar ceea ce incerci sa faci acum .. pentru toate aceste mamici este incredibil de frumos ... Doamne ajuta! ..si numai bine. Oana ****

Mesaj de la: Bianca data: Marti 5 februarie 2008
Buna!
Asa de ciudat mi se pare pana si salutul...
Si inceputul e atat de greu...
Printr-o stranie coincidenta ma numesc tot Bianca si mi s-a intamplat la fel.Era baietelul meu dorit si iubit Victor,care trebuia sa se nasca pe 23 martie 2007. Pe 21 martie a fost ceva in neregula, aveam un feeling ciudat si m-am dus la doctor, la ecograf. Si s-a adeverit ...inimioara lui nu mai batea.
Restul e un film urat, traumatizant si la care din pacate nu-i gasesc un sfarsit pentru ca nu stiu cum sa trec si cum sa depasesc momentul nici acum, la aproape un an...
Crede-ma, nici nu stiu ce sa mai zic, simt atat de multe dar mi-e asa de greu sa vorbesc. Te-am vazut aseara la Euforia, si asta m-a determinat sa-ti scriu.
Curaj si sa stii ca simt si eu ca ne leaga aceeasi durere si aceeasi dorinta de a ajuta.
Te sarut si te imbratisez, Bianca
****@yahoo.com

Mesaj de la: Laura data: Luni 4 februarie 2008
Draga Bianca,
As vrea sa spun tot si nimic. Caci ce pot sa mai spun eu in plus fata de lacrimile care ti inunda chipul... Te am (v-am) vazut la emisiunea Corinei Danila pe Euforia TV. Cu greu imi pot opri lacrimile. Te as strange in brate... Te as mandaia sa ti alin durerea...
Am sa ti spun pe scurt si povestea mea! Am un baietel de 4 ani si 8 luni, pe care mi l am dorit enorm. Multumim lui Dumnezeu ca e bine, sanatos. Cand el avea 2 anisori am ramas din nou insarcinata. Eram in al noualea cer. Sotul meu la fel. Ca si la prima sarcina, primele 3 luni le am suportat cu greu, din cauza starilor de voma si slabiciune. Totul parea ca merge bine. Aveam bagajele pregatita sa plecam intr o mica vacanta la munte, cand am observat o mica sangerare. Am sunat medicul, care nu mi a raspuns, asa incat am plecat la Maternitatea "Polizu", unde nascusem si prima data. In sufletul meu eram convinsa ca totul va fi bine ("mie nu mi se poate intampla nimic!", credeam eu, in naivitatea mea). Acolo am fost "preluata" de o doctorita foarte buna (din pacate am uitat numele ei), care m-a dus la celebrul doctor Herghelegiu. El m a asezat pe masa pentru o ecografie. Nu am sa uit niciodata privirea lui rece, ca de gheata. M a cutremurat indiferenta lui. Pentru el eram doar un numar, printre multele altele care asteptau la rand. S a uitat timp de cateva secunde pe monitorul ecografului, dupa care mi a spus scurt: "Nu mai ai nici un copil! Fatul s a oprit din evolutie"... Am crezut ca nu aud bine! L-am rugat sa repete si sa se mai uite o data, iar el mi a repetat, cu aceeasi privire, usor indignata parca de data asta, ca fatul nu mai este. Am crezut ca visez, ca nu este adevarat ce auzeam. Speram din tot sufletul sa greseasca. M am uitat disperata in ochii doctoritei care era langa mine, cautand "indurare". Ochii ei s au lasat in pamant, parca rusinati. Mi a fost clar. Herghelegiu, nu l am numit intentionat doctor, mi a spus ca "daca nu ma crezi, poti merge la orice doctor vrei tu!". Am izbucnit in plans, nu puteam sa cred! Copilul meu, ingeresul meu a plecat de la mine. Si nici macar nu apucasem sa ne cunoastem foarte bine... Nu am apucat sa i simt prezenta... Ma doare faptul ca tatal lui nici nu a apucat sa l vada la prima ecografie (atunci cand bebe era inca alaturi de noi), eu insistand ca el sa nu plece de la serviciu, spunandu-i ca il va vedea peste o luna, cand urma sa facem morfologia fetala... Cand mi am reprosat acest gest!
Consiliderea psihologica si vorbele dulci spuse de doctorita Dima, mi am amintit, m au sustinut foarte mult. Luni de zile nu mi am revenit. Nimic nu ma linistea. Ma durea foarte mult sa vad privirile indurerate ale celorlalti. Mi am luat concediu o saptamana. Nu am vrut sa vad pe nimeni. Voiam sa fiu eu cu ingeresul de pe umerii mei. M am indreptat cu toata fiinta mea catre divinitate, cerand raspunsuri la vesnica intrebare: "De ce?!" Am plecat cu inima deschisa catre biserica, pentru a vorbi cu un preot despre durerea mea. Dar ceea ce am primit a fost o palma peste obraz! DA! E greu de crezut. I am spus preotului ca am pierdut o sarcina, i am explicat exact situatia care a fost, iar el, in loc de vorbe dulci, mi a spus ca nu am voie sa intru in biserica timp de 6 saptamani. De ce? Ca sunt "lauza"! Am fost sub stare de soc. Am fost practic data afara din biserica. Din ultimul loc de unde mai asteptam o alinare, o cat de mica explicatie. M am ingropat in lacrimi. Voiam sa pun mana pe Biblie, ca sa mi gasesc singura raspunsurile la intrebari. Nu am putut. Mi a fost cu neputinta. Eram "certata" cu Dumnezeu. Nu mai voiam sa aud de EL. Socoteam ca mi a luat prea mult.
Au trebuit sa treaca luni de zile ca sa pot uita, cat de cat, si sa mi continui viata. Iar impacarea cu Dumnezeu a venit. A venit neintarziat. Mi a fost rusine de ceea ce am spus in gandurile mele. Mi am visat copilasul undeva departe, foarte fericit. Iar fericirea lui mi a readus fericirea mea. Au trecut de atunci aproape de 3 ani si aproape ca am uita de acele momente (daca nu ar fi uitarea, am innebuni, efectiv!).
Bianca, drama din viata ta mi a readus aminte. Te inteleg si te iubesc din tot sufletul meu. Te rog sa fii tare. Sa nu mai plangi. Sunt sigura ca Dumnezeu are planurile Lui. Este cu neputinta ca noi sa intelegem. Sunt convinsa ca oamenii nu mor. Nu au cum. Sufletul lor ne este alaturi. Dupa ce a murit bunica mea, eu o plangeam. Iar intr o seara mi a venit in vis si mi a spus "Nu mai plange. Ca eu sunt langa tine, chiar daca tu nu ma vezi!" Si de atunci nu am mai plans-o. E greu! Stiu. Trebuie insa sa ne rugam la Dumnezeu si sa i multumim pentru copilul care este langa noi. Este cel mai de pret.
Imi pare rau ca nu sunt in Romania, ca as fi vrut sa ajut si eu la campania pe care tu o faci. Trebuie intreprins neaparat ceva in sistemul sanitar din tara. Nici salariile mici, nici lipsa ustensilelor sau a medicamentelor, nici numarul prea mare de paciente nu scuza indiferenta (chiar grosolania!) multor cadre sanitare. Mizeria din spitale nu este motivul pentru care am luat decizia de a plecat din Romania, insa pot spune ca SI asta a fost unul dintre motive.
Iti urez sa ai puterea sa duci la capat ce ti ai propus. Sunt sigura ca ai si reusit in buna masura! Sunt o multime de mamici care se regasesc in mesajul tau! Te imbratisez!
Laura

