bio
press
gal
mus
media
down
comm
apgar
org
umanitare


Beau MondeArticol publicat in "Beau Monde"

BMSingura, in cautarea implinirii
Interviu de Laura Luca

De o frumusete izbitoare, Bianca Brad este una dintre acele celebritati care se bucura de o popularitate constanta. A lipsit mai multi ani din tara, dar revenirea ei a fost incununata de succes. Lumea n-a uitat-o. Tot ce-i lipseste in acest moment este un partener pe masura, barbatul ideal, pe care Bianca il asteapta rabdatoare.

-In ultima vreme ai fost vazuta la aproape toate evenimentele mondene. Tot timpul singura, de parca ai fi intr-o continua cautare...
Da, de ce nu, la urma urmei nu este nici o crima si prefer sa apar singura decit cu nu stiu citi barbati, numai de dragul de a ma afisa... Dupa ce m-am despartit de sotul meu, am avut o relatie in care am intrat numai pentru ca imi era frica sa fiu singura. A fost o relatie de durata, dar a pornit gresit. Acum nu mai vreau sa grabesc lucrurile, cu toate ca nu-mi este usor. Uneori ma bucur de libertatea si independenta pe care le am, imi place sa fiu singura, dar alteori imi lipseste acea persoana care sa-mi fie alaturi, care sa ma inteleaga...

-Deci ai avut un an de singuratate. Cum l-ai fructificat, cum te-ai bucurat de el?
As minti daca as spune ca nu au fost momente cind am plins, cind m-am simtit singura, de sarbatori mai ales. am avut insa mai mult timp pentru mine, am devenit mai puternica. Am depasit multe probleme, singura fiind si fara a avea acel suport necesar din partea celuilalt. Cred ca un barbat are nevoie de o femeie, si invers, ca sa se completeze. Ei trebuie sa fie egali.

-Esti pregatita sa primesti dragostea, dar nu te grabesti...
Sint pregatita, intr-adevar. S-au facut tot felul de speculatii, au aparut tot felul de birfe... Cine ma cunoaste stie exact cum sint si ce fac, iar cine nu, crede ce spun, sau nu, si cu asta basta. Este posibil sa treaca si un an de zile si sa nu fiu cu cineva. Tocmai pentru ca ma implic prea mult intr-o relatie, nu-mi pot permite una de fatada. Ma autoprotejez. Astept pina voi descoperi pe cineva despre care sa cred ca poate reprezenta o relatie de durata. Desi sint constienta ca nimeni nu ofera garantii, ca totul se afla in timp si totul depinde de amindoi.

-Ai fost Miss Printesa Frumusetii, ai jucat in filme, aveai un show TV, erai pe val, cum se spune. Dupa care ai plecat in Germania. Nu ti-a fost greu sa renunti la tot?
Intotdeauna am simtit ca sint straina acolo, desi ajunsesem sa-mi fac destui prieteni. Totusi, ca actor, consider ca am reusit in Germania. Am facut un curs intensiv de limba si, la nici un an dupa stabilirea mea acolo, am avut primele roluri. Am jucat in citeva seriale de televiziune, difuzate pe posturile lor cele mai importante, si intr-o coproductie germano-americana, alaturi de Denis Hopper. Insa intotdeauna era vorba despre rolisoare mici, de straini, pentru ca nemtii isi protejeaza foarte mult actorii lor.

-Ai reusit sa mai atingi statutul de star?
Nu chiar star. Se formase deja un grup de fani care imi scriau, ba chiar am aparut si in citeva reviste din Germania. Insa popularitatea mea era departe de cea la care ajunsesem in Romania. Recunosc, sint o mare sentimentala, si asta a contat foarte mult in decizia mea de-a reveni acasa, dupa sase ani. Satisfactiile pe care mi le dau oamenii simpli de pe strada, care ma opresc sa-mi multumeasca sau sa ma felicite pentru aparitiile mele la televizor, ma incarca sufleteste atit de mult, incit uit orice problema as avea.

