bio
press
gal
mus
media
down
comm
apgar
org
umanitare



  Neştiind altceva în afară de "Guten Tag", "Danke", "Bitte" şi "Eins, zwei, Polizei", am urmat un curs intensiv la Goethe Institut, în Düsseldorf. şi dacă tot vi i-am prezentat pe toţi colegii mei de la grădiniţă încoace, iată-i şi pe cei alături de care m-am străduit să învăţ limba germană (pe care la început am urât-o dar pe care am ajuns, în final s-o îndrăgesc!). A fost o experienţă tare plăcută, fiind o grupă formata din studenţi veniţi din toate colţurile lumii şi surpriza mea cea mare a fost să descopăr că una dintre profesoarele noastre era venită din România!
Am început, apoi, să trimit poze la tot felul de case de producţii şi agenţii de casting aşa încât, unsprezece luni mai târziu, jucam în primul meu rol, într-o producţie germană. Era un film pentru copii, de scurt metraj ("Die Zähne des Zauberers"), în care aveam, culmea coincidenţei, rolul unei prinţese!

  O lună mai târziu am fost chemată la probe pentru un serial produs pentru PRO 7. Se numea "Glückliche Reise" şi pentru că era vorba de un echipaj de aviaţie, eu fiind una dintre stewardeze(!!!), fiecare episod era filmat într-o altă ţară. Şansa mea a fost că am mai prins doar ultimele trei episoade ale serialului.
Neşansa a fost că în Hong Kong şi în Thailanda fusesem abia cu un an înainte.
Dar Jamaica a fost minunată! Apa era foarte caldă, cu mâncarea nu prea mă împăcam eu, din cauza gustului de nucă de cocos, prezent în aproape toate felurile de mâncare şi cel mai tare mă amuzau localnicii, cărora dacă le cereai un serviciu îţi răspundeau mereu: "Nooooo, problem!"

În Jamaica, la o şedinţă foto pentru presa germană, unde m-am chinuit să zâmbesc deşi îngheţasem stând destul de mult în apa rece a unei cascade dealtfel superbe!

În pauzele de filmare mergeam la plajă şi mă "relaxam" în timpul unui masaj thailandez! Mă simţeam ca o broscuţă la o experienţă în laborator, maseuza împleticindu-mi, răsucindu-mi şi tragându-mi picioarele în toate direcţiile posibile! Cert e că ne distram amândouă foarte tare, chiar daca ne înţelegeam doar prin semne şi chicoteli! Îndrăgisem puiul de elefant care venea zilnic pe plajă pentru poze. Îmi era milă de el şi totuşi mă bucuram de fiecare dată când îl vedeam...
În Hong Kong, la intrarea în cel mai mare restaurant pe apă. De câte ori văd poza asta îmi amintesc de febra musculară de la mâna dreaptă, căpătată în urma încercărilor de a învăţa să mănânc orezul şi multe alte specialităţi chinezeşti... cu beţele! Dar a meritat!
După "Glückliche Reise" au urmat roluri în diverse alte seriale de televiziune care au fost difuzate pe ZDF şi SAT 1. Din păcate nu am poze reprezentative dar în secţiunea MEDIA există câteva fotografii "rătăcite"...

 La Cerbul de Aur în 1994 am cunoscut un producător neamţ care mi-a oferit posibilitatea de a face un maxi CD. A fost o unică colaborare dar care mi-a retrezit interesul pentru muzică. La invitaţia lui Titus Munteanu am făcut un videoclip filmat într-unul din studiourile Televiziunii Române pentru o emisiune de Crăciun şi nu la piscină în Germania, cum afirma nu cu mult timp în urmă un ziar de la noi. Nu vreau să mă justific dar acel articol a fost poate cel mai plin de informaţii false,de venin şi de prost gust, dintre toate celelalte care s-au publicat despre mine. Probabil că or să mai urmeze şi altele…. Nu pot decât să sper că cei care citesc acest gen de articole, îşi dau seama de caracterul celor care le semnează şi nu iau în serios cele scrise de ei. Iar respectivilor "jurnalişti" care se bucură făcând rău ...să le ajute Dumnezeu!