Mesaj de la: Anca data: Simbata 2 februarie 2008
NE-AM INEBUNIT, DOAR PENTRU CA IN SUFLETUL MEU SUNT CONVINSA CA ELE TRAIESC UNDEVA LANGA MAMA SI SOACRA MEA...UNDEVA IN CERURI.PRIMA NASTERE,PRIMUL MARE ESEC.LA 7 LUNI AM PIERDUT 2 FETITE GEMENE(IOANA SI CRISTINA).DACA CINEVA TE INTELEGE CU ADEVARAT ACEEA SUNT EU.AM VARSAT ATATEA LACRIMI. TOTUL E AICI ADUNAT IN SUFLETUL MEU.AM ADUNAT FIECARE EMOTIE TRAITA SI O RETRAIAM MEREU.AM SIMTIT BATAILE LOR IN BURTICA LUNI IN SIR.LE VISAM MEREU,LE STRIGAM MEREU IN VIS,LE DOREAM.SIMTEM CA NUMAI POT TRAI.SOTUL MEU ERA PSHIHOLOG CU NORMA INTREAGA.DAR TOTUL DEPINDEA DE MINE.INTR-O ZI AM REALIZAT CA MA DISTRUGEAM.DACA NU PUTEAM MERGE MAI DEPARTE INEBUNEAM.DUPA 2 ANI AM NASCUT O FETITA SUPERBA.E VIATA MEA.AM REUSIT SA TREC PESTE ASTA.DAR NICIODATA DE FAPT NU AM TRECUT.IOANA SI CRISTINA SUNT AICI CU MINE IN FIECARE ZI SI LE IUBESC CA PE ALEXANDRA.SUNT FETITELE MELE.VOR FI MEREU.DUMNEZEU SA TE AJUTE SA FII SANATOASA,SA NU TE DISTRUGI .AI FAMILIA CARE TE ASTEAPA AICI PE PAMANT.EMMA NICOLE VA PRIVESTE DE SUS SI SUNT SIGURA NU ISI DORESTE CA MAMICA EI SA FIE TRISTA.ASI PUTEA SA ITI POVESTESC LA NESFARSIT...LOCUSORUL ACELA DIN SUFLETUL MEU PLANGE MEREU.CUVINTELE SUNT IN ZADAR.E PARTE DIN VIATA MEA SI NU E DELOC O EXPERIENTA URATA CUM UNII PRIETENI MI-AU SPUS.DE FAPT MULTE FEMEI NU AU FOST CAPABILE SA INTELEAGA CE DRAMA TRAIAM.(PRIETENE,MAME).OAMENII SE BUCURA DOAR CA NU AU TRECUT EI PRIN ASA CEVA.DOAR SOTUL MEU SI DUMNEZEU M-A INTELES.MI-AU DAT PUTERE SI SPERANTA SA TRAIESC.SI...O FAMILIE SUPERBA CARE MA INTELEGE SI MA IUBESC.AI FORTA SI FII ALATURI DE SOTUL SI FIUL TAU.EMMA NICOLE E CU VOI.DACA VA UITATI BINE E ACOLO. E IN SUFLETUL SI INIMA VOASTRA SI VA IUBESTE MEREU .E UN INGERAS ALATURI DE INGERASII MEI NE IUBESC.INTR-O ZI NE VOM INTALNI.DAR PANA ATUNCI NE STRADUIM SA MERGEM MAI DEPARTE.SI O FACEM PT CA SI ELE ISI DORESC ASTA. TE PUP

ANCA-ZALAU

Mesaj de la: Roxana data: Simbata 2 februarie 2008
Bianca, esti o mamica deosebita, un exemplu pentru toate femeile care au trecut prin situatii similare tie, dar in mod special esti un exemplu pentru viitoarele mamici care nu vor putea sa sa bucure de bebelul lor la modul in care ceilalti o asteapta. Tu, Bianca, tu esti o mamica deosebita. Iti doresc numai bine si inca bebel frumos si sanatos in viitor. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe tine si pe ingerasul tau.
Am vazut emisiunea de la b1 si am inteles cu adevarat drama unei anumite categorii de mamici, unor mamici mai speciale. Tu, si mamicile asemeni tie, voi sunteti mamicile unor ingerasi. Multa sanatate, asta iti doresc eu acum si un prunc puternim si sanatos atunci cand vei cosidera ca esti pregatita.
Roxana

Mesaj de la: Lelia data: Simbata 2 februarie 2008
Mamica draga, cu ochii in lacrimi incerc sa-ti scriu acest mesaj multumindu-ti ca ai deschis topicul in memoria Emmei si a altor ingerasi printre care se afla si bebica al meu nascut mort la 37 de saptm. Citind trairile tale atat de real descrise parca am retrait acele clipe infioratoare pe care dupa doi ani si jumatate nu reusesc sa le uit. Tot ce pot spune este ca ma bucur pt tine ca ai putut avea acele cateva clipe in care sa o tii in brate , eu nu am putut sa-l tin in brate altii au luat decizia pt mine, eu fiind anesteziata...tu ai putut sa fii langa ea si pe ultimul drum...in toata aceasta durere pot spune ca ma bucur ca tu ai avut parte de imaginea ei...stii bine ca spun printre mii de lacrimi "ma bucur" dar nu stiu alt sinonim stiu doar ca in fiecare zi te gandesti la ea, si o simti...Din pacate eu nu am decat o ecografie din luna mica de sarcina si ...atat...eu nu stiu nici macar unde imi este copilul. sa nu ma intelegi gresit, nu fac comparatii ci doar iti povestesc caci simt ca explodez si dupa 2 ani si jumatate am gasit un mic loc unde un suflet in durere stiu sigur ca ma poate intelege...si crede-ma as vrea sa te pot lua in brate si sa povestim la infinit despre ei, despre ingerasii nostri ...

Asa cum Dumnezeu ti l-a dat pe Luca mie mi-a dat-o pe Ruxandra...si mereu ma uit la ea si o imbratisez si ii spun ca ea e ingerasul meu de pe Pamant si in ceruri il am pe Remus (bebica cum i-am spus mereu). Teama sa nu i se intample ceva...asa cum si tu spuneai, exista in fiecare clipa si mereu mi-e teama sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa mi-o ia...din pacate nu mai sunt naiva aceea care credea ca ei nu i se poate intampla nimic.