-Sa inteleg ca in Germania ti-a lipsit asta...?
Stii cind imi dadeam seama ca-mi lipseste? Cind mai veneam in Romania. Mi s-a intimplat sa vin cu masina, sa ajung la doua noaptea la granita, obosita, nefardata, si sa mi se ceara autofrafe. Sau prin sate indepartate, unde oamenii ma recunosteau imediat si ma abordau emotionati.

-Cum de nu ai prevazut ca, plecind, te asteapta anonimatul?
Eram foarte tinara si extrem de indragostita. M-am gindit ca dragostea invinge totul, si asa a si fost o buna perioada de vreme, pina cind relatia n-a mai functionat. Atunci marele ajutor a venit din partea familiei mele si a celor care nu m-au uitat. Am prins curaj si m-am hotarit sa revin in Romania pentru a o lua de la capat.

-Fostul tau sot este stomatolog. Ma intreb cum functioneaza o relatie intre un star si cineva care este total anonim.
Uneori este greu sa accepti stralucirea celuilalt... Atunci cind cei doi lucreaza in acelasi domeniu, cred ca exista sanse mai mari ca ei sa inteleaga stresul la care este supus celalalt si necesitatea suportului emotiv. Este absout necesar sa ai alaturi un partener cu foarte multa intelegere si deschidere. Pina la urma nu conteaza ce meserie are el, ci mai importanta este puterea lui de intelegere si de acceptare a meseriei mele. Iar fostul meu sot m-a inteles destul de bine.
Eu sint expusa mereu privirii publice si, inevitabil, birfelor de tot felul. De aceea am nevoie de o persoana care sa aiba incredere in mine, asa cum am nevoie de un loc unde sa vin, sa fiu luata in brate, sa ma simt ocrotita.

-Dar te-ai bucurat de asa ceva?
Un timp am crezut ca am gasit acel lucru, dupa care am descoperit de fapt contrariul. Desi s-a intimplat cu un an in urma, pot spune ca am suferit si ca de-abia am putut sa trec peste dezamagirea produsa. Dar cred ca acum sint pregatita pentru o noua relatie.

-Si cum ar trebui sa fie?
Acum caut un om puternic, inteligent si cu foarte mult umor. Intr-o situatie tensionata, umorul poate sa schimbe cursul discutiei in directia cea buna. Trebuie sa fie un suflet generos. Nu suport meschinaria, egoismul dus pina in pinzele albe. Iar barbatii sint suspecti de orgoliu prostesc. Uneori se incapatineaza sa demonstreze ca punctul lor de vedere este cel bun, fara sa accepte ideea ca si partenerul poate avea dreptate. Trebuie sa fie si tandru. Tatal meu a fost foarte distant si rece cu mine. Poate ca acest lucru m-a facut sa sufar. Iubeam foarte mult momentele cind ma lua in brate si dansam. Am nevoie sa ma simt protejata, un pic mai mult decit celelalte femei, pentru ca fac perte dintr-o lume unde loviturile sint mai dese...

-Spuneai ca te-ai intors in Romania pentru un nou inceput. In ce masura ai reusit sa iti reocupi locul pe care l-ai avut odinioara?
Intr-o mica masura, si ma doare, sincer vorbind. Emisiunea pe care o prezint acum, Auto Mondial TV, la OTV, imi place in mod deosebit, pentru ca e legata de masini, iar mie-mi place sa conduc, imi plac masinile. Este totusi departe de potentialul meu.

-Ce ti-ai dori sa faci mai departe?
Eu ma consider actrita si visul meu este sa ma implinesc ca actrita. Daca mi s-ar oferi in acest moment un rol care sa mi se potriveasca, as accepta provocarea, cu toate ca mi-e putin teama. N-am mai jucat de mult timp, dar sint sigura ca un regizor bun, care mi-ar insufla incredere, ar reusi sa ma faca sa revin n aceasta lume. Oful meu este atunci cind cites "manechinul Bianca Brad", desi, desi, daca stau bine sa ma gindesc, sint intr-o oarecare dificultate de a ma defini profesional, pentru ca am facut de toate. Sa zicem ca la ora actuala sint mai mult om de televiziune si mi-as dori sa fac televiziune, asa cum faceam inainte sa plec in Germania.
As vrea sa prezint, sa cint si sa dansez intr-un show de divertisment. Stiu ca as avea succes, mai ales ca la noi nu exista o emisiune in care sa se intimple asa ceva.