În 1995 m-am înscris la studioul actorilor "The Lee Strasberg Institute" din New York, renumit pentru personalităţile celebre care au trecut pe acolo precum Marylin Monroe, James Dean, Al Pacino şi alţii. Sistemul de predare este cu totul diferit de cel de la I.A.T.C., iar în privinţa decorurilor, a costumelor şi a cărţilor pot spune că facultatea noastră este mult mai bine dotată! Cel mai greu mi-a fost să mă obişnuiesc cu faptul că în funcţie de orele pe care le făceam, aveam alţi colegi de grupă şi alţi profesori! Orarul era întotdeauna afişat în holul şcolii unde mă mai întâlneam întâmplător în pauze cu unii dintre colegi, ca de exemplu cu Conrad, care a fost dealtfel şi unul dintre partenerii mei de scenă, la orele de actorie!
Cu unul dintre profesori, cu doi colegi şi una dintre angajate, în secretariatul şcolii unde, întotdeauna era o atmosferă degajată!


  Locuiam deja de nişte ani în Germania când, mi s-a propus să devin imaginea săpunului LUX. Nu mă atrăgea foarte tare ideea de a face reclamă dar, am acceptat, aflând că politica de promovare era aceea de a folosi numai imaginea marilor staruri precum Brigitte Bardot, Nastasia Kinski şi altele! Ca să nu mai spun cum m-am mirat şi bucurat când am aflat că am fost aleasă în urma unui sondaj făcut pe stradă, deşi nu mai eram o prezenţă permanentă pe micul ecran! A fost o reclamă frumoasă şi pot spune că a avut succes pentru că şi acum mi se mai reaminteşte acest lucru de către cei care mă opresc pe stradă.

Fiind în România pentru filmările la reclamă, am cunoscut-o pe stilista Sonia Cantuniar cu care, din vorbă în vorbă am ajuns să punem la cale un proiect, la care mă gândeam de foarte multă vreme. Fiind în Germania deja de ceva timp şi remarcând, cât de multă importanţă se acorda promovării frumuseţii şi întreţinerii acesteia, am ajuns la concluzia că şi pentru femeile din România ar trebui făcut aşa ceva. Apăruseră deja reviste în care puteai găsi printre altele sfaturi legate de machiaj, dar am considerat că este mult mai practic şi mai uşor de reţinut dacă vezi, decât dacă citeşti cum se aplică fardul.


Am filmat timp de patru zile, de dimineaţă până seara, cu o echipă formată din Mark Nava, Viorel Sergovici, Raluca Badea-Thompson, Mirela Gonciulea, Ana-Maria Gorgoneţu, Geta Voinea, Cristina Ionescu şi Dan Badea (şi alţii faţă de care îmi cer scuze că nu îi menţionez aici, dar cărora le mulţumesc din toată inima încă o dată pentru ajutorul pe care mi l-au dat). De la atâta machiat şi demachiat, tenul îmi ajunsese ca o bucată de carton! A fost greu dar m-am implicat total în acest proiect de suflet, de care sunt foarte mândră! Mi-a făcut efectiv plăcere să negociez cu simpaticul domn Jean Valvis şi îi sunt recunoscătoare pentru ajutoarul acordat. În 2000, împreună cu firma SCA Hygiene Products, căreia deasemenea îi mulţumesc pentru susţinere, am făcut un turneu prin tară, ajungând prin aproape 15 oraşe şi vreau să le mai mulţumesc şi participantelor la prezentăţii, pentru prezenţă şi mai ales pentru modul în care m-au primit!

  În urma unui anunţ dat pe PRO 7 în care se căutau actori, cântăreţi, manechini şi fotomodele m-am înscris printre cei 10.000 de concurenţi de la categoria “Actori”. Am fost selectată printre primii 50, după care am rămas trei, care am primit câte un rol în coproducţia germano-americană în care rolul principal era interpretat de Dennis Hopper. Etapa finală a concursului a fost transmisă cu mare fast, în direct, dintr-o catedrală din Olanda şi a fost pentru mine o recunoaştere care mi-a umplut sufletul de bucurie.
back prev next
top
Website Oficial Bianca Brad * Realizat Nicu B. copyright (c) 2003-2008 HTML 4.01 compliant