Stii bine ca nu exista cuvinte care sa aline durerea imeeeensa din suflet ...(stiu ca as fi vrut sa existe atunci un loc ca acest site unde sa pot vb si cu alte mamici care sa ma poata intelege fara sa ma judece)...de aceea nu pot decat sa-ti fiu alaturi si atunci cand vei simtii inima ca-ti explodeaza de dor si de durere sa pot sa-ti intind umarul...Dumnezeu sa -i odihneasca pe ingerasii nostri si sa aiba grija si sa-i ocrotesca pe cei de pe Pamant!!!!! Tie, mamica draga sa-ti dea muuulta putere sa poti sa induri si sa poti sa mergi mai departe...
Cu toata dragostea, Lelia

Mesaj de la: Sorin data: Vineri 1 februarie 2008
Stimata Doamna,

Dati-mi voie sa ma prezint.
Sunt *** Sorin, din Timisoara, si va scriu deoarece consider ca e necesar, incercand prin aceasta sa vin in intampinarea apelului lansat de Dumneavoastra la emisiunea 6!Vine Presa de pe B1TV de luni.
Am aflat despre tragedia prin care ati trecut din revista Story, daca nu ma insel, un numar din anul trecut. In ciuda diverselor situatii de viata prin care am trecut, situatii dure, dintre care as enumera doar faptul ca mi-am vazut mama murind sub ochii mei pe un pat de spital, povestea Dumneavoastra m-a miscat.
Nu stiu cati alti barbati v-au scris si ce legat de pierderea sarcinii, deoarece aceasta tragedie are un impact major asupra femeii din perspectiva faptului ca ea simte si constientizeaza viata ce prinde contur in pantecul ei, perspectiva inaccesibila barbatului ca traire; tragismul situatiei este inaccesibil barbatului, din pacate el nu simte pierderea decat ca pe o disparitie pe care nu a putut s-o controleze, in care nu a putut sa intervina, de unde rezulta mai mult un sentiment de frustrare. Pt femeie, pierderea este de milioane de ori ma intensa si mai dureroasa. Sa simti cum se formeaza o fiinta vie in tine, apoi sa o pierzi, sa te simti golita brusc de viata, cred ca este groaznic. Iata de ce pierderea sarcinii este pt femeie mai greu de suportat si acceptat decat pt un barbat.
Dumneavoastra ati lansat un apel, si anume ca femeile care au trecut prin aceasta tragedie sa-si impartaseasca experienta. Mai mult, ati lansat un apel destinat introducerii consilierii femeilor care au pierdut sarcina, pe fondul experientei spitalicesti prin care Dumneavoastra ati trecut.
Imi permit sa va dezamagesc aici, prezentandu-va o situatie cu care ma confrunt din toamna anului 1999, moment in care am intrat la facultate.
Ati vorbit de necesitatea sprijinului psihologic in spital. Ati vorbit de o retea de sprijin dedicata.
Stimata doamna, aproape jumatate din viata mi-am petrecut-o prin spitale, fie ca pacient, fie ca simplu om care avea grija de cineva internat. Cunoasteti situatia dotarilor tehnice si materiale din spitale, cunoasteti calitatea serviciului tehnic si umano-profesional din spitalele romanesti. Pacientii nu sunt hraniti corespunzator, vin cu medicamentele de acasa, dau spaga, sunt tratati si priviti ca niste bucati de carne stricata. In acest univers medical cat se poate de autentic si real, unde exceptiile sunt mai degraba abateri de la "normal", consilierea mamelor care au pierdut sarcina este oarecum o imposibilitate.
Deoarece, din doua, una: fie exista in cadrul maternitatilor o echipa pluridisciplinara destinata interventiei in astfel de situatii, fie un serviciu privat ofera aceasta facilitate.
Sistemul medical romanesc, axat strict pe actul curativ, nu este interesat de bunastarea psiho-emotionala a pacientului. Consilierea, in cadrul spitalelor, acolo unde exista, este oferita de un medic psihiatru, care rareori colaboreaza si cu un psihoterapeut sau cu vreo fundatie/asociatie axata pe aceasta problema. Iar psihiatrul nu face nimic altceva decat sa discute cateva minute cu pacientul si sa ii prescrie diverse pastile.
Sistemul medical romanesc este nepermisiv existentei echipei pluridiciplinare destinate sustinerii psiho-emotionale, indiferent de situatia pacientului/pacientilor. Aceasta stare vine nu neaparat din lipsa de fonduri (proverbiala "lipsa de fonduri";), ci din mentalitatea rigida conform careia daca nu esti medic, nu esti bun de nimic in spital. Mentalitatea de casta impiedica accederea spre imbunatatirea calitatii umane a serviciului de ingrijire a pacientului.
Iar serviciile private, ei bine, nu sunt dezvoltate. Ele nu acopera decat o gama restransa de nevoi. Si nici macar pe acelea.
Ce este de facut?
Mobilizarea opiniei publice, adica activitate de lobby, ar fi o solutie, dar fara o finalitate concreta.
Lansarea unui apel umanitar catre serviciile private de asistenta si consiliere la fel. Cel mult, cateva fundatii/asociatii vor lua pozitie si vor intreprinde un proiect-pilot, si-atat.
Din pacate, in Romania ultimilor multi ani, foarte rar autoritatile publice si private nu numai ca s-au auto-sesizat in unele situatii de criza, dar au si intreprins ceva concret.
Dar situatia nu este chiar atat de disperata, daca o supunem unei analize logice si eficiente.
Dupa cum spuneam anterior, in astfel de situatii este necesara interventia echipei pluridisciplinare destinata sustinerii psiho-emotionale a pacientului. Dumneavoastra ati mentionat deja un membru, psihologul. Dar el nu este suficient, este chiar foarte limitat. Prin natura profesiei lui, psihologul este omul care sta la un birou si discuta cu pacientul, exploreaza punctele lui forte si punctele slabe, il supune unei autocunoasteri efective, il ajuta sa depaseasca momentul de vulnerabilitate, si-atat.
Dar pacientul, in acest caz, pacienta, merge acasa, se intoarce in acel mediu modificat pt aparitia copilului, se intoarce in mijlocul tragediei prin care a trecut, revede camera copilului, poate patutul, hainutele, jucariile, il vede pe barbatul care a contribuit la aparitia acelei vieti atat de crunt smulsa din pantecul si viata ei. Adica se reintoarce in starea de criza.
Ce se poate face in aceasta situatie?
Aici intervine asistentul social, singura persoana abilitata sa "lucreze" cu si in mediul de viata al pacientei. Prin natura profesiei, asistentul social intervine in familia femeii, in sistemul ei de relationare cu familia de origine, cu noua ei familie, cu grupul de prieteni si de rude, chiar cu mediul de munca. Adica, o data iesita din cabinetul psihologului, femeia nu este lasata singura fata in fata cu tragedia ei, asistentul social o ajuta sa se regaseasca poate mai mult decat psihologul, deoarece o ajuta sa se reintegreze activ si eficient in viata de familie si in cercul de prieteni.
In acest punct trebuie sa va spun ca am urmat cursurile Facultatii de Asistenta Sociala din cadrul Universitatii de Vest Timisoara, pe care le-am absolvit in 2003. Lucrarea mea de licenta era axata exact pe problematica asistentei socio-medicale, mai exact, pe reinfiintarea Serviciului Social de Spital, care a existat in Romania in perioada interbelica si a fost unul dintre cele mai performante servicii de profil din lume.
Dar, din nefericire, desi este necesar acest serviciu, el nu va aparea in urmatorii 20-30 de ani. Avem psihologi si asistenti sociali care lucreaza in spitale, trimisi de diverse fundatii/asociatii de asistenta si protectie sociala. Dar ei nu lucreaza conform cerintelor reale, psihologii sunt interesati sa atraga lumea spre cabinetele lor private, iar asistentii sociali se ocupa de latura birocratica a actului de protectie sociala, si anume facilitarea accesului la ajutorul social.
Aceasta este adevarata situatie.
In prezent, sunt asociat la un cabinet de diagnostic si recuperare, care trebuia lansat la inceputul acestei luni. Problemele financiare sunt insa mari, investitiile fiind facute din fonduri proprii, iar acreditarile de functionare se obtin la fel de greu. Eu sunt responsabil de serviciul de asistenta socio-medicala, destinat in prima faza persoanelor cu boli terminale, persoanelor diagnosticate cu cancer (inclusiv cancer de san), dar ma voi ocupa si de activitati suplimentare precum consilierea maritala, consilierea pre- si post-avort si consilierea mamelor care au pierdut sarcina.
Legislatia muncii nu recunoaste profesia de asistent socio-medical, desi legislatia Asistentei si Protectiei Sociale vorbeste de asistenta social-medicala. Aceeasi legislatie romaneasca permite existenta echipei pluridisciplinare in spitale, dar fondurile allocate unitatilor spitalicesti nu o permit, cu atat mai putin luarea unei decizii in sensul formarii unei astfel de echipe.
Acest cabinet isi propune schimbarea in bine a vietii pacientilor si va incerca mobilizarea comunitatilor locale de medici si asistenti sociali in vederea acceptarii pacientului ca entitate psiho-emotionala de care trebuie sa se tina cont cu adevarat.
Nu stiu cat vom reusi, dar suntem determinati sa nu renuntam, deoarece am fi primul si singurul cabinet de acest fel din Romania care ofera la modul real asistenta socio-medicala in diverse situatii punctuale.
Ca sa concluzionez expunerea facuta, singura solutie ar fi interventia Dumneavoastra pe acest fond, adica sa creati o fundatie si sa initiati un proiect in maternitatile din Bucuresti, beneficiind de o echipa formata din asistenti sociali, psihologi, psiho-terapeuti si medici specialisti in obstetrica-ginecologie si medicina interna.
Mai mult ca sigur veti repurta un succes daca va veti infiinta fundatia, nu cred ca autoritatile publice si-ar permite tergiversarile si cererile de spaga "normale" si obisnuite in astfel de situatii, deoarece aveti o valoare, sunteti o foarte cunoscuta persoana publica. Va pot spune ca veti reusi sa demarati un proiect, pe un an de zile, veti face cunoscute rezultatele raportului intr-o conferinta de presa, apoi veti cauta sa va extindeti. In acel moment va veti confrunta real cu legislatia si mentalitatea oamenilor pusi in slujba oamenilor. Un spital x, care se asociaza cu imaginea Dumneavoastra, va avea numai de castigat financiar vorbind. Va va putea cere sa faceti diverse sponsorizari pt lucrari de intretinere sau reparatii, pt unele investitii. Iar sprijinul oferit Dumneavoastra va fi doar unul formal, de genul "lasati-o in pace".
Asta va doriti?
Va sugerez sa cautati un parteneriat activ cu cabinete si asociatii de profil. Asa se va crea forta sau macar o parte din forta necesara producerii unei presiuni pe autoritatile publice si private care sa genereze un inceput, inceputul schimbarii.
In cazul in care sunteti interesata si de alte detalii necesare demersului Dumneavoastra, va stau la dispozitie cu tot bagajul meu de cunostinte si intentii prin intermediul adresei mele de e-mail *****@yahoo.com . Va rog sa nu intelegeti prin aceasta ca urmaresc sa va atrag in sustinerea financiara a cabinetului, nu, ar fi o abordare josnica si nedemna. Atat eu cat si doamna doctor care m-a cooptat in realizarea acestui cabinet-demers suntem hotarati sa facem tot ce ne sta in putere pt pacienti, nu pt bani sau reclama gratuita, ci pt ca asta este datoria nastra de oameni si ca oameni fata de oameni.
In incheiere, permiteti-mi sa-mi exprim admiratia pt taria Dumneavoastra de caracter, pt taria fortei vitale care va anima, pt intentia nobila de aface ceva concret s durabil, dar permiteti-mi, de asemenea, sa-mi exprim si parerea de rau pt pierderea suferita (scuzati-mi cuvintele sarace, dar sincere, inteleg pierderea prin care ati trecut, dar, daca as putea sa simt la fel, probabil ca exprimarea ar fi mai intensa).
Nu incetati sa credeti. Sa va doriti. Sa sperati.