-Deci te vezi in continuare in lumina reflectoarelor...
Da. Efectiv iubesc camera de luat vederi si cred ca si ea ma iubeste pe mine. Ceea ce simt atunci cind o camera este atintita spre mine este absolut indescriptibil. Imi da o extraordinara stare de bine. Sigur ca atunci cind este in direct apare si emotia, dar ma fascineaza pur si simplu aceasta stare. Este ca un drog. Cred ca succesul pe care l-am avut, inainte si dupa plecarea in Germania, se datoreaza si celor care au lucrat in spatele meu. Sint convinsa ca am reusit sa le transmit si lor starile mele. Daca n-as fi facut actorie, cu siguranta ca as fi lucrat intr-un domeniu in care sa am de-a face cu oamenii. Pur si simplu iubesc oamenii.

-Cind ai simtit pentru prima oara in viata ta gustul celebritatii?
Cred ca la premiera filmului Zimbet de Soare, care a marcat primul meu rol principal. Atunci scenarista m-a prezentat ca o Brigitte Bardot a cinematografului romanesc, n-am sa uit acest lucru niciodata, si tot atunci am inceput sa dau autografe. Oamenii inca nu erau familiarizati cu numele meu si in spuneau Zimbet de Soare... Cred ca atunci am inceput sa simt ce inseamna sa te placa publicul. Faptul ca oameni pe care nu-i cunosc imi fac complimente si ma felicita imi da puterea sa merg mai departe. A un gen, un stil care-i place unei categorii de oameni. Nu ai cum sa-i multumesti pe toti.

-Imi imaginez ca nu ai numai avantaje. Te simti uneori expusa?
Sigur, avantajul pe care-l ai ca vedeta este ca ti se deschid mai usor anumite usi, ai parte de mai multe zimbete cind intri undeva, dar exista si reversul medaliei. Poti sa dai peste diferite situatii neplacute. Am avut si am parte de rautati, venite mai ales din partea femeilor. In clipa in care apar undeva, stiu foarte bine ca sint supusa unor radiografii, unor scanari de sus pina jos: ce pantofi are, de marca sau nu, ochelarii cutare, s-a mai ingrasat, are parul aranjat, are inelul nu stiu care etc. Sint constienta de aceste lucruri.

-Si totusi participi frecvent la evenimente. Iti face placere sau este vorba de datorie?
As minti daca as spune ca nu-mi place. Este vorba si de una, si de alta. De exemplu, anul acesta, desi am simtit adeseori nevoia sa ies intr-un club, nu am facut-o pentru ca sint singura. Dar si din punct de vedere profesional este bine pentru mine, pentru ca in Romania nu exista impresari personali. Asa ca trebuie sa-mi urmaresc singura interesele: sa-mi fac noi contracte, sa merg la evenimente, sa fiu vazuta. Firmele mari isi fac publicitate pe diverse canale media. Pentru mine, aparitiile la aceste evenimente mondene sint o forma de publicitate. Dar imi si place, pentru ca asa socializez, iar ritmul de un eveniment pe saptamina este chiar placut. Atit timp cit sint invitata, inseamna ca sint dorita acolo, ca exist pentu ei si insemn ceva.

-Faci eforturi mari ca sa arati intotdeauna bine?
Nu neaparat, pentru ca de cind eram mica mi-a placut sa fiu altfel decit cei din jur. Nu ma imbracam de la magazinul Eva si nu suportam rochiile acelea pe care le mai vedeai pe inca zece persoane. Imi placea sa le dau sfaturi prietenelor mele despre cum sa se imbrace, cum sa-si aranjeze parul etc. Acum, fiind in centrul atentiei, sint constienta ca trebuie sa am o anumita atitudine, care vine dinauntru. Imi place sa arat bine, dar in acelasi timp refuz sa ma inscriu in curentul de la noi care spune ca totul pe tine trebuie sa fie de firma. Acest lucru ma deranjeaza un pic, deoarece valoarea mea nu este date de ochelari sau de eticheta de la costum. Incerc sa ma adaptez, dar nu sint o victima a modei. Preiau unele "accente" dintr-un curent si le adaptez stilului meu propriu.