Cu respect,
*** Sorin

Mesaj de la: Anonim data: Vineri 1 februarie 2008
Te-am admirat dintotdeauna bianca si mi-am zis ca atunci cand o fi sa am un copil, si daca are sa fie fetita, sa o cheme ca si pe tine.Te-am vazut si pe perioada sarcinii,...Doamne, cum radiai de fericire... cata implinire emana chipul tau...Ma doare sufletul cand ma gandesc la durerea ta ...dar puterea de conservarea a omului in fata durerii este balsam pt. suflet, si uneori, durerea ne invata sa apreciem mult mai mult, ce avem langa noi... sa ai grija de tine si de familia ta, bianca... poate fi asta un leac pt. durere

Mesaj de la: Anonim data: Joi 31 ianuarie 2008
Te admir de multa vreme,imi place ca esti volubila si de curand am vazut o emisiune cu tine pe B1TV intro ipostaza zdrobitoare.Crede-ma ca stiu ce simti intrucat mie mi-a murit baiatul FELICIAN la 5 ani si jumatate;sunt 19 ani de atunci si desi durerea s-a mai atenuat tot ma apasa cu toate ca am vorbit mereu de el si l-am adus prezent in multe discutii pe care le-am avut cu prietenii.Melodia lui preferata era BUTERFUL LIFE cu Black pe care o ascultam amandoi cu mare placere cand era difuzata la radio.ATUNCI am negat existenta lui DUMNEZEU,apoi am incercat sa inteleg de ce s-a intamplat,acum ma gandesc la faptul ca daca nu murea as fi avut un baiat de 22 ani .23ani ,24 ani si tot asa...si plang cand sunt singura si ma gandesc la el

Mesaj de la: Ovidiu data: Joi 31 ianuarie 2008
Sarut mana.
Vroiam doar sa iti multumesc pentru melodiile Cand ma privesti si Dor de zbor.Sint superbe.
Esti o persoana deosebita prin naturaletea de care dai dovada.Albul te implineste foarte frumos.
Cred ca acceptarea te scoate din orice suferinta si te duce in profunzimile sufletului tau unde e numai bucurie si iubire deplina, unde esti in siguranta.Iti doresc sa fii fericita.

****@gmail.com desi nu trebuie sa imi raspunzi

Mesaj de la: Fam Cioabanu data: Joi 31 ianuarie 2008
Buna ziua,
Suntem Familia CIOBANU, iar problema noastra este urmatoarea: am avut un baietel care a decedat in anul 2006 la varsta de 7 luni suspect de Amiotrofie Spinala Tip 1 (spun suspect pt. ca la noi este o boala necunoscuta si nu a fost diagnosticul sigur).
Cum sa petrecut, pe scurt: de la nastere am stat 4 luni in maternitatea Cantacuzino-Buc., i sau facut tot felul de teste: DIAGNOSTICE : Encefalopatie hipoxic ischemica perinatala, Epilepsie polimorfa simptomatica, Sindrom Hipoton si Amiotrofie Spinala tip 1- in urama biopsiei musculare la Sp.Colentina- care a fost pusa cu semnul intrebarii, neffind siguri de diagnostic.
De atunci am tot cautat clinici care fac astfel de analize genetice in Romania, sa facem noi parintii, dar nu am gasit decat GENETIC LAB ( trimit analizele in Belgia iar costurile sunt peste puterile noastre financiare)
In strainatate pt. ca ne-am interesat si am corespondat pe email cu clinici de acolo (ITALIA, GERMANIA, TURCIA, FRANTA) nu va mai spun la ce preturi se ridica analiza ADN si AMNIOCENTEZA.
Ne dorim tare mult un copil, dar ne este foarte frica sa nu intampinam aceeasi problema sau sa nu fie alt grad II sau III care sa-l faca incapabil de a-si misca manutele, piciorusele sa necesite intubare si asa mai departe.
DE CE LA noi, nu se studiaza aceasta cumplita boala genetica ??? DE CE nu sunt GRATUITE ca in ITALIA si celelalte tari unde sunt considerate boli grave si analizele genetice sunt gratuite ???
Sunt tare necajita ca STATUL ROMAN nu face nimic, ca nu-i intereseaza sa deschida un laborator pentru aceste teste genetice - gratuite sau macar la niste preturi accesibile romanilor.