-Cheltuiesti mult?
In valuri, mai ales ca eu cumpar de aici destul de rar. Timp de sase ani, cit am locuit in Germania, am descoperit citeva magazine pe gustul meu. Exista unele in Düsseldorf, unde stiu ca merg la sigur. Aici, in Romania, ma duc prin magazine mai ales cind am de cumparat un cadou.

-Unde ti-a placut cel mai mult sa faci cumparaturi?
La Harrod's, in londra, la raionul pantofi. O adevarata nebunie. Nu stii unde sa te uiti mai intii si ce sa cumperi. E o adevarata tragedie pentru o femeie care iubeste pantofii. Ori ai o carte de credit nelimitata, ori dispui de un simt al responsabilitatii foarte dezvoltat. Harrod's este raiul pe pamint in materie de pantofi. Imbracamintea mi-a placut foarte mult la New York. Acolo trebuie sa mergi cu valizele goale, altfel nu ai nici o sansa. Mi-am dat seama de acest lucru cind am stat patru luni la studii. Exista pe Wall Street un magazin unde se vinde tot ce se scoate din marile magazine de firma pentru a face loc noilor colectii. Iar la Paris trebuie sa lasi deoparte obiectul pe care il cumperi si sa traiesti magia locului. In momentul in care intri intr-un butic pe champs Elysée, unde totul miroase frumos, exista o atmosfera calda si placuta, iar doamnele de acolo te trateaza ca pe un VIP, oricine ai fi, te ametesc.

-Ai un designer roman preferat?
In momentul de fata lucrez cu firma Karotte, pentru emisiunea la care lucrez. Luiza Dragomir, designerul acestei case, imi asculta doleantele si e foarte deschisa. Peste tot pe unde am fost (TVR, Tele 7 abc), mi-am pus amprenta pe emisiunile pe care le faceam. Si in emisiunea pe care o prezint acum fug de prezentarea clasica. atit din punct de vedere vestimentar, cit si al show-ului in sine. De aceea nu ma imbrac sport, desi e vorba de masini. Sint o femeie care prezinta masini barbatilor, deci trebuie sa fiu sexy. Barbatilor le plac femeile frumoase, asociate cu puterea motoarelor, or eu tocmai asta incerc sa fac, fara a fi vulgara.

-Ce este vulgar pentru tine?
Cred ca vulgaritatea vine din interior, se poate citi pe fata. Poti fi imbracata si aranjata oricum, daca esti vulgara, acest lucru va iesi la iveala prin gesturi, atitudine, tinuta, privire etc. Cred ca o femeie trebuie sa aiba o nota de mister: sa ofere putin vazului si sa lase mult loc imaginatiei, Barbatul este atras de nevoia de a descoperi. Daca ii oferi totul devii neinteresanta. Mi s-a propus de trei ori sa pozez pentru Playboy si am refuzat tocmai din acest motiv. Cine ma considera frumoasa ma place si imbracata. Probabil ca in Germania as fi facut-o, in Romania insa mentalitatile nu au ajuns atit de departe. Poate peste zece ani, daca arat inca bine.

-Chiar daca nu ti s-au implinit inca toate dorintele, reusesti sa fii peste tot o aparitie stralucitoare. Care este secretul tau?
Nu fac nimic special, pur si simplu am invatat sa gindesc pozitiv. In fiecare seara adorm cu gindul ca o sa fie totul bine si cu acelasi gind incep fiecare zi. De fapt, intotdeauna am fost o fire vesela, chiar daca nu am excelat la capitolul optimism. In plus, de mare folos imi este si literatura motivationala, pe care am descoperit-o in Germania si care m-a ajutat sa ma linistesc si sa ma readaptez cind m-am intors in Romania.


back