Mesaj de la: Cecilia data: Joi 31 ianuarie 2008
Draga Bianca,
Am descoperit acum cateva zile articolul referitor la "pierderea sarcinii"....Acum vad ca nu mai este....De ce?????
Eu am patit acelasi lucru acum 2 ani, 11 ianuarie 2006... Era primul copil, avem o varsta (36 ani), am ramas insarcinata fffff greu, placenta era cam jos...Medicul care ma urmarise, m-a chemat la cezariana (pe 9 ianuarie)si nu stiu de ce, a uitat de TOATE motivele enumerate mai sus .... si m-a trimis acasa....." lasa-l sa mai creasca inca 4 zile".... A doua zi am simtit ca ceva nu e in regula, eu ziceam ca nu mai misca, am sunat la DL. DOCTOR, NU mi-a raspuns....Intr-un final, m-am dus la cabinetul particular...dar baietelul murise...Cam asta-i povestea mea, pe scurt. In rest, lacrimi, durere, asa cum bine ziceai, numai cine a trecut prin asta stie ce inseamna. Articolul tau mi-a prin f bine, nu-mi venea sa cred ca erau relatate aceleasi trairi....Multe "puncte...puncte...", multa deznadejde....Citisem atunci un aticol "IN FIECARE RAU, E UN ZVAC DE BINE". Cred ca aceste cuvinte m-au "salvat". Le pot considera motto-ul vietii mele. Multa sanatate si putere! Cu drag, Cecilia ****, Targoviste,

Mesaj de la: Carmen data: Miercuri 30 ianuarie 2008
Buna seara,
Sunt Carmen ****,si stiu ca acum nu esti in tara pt o saptamna,(scuze ca te tutuiesc,dar asa depasim barierele mai repede)si ca vei incepe o campanie pe o problematica delicata,daca vei avea timp si disponibilitatea,te rog sa-mi scrii pe adresa: ****@yahoo.com
prin job-ul pe care il am, as putea sa ma implic in campania ta
Multumesc

Mesaj de la: Andreea data: Miercuri 30 ianuarie 2008
Buna Bianca,numele meu este Andreea,intamplator am dat de site-ul tau si ma bucur ca asa am putut citi mai multe despre tine,esti o femeie f frumoasa si f talentata desi nu am avut ocazia sa te vad jucand in prea multe filme,am avut rabadarea de a citi tot ce ai scris pe site,de la inceputul vietii tale si pana in prezent.Mi se pare ceva f original ceea ce faci,faptul ca iti rapesti din timpul tau pt a scrie aici despre tine si a raspunde la mesajele trimise se cititorii acestui site.Te pwp dulce,multa sanatate si putere sa mergi mai departe!!!

Mesaj de la: Lumi data: Miercuri 30 ianuarie 2008
BUNA SEARA BIANCA.TOCMAI AM DESCOPERIT ADRESA TA DE SAIT SI M-AM GANDIT SA ARUNC SI EU O PRIVIRE.AI FACUT UN LUCRU MINUNAT CU ACEST SAIT.ESTI GENIALA.TE IMBRATISEZ CU DRAG,LUMI

Mesaj de la: Bianca data: Miercuri 30 ianuarie 2008
Buna Bianca,
apreciez o femeie puternica care stie sa se lupte cu viata si cu greutatile ei.meriti aplauze din partea mea datorita faptului ca esti o mama puternica si ai infruntat geutatile din ultimul timp care ti-au schimbat viata.fi puternica pentru baiatul tau si mult succes in noua campanie pe care vrei sa o faci.
cu drag ,bianca din barcelona

Mesaj de la: Raluca data: Miercuri 30 ianuarie 2008
Numele meu este Raluca. De curand ai aparut intr-o emisiune la B1 (pe care eu nu am vazut-o, dar mi s-a spus despre ea), ocazie cu care ai vorbit despre un proiect pe care ai vrea sa il initiezi in maternitatile din Romania. Sunt de profesie medic, locuiesc in Brasov...nu stiu cat de mult conteaza defapt. Idee e ca as vrea sa te ajut, as vrea sa ma implic. Nu stiu cum, nu stiu cu ce, stiu doar ca trebuie facut ceva.Poate imi dai voie sa te ajut cumva...Pentru orice eventualitate adresa mea de email este ****@gmail.com
Iti multumesc pentru atentia acordata si iti doresc tot binele din lume!

Mesaj de la: Grazia data: Miercuri 30 ianuarie 2008
Buna Bianca,
Am citit despre durerea ta si incerc sa imi imaginez cum a fost...Nu pot...E imposibil pentru mine...pot doar incerc sa te ajut sa ai o speranta ca intr-o zi cu ajutorul Celui de Sus o vei vedea pe Emma Nicole. De ce spun asta??? Poate ca ti se va parea imposibil...sau incredibil...Am sa iti spun o poveste cat se poate de reala...
A fost o data un TATA care a creat 2 copii perfecti...si o lume pefecta...Insa intr-o zi pe cand acestia se ocupau cu explorarea lumii noi...cineva rau...i-a facut sa piarda perfectiunea... sa piarda bucuria, pacea si linistea...sa-l piarda pe Dumnezeu...Ei sunt Adam si Eva...Prin cel rau a intrat in lume Moartea si Pacatul...Insa exista o speranta...asteptata de veacuri la rand cand in Templu se jertfeau miei nevonovati...la momentul bine stabilit acest TATA si-a trimis Fiul- pe Isus Hristos- sa moara pentru pacatele noastre...Durerea acestui TATA a fost enorma...."Noi eram morti in pacatele noastre, pedeapsa care ne da viata a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti"...Prin El avem viata si chiar daca pe acest pamant inca sunt lucruri si situatii pe care nu le intelegem stim ca intr-o zi Moartea nu va mai fi...pentru ca cel rau a fost invins la CRUCE...
Depinde de tine sa o poti vedea pe Emma Nicole...Daca il accepti pe Dumnezeu ca Domn al vietii Tale si vrei sa fii mantuita, salvata ...El care a murit si pentru tine te poate ajuta sa traiesti asa incat la sfarsit de cale sa poti spune: "Mi-am ispravit alergarea cu bine". Nu mai este mult si Domnul e gata sa vina sa ne ia de pe acest pamant...nu ai vrea sa fii si tu gata sa il intampini???? Cu toata dragostea, Grazia!!!Astept sa ma contactezi la ****@gmail.com

Mesaj de la: Nina data: Luni 28 ianuarie 2008
Draga Bianca,ieri am primit un link la blogul tau de la www.mami.ro, unde am citit ce ti s-a intamplat, iar acum te-am vazut pe b1 (in reluare), imi pare f.f.rau pentru tine si pentru sufletelul tau Emma, nici nu vreau sa imi imaginez durerea ta (eu am un copilas de 6 luni). Poate te ajuta sa citesti aici: http://www.mami.ro/fertilitate/forum/pierderea-sarcinii.html?av-topic=81142
Comunitatea de pe forumul MAMI e foarte puternica, poate te putem ajuta in vreun fel. Toate cele bune, ****@yahoo.com

Mesaj de la: Anonim data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna seara d-na Bianca Brad! I-mi pare foarte rau pentru fetita ta. Este foarte greu sa accepti, parinte fiind, faptul ca biserica nu are nici o rugaciune pentru copiii nascuti morti. Vroiam sa-ti spun totusi, ca acei copii nascuti morti sunt pomeniti in timpul liturghiei, mai exact la proscomidie, in timpul unei rugaciuni. Explicatia pe care am primit-o de la cineva avizat ar fi faptul ca nu se poate ruga pentru copil la inmormantare intrucat copilul nu a fost botezat. Tot ceea ce poti face pentru fetita este ca atunci cand scrii un pomelnic cu familia voastra, la sfarsit sa mentionezi "cu tot neamul lor cel adormit" (fara sa-i scrii si fetitei numele). D-zeu sa o ocroteasca si pe voi sa va intareasca! Doamne ajuta!

Mesaj de la: Iulian data: Luni 28 ianuarie 2008
regrete eterne. Sunt un barbat dar ce stie enorm ce inseamna un copil. Este un inger de femeie si zambetul nu ar trebui sa-ti dispara. Dragostea fata de fetita ta nu disparea ci doar va aplifica dragostea pentru urmatoarea fetita. Nu fii tristea, ea nu siar fi dorit asta. Permite celor apropiati sa te sprijine sa-ti ofere putere. (***@yahoo.com) daca vrei sa-ti fie cineva aproape prin randuri. Meriti mai mult de la viata si Dumnezeu va avea grija sa primesti.

Mesaj de la: Stela data: Luni 28 ianuarie 2008
Draga Bianca,
iti scrie o mamica din Galati care se uita la Euforia...am aflat aceasta veste trista acum stiu ca e dureros chiar nu pot sa leg doua vorbe in acest moment ,oricum ce pot sa spun e ca sunt alaturi de tine si trebuie sa fii puternica si intr-o zi va fi soare ma rog pentru tine .Astept emisiunea din februarie sst ...o sa vorbim in incet dar o sa vorbim...

Mesaj de la: Monica data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna Bia...esti o dulcika!!!Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate,fericire si multe multe bucurii!!te pupik dulcik

Mesaj de la: Ioana data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Ioana,am 32 de ani sunt din Oradea,de profesie educatoare si actualmente studenta anul III la psihologie.Nu am copii.In aceasta seara am urmarit un reportaj la Euforia in care cereai ajutor persoanelor cu suflet in a oferi sprijin femeilor aflate in "suferinta"in urma pierderii unui copil.
Povestea mea:
Am avut doua sarcini oprite in evolutie la 6 si respectiv 9 saptamani.Dupa care a urmat o sarcina in anul 2006 fara nici un fel de probleme,ma pregateam cu sotul meu de renovarea camerei pt.fetita(Iulia).La 28 de saptamani am nascut brusc iar fetita mea a trait 4 ore.Am reusit sa o botezam crestineste,dupa care i-am facut inmormantarea.Toate aceste evenimente m-au marcat atat pe mine cat si pe sotul meu.De parca nu ar fi fost de ajuns dupa aproximativ 3 saptamani de la eveniment s-a declansat "depresia pstnatala" ,perioada in care am fost devastata(nopti nedormite,schimbari bruste de atitudini,somatizari....).Oricat am citit despre aceste stari si oricat am incercat sa ma ajut nu am reusit fara sprijinul unui profesor de al meu de la psihologie care m-a consiliat.Acum multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale si-mi ca-mi este indrumator la lucrarea de Licenta.
Trecand prin toate aceste probleme si auzind despre campania pe care ai initiat-o am hotarat sa-mi ofer sprijinul.
Deci daca tu consideri ca este nevoie de sprijinul meu si as putea avea un rol in aceasta campanie nu ezita sa-mi spui cu ce pot fi de folos.
I-ti multumesc pentru timpul acordat.

Mesaj de la: Manuela data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna Bianca !Azi 28.01.08 te-am vazut la Euforia Tv,si am inteles ca ai avut parte de o parte urata a vietii.Ca fosta mama a unui baietel (care daca ar fi trait ar avut 20 de ani si nu am mai avut alti copii)pot sa-ti spun ca oricat de grele ar fi incercarile vietii,Dumnezeu ne ajuta sa trecem peste ele,si sa putem merge mai departe si sa uitam dar sa nu uitam prin ce am trecut,ci doar sa fim mai buni cu noi si cu cei de langa noi.Iti doresc sa ai putere si tarie sa poti trece la urmatorul pas al vietii.Imi pare rau ca nu o sa pot urmari emisiunea in care vei fi la euforia.tv pentru ca voi lucra,dar imi doresc sa pot auzi si chiar vorbi despre ea.Multumesc pentru timpul acordat si sper sa mai vorbim.Sanatate multa !Manuela - Brasov

Mesaj de la: Lina data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna seara Bianca, te-am vazut azi la "sase vine presa", am trecut aproape prin aceeasi situatie, dupa ani si ani de tratamente, am avut o sarcina extrauterina dupa care am ramas insarcinata iar. Se intimpla acum aproape 4 ani, dar si acum ma doare.Sarcina decurgea normal pina intr-o zi cind la 5 luni si jumatate m-am trezit intr-o dimineata singerind, am ajuns la spital uitata intr-un salon de nastere , am pierdut sarcina pe la 22.30.Era baiat, am vrut sa-l vad, am apucat in treacat, caci asistenta a zis ca nu ar fi prea traumatizant, dar ma intreb cine poate sti mai bine decit mine ce poate si ce nu poate fi traumatizant. Am fost dusa a doua zi intr-un salon unde erau femei care alaptau , dar aveau copii in rezerve (ei avind ceva probleme).Am cerut doctorului sa ma externeze ca nu e posibil dupa o trauma sa urmeze alta, cea de a sta cu acele femei-nevinovate pt. situatia in care eu ma aflam- dar pt mine sfisietoare.Doctorul a zis, va mut in alt salon doamna si va dau si niste calmante, nu de asta aveam nevoie, vroiam doar sa-mi pling durerea, sa fiu lasata in pace, sa am parte de o vorba buna. Norocul meu a fost sotul care atit cit a putut a fost linga mine, nici nu stiu ce ma durea mai tare, pierderea copilului pe care amindoi ni-l doream, faptul ca nu am putut sa ii daruiesc barbatului iubit copilul rodul iubirii noastre. Tratamentul de care am avut parte in spital a facut ca de atunci sa nu mai vreau sa aud de doctori. Mi se pare degradant pt. un om care sufera,indiferenta lor si faptul ca-si deschid larg buzunarele chiar si in momente din acestea.Poate in sfirsit se va putea schimba ceva. Lina, Braila

Mesaj de la: Adriana data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna, Bianca,

Nu vreau decat sa-ti urez sanatate, rabdare si putere de a merge mai departe cu speranta!Probabil, ca toti avem tot soiul de probleme in si cu viata si uneori, singurul "vinovat" e cel de sus! Eu, una , cand merg la culcare, la sfarsitul unei zile ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat si pentru ce mi-a si luat in acea zi! Pare poate ciudat, nu merg des la biserica, nu pretind a fi o cunoscatoare in toate cele insa ma gandesc ca pana la urma nu-mi ramane decat sa ma bucur ca sunt in viata, ca pot munci, ca am oameni care-mi sunt alaturi! Sunt convinsa ca si in viata ta e la fel!! Asadar, draga mea, ajuta-ti sufletul sa se vindece dupa metoda pe care-o vezi tu mai buna pentru tine!!


Ah,, uitam sa-ti spun, sunt Adriana, am 27 de ani si sunt din Iasi. Cand tu straluceai pe diferite scene eu visam "la statutul" de adolscenta, visand sa invat sa merg ca tine, sa zambesc ca tine, sa fiu eleganta ca tine!

Cred cu toata fiinta ca Bianca Brad a ramas un om elegant din toate punctele de vedere!

Gandurile mele sunt alaturi de tine!!
Numai bine!!!

Adriana

Mesaj de la: Tania data: Luni 28 ianuarie 2008
Draga Bianca
Povestea ta e trista dar vei reusi sa mergi mai departe, cu ajutorul celor din jur si in primul rand cu ajutorul lui Dumnezeu.
Spui ca in strainatate sunt niste programe speciale pentru mamicile care trec prin asa ceva,de ce ? ele incearca sa scoata mama din culpa ,si iar de ce ?
Cu ce greseste o mama ca vrea sa aduca pe lume un copil ?merg la aceste programe cu anii !! am vazut in filme,sigur doar in filme,cand se intimpla o asemenea tragedie merg la psiholog,care are si el rolul lui, dar n-am vazut sa se mearga si pe la biserica.
Apoi,Bianca draga, conceptia copilului, femeia gravida, nasterea sunt taine sfinte.
Este acum o moda ca mamele sa se fotografieze gravide cu burta goala in luna mare, de ce ?
poate ca acest lucru nu-i place copilului !
El a fost conceput in taina si asa va ramane pana la nastere
asta e vrerea lui Dumnezeu si nu este in puterea omului sa judece aceste taine
Se spune ca unii copii nu vor sa vina pe aceasta lume,si ar trebui sa le respectam dorinta, vin cand vor ei,e tot o taina ,asa ca tu nu ai nici-o vina in tot ce s-a intimplat, cum se zice din popor asa a vrut Dumnezeu
Noi suntem alaturi de tine, i-ti dorim putere sa mergi mai departe si numai Dumnezeu te va ajuta sa intelegi de ce ai trecut prin asa ceva.
Si fetita ta va veni cand va dori ea,poate nu peste mult timp te vei bucura de acest lucru.
Ideea cu acest site e foarte buna, felicitari.

Mesaj de la: Simina data: Luni 28 ianuarie 2008
Felicitari pentru puterea si curajul de care dai dovada!
Mereu am fost impresionata de tot ce faci...
Multe femei au trecut prin aceste clipe la nastere...am trecut si eu ...cum spui si tu "TOT CE NU TE OAMOARA TE INTARESTE!!!"
Am inteles ca doresti sa te implici si mai mult ...

Sper din tot sufletul sa transmiti mai departe frumusetea, increderea si puterea femeilor din Romania.

Cu deosebita consideratie,

Simina

Mesaj de la: Dana data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna Bianca,crezi ca as putea indrazni sa iti cer o adresa de e-mail unde am mai putea vorbii?...Adresa mea de mail e *****@yahoo.com, si astept un raspuns de la tine cand poti.

Mesaj de la: Lucian data: Luni 28 ianuarie 2008
Ma numesc Lucian si nu stiu daca iti mai amintesti de mine. Mi-ai trimis o fotografie cu o urare pe cand prezentai emisiunea auto. Vreau sa-ti spun ca acea fotografie a fost ca un talisman pentru mine la toate examenele din facultate peste care am trecut cu bine. Am ramas fara cuvinte cand am citit ce sa intamplat cu fetita ta si nu pot sa spun ca stiu prin ce treci ca ar fi neadevarat, dar am simtit
o durere care nu o pot descrie in cuvinte. Imi pare sincer rau si sper ca Dumneazeu sa aiba grija de tine sa mergi inainte.

Mesaj de la: Andreea data: Luni 28 ianuarie 2008
Buna, Bianca!
La multi ani si sa iti dea Dumnezeu putere sa mergi mai departe, dupa durerea cumplita prin care ai trecut!
Te admir! Am si eu un baietel, tot Luca il cheama, de fapt, Luca Ioan si este nascut, ca si puiul tau, in 2005, dar pe 25 aprilie. Te-am auzit povestind, atunci, la TV, prin ce greutati ai trecut dupa cezariana si am apreciat faptul ca ai avut inspiratia sa prezinti aspecte despre care nu prea vorbeste nicio mamica sau niciun doctor. Si eu tot prin cezariana am nascut si mi-a fost foarte greu, in perioada de recuperare. Apoi, parca mi-ai fi luat gandurile cand ai povestit de greutatea momentelor de "despartirea" momentana de copil atunci cand trebuia sa pleci de acasa la treaba..:)
Esti o femeie puternica, ai un baietel minunat! Stii, din momentul in care l-am nascut pe Luca m-am simtit speciala! E un sentiment greu de explicat in cuvinte si sunt convinsa ca il cunosti si il traiesti zi de zi. Am ocazia sa iti transmit gandurile mele bune si impresia placuta pe care o lasi tuturor. Frumusetea ta evidenta am aflat ca vine, in primul rand, din tine!
Iti doresc sa ai parte de liniste in viata, sa iti vezi puiul implinit si fericit! Andreea, 32 ani

Mesaj de la: Adriana data: Luni 28 ianuarie 2008
Draga Bianca,
In primul rand ma prezint,ma numesc Adriana,am 33 de ani si sunt stabilita in Italia prin casatorie.Am si eu un baietel de 2 ani si mi-as mai dori o fetita.Vreau sa-ti marturisesc cat priveste"sarcina pierduta"ca m-au coplesit gandurile tale atat de sincere si profunde.Ai dovedit ca ai o forta interioara imensa,reusind sa-ti expui gandurile tale personale despre un subiect atat de delicat si dureros in acelasi timp.Tin sa-ti fac complimente pentru tot,esti o femeie cu adevarat puternica si trebuie sa arati in continuare acest lucru.Este o durere nedescrisa in cuvinte aceea prin care tu si familia ta a-ti trecut, care nu se va strege si uita niciodata, dar mergi inainte cu fruntea sus.Fii mandra ca ai o familie care iti este aproape, un copil care te face sa zambesti zilnic.In Romania si probabil peste tot in lume exista foarte multa invidie mai ales intre "vedete".Prietenie fara interes dupa parerea mea nu exista.Cand ti se intampa ceva rau toate se indeparteaza de tine (se bucura de raul altuia), parca nu te-au cunoscut niciodata,dar daca te mariti cu unul bogat atunci esti super solicitata la emisiuni ca sa le ridici cota di audienta.Eu te-am urmarit la mai multe emisiuni,ai fost si la "Zodia fluturelui" cand erai insarcinata cu fetita si erai foarte fericita.Iti inchipui cate persoane te invidiaza,mai ales dintre asa zisele vedete de la noi,pentru ca multe si-ar dori sa aiba ce ai tu.Ai ceea ce cred ca oricine isi doreste:un sot,un copil care sunt familia ta.Sfatul meu este, dovedeste ca ai depasit momentul acesta cumplit facand un alt copil.Vei vedea ca te vei vindeca si mai mult.Ai nevoie sa treci acest obstacol,daruindu-ti in primul rand tie dar si familiei tale ceea ce ti-ai dorit: un al doilea copil. Daca vrei cu adevarat poti.
Acestea au fost gandurile mele,nu stiu daca te-au ajutat insa sper ca te-au mai incurajat.Iti doresc multa sanatate si realizarea tuturor viselor.
Va sarut mainile si va doresc zile mai bune!

Mesaj de la: Alina data: Luni 28 ianuarie 2008
Bianca, ma numesc Alina si sint din Constanta. De 26 de saptamini experimentez si eu minunatul sentiment de a duce, odata cu tine, peste tot si orice moment, o mica viat, un bebelus. Nu am stiut de ceea ce ti s-a intimplat si dupa ce am citit ce ai scris pot sa spun ca imi pare foarte rau, chair daca suna pate banal. Am plins, si nu lacrimi, ci cu durerea din inima si cu picaturi de frica in suflet. Mama mea a plecat la ceruri atunci cind eu aveam opt ani si am ramas cu tatl meu, pe care il ADOR si care de atunci si pina acum, chiar daca nu si-a dat seama (ulterior s-a casatorit) mi-a fost si mama si tata. De cind mami nu mai e, cred ca a devenit ingerasul meu pazitor si are grija de mine, iar acum si de cel caruia i-ar fi spsu nepotel, pentru ca bebele meu este baietele. Sper ca timpul si poate Luca sa te ajute sa treci peste aceasta drama si sa iti iubesti baietelul, chiar daca el nu compenseaza lipsa fetitei tale. Nu stiu exact de ce ti-am scris, am simti nevoia.
Va sarut mainile si va doresc zile mai bune!

Mesaj de la: Zamfir data: Luni 28 ianuarie 2008
Poate vi se va parea straniu ca un barbat spune ca va intelege durerea: din tot ce am facut ori nu in cei aproape 55 de ani de viata, SINGURUL fapt pe care il regret profund este faptul ca viata nu a vrut ca si eu sa ma bucur de un copil al meu.
Va doresc sa aveti puterea sa treceti peste acest prag al vietii si sa va bucurati ca traiti. "La vie ne vaut rien, mais rine ne vaut la vie" - zicea Malraux si va sugerez sa il credem.
Va sarut mainile si va doresc zile mai bune!

Mesaj de la: Anonim data: Luni 28 ianuarie 2008
Sincer imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva,dar te felicit ca ai curajul sa abordezi un subiect tabu.Poate cu ajutorul experientei tale vom reusi sa fim mai buni,mai intelegatori,mai toleranti,empatici,mai Oameni.Te pup si-ti doresc tot binele din lume.

PS.Sincer am vrut sa stii ca sunt oameni langa tine,dar n-am prea stiut ce sa-ti spun ca sa nu par caraghioasa.

Mesaj de la: Catalina data: Luni, 28 ianuarie
Dumnezeu sa iti dea sanatate si multa putere sa treci peste pierderea fetitei tale. Nici nu pot sa imi imaginez atata suferinta.
Inca o data multa sanatate si ai incredere ca totul va fi bine.

Mesaj de la: Anonim data: Luni, 28 ianuarie
Draga Bianca,nu mi-a venit sa cred ce am citit in ziar...Nu e o pierdere mai mare decat asta.Sunt tanara mamica,mamica unui baietel minunat si nu pot sa vad viata fara baiatul meu.Cred ca o experienta ca asta pe pune la pamant.Dar...poate ma insel.Cred ca te face mai puternica si poate ca vezi viata prin alti ochi,poate ca iti treiesti cu mai multa bucurie si intensitate fiecare clipa data de la Dumnezeu.Imi aduc aminte ca eram insarcinata si citeam ziarele din tara si vedeam poze cu tine in postura de mamica...Frumusetea pe care o aveai,era a unei femei implinite,a unei femei devenita MAMA.
Acum 6 zile,prietena mea a dat nastere unei fetite de o frumusete extraordinara.E fetita pe care ea,sotul si baiatul ei si-o dareau de o viata.Au trecut si ei prin aceiasi experienta ca tine,acum ceva timp.Cu incredere in Dumnezeu au mers mai departe si neuitandu-si fetita pe care au pierdut-o,au primit minunea asta de copila in schimb.Sunt frumosi toti patru.Asa ca nu uita sa mergi mai departe.MUlt noroc!
P.S Si noi o sa mai incercam sa avem un alt copil si tare ne dorim o fetita.MUlt noroc si noua!
Bianca, Dumnezeu sa iti aline durerea...stiu ca nu o vei uita nicicand pe Emma...dar sunt sigura ca ea vrea sa mergi mai departe, pt baietelul tau, pt familia ta...si pt ca sa ii pastrezi in inima chipul ei...

Mesaj de la: Simona data: Luni, 28 ianuarie
Buna Bianca...

Numele meu este Simona, locuiesc in Australia..si din cand in cand mai citesc ziarele pe internet. Azi deschizand ziarul Libertatea am aflat despre fetita ta frumoasa care este acum in ceruri si va priveste, pe tine, mama ei, pe tati, pe fratele ei...Am citit povestea ta, si apoi am ajuns aici, la situl tau, si am citit pagina ta despre pierderea sarcinii...parca e cam dur spus "pierderea sarcinii", mai ales pt o mama....si cred ca stii ce spun, fiindca parca imi amintesc ca si tu ai spus ca nu este normal sa se spuna asa...
Nu stiu ce iti pot spune eu, fiindca stiu ca orice ti-as spune, nu ti-as putea alina durerea...poate numai cineva care a trecut printr-un astfel de moment sa stie....Nu cred ca cineva iti poate alunga durerea din suflet....ma gandesc doar ca vei invata sa traiesti cu ea, cu aceasta durere...
Ai scris asa de frumos acolo....doamne am plans in fiecare secunda, si baietelul meu cand m-a vazut, a venit si m-a strans repede in brate...Mi-am reamintit si eu ca atunci cand l-am nascut pe baietelul meu...tot asa, nu l-am auzit tipand, fiindca si el a avut cordonul ombilical strans in jurul gatului, si a trebuit sa fie pus la oxigen...si acum cand ma gandesc ce am simtit atunci...doar cateva minute..fiindca apoi si-a revenit...doar cateva minute si am crezut ca mor...dar tu, scumpa si frumoasa mamica....ce trebuie sa fi simtit si ce simti acum..si ce vei simti toata viata....o pierderea iremediabila a trupului si a fiintei tale....Cum spuneai si tu, poate Dzeu iti va mai darui o fetita, si sper sa fie asa...dar oricati copii vei avea, nimeni nu o va inlocui pe Emma...Si e si normal..
Cand citeam articolul scris de tine, imi veneau imi minte atatea lucruri sa iti spun...acum nu mai stiu..ma gandesc ca bat apa in piua.....nu iti pot lua durerea din inima...nimeni nu poate alina durerea unei mame ce isi pierde puiul...
Ma opresc aici......doar mai vreau sa spun: Dumnezeu sa te aibe in grija, draga ingeras Emma....sa stii ca mami si tati si fratele tau te iubesc mult...si chiar daca nu i-ai cunoscut...sunt sigura ca ii simti langa tine". Dormi in pace, ingeras frumos!
Bianca, Dumnezeu sa iti aline durerea...stiu ca nu o vei uita nicicand pe Emma...dar sunt sigura ca ea vrea sa mergi mai departe, pt baietelul tau, pt familia ta...si pt ca sa ii pastrezi in inima chipul ei...



[pagina precedenta] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]

Partea website oficial Bianca Brad * Realizat Nicu B. copyright (c) 2008 HTML 4.01 compliant